Tentatii ascunse

[EvilManiac]

Un yaoi cu „tentatii ascunse”. Nu este o poveste ce poate fi citită în mod obişnuit. Ceea ce veti citi sunt doar parti,flash-uri ce alcatuiesc alb-negrul unei vieti denaturate. Simon nu este perfectiunea,nu este ce vor altii şi nici nu vrea să fie.
Interzis celor sub 18 ani şi homofobilor.
Restul,sper să fie pe placul vostru!Hugs


Iarnă roşie

Luminile de la ghirlande şi becurile colorate ce se aprindeau într-o succesiune melodioasă nu îl mai impresionau de mult. I se pareau mult prea artificiale pentru a da însemnatate trecerii dintre ani. Galagia şi mişcarea din jurul lui îi ridicau putin moralul, totdeauna se simtise bine între oameni,deşi naivitatea contribuise la unul din evenimentele nefaste din viata lui. Încrederea trebuia mai întâi câştigată,lectia o învăţase pe pielea sa. Dar nu negativitatea îl ţinea atât de încruntat în acele clipe,ci plictiseala. Petrecerea la care venise alaturi de parintii lui,era una mondenă pentru oraşul lor,dar i se urâse de atâtea zâmbete artificiale. Incinta era banca la care lucra tatal sau şi se aşteptase să vină nu doar angajatii,ci şi oameni importanti din oraş.
Încaperile aveau uşile deschise,pentru o comunicare uşoară între invitati. Aspectul de cladire veche îl facea să ofteze cu melancolie. Nimic ieşit din comun nu vazuse până în acea clipă, dar după câteva minute de şedere în ultima din sali nu putea să treacă peste un detaliu marunt. Privirile tuturor erau îndreptate asupra unui barbat,un tânar care încerca să ascundă faptul că era motivul zarvei din jurul sau.
Nu i se parea prea frumos,lumina cadea de sus spre chipul lui de o paloare bolnavicioasă amintindu-i în treacat de nobilii din perioada barocă ce aveau obsesia inciziilor pentru a parea cât mai palizi. Spre deosebire de cei care trebuiau să îşi verse sângele şi vlaga,tânarul nu era lipsit de vigoare. Avea un trup bine cladit, pe sub acel costum negru purtat cam neglijent. Camaşa sa roşie era deschisă cu discretie numai la doi nasturi. Nu avea cravată,dar o observase pe spatarul scaunului când cineva îi servise un pahar. Barbatul era tot timpul în centrul atentiei. Trasând un cerc cu privirea,deşi invitatii erau prinşi în discutii,îi trimiteau ocheade cu fiecare pauză când îl vedeau mişcându-se.
Ar fi negat că nu era gelos,dar curiozitatea îl rodea mai intens ca invidia. Tipul nu era frumos,era şarmant. Până şi frumusetea palea lângă el. Avea trasaturi imperfecte,camuflate de perfectiunea vorbelor şi zâmbetelor lui rare. Dar probabil din aceste motive era preferat. Nimeni nu şi-ar fi dorit alaturi o persoană perfectă,lângă care să se simtă inferior. Însă toti deveneau imperfecti în comparatie cu acel barbat,chiar şi el care se mândrea uneori cu trasaturile sale estetice. Nu se putea compara cu acel tip. El era draguţ şi atât.
Femeile şi adolescentele nu încetau a-i sta aproape,fară a fi rasplatite macar cu o privire. Era exclusivist,pentru că nimeni nu îl putea denumi îngâmfat. Chipul lui excela în calm şi bune maniere,prestanta sa era mai mult decât perfectă. Îl subjuga în loc chiar şi pe el,simtindu-se ca un sclav în fata unui rege. Toti încercau să îi facă pe plac,şi se întreba când va veni şi rândul lui. Oricât ar fi vrut să stea de-o parte,simtea nevoia să audă şi vocea celui care arunca privirile zeflemitoare tuturor din sală,dar nimeni nu observa pentru că erau ascunse sub ochi lucioşi şi schimbatori.
