26-11-2009, 10:42 PM
Aloha! Am adus capitolul 9. Hope u like >:D<
Un telefon misterios.
Sunetul enervant al telefonului intr-o zi asa incarcata devenea deja stresant. Terminasem cu aprtamentul iar cucoana incapatanata se hotarase ca nu mai are nevoie de mine sa-i termin acea vila. Ma certasem cu seful si eram epuizata...
-Nu esti buna de nimic!
-Daca nu sunt buna de ce ma mai ti in locul asta de rahat?
-Taci si termina-ti treaba!
Am zis sa uit scena aia si sa raspund. Nu m-am mai uitat cine ma suna. O voce ciudata, groasa, intr-un fel amenintatoare s-a auzit de la celalalt capat. Vocea era una masculina, care la un moment dat a inceput sa spuna obscenitati care mai de care. Am inchis si am privit sa vad de la cine era apelul. Cum ma asteptam, domnul "gura rea" sunase cu numar privat. N-am luat asta in seama. Cu cateva zile inainte, in fata mea isi facuse aparitia un tip mai mic decat mine cu cativa centimetrii, cu un par lung prins in coada si o barba deasa. Avea ochii caprui si parul saten inchis. Ma rugase sa-i dau cateva sfaturi marunte pentru un living si o camera de mese. Capul imi bubuia. Lucram mult. Ore peste ore stand cu un creion in mana si o foaie alba in fata pe care nu puteam schita nimic. Eram stresata... Incidentul care-l patisem cu doua saptamani inainte ma afectase destul de rau. Puteam fi victima unui viol. Ma certasem cu Neji si evitam sa dau pe acasa prea mult. Veneam seara tarziu cand stiam ca sigur doarme si inainte sa se trezeasca el eu eram deja plecata. Ma intalneam cu Naruto dupa ce plecam de la firma si stateam cu el majoritatea timpului ce-mi mai ramasese. Dormisem si la Sakura de cateva ori. Era destul de ocupata si ea deoarece acum avea un intreg liceu in palme. Telefonul suna iar.
-Cine dracu esti?
-Hinata... Hanabi sunt!
-Scuza-ma, surioara... Ce este?
Eram linistita ca nu era din nou acel idiot cu vocabularul lui vulgar..
-Vreau sa vi acasa azi cand termini. Neji e ingrijorat... A sunat si tata si s-au certat de se auzeau de la usa de la intra...
-Nu-mi pasa. vocea imi era serioasa. Tu esti bine? Hiro ce face?
-Ce-ti pasa de Hiro acum? Tata a facut urat! A zis ca daca tu nu mai dai pe acasa ma ia la el! parea disperata. Adevarul era ca tata dispera pe oricine.
-Dar dau pe acasa in fiecare seara doar ca voi dormiti la ora aia. Si ma intorc la birou inainte ca voi sa deschideti ochisorii. Spune-i tatei sa se calmeze si lui Neji sa inceteze cu sarcasmul, glumele de taran prost si atitudinea de sef fata de mine ca, pe buna dreptate, nu ma impresioneaza. eram destul de nervoasa. Am treaba, trebuie sa inchid. Vorbim mai tarziu. Am inchis telefonul definitiv si m-am reapucat de lucru.
Usa s-a deschis larg si o silueta inalta, cu umeri lati si-a facut aparitia in ea. S-a asezat pe scaunul din fata biroului si mi-a pus pe masa o bancnota cu o suna destul de mare. M-am uitat la el cascand gura.
-Vreau sa abandonezi orice proiect si sa ma ajuti!
-Domnule...
-Harrison.
-Domnule Harrison, ma scuzati, am multe persoane ale caror case trebuiesc terminate intr-o anumita perioada. Nu pot abandona asa totul pocnind din degete. din buzunarul sacoului inchis la culoare mai scoase o bancnota. L-am refuzat iar el a marit suma. M-am ridicat din scaunul moale si am inconjurat biroul, ajungand langa un perete plin cu poze. De la gradinita pana la liceu, facultate si zilele de azi. Admiram o poza, cu mine si blondul, facuta de sus cu telefonul lui. Eu priveam timida spre camera mobilului iar el avea un zambet enorm pe chip.
