30-10-2009, 10:20 PM
HeLLo...am revenit shi eu cu un nou capitol. Multumesc enorm pentru comment`uri, apreciez mult :*. Akm noul capitol, astepta si el niste comment`uri dak se poate. Sper sa va placa. Kissu :*
Capitolul 2: Dintii falsi sunt cea mai mare porcarie...
Juliet: Deschid usa sfioasa, nici nu sunt sigura ca am nimerit unde trebuia. Si era clar ca intarziasem ca niciodata. Pasesc incet si ridic ochii cuminti spre cei din camera. Cum ridic capul, un miros dulce ma trazneste. Cineva acolo mirosea absolut divin, sange, atat de dulce. Canini imi coboara si ochii incep sa imi straluceasca, prinzand o nuanta rosiatica. Aplec capul sa nu se vada aceste caracteristici ale mele si fac cativa pasi in incapere. Simt cum se holbau la mine dar nu aveam de gand sa ii ridic fata pana nu reuseam sa ma contraolez.
Aud pasi care se apropie, dar si parfumul o data cu ei. E dulce, atat de dulce. Imi ling buzele ispitita de mirosul acela, dar reusesc sa imi pastrez controlul. Simt o mana cum imi atinge fata si mi-o ridica in sus. Incep sa tremur, strangadu-mi pumnii ca sa imi tin garda ridicata. Deschid ochii, care s-au calmat, cred eu, si am revenit la culoarea mea de caprui.
- Hei, tu esti nebuna cu umeri de otel! spuse o voce barbateasca revoltata.
Am raspuns oarecum nedumerita si complet nervoasa:
- Pe cine faci tu nebuna? Si ce umeri de otel visezi?
- Pe tine te fac nebuna, si Doamne spune-mi ce maini ai fata draga?
In momentul urmator si-a dat jos tricoul, scotand la iveala un corp perfect din toate punctele de vedere, bine mai putin umarul stang care era tot vanat.
- Vezi? Asta e opera ta!
- Auzi, tu esti normal la cap? Nici nu te cunosc. Cum sa te invinetesc cand habar nu am cine esti, de unde esti si asa mai departe?
Am continuat cearta noastra idioata si total lipsita de sens, si a mai durat inca zece minute dupa ce mi-a explicat cand i facusem stampila aia pe umar pana sa imi amintesc cine e. Dupa ce am pus la punct toate amanuntele disputei noastre, a avut ocazia si fotograful sa spuna cate ceva.
- OK, acum ca ati terminat, as vrea sa va spun si eu cam ce avem de facut astazi. Avem mai multe teme pentru poze, dar azi ne concentram doar pe vampiri.
- Vam-piri? am spus cuvantul silabisit, ramanand masca de uimire.
- Da Juliet, stiu ca tu ai fost obisnuita cu roluri pozitive si toate alea, dar sunt sigur ca vei indeplini si sarcina asta cu succes. Acum duceti-va la garderoba si ne vedem pe platou.
Am aprobat din cap si m-am dus impreuna cu tipul acela spre garderoba. Apropo am aflat ca il chema Elliot. Paseam apasat si ma intrebam cum va fi sa fiu eu insami? Adica in chestia asta trebuie sa exprim putere, pericol, va trebui sa fiu eu cea adevarata, va trebui sa fiu Juliet vampirul. Acest lucru m-a incantat putin, poate imi va folosi si latura mea feroce. Am intrat in camera luminata la maxim unde am fost intampinata de vreo sase persoane.
Primul punct erau hainele. M-am ales cu o rochie neagra lunga, gen Morticia Adams cu decolteu adanc. Parul imi era lasat liber pe spate, iar in picioare aveam o pereche de capcane mortale. Niste pantofi cu tocuri extraordinar de subtiri si inalte. In fine, dupa ce am fost imbracata a venit timpul pentru fard. Se pare ca nu mai era nevoie de pudra alba, eram eu si asa ca branza. Nu ca era ceva anormal pentru cei ca mine sa fie albi. Fardul de pleoape negru, in combinatie cu rujul rosu si pielea mea alba arata chiar infricosator. Unghile lungi si negre de asemenea ma faceam sa ma simt ciudat. Chiar eram obisnuita cu roluri pozitive. Dar dupa toate aceste a venit partea ce mai neplacuta, dintii falsi. Fiindca orice vampir are si colti, mi-au pus niste porcarii false care ma deranjau ingrozitor. Dupa ce am terminat si cu ultima, cea mai idioata parte, m-am ridicat frumos si am plecat spre platou.