— Cosmin,te ascunzi după coloane,nu vii la masa noastră? Îl abordase una din secretarele din acea bancă,tragându-l spre masa la care se afla şi barbatul pe care pusese ochii în acea seară. Simtea că se roşise,dar nu se putea abtine. Privirea acestuia îl studia din cap până în picioare,fară a schita un gest despre cum i se pare. Se simtea dezamagit că poate îi parea la fel de comun precum ceilalti,probabil omul avea standarde ridicate. S-ar fi simtit magulit să îl salute macar,dar să îi fie printre prieteni ar fi fost un adevarat miracol.
—Bună seara.
Rostise nimanui în particular,aşezându-se pe unul din scaunele libere pentru că abia îl mai ţineau picioarele. Spera să nu fie evident faptul că era atât de intimidat. Primise raspunsuri de la toti care se aflau la masă,numai barbatul evitase să zică ceva. Îi spulberase fantezia,numai cu un gest.
—Simon,te distrezi,aşa e? Te simti bine cu noi?
O voce feminină din capatul mesei se auzise,acoperindu-le pe celelalte. Oricum toti se opriseră din vorbit,pentru a asculta vocea barbatului.
—Da. Foarte bine chiar. În seara asta am să dansez cu tine.
Ce direct! Înghiti tânarul în sec,iar ceilalti invitati,în special de sex feminin stateau mult mai încruntate după respectiva discutie.
Nu ştia de ce resimte la fel de mult tristetea lor. Acel barbat îi fura liniştea putin câte putin. Oftă primind paharul de la compania care îl invitase la acea masă. Vinul roşu din el îi amintea de camaşa tipului. Zarva de la masă îl facu să ridice subit capul. Simon se ridicase dintr-o dată,plecând fară a scoate o vorbă. Daduse cu indiferenţă din umeri când unul dintre cei care stateau pe scaunul alaturat îl întrebase unde se duce.
—Cred că să fumeze,îl scuzase femeia pe care o invitase mai înainte la dans.
Se întreba dacă nu cumva plecase intentionat. Numarase minutele de când acesta lipsise şi se apropriau de treizeci. Vedea urme ascunse de îngrijorare pe chipul unora,dar nimeni nu avea curaj să se intereseze. Nu puteau interveni în momentele acestuia,din bun simţ. Probabil era tratat la fel cum trata.
Oftând resemnat se ridicase de la masă. Nimeni nu parea a observa plecarea lui,cu atât mai bine pentru el,neavând chef să dea explicatii. Îi placea să creadă că era deja un om matur. Sau cel putin aşa se simtea. Evitase să treacă prin sala unde erau parintii lui şi alti cunoscuti din sectia unde lucra tatal sau.
„Simon” Îi retinuse cu atentie numele. Avea ceva mistic în numele lui,la fel ca personalitatea sa atât de captivantă. Se apropria de ieşirea din cladirea bancii,şi tresari observând afară silueta barbatului,care fuma într-un colţ întunecat. Parea dus cu gândul departe,în ochii lui zarindu-se melancolia unui om ce îşi lasă masca să crape fară rezerve. Probabil se afla într-un moment sensibil,îşi spuse ieşind pe uşa din lemn,aşezându-se la departare de omul pe care îl studiase toată seara. Se roşi imediat ce acesta se întorsese spre el, simtindu–se privit. Îl fixa cu intensitate,chiar dacă probabil era modul lui de a se uita la cineva,facându-l să tremure.
—Te-au trimis după mine? Întrebase cu o voce calmă şi dulce ce îl facea să îşi simtă picioarele moi. Tonalitatea nu era gravă,ci mult prea placută pentru a se potrivi caracterului sau atât de filistin. O viziune a unui amant tandru,ce şoptea cuvinte placute în clipe intime îi trecea prin fata ochilor. Închise pleoapele încercând să se stapânească în a merge prea departe cu gândul. Nu nega tentatia,dar ştia că nu va avea parte de aşa ceva. Ar fi fost ireal ca tipul din fata sa să fie interesat de persoane de acelaşi sex. Doar fusese prezent când promisese acelei femei un dans.
