Inot in durere [yaoi]

[akira-chan]

se pare a au fost sterse toate 3 capitole le voi posta pe rand
Capitolul 2
Era atat de bine sa stea dimineata in pat. Era cea mai mare placere a lui, mai ales ca azi era sambata. Ce bine era sa leneveasca. Se gandea la intanlirea care o avusese cu Aki. Credea ca inca viseaza acel moment. Nu dorea ca nimeni sa-I strice acele momente de placere, dar niciodata ce iti doresti nu se intampla. Bataile puternice din usa il enervau. A crezut ca daca nu o sa raspunda o sa renunta, dar vazand ca acea persoana este foarte insistenta si-a dat seama cine poate sa-l deranjeze la acea ora. Uitand de felul cum era imbracat, sau mai bine zis aproape imbracat, s-a indreptat spre usa. Imediat ce a deschis-o s-a trezit cu un Miyaki in brate si trantit pe jos. Usa era deschisa si oricine ar fi trecut si-ar fi facut o parere nu prea frumoasa despre ceea ce se intampla acolo. Mai ales ca Shou era imbracat doar cu o pereche de boxeri rosi . Si dezastrul sau teama lui Shou s-a produs: chiar atunci la usa a venit Akira. Baiatul se facuse rosu la fata si incerca sa-si indeparteze prietenul de pe el, dar fara reusita. Acesta nu dorea sa se deplasese nici un centimetru, sau macar sa simta ca nu sunt singuri in camara. Kira putea sa creda despre el ceva ce nu e adevarat si el nu dorea asta.Vazand ca nu are nici nici o scapare a inceput sa se zbata. Akira s-a indreptat spre cei doi si l-a ridicat pe Misaki in sus. Pricepuse ca imaginea ce I se prezenta nu era ceea ce parea.

-Scuzati-ma ca intru neinvitat, dar am vazut ca Shou nu mai putea sa respire de cat de tare il strangeai in brate.Banuiesc ca ti-a fost dor de el dupa felul cum il imbratisai. Spuse Akira zambind bland .
Dupa ce a terminat ce avea de spus a intors privirea spre Shou si tocmai atunci a observat felul in care era imbracat acesta.Se uita la el uimit, desi parea sa aiba un trup mic si firav, baiatul chiar arata sensational . Miyaki a observat cum Aki il dezbraca din priviri pe prietenu lui, doar boxeri ca alceva nu mai avea de dezbracat, s-a facut rosu de furie. Nimeni nu avea drept sa-l priveasca asa, nimeni in afara de el. Shou pentru el era propietate private. Inca nu-si pusese stampila pe el dar avea de gand sa o faca cat de curand.

Capitolul 2
Shou era in camera lui incercand sa gaseasca ceva de imbracat cat se poate de urgent.Stia ca e destul de periculos sa-I lase pe cei doi singuri in camera, spera doar sa nu iasascandal. Observase faptul ca Miyaki se enervase si stia ca acesta era destul de periculos in astfel de situati. In plus nu stia de ce Akira era acolo. Faptul cel deranja cel mai mult era ca Miyaki ar putea incepe sa puna intrebari si s-ar putea sa afle adevarul ce el I l-a ascuns. Ar fi un dezastru colossal.
In sufragerie, locul unde Shou ii lasase pe cei doi “pretendenti” ai lui atmosfera era destul de incinsa.Miyaki observase felul in care profesorul se iutase la baiatul lui. Trebuia sa-I stabileasca niste reguli clare, ca sa-l poata tine la distanta de comoara lui. Tensiunea crestea din moment in moment, dar nici unul dintre ei nu scotea nici un cuvant. Privirile lor duceau o lupta apriga, trimitandu-si fulgere ucigase. Nici unul nu dorea sa cedeze in fata celuilalt. Trofeul intreceri lor era micutul Shou care hobar nu avea de toate astea. Miyaki nu a mai suportat tensiunea care era intre ei si a decis sa inceapa sa vorbeasca.

-Ma scuzati , domnule professor, dar as dori sa va pun o intrebare. – imediat de acesta a incuvintat din cap capot continua, tanarul a inceput sa vorbeasca.De ce ati venit la Shou acasa. Din cate stiu profesori sau dirigiti nu fac vizite la domiciuliu.Sau mai nou la dumneavoastra se practica aceste lucru.
Akira se uita mirat la baiat. Simtise ca acesta este deranjat de prezenta lui, dar nici chiar asa de rau. Incerca sa-l studieze, sa fada ce doreste, care sunt itentiile lui. Nu dorea sa-I faca jocul. In plus, pentru cei din scola el era un professor, deci nu putea sa se codoare la nivelul unui elev de gimnaziu. Avea si el ambitiile lui. Trebuia sa recunoasca ca este destul de orgolios cand vrea, dar in momentul in care doreste ceva cu tot trupul obtine acel lucru.