In timp ce ma indreptam spre locul unde se va avea loc sedinta foto, am trecut pe langa toaleta. Am intrat prudenta, asigurandu-ma ca nu ma vede nimeni. Mi-am scos dintii falsi si i-am zdrobit in mana. Am scos din maneca o sticluta mica care am strecurat-o in rochie dupa ce m-am imbracat. Niciodata nu plecam fara ea. Am deschis-o si am adulmecat mirosul placut al sangelui. Canini mi s-au lungit pe buza inferioara, aratand acum ca niste colti de vampir, originali nu caricaturi, ce mi-au pus aia in gura. Am aruncat ce ramasese din imatatiile acelea la gunoi, in graba. Un zgomot mi-a atras atentia. Niste pasi apasati car s-au oprit brusc m-au facut sa tresar. Am intors capul sa vad cine este. Spre surprinderea mea nimeni, si cred eu nici nu ma vazuse nimeni. Ies din toaleta si imi continui drumul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Ajunsa in studio, il vad si pe Elliot, care statea ganditor pe un scaun. Ma apropii pe la spate si il sperii. Mi-am trecut mainile reci pe gatul sau, si ma intrbam de ce se uita atat de mirat la mine. In fine dupa inca vreo zece minute de aranjamente si toate cele am inceput cu fotografiatul. Dupa inca cincisprezece minute in care am incercat tot ce stiam, am vazut ca nu e nimeni prea multumit de ce iese din acest proiect pentru moment. Am vazut si pe chipul partenerului meu o urma de dezamagire, dar chiar nu stiam ce sa fac. Dupa cateva momente in care am ramas nemiscata, am simtit cum ma inconjoara doua brate. Mi-am lasat instinctiv capul pe spate, iar el si-a apasat buzele peste ale mele. Un fior ciudat mi-a trecut prin tot corpul, mi-a amintit de Jasper al meu.
- Bravo! Perfecta miscare, superb din toate punctele de vedere!
Ascultam absenta laudele acelea in timp ce mintea mea era departe, in urma cu trei sute de ani, Jasper...Mi-am inabusit un scancet stins, si am incercat sa ma reintorc in prezent. Am zambit dulce si am aprobat din cap continuarea sedintei foto. Mi-am lipit buzele de gatul lui Elliot, ca si cum m-as hrani eu in realitate. O clipa de neatentie, atat a fost nevoie si l-am zgariat cu coltii. O picatura mica de sange s-a prelins din rana superficiala, dar aceea a fost arhisuficienta sa imi trezeasca simturile. Ochii au revenit la nuanta lor originala de rosu aprins. Am lasat capul in jos si am luat-o la fuga sa nu ma vada nimeni. Am pasit afara din incapere, sigura pe pasii mei. Nu m-am oprit pana nu am simtit picaturi reci care ma uda. Ploua. Ridic capul la cer si inchid ochi, lasand rimelul sa se imprastie. Alaturi picaturilor de apa, din coltul ochilor, s-au strecurat niste stropi calzi. Plangeam. Dupa atatea decenii, eu plangeam din nou.
Chiar si cu ochii inchisi vad perfect imaginile acelea cumplite. Cand l-am vazut alb la fata, cu ochii pustii, goi, morti. Se uita la mine cu atata ura, pe campul acela blestemat, imbracat de cadavre, era si el. Si se uita la mine, privirea acea secata de viata ma lovea cu ura inghetata de moarte. Offf, cat imi pot ura viata. Sunt condamnata la o eternitate imputita fara el. De ce dracului nu m-au lasat sa mor in pace...Acum trei sute de ani, dupa ce l-am gasit pe Jasper mort, mi-am taiat si eu venele. Eram in padure atunci, imi amintesc cum ma uitam absenta cum curgea sange, nu mai era durere, singura mea dorinta era sa mor mai repede. Atunci m-a gasit. Era atat de alb, parea foarte batran...Si din cate stiu chiar era. Din vina lui inca traiesc eu, cand m-a gasit, eram inca vie. Si m-a transformat. Si-a infipt coltii in gatul meu , dupa aceea mi-a turnat un praf de argint in rana care mi-o provocase. Aceea a fost cea mai groaznica durere care am simtit-o.
