Saruta-ma asa cum te-am invatat

[Bambilici]

Am adus continuarea. Sper sa va placa. Astept comm-uri in care sa ma criticati pentru ca stiu ca ficul meu nu e o reusita. Scuzati daca mi-au scapat greseli... Si... Cabom, iata capitolul 6 :=)
Spor la citit :*

6 : Un pat ciudat si rotund.

Dupa seara aia, dupa acel sarut se schimbase parca tot in viata mea. In fiecare seara il visam, in fiecare minut parca toata lumea imi vorbea de el! Deja imi dadea dureri de cap chestia asta. Aveam nevoie de o pauza! Si inca una mare! Am zis sa-mi gasesc ceva de lucru. Dupa multe cautari am decis sa ma angajez la o firma de designe interior. Seful de acolo a fost multumit de mine si a spus ca ma va suna, chiar a facut-o. Urma sa ma duc din nou in acea cladire ciudata, frumos decorata si plina de zambete. Chiar imi placea locul ala, poate chiar la fel de mult cum imi placea munca pe care incepusem s-o fac. Ma axasem pe designe insa niciodata n-am fost sigura ca voi fi angajata la o asa mare firma ca aceasta. Primul meu client a fost atat de multumit de munca mea incat si-a permis sa recomande multor prieteni felul meu de a lucra. Pot spune ca mi-am inceput cariera cu dreptul! Tot facand schite, tot desenand si proiectand, munca mea imi ocupa timpul si mintea, reusind astfel sa nu ma mai gandesc la blond. Ba chiar nici nu-l mai visasem in ultima perioada. Ma simteam usurata si libera... ca sa spun asa. Totul a fost perfect pana intr-o zi. Tocmai pasisem in imensa cladire si tineam in mana niste foi. Un creion imi tinea parul prins intr-un coc iar bluza cu maneca lunga imi era ca turnata. Purtam o pereche de blugi comozi si niste tenesi de un verde ciudat. Neji imi repeta mereu cand ii purtam "Poate o sa arunce vre-un extraterestru o vaca din cer si iti va manca tenesii aia!" si apoi radea cu pofta. Nu inteleg de ce se plangea... chiar el ma ajutase sa-i aleg. In orice caz. Am salutat pe toata lumea ce se afla pe holurile cladirii. Zambete peste tot ca deobicei.
O lovitura puternica m-a facut sa scap foile din mana, iar creionul a alunecat usor printre firele mele de par care nu au intarziat sa cada libere pe umeri. Mi-am cerut scuze fara sa privesc in ochi persoana de care tocmai ma lovisem. Aplecandu-ma sa adun foile, de parca nu era de ajuns ca intrasem in cineva, am reusit sa ma si dezechilibrez si am venit pe spate cazand in sezut. L-am observat cum s-a lasat usor in jos si a inceput sa-mi adune foile apoi m-a ajutat sa ma ridic. Ma priveau doi ochi albastrii, minunati. Un par blond si stralucitor, un contur al buzelor perfect. Era el!
-Naruto... am spus eu inghitind in sec. Adevarul e ca nu-l mai vazusem de ceva timp si parca era ceva neobisnuit... Am luat fisele din mana lui apoi m-am aplecat dupa creion.
-Deci tu esti acea "minune" a firmei, nu? M-a intrebat el, dandu-mi o suvita dupa ureche.
-Minune? cred ca e nebun... Ce minune?
-Uite cum sta treaba! a spus luandu-ma de dupa gat. Am nevoie de o schibare in dormitorul meu. Si cum aici se gasesc cei mai buni designeri, iata-ma! Am vorbit cu seful tau. Mi-a zis sa astept ca trebuie sa apari. Deci, ai de gand sa ma ajuti?
-Domnule Uzumaki, am spus eu incercand sa par politicoasa. Chit ca eram prieteni de foarte mult timp si chit ca am impartit cu el unul din cele mai intime saruturi ale mele, aici era vorba de cariera nu de prietenie. Va ajut cu mare placere.
Ma privea ciudat. Poate din cauza ca vorbeam asa cu el. Ii zambeam si el facea acelasi lucru. L-am chemat in biroul meu unde am discutat cam ce ar vrea in acest nou dormitor.