-Nu ma intereseaza banii. Eu lucrez din placere mai mult decat pentru bani. m-am intors spre el. Va rog, ori asteptati ori cautati pe altcineva care poate face asta mai repede.
-Naruto m-a trimis.
Am incremenit. De ce l-ar fi trimis? Stia ca sunt foarte ocupata. Un lucru era clar. Naruto isi va lua bataie!
***
Am intrat in casa varului meu, mi-am dat geaca jos si am agatat-o in cuier si m-am dus in sufragerie. Sora mea citea o revista si mesteca guma iar Neji ma privea. In secunda urmatoare mi-am simtit corpul cuprins de doua brate puternice.
-Meriti batuta! M-am certat cu tatal tau din vina ta, Hanabi mi-a dat o palma si tu nu dai niciun semn de viata?
-M-ai enervat, Neji! Sti prea bine ca am destule pe cap! Azi a venit unu' trimis de Naruto care mi-a trantit in fata sa abandonez orice pentru el si tot scotea bani din buzunarul sacoului.
I-am povestit de programul incarcat si tot ceea ce facusem zilele alea. Am pregatit eu cina in seara aia. Am facut pui la cuptor cu o salata de cartofi. Sora mea a pregatit o salata de fructe pentru desert si a pus tacamurile. Cand masa era gata, celularul meu suna. Vocea aceea incepuse iar sa scoata vulgaritati. Printre care un "Stiu ca te exciti." Am inchis telefonul dezgustata. Un nebun care se excita singur spunand unei fete care nici nu stia cum arata lucruri vulgare. Cand mancarea incepuse sa dispara, usor-usor, din farfuriile noastre, Neji ne-a parasit, el terminand primul. Dupa ce am terminat si eu cu Hanabi de mancat, impreuna, am strans masa, am spalat vasele si am pus totul la locul lui. Discutiile noaste intre surori nu incetau niciodata. Ca de fiecare data, ea m-a intrebat daca am facut-o sau nu. O dezamagea raspunsul meu negativ.
-O sa ajungi o fata batrana! apoi radea.
Dupa ce bucataria a fost readusa la normal ca sa spun asa, ne-am alaturat lui Neji pe canapeaua din sufragerie. Telefonul il aveam dat pe silent si de-abea seara inainte sa ma culc am observat ca aveam trei apeluri nepreluate. Din nou, numar necunoscut. Trebuia sa-mi schimb numarul de telefon,asta era clar. Se facuse tarziu, iar dupa cateva sms-uri prin care i-am comunicat prietenului meu unde sunt si ca sunt perfect sanatoasa si el m-a linistit la randul lui, m-am dus in camera mea. Hanabi statea intinsa pe pat cu o revista de moda in mana. Pe geamul mic din camera mea s-au asezat cateva picaturi urmate de altele... O lumina a taiat cerul si un sunet puternic s-a auzit.
M-am sezat langa sora mea luandu-mi o carte in mana.
-Am vazut o casa draguta... Nu costa mult. Pe undeva pe la marginea orasului.
-Asa. Si ce-mi spui mie?
-Pai ma gandeam ca ar fi cazul sa-mi cumpar una.
Revista i-a picat dintre degete si m-a privit cu ochi mari, curiosi si mirati. Incerca sa spuna ceva apoi si-a retras propriile vorbe. M-am invelit punandu-mi capul pe perna moale si am inchis ochii.
-Cum adica sa te muti? Niciodata nu ti-a placut sa stai singura! Surioara...
-Hanabi, am 24 de ani! Trebuie sa ma mut. Nu mai are rost sa stau in aceasi casa cu Neji. Ne certam mereu. El e baiat, eu fata...
-Si eu sunt fata.
-Tu dormi aici doar in weekend! In rest stai numai la Hiro.
-Si ai de gand sa te muti?
-Da. Si nimeni nu ma va opri sa fac asta. Noapte buna, Hanabi.
M-am intors pe-o parte si am inchis ochii. In minte imi veneau imagini cu casa ce o vazusem cu cateva zile inainte.