M-am zbatut in timpul transformarii aceleia stupide timp de cinci zile incontinuu. Cand m-am trezit totul era mult mai clar, eram mai puternica si ma ardea. Simteam ca imi ia gatul foc. Dar mai presus de toate, atunci eram nervoasa. De fapt, simteam de toate, de toate inafara de bucurie. Dar fiind tanara eram si puternica, m-am napustit asupra lui si l-am omorat. El m-a condomnat la o eternitate fara Jasper. Daca m-ar fi lasat macar sa mor, i-a trebuit lui sa ma faca vampir...
Dupa aceea imi amintesc perfect ce am facut. Am mers acasa, in drum am omorat inca vreo patru oameni ca sa ma hranesc. Si atunci mi-am transformat si surorile. Silvie si Celine, o viata fara Jasper era un cosmar, unul groaznic. Dar o viata fara surorile mele era un adevarat iad. Recunosc am fost egoista, dar se pare ca lor le place viata asta. Ce amintiri, trezite din nou... De ce? Nu aveam nevoie de asa ceva. De ce a fost nevoie sa imi reamintesc toate acestea din nou?
Recunosc, de trei sute de ani nu am mai sarutat pe cineva asa. De sarutat ce-i drept am sarutat multi, dar nu m-am mai simtit asa. Am redeschis ochii si l-am vazut pe Elliot cum statea in spatele meu, uitandu-se la mine cu o usoara nedumerie. Ce esti tu? Cine esti tu baiete si ce ti-am facut atat de grav incat mi-ai readus toate amintirile astea nenorocite inapoi?
Elliot: Sta acolo de mai bine de zece minute. Fata asta vrea sa raceasca si nimic mai mult. Dar tot nu inteleg de unde are coltii aia? Ce-i falsi i-a facut praf. Am bagat mana in buzunar si am scos niste bucati de plastic total distruse, coltii lui Juliet. Dar de unde a avut atata forta, chestiile alea nu erau chiar atat de usor de sfaramat.
Mi-am dus mana la gat. In momentul contactului, am simtit o usturime usoara, si mi-am amintit de zgarietura pe care o am. M-am uitat din nou la ea. Era atat de frumoasa acolo, dar totusi, ma infricosa. Umerii aceia imposibil de puternici, pielea atat de alba si rece, forta si ochii, daca as spune ce am vazut toata lumea ar zice ca-s nebun. Dar sunt sigur, cand m-a zgariat, ochii ei s-au luminat, s-au inrosit.
Pasesc pe asfaltul ud, oarecum nesigur daca fac ce trebuie sau nu. Ajuns in spatele ei o apuc de umeri si o zgaltai usor. Nici un raspuns din partea ei. Continui sa o misc, din ce in ce mai brutal, dar tot nimic.
- Hei, stiu ca esti nebuna, mi-ai demonstrat deja asta acum haide, chiar nu vreau sa te alegi cu o raceala.
Tot nu se clinteste. Ma aplec si o iau in brate. Spre bucuria mea era usoara, chiar foarte usoara. Isi incolaceste mainile reci in jurul gatului si un fior ma trece pe sira spinarii.
- Tu esti si m-ai nebun fiindca vi dupa mine...
- Stiu, merci!
De unde si pana unde ideea de a folosi accent frantuzesc? Vorbesc groaznic limba franceza. O vad si pe ea cum incearca sa ascunda un chicotit la auzul accentului meu.
- C`est la vie! Non tout le monde parle le français...
- Chiar asa...
Eu am afisat o fata nedumerita, in timp ce ea radea ca bezmetica. Am continuat sa merg, pana nu am mai simtit ploaia cum imi bate in cap. Am lasat-o jos, extrem de gentil, parca ar fi fost de portelan. In schimb Juliet, cand a simtit contactul cu solul din nou, a luat-o la fuga inapoi in ploaie. Fata asta chiar era nebuna, dar pare de treaba.
- Ne jucam? intreaba ea cu o voce distrata si cu o figura de copil mic.
Drept raspuns alerg dupa ea. In timp ce ploaia imi atingea chipul ma gandeam, sunt cateva intrebari care ma sacaie... Ce e ea? De unde are coltii aia? Si ochii aceia rosii de unde sunt? Nu stiu...cert e ca este o fata de gasca.
http://s.bebo.com/app-image/7927071597/5...wnboy1.jpg - Jasper
http://api.ning.com/files/wrjO*zG72q15zD...ampire.jpg - Vampirul kre a transformat`o pe Juliet
http://static.fancydress.com/resources/e...larged.jpg - rochia lui Juliet de la sedinta foto (am spus... inspirata de la Morticia Adams )
http://4.bp.blogspot.com/_9BiHgTaBmwM/SY...5B1%5D.jpg – pantofii ei...dupa cum am promis capcane mortale
Capitolul 2: Dintii falsi sunt cea mai mare porcarie...