-Hina, poti sa incetezi cu "domnule" si "va rog" ? a spus el ridicand o spranceana.
-Aici va privesc ca pe unul din clientii mei si trebuie sa va tratez cu respect.
-Termina, Hinata! Sti ceva? Hai sa lasam asta de-oparte. De ce nu ai iesit zilele astea? m-a intrebat luandu-ma de mana. Preferam sa nu fi facut asta. Mi-am retras mana luand intre degete un creion si am inceput sa mazgalesc pe o foaie.
-Am fost ocupata cu munca. am raspuns incercand sa-mi ascund roseata din obraji.
Am observat ca ma fixa. Am simtit cum mana lui apuca capatul creionului si-l pune la loc intr-o cutiuta. Imi cuprinde din nou mana intr-a lui si-mi zambeste dulce. Acelasi zambet!
-Zici ca poti face minuni cu dormitorul meu? a schimbat subiectul de parca si-a dat seama ca nu eram in stare sa vorbesc despre altceva acum.
-As putea incerca. Uite, iti recomand astea.
I-am aratat cateva reviste cu cele mai noi tipuri de mobila, i-am desenat o schita a camerei unde am aranjat totul incercand sa fac pe placul lui. In timp ce eu rasfoiam reviste si umblam printre foi ii simteam privirea calda. A mea era fixata in acele hartii. Am ajuns la o decizie si imi luase mai putin decat am crezut. Il rugasem pe unul din colegii mei sa-l insoteasca pe barbatul ce se afla in fata mea, la unul din magazinele cu mobila de calitate, insa se pare ca era ocupat. Nimeni nu mi-a fost de ajutor in ziua aia si se pare ca Naruto vroia sa-si faca acel dormitor cat mai repede.
-Imi pare rau domn...
-Naruto. m-a corectat el.
-Imi pare rau Naruto, am spus eu, insa nu am pentru ziua de maine, defapt pentru urmatoarele catvea zile pe nimeni disponibil. Puteti astepta, va rog, inca patru sau cinci zile?
A oftat usor apoi m-a intrebat ezitand putin.
-Nu poti veni tu cu mine?
"Nu! Nu pot! Nu vreau!" Mi-am spus in gand. Am incercat sa ma scuz spunand ca agenda mea e foarte incarcata insa cand i-am vazut acea tristete din ochi i-am spus oftand si punand niste foi la locul lor apoi ridicandu-ma de pe scaun venind in fata lui.
-O sa vad ce pot sa fac.
A sarit de pe scaun de parca l-ar fi ars si m-a luat in brate unindu-si buzele cu ale mele. Mi-am pus palmele pe pieptul lui impingandu-l usor. S-a desprins din sarut si si-a cerut scuze.
Am ajuns de comun acord ca mai bine ne vedem in jur de unsprezece dimineata. Era clientul meu si trebuia sa-i fac pe plac. A parasit incaperea iar eu m-am pus in fata laptopului lucrand la noul meu proiect. Mi-am trecut limba usor peste buze apoi le-am atins cu doua degete, zambind.
-Daca ma mai saruti o singura data, Naruto, o sa ma omori... am gandit eu cu voce tare, fara sa-mi dau seama ca unul din colegii mei intrase in birou. Cica batuse la usa insa nu i-am raspuns. Asa pierduta in ganduri eram? M-am cam rusinat. Penibilul e inevitabil!
Cand m-am intors acasa, fratele meu era intr-o repriza de sarutiri cu iubita lui pe canapeaua din sufragerie. Frate! Sa-si ia o camera! Am urcat in dormitor unde Hanabi dormea bustean cu celularul in mana. I l-am luat incet si am invelit-o cu un cearceaf. Mi-am facut un dus ca sa-mi revin. Eram cam obosita, sincera sa fiu. M-am pus in pat si am inchis ochii. In minte imi revenea scena de azi. "M-a sarutat.... m-a sarutat" asta imi repetam intr-una. Am adormit cu zambetul pe buze.
-Hinata, trezeste-te!
M-am intors pe-o parte punandu-mi perna pe cap.
-Lasa-ma Neji! Mi-e somn! am bolborosit eu apoi mi-am tras si cearceaful cu care fusesem invelita peste mine, ghemuindu-ma ca o pisicuta de-abea nascuta langa mama ei.