A doua zi am fost trezita de razele soarelui ce imi mangaiau chipul. Toamna isi pusese amprenta intr-un stil nemaipomenit pe oras, colorandu-l in nuantele ei calde. Ca in fiecare dimineata, am deschis larg fereastra din camera, am facut patul si m-am dus in baie de unde am iesit dupa jumatate de ora imbracata cu o pereche de blugi gri si o bluza cu maneci lungi, verde. Din camera lui Neji auzeam o voce suava, feminina ce purta o conversatie cu el. Am privit ceasul ai am exclamat:
-Trei! Doamne cat dormisem. M-am trantit din nou pe pat si am scos din geanta o foaie rupta dintr-un ziar. Am format numarul care era scris acolo si am asteptat.
-Alo?
-Buna ziua. Va sun in legatura cu acea casa de la marginea orasului... Da... Hinata Hyuga.
Dupa ce am terminat de vorbit usa s-a trantit de perete si o silueta feminina, cu un par lung si violet si doua suvite ce-i alunecau pe chip a intrat tipang in gura mare:
-Nu te muti nicaieri!
-Nu vechea poveste...
S-a aruncat in pat langa mine luandu-ma in brate. Strangea bluza care o purtam cu toata forta care o avea.
-Daca pleci, tata ma va lua cu el! M-a lasat sa vin aici doar pentru ca si tu te-ai intors aici. Nu vreau sa mai stau departe de voi. Chiar daca stau si cu Hiro asta nu inseamna ca nu va iubesc! Vreau sa stai cu mine, surioara...
Avea lacrimi in ochi.
-Hana, scumpo... Te rog, nu te purta ca un copil... Sti ca si eu te iubesc insa am stat aici de mica. Casa asta ii apartine lui Neji, nu mie. Am nevoie de propria mea casa si aia e foarte buna.
-Stiu casa aia. Cum poti sa te muti acolo? E atat de inspaimantatoare....
-Ba e foarte frumoasa. Livingul are un perete din sticla ce da spre curte unde se afla un lac si atatea flori colorate. Si de unde sti tu, ma rog, casa aia?
-Dar...
-Uite ce e. Daca vrei te poti muta cu mine. Oricum, cu cine sa impart acele doua camere de sus?
Am ajuns la o intelegere. Daca ma mut, vine si ea. Vorbisem ca in ziua urmatoare, la trei dupa masa sa facem o vizita casei. Pana atunci aveam o dupa amiaza si o seara inainte pe care aveam de gand sa mi le petrec in stil mare. Am fost la o tura de cumparaturi cu sora mea in mall, am vazut un film de comedie si am mancat la un fast food. Mai pe seara, cum si banuiam, Hiro mi-a luat sora la o alta serata.
Eram in camera mea unde imi probam noile haine. Stateam cu Tenten si ii ceream sfaturi despre cum imi sta cu noile articole vestimentare. Am ajuns la concluzia ca o bluza imi statea prea mulata si daca ma miscam se ridica.
-Scuza-ma, Hina. Am nevoie de un pahar cu apa.
I-am zambit si ea a parasit camera. Era cu Neji de mult timp. Fericirea de pe chipul lor cand erau impreuna se citea de la metrii distanta. Mi-i si imaginez peste doi ani casatoriti si cu o fetita satena cu ochi caprui, sa semene exact cu mama ei. Tocmai imi dadeam jos sutienul pentru a-mi lua pe mine un tricou larg, foarte lejer in care dormeam. Am auzit un ciocanit usor in usa.
-Intra. am spus eu crezand ca e Tenten. Usa s-a deschis. Eu tocmai ma intindeam dupa tricoul ce se afla pe pat cand sunetul scos din gatul persoanei ce intrase mi-a captat atentia. Am intors capul observand ca eram privita de doi ochi albastrii. Obrajii lui, cat si ai mei erau atat de colorati... Sanii mei erau liberi iar el ma privea. Am apucat repede tricoul si m-am intors cu spatele punandu-l pe mine.
-Scuza-ma... Nu stiam ca... Te schimbai...