Juliet: Deschid usa sfioasa, nici nu sunt sigura ca am nimerit unde trebuia. Si era clar ca intarziasem ca niciodata. Pasesc incet si ridic ochii cuminti spre cei din camera. Cum ridic capul, un miros dulce ma trazneste. Cineva acolo mirosea absolut divin, sange, atat de dulce. Canini imi coboara si ochii incep sa imi straluceasca, prinzand o nuanta rosiatica. Aplec capul sa nu se vada aceste caracteristici ale mele si fac cativa pasi in incapere. Simt cum se holbau la mine dar nu aveam de gand sa ii ridic fata pana nu reuseam sa ma contraolez.
Aud pasi care se apropie, dar si parfumul o data cu ei. E dulce, atat de dulce. Imi ling buzele ispitita de mirosul acela, dar reusesc sa imi pastrez controlul. Simt o mana cum imi atinge fata si mi-o ridica in sus. Incep sa tremur, strangadu-mi pumnii ca sa imi tin garda ridicata. Deschid ochii, care s-au calmat, cred eu, si am revenit la culoarea mea de caprui.
- Hei, tu esti nebuna cu umeri de otel! spuse o voce barbateasca revoltata.
Am raspuns oarecum nedumerita si complet nervoasa:
- Pe cine faci tu nebuna? Si ce umeri de otel visezi?
- Pe tine te fac nebuna, si Doamne spune-mi ce maini ai fata draga?
In momentul urmator si-a dat jos tricoul, scotand la iveala un corp perfect din toate punctele de vedere, bine mai putin umarul stang care era tot vanat.
- Vezi? Asta e opera ta!
- Auzi, tu esti normal la cap? Nici nu te cunosc. Cum sa te invinetesc cand habar nu am cine esti, de unde esti si asa mai departe?
Am continuat cearta noastra idioata si total lipsita de sens, si a mai durat inca zece minute dupa ce mi-a explicat cand i facusem stampila aia pe umar pana sa imi amintesc cine e. Dupa ce am pus la punct toate amanuntele disputei noastre, a avut ocazia si fotograful sa spuna cate ceva.
- OK, acum ca ati terminat, as vrea sa va spun si eu cam ce avem de facut astazi. Avem mai multe teme pentru poze, dar azi ne concentram doar pe vampiri.
- Vam-piri? am spus cuvantul silabisit, ramanand masca de uimire.
- Da Juliet, stiu ca tu ai fost obisnuita cu roluri pozitive si toate alea, dar sunt sigur ca vei indeplini si sarcina asta cu succes. Acum duceti-va la garderoba si ne vedem pe platou.
Am aprobat din cap si m-am dus impreuna cu tipul acela spre garderoba. Apropo am aflat ca il chema Elliot. Paseam apasat si ma intrebam cum va fi sa fiu eu insami? Adica in chestia asta trebuie sa exprim putere, pericol, va trebui sa fiu eu cea adevarata, va trebui sa fiu Juliet vampirul. Acest lucru m-a incantat putin, poate imi va folosi si latura mea feroce. Am intrat in camera luminata la maxim unde am fost intampinata de vreo sase persoane.
Primul punct erau hainele. M-am ales cu o rochie neagra lunga, gen Morticia Adams cu decolteu adanc. Parul imi era lasat liber pe spate, iar in picioare aveam o pereche de capcane mortale. Niste pantofi cu tocuri extraordinar de subtiri si inalte. In fine, dupa ce am fost imbracata a venit timpul pentru fard. Se pare ca nu mai era nevoie de pudra alba, eram eu si asa ca branza. Nu ca era ceva anormal pentru cei ca mine sa fie albi. Fardul de pleoape negru, in combinatie cu rujul rosu si pielea mea alba arata chiar infricosator. Unghile lungi si negre de asemenea ma faceam sa ma simt ciudat. Chiar eram obisnuita cu roluri pozitive. Dar dupa toate aceste a venit partea ce mai neplacuta, dintii falsi. Fiindca orice vampir are si colti, mi-au pus niste porcarii false care ma deranjau ingrozitor. Dupa ce am terminat si cu ultima, cea mai idioata parte, m-am ridicat frumos si am plecat spre platou.