-E 11 si Naruto a zis k trebuia sa va intalniti.
Am sarit imediat din pat urland in gura mare un "Ce?!" apoi am inceput sa alerg prin camera cautand ceva sa ma imbrac.
-Spune-i ca vin imediat!
Raspunsul a fost un "Ok" apoi am auzit pasii fratelui meu cum s-au indepartat. Am intrat in baie si mi-am clatit fata cu apa rece si mi-am spalat dintii. Nu vroiam ca acel alb berfect care reusisem sa-l pastrez din copilarie sa se strice. Si plus, indiferent ca intarziasem, igiena orala era importanta. Mi-am prins parul intr-un coc ciufulit, mi-am luat pe mine aceiasi blugi care-i purtasem cu o zi inainte, un tricou galben cu diferite modele si un hanorac negru. Mi-am luat una din multele mele perechi de tenesi si am iesit din camera aruncand sticla de parfum pe pat, dupa ce am pulverizat lichidul lila pe pielea mea alba.
-Imi pare rau! Am tipat eu indreptandu-ma catre sufragerie. M-am dus in bucatarie de unde am luat un biscuite din dulap, l-am prins intre dinti apoi am revenit. Am muscat din el si ma uitam intr-un fel speriata la cei doi barbati ce stateau pe canapea. Neji a chicotit iar blondul a zambit usor.
-Cred ca mai pot astepta pana mananci, Hin. a spus el bland. Am refuzat.
-Haide, niciun mic dejun! Trebuie sa mergem in multe locuri azi! Am iesit vijelios din casa. In fata mea am vazut o masina neagra, sport, foarte cool!
-Nu stiam ca ai o masina! am spus eu inca privind vehicolul negru.
-Pentru ca nu obisnuiesc sa ies cu masina. Dar na, azi nu puteam sa mergem pe jos. a spus asta in timp ce a deschis portiera si m-a ajutat sa intru. S-a urcat si el pe locul soferului si am pornit spre primul magazin de mobila care ni l-am propus. Toata ziua am hoinarit prin toate magazinele si nimic nu-l prea incantase pe blond. Asta ma facea sa-mi pierd propria incredere... Zabetul care-l luasem cu mine de dimineata se pare ca plecase inapoi, deoarece incetasem sa mai zambesc cand el a spus "Nu!" la toate magazinele.
-Ma dau batu... Stai! Opreste! am spus eu repede. Dupa ce a pus acea frana brusca, am coborat imediat jos din masina. M-am indreptat catre o cladire nu foarte mare, cu geamuri imense insa prin care se vedeau diferite obiecte de mobilier. Atentia mi-a fost captata de un pat rotund... Arata chiar foarte marfa! Si din cate stiam, camera blondului era foarte spatioasa. Ce-ar fi fost acel pat rotund plasat pe mijlocul incaperii, iar pe peretele din spate un dulap care sa vina dintr-un cap in atul cu oglinzi. Undeva intr-un colt o masuta ca decor si...
-Hinata. m-a trezit din visare cu glasul lui dulce. Mana lui se odihnea pe umarul meu si un zambet fermecator ii scotea la iveala dintii perfecti. De cand il stiu avea acei dinti drepti, fara pic de defect. Eu am fost in claseme mai mici "fata cu aparat dentar" din cauza ca unul din dintii mei nu a cazut la timp. Slava domnului ca nu a trebuit sa tin porcaria aia atasata de dintii mei prea mult!
-Scuza-ma, Naruto... Am vazut patul asta si mi s-a parut interesant. Oricum, nu mai are rost sa ne uitam la ceva pe aici. Am vazut deja tone de magazine si nu ti-a placut nimic. Si sincer... Mi s-a parut ca nu prea ai fost incantat nici de schita facuta de mine...
-Patul asta e chiar rece! a exclamat el plin de entuziasm. Il vreau! Adica... De mic am vrut un pat ciudat!
-Nu e ciudat, e doar rotund...