-Nici eu nu stiam... Ca esti tu... stateam cu spatele la el si priveam pe fereastra. Ma simteam jenata. S-a apropiat de mine atingandu-mi umarul apoi m-a luat in brate. Si-a cufuntat fata in parul meu desfacut si a inspirat parfumul meu dulce. M-a muscat usor de gat apoi sarutandu-l. Mi-a apucat lobul urechii cu buzele apoi usor cu dintii. In timp ce mainile lui se strecurau sub tricoul meu mi-a soptit:
-Chiar ai sani frumosi. a avut bunul simt sa-si opreasca mainile pe abdomenul meu.
-De ce ai venit? vocea imi era joasa si buzele imi tremurau din cauza senzatiei placute ce o aveau mainile lui reci pe pielea mea calda.
-Vroiam sa te scot in oras.
M-am intors cu fata spre el. Mainile lui acum au inceput sa se plimbe in sus i in jos pe spatele meu. Am gemut usor...
-Lasa-ma... Uhm.. Sa ma imbrac...
Am lasat privirea in jos iar el a depus un sarut pe fruntea mea. Si-a scos mainile de sub tricoul meu si a parasit camera. Mi-am luat aceasi blugi gri care ii purtasem si de dimineata si un tricou albastru foarte palid. Parul l-am prins intr-o coada la spate. Am coborat jos si mi-am anuntat varul ca o sa fiu plecata si nu stiu cand ma intorc, in timp ce trageam fermuarul hanoracului.
-Unde mergem? am intrebat eu in timp ce masina mergea pe strazile acum libere, canta muzica iar blondul fredone melodia respectiva. Avea voce. Mereu spunea in liceu ca vrea sa-si faca o trupa. Din pacate n-a reusit.
-In parc.
-La ora asta? Esti nebun sau ce?
-Ce are?
-Apropo... Cine e Harrison? era si timpul sa-l omor ca mi-a ingreunat munca mai rau.
-Un vechi prieten de familie. I-a placut dormitoru meu... si... vazandu-mi expresia intr-un fel nervoasa dar si obosita pe alta parte s-a oprit brusc. Aveam un sentiment de oboseala imbinat cu furie. Vroiam timp liber, mult timp liber. Te-a deranjat?
-Nu, nu. Stai calm. Fac fata.
Mi-am sprijinit capul de geam. Dupa cateva minute de mers am ajuns in fata unui parc. Am coborat dupa ce blondul a parcat masina.
-E asa de intuneric... am soptit eu incercand sa observ ceva. Mi-am infasurat mainile in jurul corpului incercand sa-mi alung teama ce ma cuprindea. Blondul a luato inainte asezandu-se pe o banca. Mi-a facut semn sa ma asez langa el. Paseam speriata si orice zgomot ma facea sa trasar. Drumul pana la banca mi s-a parut o vesnicie. Cand m-am asezat pe suprafata rece din lemn, bratele lui Naruto s-au prins in jurul meu, si-a dat un picior peste ale mele si imi statea acum in brate. Buzele lui facusera contact cu ale mele si m-au tinut stransa in acel sarut pana cand greutatea lui nu mai putea fi sustinuta de picioarele mele. S-a dat de pe mine tragandu-ma in bratele lui si soptindu-mi la ureche cat de bine sarut.
Telefonul a inceput sa sune, iar.
-Alo?
-Sa sti ca inca te vreau sub mine.
-Cine dracu esti si ce vrei de la mine?
-Pe tine te vreau.
Am inchis ai am pus telefonul din nou in buzunar. Mi-am lasat capul pe umarul lui si cum presimteam ca se va intampla, interogatoriul a inceput. Cine? Ce? Cum? De ce?
Am fost nevoita sa-i explic faptul ca in ultimele cateva zile primisem niste telefoane ciudate. A parut destul de furios.
-M-am gandit ca o sa se potoleasca, de-aia nu ti-am spus...
-Trebuie sa-ti schimbi numarul de telefon si atunci se va rezolva. Hai sa nu ne stricam seara.
I-am zambit apoi m-am ghemuit in bratele lui. Ma simteam asa protejata.
Si-a apasat buzele pe ale mele si m-a sarutat iar.