In timp ce ma indreptam spre locul unde se va avea loc sedinta foto, am trecut pe langa toaleta. Am intrat prudenta, asigurandu-ma ca nu ma vede nimeni. Mi-am scos dintii falsi si i-am zdrobit in mana. Am scos din maneca o sticluta mica care am strecurat-o in rochie dupa ce m-am imbracat. Niciodata nu plecam fara ea. Am deschis-o si am adulmecat mirosul placut al sangelui. Canini mi s-au lungit pe buza inferioara, aratand acum ca niste colti de vampir, originali nu caricaturi, ce mi-au pus aia in gura. Am aruncat ce ramasese din imatatiile acelea la gunoi, in graba. Un zgomot mi-a atras atentia. Niste pasi apasati car s-au oprit brusc m-au facut sa tresar. Am intors capul sa vad cine este. Spre surprinderea mea nimeni, si cred eu nici nu ma vazuse nimeni. Ies din toaleta si imi continui drumul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Ajunsa in studio, il vad si pe Elliot, care statea ganditor pe un scaun. Ma apropii pe la spate si il sperii. Mi-am trecut mainile reci pe gatul sau, si ma intrbam de ce se uita atat de mirat la mine. In fine dupa inca vreo zece minute de aranjamente si toate cele am inceput cu fotografiatul. Dupa inca cincisprezece minute in care am incercat tot ce stiam, am vazut ca nu e nimeni prea multumit de ce iese din acest proiect pentru moment. Am vazut si pe chipul partenerului meu o urma de dezamagire, dar chiar nu stiam ce sa fac. Dupa cateva momente in care am ramas nemiscata, am simtit cum ma inconjoara doua brate. Mi-am lasat instinctiv capul pe spate, iar el si-a apasat buzele peste ale mele. Un fior ciudat mi-a trecut prin tot corpul, mi-a amintit de Jasper al meu.
- Bravo! Perfecta miscare, superb din toate punctele de vedere!
Ascultam absenta laudele acelea in timp ce mintea mea era departe, in urma cu trei sute de ani, Jasper...Mi-am inabusit un scancet stins, si am incercat sa ma reintorc in prezent. Am zambit dulce si am aprobat din cap continuarea sedintei foto. Mi-am lipit buzele de gatul lui Elliot, ca si cum m-as hrani eu in realitate. O clipa de neatentie, atat a fost nevoie si l-am zgariat cu coltii. O picatura mica de sange s-a prelins din rana superficiala, dar aceea a fost arhisuficienta sa imi trezeasca simturile. Ochii au revenit la nuanta lor originala de rosu aprins. Am lasat capul in jos si am luat-o la fuga sa nu ma vada nimeni. Am pasit afara din incapere, sigura pe pasii mei. Nu m-am oprit pana nu am simtit picaturi reci care ma uda. Ploua. Ridic capul la cer si inchid ochi, lasand rimelul sa se imprastie. Alaturi picaturilor de apa, din coltul ochilor, s-au strecurat niste stropi calzi. Plangeam. Dupa atatea decenii, eu plangeam din nou.
Chiar si cu ochii inchisi vad perfect imaginile acelea cumplite. Cand l-am vazut alb la fata, cu ochii pustii, goi, morti. Se uita la mine cu atata ura, pe campul acela blestemat, imbracat de cadavre, era si el. Si se uita la mine, privirea acea secata de viata ma lovea cu ura inghetata de moarte. Offf, cat imi pot ura viata. Sunt condamnata la o eternitate imputita fara el. De ce dracului nu m-au lasat sa mor in pace...Acum trei sute de ani, dupa ce l-am gasit pe Jasper mort, mi-am taiat si eu venele. Eram in padure atunci, imi amintesc cum ma uitam absenta cum curgea sange, nu mai era durere, singura mea dorinta era sa mor mai repede. Atunci m-a gasit. Era atat de alb, parea foarte batran...Si din cate stiu chiar era. Din vina lui inca traiesc eu, cand m-a gasit, eram inca vie. Si m-a transformat. Si-a infipt coltii in gatul meu , dupa aceea mi-a turnat un praf de argint in rana care mi-o provocase. Aceea a fost cea mai groaznica durere care am simtit-o.
M-am zbatut in timpul transformarii aceleia stupide timp de cinci zile incontinuu. Cand m-am trezit totul era mult mai clar, eram mai puternica si ma ardea. Simteam ca imi ia gatul foc. Dar mai presus de toate, atunci eram nervoasa. De fapt, simteam de toate, de toate inafara de bucurie. Dar fiind tanara eram si puternica, m-am napustit asupra lui si l-am omorat. El m-a condomnat la o eternitate fara Jasper. Daca m-ar fi lasat macar sa mor, i-a trebuit lui sa ma faca vampir...