-Fata de celelalte, este ciudat. Multumesc, Hin! Esti ce-a mai tare! m-a luat in brate si am simtit cum picioarele mele incaltate in tenesi nu mai atingeau asfaltul prafuit. A inceput sa se invarta pana cand a ametit si s-a impiedicat. Am cazut pe o masina. Din fericire maisna era a lui, deci eram asigurati ca nu-i platim nimanui orice zgarietura. Mai bine spus, eu am aterizat pe masina si el peste mine. Se sprijinise repede in palme pentru a nu-si lasa corpul peste al meu si ami cauza vre-o durere. Eram foarte apropiati. Lumea trecea pe langa noi si ne privea. M-am simtit penibil, avand in vedere ca ne uitam unul in ochii celuilalt. O masina sport de un gri inchis a oprit langa noi, in mijlocul strazii oprind circulatia, si lasand pe asfalt un semn din cauza rotilor ce au scartait groaznic.
-Salut, frate! i se adresa persoana din interiorul masinii blondului ce inca se afla deasupra mea. Am auzit ca te-ai certat cu Mia. Bai le schimbi repede. Oricum asta e mai frumoasa decat cretina aia. Vezi ca poimaine isi serbeaza Frol ziua. Sper ca vi! baiatul a spus toate astea intr-o viteza, apoi a tras aer adanc in piept. Nu-l puteam vedea deoarece inca eram incatusata de corpul baiatului cu ochii albastri.
-Voi fi acolo. Saluta-l pe frate-tu din partea mea. a spus el distrat. Masina a pornit la drum, in urma injuraturilor si a sunetelor facute de masini.
-Scuza-ma... eu... te poti ridica? am intrebat simtitnd cum pometii mei devin rosii ca tomatele.
-Scuze... s-a ridicat de pe mine, ajutandu-ma sa revin si eu in picioare. Deci cumparam patul?
Am aprobat din cap. Am intrat in magazin. Urma sa primim patul, adica el sa-l primeasca, in cateva zile. Parea multumit, fericit. Ma bucuram din cauza asta!
Umerii mei erau incordati, stateam acolo, cu centura pusa, pe acel scaun din piele crem. Priveam inainte si oftam intr-una.
-Te simti bine? Pari cam abatuta... a intrebat ingrijorat.
-Nu, nu. Sunt bine.
-Hai, Hinata. Ce te macina?
-Eu... adica tu... sti... stiu ca nu e treaba mea... dar... de ce te-ai despartit de Mia? am lasat privirea in jos. A franat brusc. Semaforul arata culoarea rosu, iar eu inca priveam mainile ce mi se odihneau in poala.
-De ce intrebi?
A pornit din nou. Nu am raspuns o buna bucata de timp apoi am scos aerul afara din plamani, tragand altul curat in mine.
-Nu stiu... Poate pentr... Ce dracu e coada asta? am schimbat eu sibiectul vazand ce aglomerat era.
-Nu stiu... Vre-un accident ceva cred... Termian ce spuneai.
-Eram curioasa... cred ca de-asta....
Mi-a zambit. Unul din oamenii legii s-a oprit langa geamul lui. L-a deschis. Avea dreptate. Era un accident in fata si nu se putea inainta deloc o mica perioada, care a fost defapt o mare perioada, de o ora si ceva. Am oftat si m-am lasat in scaunul comod eliberandu-ma de acea banda facuta pentru a ma tine acolo, in acel scaun, in cazul unui accident.
-Se pare ca vom sta aici ceva timp. Hina, simt ca te framanta ceva. Daca vrei poti vorbi cu mine. Promit ca nu spun nimic nimanui. parea destul de ingrijorat de starea mea... Chiar ii pasa. Am tras aer in piept si i-am spus ca nu conteaza. M-a luat de mana lasand privirea in jos si a spus pe un ton cam trist.
-Imi pare rau ca te-am sarutat, daca asta e problema. Am reactionat ca un idiot. Te-am sarutat asa, ca un bou... Scuza-ma... Nu vroiam sa te superi pe mine...
Ascultam cum isi cere scuze, scuze peste scuze. De ce dracu isi cerea scuze? Mie oricum imi placuse!
-Nu e nimic... mana lui a alunecat de pe palma mea pe coapsa, ceva mai sus de genunchi. Am simtit un fior placut ce mi-a strapuns corpul. Inca se uita in jos. Mi-am pus mana peste a lui, ridicandu-io usor la nivelul gurii mele. I-am atins degetele cu buzele mele, apoi i-am pus palma pe obrazul meu. S-a uitat la mine, iar eu ii zambeam.