P.S. Scuzati greselile daca mi-au scapat. Ms :*
Un telefon misterios.
Sunetul enervant al telefonului intr-o zi asa incarcata devenea deja stresant. Terminasem cu aprtamentul iar cucoana incapatanata se hotarase ca nu mai are nevoie de mine sa-i termin acea vila. Ma certasem cu seful si eram epuizata...
-Nu esti buna de nimic!
-Daca nu sunt buna de ce ma mai ti in locul asta de rahat?
-Taci si termina-ti treaba!
Am zis sa uit scena aia si sa raspund. Nu m-am mai uitat cine ma suna. O voce ciudata, groasa, intr-un fel amenintatoare s-a auzit de la celalalt capat. Vocea era una masculina, care la un moment dat a inceput sa spuna obscenitati care mai de care. Am inchis si am privit sa vad de la cine era apelul. Cum ma asteptam, domnul "gura rea" sunase cu numar privat. N-am luat asta in seama. Cu cateva zile inainte, in fata mea isi facuse aparitia un tip mai mic decat mine cu cativa centimetrii, cu un par lung prins in coada si o barba deasa. Avea ochii caprui si parul saten inchis. Ma rugase sa-i dau cateva sfaturi marunte pentru un living si o camera de mese. Capul imi bubuia. Lucram mult. Ore peste ore stand cu un creion in mana si o foaie alba in fata pe care nu puteam schita nimic. Eram stresata... Incidentul care-l patisem cu doua saptamani inainte ma afectase destul de rau. Puteam fi victima unui viol. Ma certasem cu Neji si evitam sa dau pe acasa prea mult. Veneam seara tarziu cand stiam ca sigur doarme si inainte sa se trezeasca el eu eram deja plecata. Ma intalneam cu Naruto dupa ce plecam de la firma si stateam cu el majoritatea timpului ce-mi mai ramasese. Dormisem si la Sakura de cateva ori. Era destul de ocupata si ea deoarece acum avea un intreg liceu in palme. Telefonul suna iar.
-Cine dracu esti?
-Hinata... Hanabi sunt!
-Scuza-ma, surioara... Ce este?
Eram linistita ca nu era din nou acel idiot cu vocabularul lui vulgar..
-Vreau sa vi acasa azi cand termini. Neji e ingrijorat... A sunat si tata si s-au certat de se auzeau de la usa de la intra...
-Nu-mi pasa. vocea imi era serioasa. Tu esti bine? Hiro ce face?
-Ce-ti pasa de Hiro acum? Tata a facut urat! A zis ca daca tu nu mai dai pe acasa ma ia la el! parea disperata. Adevarul era ca tata dispera pe oricine.
-Dar dau pe acasa in fiecare seara doar ca voi dormiti la ora aia. Si ma intorc la birou inainte ca voi sa deschideti ochisorii. Spune-i tatei sa se calmeze si lui Neji sa inceteze cu sarcasmul, glumele de taran prost si atitudinea de sef fata de mine ca, pe buna dreptate, nu ma impresioneaza. eram destul de nervoasa. Am treaba, trebuie sa inchid. Vorbim mai tarziu. Am inchis telefonul definitiv si m-am reapucat de lucru.
Usa s-a deschis larg si o silueta inalta, cu umeri lati si-a facut aparitia in ea. S-a asezat pe scaunul din fata biroului si mi-a pus pe masa o bancnota cu o suna destul de mare. M-am uitat la el cascand gura.
-Vreau sa abandonezi orice proiect si sa ma ajuti!
-Domnule...
-Harrison.
-Domnule Harrison, ma scuzati, am multe persoane ale caror case trebuiesc terminate intr-o anumita perioada. Nu pot abandona asa totul pocnind din degete. din buzunarul sacoului inchis la culoare mai scoase o bancnota. L-am refuzat iar el a marit suma. M-am ridicat din scaunul moale si am inconjurat biroul, ajungand langa un perete plin cu poze. De la gradinita pana la liceu, facultate si zilele de azi. Admiram o poza, cu mine si blondul, facuta de sus cu telefonul lui. Eu priveam timida spre camera mobilului iar el avea un zambet enorm pe chip.