Dupa aceea imi amintesc perfect ce am facut. Am mers acasa, in drum am omorat inca vreo patru oameni ca sa ma hranesc. Si atunci mi-am transformat si surorile. Silvie si Celine, o viata fara Jasper era un cosmar, unul groaznic. Dar o viata fara surorile mele era un adevarat iad. Recunosc am fost egoista, dar se pare ca lor le place viata asta. Ce amintiri, trezite din nou... De ce? Nu aveam nevoie de asa ceva. De ce a fost nevoie sa imi reamintesc toate acestea din nou?
Recunosc, de trei sute de ani nu am mai sarutat pe cineva asa. De sarutat ce-i drept am sarutat multi, dar nu m-am mai simtit asa. Am redeschis ochii si l-am vazut pe Elliot cum statea in spatele meu, uitandu-se la mine cu o usoara nedumerie. Ce esti tu? Cine esti tu baiete si ce ti-am facut atat de grav incat mi-ai readus toate amintirile astea nenorocite inapoi?
Elliot: Sta acolo de mai bine de zece minute. Fata asta vrea sa raceasca si nimic mai mult. Dar tot nu inteleg de unde are coltii aia? Ce-i falsi i-a facut praf. Am bagat mana in buzunar si am scos niste bucati de plastic total distruse, coltii lui Juliet. Dar de unde a avut atata forta, chestiile alea nu erau chiar atat de usor de sfaramat.
Mi-am dus mana la gat. In momentul contactului, am simtit o usturime usoara, si mi-am amintit de zgarietura pe care o am. M-am uitat din nou la ea. Era atat de frumoasa acolo, dar totusi, ma infricosa. Umerii aceia imposibil de puternici, pielea atat de alba si rece, forta si ochii, daca as spune ce am vazut toata lumea ar zice ca-s nebun. Dar sunt sigur, cand m-a zgariat, ochii ei s-au luminat, s-au inrosit.
Pasesc pe asfaltul ud, oarecum nesigur daca fac ce trebuie sau nu. Ajuns in spatele ei o apuc de umeri si o zgaltai usor. Nici un raspuns din partea ei. Continui sa o misc, din ce in ce mai brutal, dar tot nimic.
- Hei, stiu ca esti nebuna, mi-ai demonstrat deja asta acum haide, chiar nu vreau sa te alegi cu o raceala.
Tot nu se clinteste. Ma aplec si o iau in brate. Spre bucuria mea era usoara, chiar foarte usoara. Isi incolaceste mainile reci in jurul gatului si un fior ma trece pe sira spinarii.
- Tu esti si m-ai nebun fiindca vi dupa mine...
- Stiu, merci!
De unde si pana unde ideea de a folosi accent frantuzesc? Vorbesc groaznic limba franceza. O vad si pe ea cum incearca sa ascunda un chicotit la auzul accentului meu.
- C`est la vie! Non tout le monde parle le français...
- Chiar asa...
Eu am afisat o fata nedumerita, in timp ce ea radea ca bezmetica. Am continuat sa merg, pana nu am mai simtit ploaia cum imi bate in cap. Am lasat-o jos, extrem de gentil, parca ar fi fost de portelan. In schimb Juliet, cand a simtit contactul cu solul din nou, a luat-o la fuga inapoi in ploaie. Fata asta chiar era nebuna, dar pare de treaba.
- Ne jucam? intreaba ea cu o voce distrata si cu o figura de copil mic.
Drept raspuns alerg dupa ea. In timp ce ploaia imi atingea chipul ma gandeam, sunt cateva intrebari care ma sacaie... Ce e ea? De unde are coltii aia? Si ochii aceia rosii de unde sunt? Nu stiu...cert e ca este o fata de gasca.
http://s.bebo.com/app-image/7927071597/5...wnboy1.jpg - Jasper
http://api.ning.com/files/wrjO*zG72q15zD...ampire.jpg - Vampirul kre a transformat`o pe Juliet
http://static.fancydress.com/resources/e...larged.jpg - rochia lui Juliet de la sedinta foto (am spus... inspirata de la Morticia Adams )
http://4.bp.blogspot.com/_9BiHgTaBmwM/SY...5B1%5D.jpg – pantofii ei...dupa cum am promis capcane mortale