-Hina... si-a desfacut centura apoi s-a intins peste acea portiune ce despartea scaunele si s-a sprijinit cu mana de geamul masinii, iar cu una se tinea de scaunul in care eu stateam. Isi ridicase un picior, strand cu genunchiul pe scaunul soferului, iar celalalt il lasase jos. Era la cativa centimetrii de fata mea. Ne priveam in ochi apoi m-a sarutat. Saruta de parca din astra traise toata viata lui! Ma simteam asa mica si neajutorata in acel scaun din piele crem, in acea masina sport si cu el aproape la mine in brate... I-am raspuns la sarut, mainile mele au trecut usor in parul lui blond si des, apoi au coborat incet in jos, pe pieptul lui acoperit de acel tricou albastru. Doamne il iubeam... Si el... ma saruta, acum, aici, in masina in timp ce eram blocati in trafic. La un moment dat s-a desprins din sarut.
-Scuze eu... am ramas fara aer... si m-a sarutat iar.
Am tinut-o asa ceva timp. La un moment dat s-a asezat din nou in scaunul lui. Mana ii amortise si o misca intr-una, masand-o usor. Eu eram atat de emotionata incat nu mai eram atenta la nimic. Zambeam rusinata si priveam in jos in timp ce-mi muscam buzele usor. S-a uitat la mine si am simtit cum radia un zambet lejer. Poate isi batea joc de mine... Poate vroia sa vada daca pe bune il plac. Daca era asta motivul acelui sarut, cred ca m-as fi urat pentru tot deauna din acel moment.
-Doamne, Hin... Tu chiar saruti bine! apoi m-a tras usor spre el si si-a lipit buzele de ale mele, apoi m-a sarutat pe frunte. Sti... Chiar te plac...
Doamne! Ce a zis? Ma place?
-Pune-ti centura, vad ca in sfarsit o luam din loc.
Ma uitam pe geam, gandindu-ma la ceea ce tocmai se intamplase. Fiind prinsa in ganduri nu am observat ca el nu m-a dus acasa. A parcat masina, a coborat si a venit sa-mi deschida mie portiera cu un zambet si zice mandru:
-Miss Hyuga, am ajuns!
-Dar aici e la tine acasa... am spus eu ridicand intrebator din spranceana.
-Pai, doar nu te gandeai ca las o domnisoara asa ca tine sa-mi scape, nu?
-Sa-ti scape? am intrebat eu privindu-l speriata, in momentul in care m-a luat de mana si m-a tras din scaunul din piele. Na... mi-am inghitit cuvintele in momentul in care m-a sarutat. A inchis masina in timp ce inca ma saruta, iar mana lui se odihnea pe soldul meu.
-Stai calma, a spus el desprinzandu-se din sarut. Nu o sa te violez. am rasuflat usurata, dar el a spus ceva ce m-a socat: pentru ca tu vei fi de acord. apoi m-a privit victorios. Am facut ochii mari, iar rasul lui puternic m-a facut sa ma enervez. L-am impins usor, despartindu-ma din imbratisare dar m-a tras inapoi intre bratele lui puternice.
-Glumeam! Hai sa mergem.
-De ce vrei sa vin la tine?
-Vorbesti cam mult.
Am intrat in casa urmata de blond. M-am descaltat apoi m-am dus in sufragerie, adica el m-a tras in sufragerie, mai bine zis, si m-a trantit pe canapea.
-Vrei o cafea, un suc?
-Un pahar de apa, daca se poate.
-Doar atat?
-Da...
Dupa ce mi-a adus mie paharul cu apa, si el si-a desfacut doza de bere care si-a luat-o din frigider, s-a asezat langa mine, pe canapea si m-a luat de dupa umeri sarutandu-ma pe obraz.
-Am incredere in tine. Am incredere ca o sa faci din camera mea ceva foarte cool! Si am incredere ca tu vei accepta sa dormi cu mine in patul ala, rotund si ciudat!
-Naruto... il priveam mirata.
-Da! m-a sarutat iar.
Doamne ce copil! Cum sa dorm cu el? Defapt, oficial nu eram impreuna, nu-mi ceruse asta... Doar ma sarutase si-mi spusese ca ma place, atata tot...
Doar un joc... cel putin asa credeam eu.