-Nu ma intereseaza banii. Eu lucrez din placere mai mult decat pentru bani. m-am intors spre el. Va rog, ori asteptati ori cautati pe altcineva care poate face asta mai repede.
-Naruto m-a trimis.
Am incremenit. De ce l-ar fi trimis? Stia ca sunt foarte ocupata. Un lucru era clar. Naruto isi va lua bataie!
***
Am intrat in casa varului meu, mi-am dat geaca jos si am agatat-o in cuier si m-am dus in sufragerie. Sora mea citea o revista si mesteca guma iar Neji ma privea. In secunda urmatoare mi-am simtit corpul cuprins de doua brate puternice.
-Meriti batuta! M-am certat cu tatal tau din vina ta, Hanabi mi-a dat o palma si tu nu dai niciun semn de viata?
-M-ai enervat, Neji! Sti prea bine ca am destule pe cap! Azi a venit unu' trimis de Naruto care mi-a trantit in fata sa abandonez orice pentru el si tot scotea bani din buzunarul sacoului.
I-am povestit de programul incarcat si tot ceea ce facusem zilele alea. Am pregatit eu cina in seara aia. Am facut pui la cuptor cu o salata de cartofi. Sora mea a pregatit o salata de fructe pentru desert si a pus tacamurile. Cand masa era gata, celularul meu suna. Vocea aceea incepuse iar sa scoata vulgaritati. Printre care un "Stiu ca te exciti." Am inchis telefonul dezgustata. Un nebun care se excita singur spunand unei fete care nici nu stia cum arata lucruri vulgare. Cand mancarea incepuse sa dispara, usor-usor, din farfuriile noastre, Neji ne-a parasit, el terminand primul. Dupa ce am terminat si eu cu Hanabi de mancat, impreuna, am strans masa, am spalat vasele si am pus totul la locul lui. Discutiile noaste intre surori nu incetau niciodata. Ca de fiecare data, ea m-a intrebat daca am facut-o sau nu. O dezamagea raspunsul meu negativ.
-O sa ajungi o fata batrana! apoi radea.
Dupa ce bucataria a fost readusa la normal ca sa spun asa, ne-am alaturat lui Neji pe canapeaua din sufragerie. Telefonul il aveam dat pe silent si de-abea seara inainte sa ma culc am observat ca aveam trei apeluri nepreluate. Din nou, numar necunoscut. Trebuia sa-mi schimb numarul de telefon,asta era clar. Se facuse tarziu, iar dupa cateva sms-uri prin care i-am comunicat prietenului meu unde sunt si ca sunt perfect sanatoasa si el m-a linistit la randul lui, m-am dus in camera mea. Hanabi statea intinsa pe pat cu o revista de moda in mana. Pe geamul mic din camera mea s-au asezat cateva picaturi urmate de altele... O lumina a taiat cerul si un sunet puternic s-a auzit.
M-am sezat langa sora mea luandu-mi o carte in mana.
-Am vazut o casa draguta... Nu costa mult. Pe undeva pe la marginea orasului.
-Asa. Si ce-mi spui mie?
-Pai ma gandeam ca ar fi cazul sa-mi cumpar una.
Revista i-a picat dintre degete si m-a privit cu ochi mari, curiosi si mirati. Incerca sa spuna ceva apoi si-a retras propriile vorbe. M-am invelit punandu-mi capul pe perna moale si am inchis ochii.
-Cum adica sa te muti? Niciodata nu ti-a placut sa stai singura! Surioara...
-Hanabi, am 24 de ani! Trebuie sa ma mut. Nu mai are rost sa stau in aceasi casa cu Neji. Ne certam mereu. El e baiat, eu fata...
-Si eu sunt fata.
-Tu dormi aici doar in weekend! In rest stai numai la Hiro.
-Si ai de gand sa te muti?
-Da. Si nimeni nu ma va opri sa fac asta. Noapte buna, Hanabi.
M-am intors pe-o parte si am inchis ochii. In minte imi veneau imagini cu casa ce o vazusem cu cateva zile inainte.