—Nu. Am ieşit pentru că era prea cald înauntru.
Mintise imediat,şi nici nu îşi dadea seama de ce oferise tipului şi o explicatie. Probabil de dragul de a intra în vorbă cu el,îşi spusese punându-şi speranta în frază.
—Eu mă plictiseam.
Afirmă cu convingere Simon,aruncând ţigara pe jos. Începutul conversatiei îl îndemna să îşi îndrepte paşii spre barbat,dar fară a avea curajul să îl privească în ochi. Se temea să nu se citească prea multe în stralucirea lor. Nu avea nici o idee cum să îi raspundă,ce să spună în continuare.
—E frumos aici.
Îl auzi vorbind iar,şi se mira să-l vadă ciudat de simplist,privind spre cerul înstelat. Oare se înşelase în privinta tipului? Era numai un vis de-al sau,ce prindea contur în jurul unui barbat necunoscut?
—Mie mi se pare un oraş plictisitor.
Provocase pentru a vedea reactia lui Simon,care îi retezase imediat fraza.
—Eu nu sunt de-aici. E normal să mi se pară totul mai frumos.
Îl privise încruntat,Cosmin simtind sudoarea rece curgându-i pe frunte în jos. Noroc că era mult prea întuneric pentru a se observa. Sau poate că la întuneric se vedea cel mai clar? Se agita în sinea sa datorită faptului că vroia să îi fie pe plac tipului. Cadea în aceeaşi capcană ca şi cei din sală,dar nu se putea abtine.
Nu ştia cum să dreagă gafa facută,şi tacerea îi ucidea toate sperantele.
—Vrei nişte şampanie?
Auzise de lângă el vocea lui Simon,caldă ca înainte. Îi înmâna o sticlă cu şampanie,desfacută dar rece ca gheata. Aprobase simtindu-se uşurat că barbatul îl iertase pentru impolitetea de mai înainte.
—Este foarte acidulată. Dar bună!
Remarcă înapoindu-i sticla. Abia simtise gustul la cât era de înghetată. Probabil doar ce fusese scoasă din frigider. Cineva cu siguranţă i-o adusese special barbatului.
—Singura bautură pe care o prefer. Restul sunt mult prea proaste şi în combinatii amestecate. Şampania este superioară vinului, deşi se obtine din vin. Prepararea ei durează mai mult.
—Eu,beau şi vin.
Rostise cu vocea domoală,aşteptându-se la o remarcă lipsită de amabilitate.
—Prefer materia,nu şi lichidul.
—Strugurii? Întrebase nesigur,începea să fie deranjat de modul pompos în care vorbea tipul. Îngreuna discutia şi îl facea să pună la îndoială modul propriu de a gândi şi vorbi.
—Da. Îmi plac strugurii de toamnă.
Obtinuse pentru prima oară un zâmbet cald,şi detalii despre barbat. Simon nu parea un om închis,şi acel surâs îi facea inima să bată plină de speranţă.
—Şi mie. Deşi nu cunosc denumirile lor.
—Nici eu nu ştiu prea multe. Îi prefer în şampanie momentan.
Glumi barbatul ducând la gură sticla de şampanie şi luând câteva înghitituri bune. Cosmin îl privise,conştient că poate îl face să se simtă inconfortabil. Tresari auzind pocnitorile de la câteva artificii,lansate mai devreme cu câteva ore pentru că nu era încă miezul noptii. Se întreba dacă barbatul din fata lui are pe cineva cu care să petreacă.
—Câţi ani aveti?
Îşi adună curajul,roşindu-se putin. Se întreba dacă ceva în postura lui trada atractia pentru acest barbat.
—Nu e nevoie să fii politicos. Nu sunt chiar atât de matur pe cât mă face costumul acesta. Trase Simon de timp,cercetându-l amanuntit. — Douazeci şi cinci. Raspunsese apoi,şi imediat Cosmin ridicase privirea din pamânt pentru a-i observa trasaturile. Îl credea mai batrân cu încă cinci ani,cel mult. Dar nu se simtea deranjat de vârsta sa,ci mai mult de personalitatea lui.