-Nu credeam ca prezenta mea te deranjeaza, Miyaki?Scuze ca te-am interrupt din imbratisarea care i-o acordai lui Sasu. Alcineva ar fi inteles alte lucruri, dar eu nu ma gandesc chiar atat de departe.-termina fraza cu un zambet atat de innocent care putea fraieri pe oricine, dar pe Miyaki nu.
Din comportamentul celor doiera de inteles ca va urma un joc destul de periculos.Miyaki era destul de deranjat de modul in care il alintase Akira pe Shou.Nimeni, dar nimeni, nu avea dreptul de a se atinge de frumusetea lui. Dorea sa-I explice profesorului cateva lucruri, dar elanul sau a fost retezat de venirea lui Shou in camera.
Cei doi, adica Akira si Miyaki erau suurprinsi de aparitia tanarului.Imbracamintea care si-o alesese I se mula perfect pe trup facandu-l pe Miyaki sa saliveze iar pe professor sa ramana socat si cu ochi atintiti asupra trupului tanarului.Era ata de frumos.

-Ma scuzati, dar la ce va uitati.Shou observase privirile doritoare a celor doi si se inrosise tot. Nu-I venea sa creda ce reacti au cei doi.Se simtea rusinat, mai ales dupa faza de dimineata. Dar de ce venise profesorul la el?Trebuia sa-l intrebe.
- Mmm….ma scuzatui domnule professor-trebuia sa foloseasca acest cuvant in fata lui Miyaki, astfel acesta ar fi devenit suspicios, dar de ce suntweti aici?Si de unde ati aflat adresa mea.

Fusese luat prin surprindere, lucru la care nu se astepta. Intrebarea lui Shou cazuse ca un fulger asupra profului.Nu se astepta ca Shou sa reactioneze in acest fel, sau sa fie deranjat de vizita lui. Asta simtea Aki. Pe de alta parte, Miyaki astepta sa vada reactia profului dar si raspunsul acestuia. Astepta sa vada reactia prietenului sau, de care era mandru ca pusese o astfel de intrebare.Minutele se scurgeau fara ca nimeni sa spuna ceva. Era o liniste deplina in camera. Akira si-a amintit ca in afara de alt scop al venire lui acolo, mai era ceva. Shou isi uitase haina la el in masina. Era scuza perfecte de care se putea folosi pentru a-si ascunde intentiile.

-Ieri, in clasa, ti-ai uitat haina. Am venit sa ti-o aduc. Sper ca nu t deranjeaza.
Uimirea si dezgustul se putea citi pe fetele celor prezenti. Shou era uimit, uitase de haina, dar adevarul e ca nu si-o uitase in clasa ci in masina lui Aki. Stia ca acesta spusese o minciuna numai pentru al salva si ii era recunoscator. Insa ape chipul lui Miyaki se citea dezgustul. Era scarbit de reactia profesorului. Din prima clipa de cand il vazuse in apartamentul prietenului sau simtise ca ceva nu e in regula. Isi gasise un adversarar cu care trebuia sa lupte pentru dragostea lui Shou.Dar nu avea sa renunte.

-Hmm, sa stiti ca haina puteati sa o tineti la dumneavoastra sis a o dati luni la scoala.Care e motivul tau adevarat?-vocea lui Misaky era destul de ridicata, astfel reusind sa-l faca sip e Shou sa se sperie, acesta fiind pierdut in ganduri.Nu-si recunostea prietenul , era ceva schimbat la el, ceva ce nu era bine.
-Miyaki, ce s-a intamplat?De ce tip?
Nimeni din incapere nu putea sa-si de-a seama ce se intampla sau de ca atmosfera este foarte stresanta.Shou era pierdut de tot, ii era frica de ceea ce s-ar putea intampla, Aki era ingandurat, se gandea cum sa scape de situatie si il tinea in brate pe Shou iar Miyaki era nervos , ii venea sa-l smulga pe Shou din bratele profesorului.[posturi unite]
Capitolul 3
Miyaki se comporta extrem de ciudat, lucru ce-l facea pe prietenul sau sa se ingrijoreze. Nu intelegea acesta schimbare subita de comportament, mai ales ca Miyaki niciodata nu fusese o persoana care sa se enerveze usor, mai ales in fata lui. Cu siguranta se intamplase ceva.

-De ce crezi ca sunt nervos?Acum ti-e bine cu profesorul si ai uitat de mine? Ce relatie va leaga pe voi doi? Akira, nu cred ca ai venit doar ca sa-i aduci haina. Care sunt adevaratele tale intentii? Spune!
Spiritele incepeau sa se incinga din ce in ce mai mult. Akira isi facea griji, deoarece Misaky il citise destul de bine. II intelesese gandurile si asta nu era bine. Putea sa afle in orice moment adevarul. Chiar daca nu dorea sa-l raneasca pe Shou, era obligat sa o faca.



Flash back
“ Era o zi de vara frumoasa. Soarele stralucea, incalzind puternic pamantul. In fata unei cladiri, un tanar de 18 ani isi astepta parintele. Le promisese ca va veni la intalnire. Nu ii mai vazuse de 1 an si ii era dor de ei.Trecuse o ora de cand ii astepta, dar ei tot nu venisera.Telefonul incepuse sa-i sune. Numarul nu-i parea cunoscut, dar a raspuns.