A doua zi am fost trezita de razele soarelui ce imi mangaiau chipul. Toamna isi pusese amprenta intr-un stil nemaipomenit pe oras, colorandu-l in nuantele ei calde. Ca in fiecare dimineata, am deschis larg fereastra din camera, am facut patul si m-am dus in baie de unde am iesit dupa jumatate de ora imbracata cu o pereche de blugi gri si o bluza cu maneci lungi, verde. Din camera lui Neji auzeam o voce suava, feminina ce purta o conversatie cu el. Am privit ceasul ai am exclamat:
-Trei! Doamne cat dormisem. M-am trantit din nou pe pat si am scos din geanta o foaie rupta dintr-un ziar. Am format numarul care era scris acolo si am asteptat.
-Alo?
-Buna ziua. Va sun in legatura cu acea casa de la marginea orasului... Da... Hinata Hyuga.
Dupa ce am terminat de vorbit usa s-a trantit de perete si o silueta feminina, cu un par lung si violet si doua suvite ce-i alunecau pe chip a intrat tipang in gura mare:
-Nu te muti nicaieri!
-Nu vechea poveste...
S-a aruncat in pat langa mine luandu-ma in brate. Strangea bluza care o purtam cu toata forta care o avea.
-Daca pleci, tata ma va lua cu el! M-a lasat sa vin aici doar pentru ca si tu te-ai intors aici. Nu vreau sa mai stau departe de voi. Chiar daca stau si cu Hiro asta nu inseamna ca nu va iubesc! Vreau sa stai cu mine, surioara...
Avea lacrimi in ochi.
-Hana, scumpo... Te rog, nu te purta ca un copil... Sti ca si eu te iubesc insa am stat aici de mica. Casa asta ii apartine lui Neji, nu mie. Am nevoie de propria mea casa si aia e foarte buna.
-Stiu casa aia. Cum poti sa te muti acolo? E atat de inspaimantatoare....
-Ba e foarte frumoasa. Livingul are un perete din sticla ce da spre curte unde se afla un lac si atatea flori colorate. Si de unde sti tu, ma rog, casa aia?
-Dar...
-Uite ce e. Daca vrei te poti muta cu mine. Oricum, cu cine sa impart acele doua camere de sus?
Am ajuns la o intelegere. Daca ma mut, vine si ea. Vorbisem ca in ziua urmatoare, la trei dupa masa sa facem o vizita casei. Pana atunci aveam o dupa amiaza si o seara inainte pe care aveam de gand sa mi le petrec in stil mare. Am fost la o tura de cumparaturi cu sora mea in mall, am vazut un film de comedie si am mancat la un fast food. Mai pe seara, cum si banuiam, Hiro mi-a luat sora la o alta serata.
Eram in camera mea unde imi probam noile haine. Stateam cu Tenten si ii ceream sfaturi despre cum imi sta cu noile articole vestimentare. Am ajuns la concluzia ca o bluza imi statea prea mulata si daca ma miscam se ridica.
-Scuza-ma, Hina. Am nevoie de un pahar cu apa.
I-am zambit si ea a parasit camera. Era cu Neji de mult timp. Fericirea de pe chipul lor cand erau impreuna se citea de la metrii distanta. Mi-i si imaginez peste doi ani casatoriti si cu o fetita satena cu ochi caprui, sa semene exact cu mama ei. Tocmai imi dadeam jos sutienul pentru a-mi lua pe mine un tricou larg, foarte lejer in care dormeam. Am auzit un ciocanit usor in usa.
-Intra. am spus eu crezand ca e Tenten. Usa s-a deschis. Eu tocmai ma intindeam dupa tricoul ce se afla pe pat cand sunetul scos din gatul persoanei ce intrase mi-a captat atentia. Am intors capul observand ca eram privita de doi ochi albastrii. Obrajii lui, cat si ai mei erau atat de colorati... Sanii mei erau liberi iar el ma privea. Am apucat repede tricoul si m-am intors cu spatele punandu-l pe mine.
-Scuza-ma... Nu stiam ca... Te schimbai...