—Acum e rândul tau să îmi spui câţi ani ai. Şi cum te numeşti. Îmi place să ştiu numele persoanelor cu care discut.
—Mă numesc Cosmin Brentea,întinse tânarul mâna. Simon o prinse cu un surâs scurt. Am nouasprezece ani. Adaugă putin timorat că barbatul va refuza să stea de vorbă în continuare cu el. Majoritatea îl vedeau ca pe un adult în devenire şi şi-ar fi dorit să nu mai fie tratat ca un adoleşcent. Multi confundau denumirile. Mâna barbatului îl strânsese cu fermitate,dar mult prea scurt pentru a-l multumi. Macar îi aflase numele întreg, Simon Barbu.
—La facultate?
—Da,în primul an.
Încercă să adauge tânarul,pentru a nu parea un licean dezorientat. Avea planuri mari,chiar dacă pe moment dadea impresia că nu ştie ce vrea. Simon nu comentase nimic,pastrând acelaşi aer misterios.
Parerile lui pareau ascunse,chiar dacă vorbele alunecau cu uşurinţă din gura sa.
—Şi ce ai de gând să faci când termini?
Simon îşi aprindea o altă ţigară,pachetul galben îl îndemna să le clasifice printre cele tari,iar camila de pe pachet printre cele obişnuite. Se parea că barbatul era un om ca oricare altul,dar cu un şarm deosebit.
— Medicină,şi înainte ca tipul din fata lui să facă o pauză şi să îşi ia ţigara de la gură pentru a spune ceva adaugase repede : medicină veterinară.
Îl vazuse pe Simon capatând la loc trasaturile amiabile. Probabil facea legatura între medici şi coruptie. Nu era nici un secret că sistemul medical era printre cele mai corupte din ţară. Sondajele stateau drept dovadă. Dar nu era momentul să discute despre asta.
—Deci îţi plac animalele…
Concluzionă Simon scuturând ţigara într-un mod cum nu mai vazuse pe nimeni. Tipul uimea prin tot ce ţinea de el. Se întreba dacă gesturile sale sunt calculate,sau ţin de natura sa variabilă.
—Foarte mult. Sunt la o facultate de profil,studiez zoologia şi biologia.
Se bucura că cineva se interesase de ceea ce facea. Nu se aşteptase tocmai Simon să fie acela,nici să poarte o discutie atât de lungă cu el. Dadea impresia unui barbat închis şi fară prea multă rabdare. Abia acum realiza că nu ştia cu ce anume se ocupă acesta.
—Dumneavoastră?
—E de ajuns „tu”. Corectă imediat Simon,alternând fumatul cu bautul şampaniei. —Poti repeta întrebarea cât timp beau. Îl îndemnase cu amuzament în voce,facându-l să se roşească.
—T…tu cu ce te ocupi?
Corijase pentru a-i face pe plac,Simon zâmbind multumit într-un mod ce îi facea respiratia să-i stea în gât.
—Redactor la un ziar local şi editorialist la o revistă pentru adulti.
Singura frază care îi rasuna ca o trâmbiţă în timpane era revista pentru adulti. Spera să nu se bâlbâie în continuare,nu ştia că însotitorul sau se ocupa cu aşa ceva.
—Eşti liber să pleci dacă nu vrei să discuti cu cineva ca mine.
Adaugase imediat Simon,întrerupându-l din stupoare. Îşi simtea gâtul secat,şi era mai încordat ca la început. La toate astea adauga curiozitatea.
—Ce…revistă?
Întrebase pentru că avea să cumpere orice numar ar fi gasit doar pentru a citi ce scria barbatul,oricât de vulgar şi pervers ar fi fost. Acum realiza că magnetismul sau era legat de senzualitate şi sexualitate,şi nu avea alte legaturi ca la început. Devenise greu de respirat,se afla alaturi de un om ce descria actul sexual ca pe o cină obişnuită şi ar fi fost ipocrit să nege că nu i se parea şi mai atragator astfel.
Numele revistei era de asemenea de notorietate. Se mira de ce nu o pusese pe aceasta înaintea functiei sale la acel ziar local. Existau motive pentru a face asta?
—Eşti o persoană interesantă.[post unit]I se adresase tutuindu-l până la urmă,cu vocea neîndemânatică,dar pentru a-i face barbatului pe plac. Numai că acesta nu parea a-l recompensa cu zâmbetul de acum câteva minute. Se întreba dacă nu întrecea masura.
—Toată lumea spune asta. Or avea dreptate. Dar sunt plictisitor în realitate.
Raspunsese Simon cu seriozitate,fumând ţigara aproape de filtru ca apoi să o arunce iar pe jos,în zapada murdară şi îmbâcsită de afară. Gerul facea zapada topită să înghete,dându-i un aspect mai placut pe lângă baltoacele moi ce se formau în timpul zilei. Observase că nu îşi schimbaseră locul,şi că nimeni nu îi deranjase până acum. Cimentul din fata bancii devenise dintr-o dată destul de rece şi ceva îl îndemna să intre înauntru,dar barbatul prefera să stea afară şi să bea în continuare şampanie.
—Nu cred. Îmi placi. Îmi place cum eşti… adică… eşti atragator. Dar nu din punctul de vedere pe care îl crezi!
Se bâlbâia acum mai mult ca niciodată. O gafă imensă ca aceasta nu îşi imaginase vreodată că va putea face. Cadea într-o umbră nefastă în fata ochilor lui Simon,era sigur de asta.
—Mă bucur să aud asta din partea ta,dacă într-adevar aşa crezi.
Îl fixă barbatul cu ochii sai deschişi,nici prea verzi dar nici albaştrii. Lumina ce cadea pe chipul lui Simon îi facea cameleonici. Probabil erau la fel de versatili precum purtatorul, dar nu îl putea învinui. Purtau în umbra lor ceva atât de dramatic încât se simtea invadat de sentimente stranii,chiar dacă nu credea în potentialul de a schimba energiile.
—Da…Îngânase cu timiditate,auzind cum barbatul bea în continuare din sticlă. Ar fi vrut să îi ceară să bea alaturi de el,ca la început. În mod ciudat Simon îi înmânase sticla după acele înghitituri lente.
—Dar din acel punct de vedere pe care l-ai evitat,îţi par atragator?
Imediat i se oprise şampania în gât,se înecase din prima gură, acidul ieşindu-i pe nas. Îl ustura,din cauza întrebarii care îl luase pe nepregatite. Simon înşfacase sticla din mâinile lui,prinzându-l uşor de umeri.
—Da.
—Ce „da”,eşti bine?
—Sunt bine,şi „da” este raspunsul la întrebare.
Oare era nevoie să îi repete,chiar nu întelesese din prima sau se prefacea?! În orice caz era prea târziu să dea înapoi. Simon întârzia a îl lamuri,îl privea fară a avea absolut nici o reactie. Se simtea ca un prost,probabil îi spusese ce auzea tot timpul. Normal că era atragator,numai un orb ar fi negat asta.
—Eu plec.
Îi spuse retragându-se,bratele barbatului lasând umerii lui din strânsoare. Spera ca Simon să nu se întoarcă la petrecere şi să îl facă de tot râsul. Parintii lui probabil s-ar fi înfuriat şi l-ar fi trimis acasă. Nu îi plateau psihologul degeaba,chiar dacă el simtea asta.
—Nu pleci niciunde. Vino înapoi.
Cuvintele barbatului îl opreau iar în loc. Erau imperative,dar cu o blândete ascunsă. Paşi lenti veneau spre el,şi rasunau în întunecimea inimii sale. Simti o mână caldă pe umarul lui drept întorcându-l cu fata spre Simon.
—E neplacut să îţi iei vorbele înapoi. Dacă într-adevar crezi asta despre mine,nu-ţi fie teamă să îmi spui. Nu te judec. Sigur,nu eşti primul care să zică asta,dar…eşti primul care mă face să mă simt aşa.
—De ce?
Ridicase curios privirea spre tip,care parea pentru prima oară îmbujorat la faţă.