-Nici eu nu stiam... Ca esti tu... stateam cu spatele la el si priveam pe fereastra. Ma simteam jenata. S-a apropiat de mine atingandu-mi umarul apoi m-a luat in brate. Si-a cufuntat fata in parul meu desfacut si a inspirat parfumul meu dulce. M-a muscat usor de gat apoi sarutandu-l. Mi-a apucat lobul urechii cu buzele apoi usor cu dintii. In timp ce mainile lui se strecurau sub tricoul meu mi-a soptit:
-Chiar ai sani frumosi. a avut bunul simt sa-si opreasca mainile pe abdomenul meu.
-De ce ai venit? vocea imi era joasa si buzele imi tremurau din cauza senzatiei placute ce o aveau mainile lui reci pe pielea mea calda.
-Vroiam sa te scot in oras.
M-am intors cu fata spre el. Mainile lui acum au inceput sa se plimbe in sus i in jos pe spatele meu. Am gemut usor...
-Lasa-ma... Uhm.. Sa ma imbrac...
Am lasat privirea in jos iar el a depus un sarut pe fruntea mea. Si-a scos mainile de sub tricoul meu si a parasit camera. Mi-am luat aceasi blugi gri care ii purtasem si de dimineata si un tricou albastru foarte palid. Parul l-am prins intr-o coada la spate. Am coborat jos si mi-am anuntat varul ca o sa fiu plecata si nu stiu cand ma intorc, in timp ce trageam fermuarul hanoracului.
-Unde mergem? am intrebat eu in timp ce masina mergea pe strazile acum libere, canta muzica iar blondul fredone melodia respectiva. Avea voce. Mereu spunea in liceu ca vrea sa-si faca o trupa. Din pacate n-a reusit.
-In parc.
-La ora asta? Esti nebun sau ce?
-Ce are?
-Apropo... Cine e Harrison? era si timpul sa-l omor ca mi-a ingreunat munca mai rau.
-Un vechi prieten de familie. I-a placut dormitoru meu... si... vazandu-mi expresia intr-un fel nervoasa dar si obosita pe alta parte s-a oprit brusc. Aveam un sentiment de oboseala imbinat cu furie. Vroiam timp liber, mult timp liber. Te-a deranjat?
-Nu, nu. Stai calm. Fac fata.
Mi-am sprijinit capul de geam. Dupa cateva minute de mers am ajuns in fata unui parc. Am coborat dupa ce blondul a parcat masina.
-E asa de intuneric... am soptit eu incercand sa observ ceva. Mi-am infasurat mainile in jurul corpului incercand sa-mi alung teama ce ma cuprindea. Blondul a luato inainte asezandu-se pe o banca. Mi-a facut semn sa ma asez langa el. Paseam speriata si orice zgomot ma facea sa trasar. Drumul pana la banca mi s-a parut o vesnicie. Cand m-am asezat pe suprafata rece din lemn, bratele lui Naruto s-au prins in jurul meu, si-a dat un picior peste ale mele si imi statea acum in brate. Buzele lui facusera contact cu ale mele si m-au tinut stransa in acel sarut pana cand greutatea lui nu mai putea fi sustinuta de picioarele mele. S-a dat de pe mine tragandu-ma in bratele lui si soptindu-mi la ureche cat de bine sarut.
Telefonul a inceput sa sune, iar.
-Alo?
-Sa sti ca inca te vreau sub mine.
-Cine dracu esti si ce vrei de la mine?
-Pe tine te vreau.
Am inchis ai am pus telefonul din nou in buzunar. Mi-am lasat capul pe umarul lui si cum presimteam ca se va intampla, interogatoriul a inceput. Cine? Ce? Cum? De ce?
Am fost nevoita sa-i explic faptul ca in ultimele cateva zile primisem niste telefoane ciudate. A parut destul de furios.
-M-am gandit ca o sa se potoleasca, de-aia nu ti-am spus...
-Trebuie sa-ti schimbi numarul de telefon si atunci se va rezolva. Hai sa nu ne stricam seara.
I-am zambit apoi m-am ghemuit in bratele lui. Ma simteam asa protejata.
Si-a apasat buzele pe ale mele si m-a sarutat iar.
P.S. Scuzati greselile daca mi-au scapat. Ms :*