—Eşti mult mai frumos şi mai atragator decât mine. Îţi spun asta pentru că, şi pentru prima oară Simon parea la fel de timid ca şi el. —Vreau să te sarut.
Nimic nu îl ametise mai mult în viata lui decât acea frază. Nici şampania baută nu avea acelaşi efect. Se simtea cuprins de o dorinţă nestavilită,respira din greu privind spre buzele pline ale lui Simon. Barbatul zâmbea vazându-l că acceptă;şi chiar dacă era tentat să îl sarute,pentru că stateau apropriati,gata să o facă,se oprise.
—Nu aici. Hai cu mine…
Îl prinsese de braţ,o strângere fizică ce trimiteau fiori în trupul lui,tremurând iar incontrolabil. Era uşor de afectat,iar emotiile puternice care le simtea în acea clipă îl faceau să se simtă doritor dar şi ezitant în acelaşi timp. Nu ştia dacă urcă scarile la etaj doar pentru un sarut sau pentru mai mult. Orice barbat la astfel de ocazii profită de aventurile de-o noapte. S-ar fi înşelat pe sine, pentru că el se gândea la acelaşi lucru,odată cu speranta că poate Simon îl va primi în bratele lui în ciuda diferentei de vârstă dintre ei.
Covorul moale se lasa sub apasarea pantofilor lui,şi pastrase tacere în timp ce barbatul privea fiecare uşă în parte cautând ceva.
—Cred că penultima uşă este camera de pază. Acolo au o canapea şi televizor.
Simon confirma gândurile lui,dar îi provoca o dorinţă la fel de arzatoare. Nu cunoscuse vreodată placerea,şi nici nu o explorase pentru că amintirile legate de viata lui sexuală erau dureroase.
Ajungând aproape de uşa cu pricina cei doi se vazuseră nevoiti să se oprească subit din mers. Gemete se auzeau din spatele uşii de lemn,însemnând că cineva le-o luase înainte. Simon zâmbise amuzat,determinându-l şi pe el să îşi mai calmeze nervii. Oricum acele sunete şi voci placute îl aţâţau suficient. Se întreba în treacat dacă el va geme la fel de tare,şi dacă lui Simon i se va parea în continuare atragator.
—Altii sunt ocupati deja.
Îl apucase de mână,împingând la nimereală clanta uşii alaturate. Se deschisese,spre surprinderea lor,Cosmin înghitind timorat. Acum era momentul şi se întreba dacă va fi cum îşi imaginase.
Odată intrat înauntru Simon închisese uşa,proptindu-şi bratele în ea pentru a-l prinde între ele intentionat. Statea cu spatele sprijinit de lemnul rece,racorindu-l macar pentru câteva clipe.
—Nu îmi spune că te-ai razgândit…
Şopti barbatul,fixându-l direct în ochi cu o dorinţă surprinzatoare. Acolo,între ei doi,încetând să mai fie ascunsă. Cu mâinile tremurând îl apucase de gulerul camăşii,fară a şti însă ce să facă în continuare.
—Nu,deloc.
Raspunsese privindu-l cu disperare,cerând acel sarut. Îl cerşea cu privirea până ce Simon îi daruise într-un final unul. Saruta lung, patrunzator consumându-l cu totul doar prin deschiderea buzelor. I le modela cu ale sale,schimbând pozitia capului pentru a saruta îndelung,dar simtea că plamânii lui cedau. Mai ales că de emotie îşi ţinuse respiratia la început. Barbatul simtise imediat dificultatea şi se oprise,lasându-i timp să-şi revină.
Efectul dura şi după sarut,caci euforia ce îi trecea prin vene provenea din acel gest senzual între ei. Sunetul acelui sarut intens îl tenta să asculte iar melodia jocului de buze. Simon aratând a fi pregatit pentru tot ce i se putea oferi. De data asta avusese initiativa şi îl sarutase din plin,zgomotos ca un începator. Singurele saruturi de care avusese parte nu puteau fi numite astfel. Acesta se deosebea,Simon explora buzele sale,fară a-i provoca suferinţă,ci numai placere. O placere atât de intensă încât îl ametise de tot,ar fi vrut să stea jos undeva pentru că picioarele lui pareau a nu suporta noul tratament.
Barbatul îl apucase cu ambele mâini de obraji,tragându-l cât mai aproape posibil. Dorinta dintre ei era resimtită pe plan fizic, acum că era în bratele lui Simon simtea asta. Credea că numai el se simte astfel,dar prinzându-se cu disperare de trupul care trezea intentii intense din partea lui îşi dadea seama că este dorit mai mult decât avusese impresia. Ar fi vrut să râdă,pentru că auzea acele gemete de placere,nu doar pe ale lui,ci şi pe ale barbatului.
Simon îi dadea jos de pe umeri sacoul cu care era îmbracat,o facea lent,cu grijă în caz că urma să se razgândească. Dar nu avea să o facă,pentru că tipul din fata lui se comporta cum nu se aşteptase să întâlnească pe cineva. Îl dorea cu aceeaşi intensitate.
—Dacă par mai ezitant este pentru că nu am mai fost cu cineva ca tine de şase ani…Dar în noaptea asta am de gând să te devorez.
Închisese ochii de placere,când buzele fierbinti ale lui Simon îi dezmierdau gâtul,tragând aer în piept când dintii acestuia apasau intentionat în unele locuri.
Odată ce Simon îşi ridicase capul pentru a-l privi,îl sarutase grabit. Atât de grabit încât uitase să respire. Îşi ridicase bratele pe gâtul barbatului,şi profitase că statea sprijinit de uşă pentru a-şi departa picioarele pentru a-l trage mai aproape.
—Saruti bine.
Primise complimentul gemând de placere. Simon adaugase atingeri şi alaturi de saruturile sale,desfacându-i camaşa lent.
Apasa cu degetele peste pectoralii lui,rotatiile facându-l să tremure,de data asta cuprins de pasiune. Îi era cald,şi camaşa alunecase pe jos,expunându-i pielea la aerul racoros,înviorându-l. Îşi ducea degetele în pletele barbatului,care începuse să facă ceea ce promisese. Îi lingea fiecare parte din piele,atingând cu degetele uşor. Mâinile lui îi strângeau omoplatii în ritmul alintarilor pasionale,nici nu mai ştia ce să distingă. Lins,supt, muşcat,pentru că toate veneau ca o tornadă amoroasă. Pantalonii îl incomodau înainte,acum deveniseră sâcâitori. Şi mâinile lui Simon pareau a evita acel loc care pulsa şi cerea să fie atins. Preludiu dura mai mult ca la o femeie,facându-l mult mai impacientat şi doritor. Vroia să facă dragoste în clipa aceea, sex cum ar fi denumit altii activitatea,dar cu atentia primită nu o putea numi altfel.
—Te tentează ceva mai mult de atât? Pentru că eu am chef de orice-mi propui.
—Da,vreau.
Raspunsese deşi era confuz. Simon ar fi acceptat orice îi propunea? Şi la ce se referea?
Se muta din loc,constatase pentru că era tras spre un fotoliu. Ştia că nu el va sta jos,dar că se va simti la fel de comod chiar dacă nu s-ar fi aflat în fotoliu. Simon se aşezase oftând calm. Îşi trecuse degetele prin parul scurt,ravăşindu-l.
În noaptea aceasta auzea împreună cu Simon ceasul batând ora fixă. Sunetele de şampanie ce se deschide ajungeau până la etajul unde erau ei,iar artificiile şi petardele rasunau luminând printre jaluzelele verticale,chipurile lor. Se priveau în tacere,Simon prinzându-l cu bratele de talie pentru a-l aşeza la el în poală. Nu se împotrivise,caci în acel moment îl dorea la fel de mult.
—La multi ani,Cosmin.
Nu putea să raspundă de vreme ce avea buzele sarutate cu înfierbântare. Ignora exploziile de lumină de afară pentru barbatul ale carui brate îi strângeau trupul atât de aproape. O voce launtrică îl îndemna să îi fie alaturi cu tot ce poate oferi, pentru că nu i se asemana ca un barbat uşuratic ci ca un potential iubit.