-Domnul Akira Tsumoki?-vocea nu i se parea deloc cunoscuta si nu stia cine putea fi.
-Da eu sunt. Cu cine vorbesc?
-Suntem de la spitalul “Tahasy”.Parintii dumneavoastra au fost adusi aici in urma unui accident de masina. Din pacate au murit. Ne pare rau.
Telefonul ii cazuse jos, mainile ii tremurau. Nu ii venea sa creada ca de acum inainte parintii lui nu vor mai fi langa el.Era un lucru greu de suportat, desi era major nu putea accepta idea ca de acum inainte este orfan.Trebuia sa i-a in propiile maini afacerile familiei, lucru de care se ferise.Era singurul copil al familiei si trebuia sa ii multumeasca.
Inmormantarea a avut loc la cateva zile dupa moartea lor. Politia ancheta accidentul deoarece acesta se petrecuse in circumstante ciudate.Akira era inca socat de ceea ce se intamplase.In aceea dupa-amiaza trebuia sa se intalneasca cu bunicul lui. Acesta urma sa fie tutorele lui pana la terminarea studiilor si se va ocupa de firma.

-Bunicule, intelege ca nu pot accepta.E greu pentru mine sa fac asta.Nu mi-a placut niciodata treaba aceasta si nu inteleg de ce ma fortezi.
-Trebuie sa o faci, pentru parintii tai. Ei au condus firma numai pentru tine, au vrut sa-ti asigure un viitor sigur.Visau la ziua cand vor putea sa te vada la conducerea firmei, dar nu a fost sa fie.Insa tu trebuie sa le indeplinesti visul.Vei renunta la inot si nu vreau sa mai te vad in preajma acelui baiat, Shou.El e fiul ucigasilor parintilor tai.

Aki era socat. Nu putea fi adevarat. Nu avea cum sa-l paraseasca pe Shou.Tinea la el, mai mult il iubea,iar bunicul lui ii cerea sa-l paraseasca.Era un cosmar. Suferea pentru moartea parintilor sai, dar de ce ei doi trebuia sa plateasca pentru actiunile altor persoane. Shou era doar un copil, el nu putea face nici un rau.
In birou isi facu aparitia Hario, unchiul sau. Era doar cu 2 ani mai mare decat el dar niciodata nu se intelesera.Acesta il ura deoarece putea mosteni firma si asta nu-i placea. Incercase de multe ori sa-i faca rau si acum juca un teatru murdar.
-Sa sti ca tata are dreptate.Trebuie sa te indepartezi de acel copil.Nu sti ce poate sa-ti faca.Se poate folosi de el ca sa te atraga intr-o capcana si te poate ucide si pe tine. Deci, ai grija. Promite ca nu o sa mai stai in jurul lor si ca ai sa-ti razbuni parintii cand va veni timpul. Jura!”
End of flash back

Amintirile acelor zile ii navaleau in cap.Jurase ca se va razbuna si singura persoana de care se putea folosi pentru a indeplini misiunea data era Shou. Chiar daca si acum il iubea tot nu putea incalca promisiunea.Va face asta in amintirea parintilor.V-a distruge aceea firma si tot ce e legat de aceea familie la fel cum ei i-au distrus fericirea de a avea parinti.Va uita de vechea lui relatie, de apropierea lui de Shou si o va face.Nimeni nu il va putea impiedica si chiar daca ar face ar distruge pe oricine. Este o promisiune ce si-o facea lui insusi.Si va incepe cu Myaki, acest baiat nu trebuie sa stea in preajma lui Shou ca sa-l deranjeze.

-Nu inteleg de ce esti asa de violent cu mine. In primul rand sunt profesorul si dirigintele sau, la fel si a lui Shou.Ti-am spus deja o data motivul pentru care sunt aici.Ce este asa de rau in treaba aceasta, ca un profesor sa-si viziteze un elev?
-Nu mai minti!Stiu deja adevarul.Esti prieten vechi de-a lui Shou.Nici el nu a aflat ca eu ii stiu marele secret. Am gasit intr-o zi o poza in cartea lui.Din prima clipa in care te-am vazut in clasa mi-am dat seama ca am un rival.Sau mai bine zis ca imi vad rivalul.Nu am putut ajunge niciodata la inima lui Shou din cauza ta. El te-a iubit din tot sufletul si inca pastreaza aceste sentimente pentru tine. De acum inainte suntem rivali.Sper ca intelegi acest lucru destul de bine.Am sa fac orice ca Shou sa te uite.
Shou era total socat.Ceea ce tocmai spusese Miyaki era un fel de declaratie de dragoste la care nu se astepta.Dar de ce declarase razboi profesorului? El nu este un trofeu pentru nimeni si nici unul dintre ei nu avea drept asupra lui.

-Opriti-va! Nu mai continuati aceasta discutie inutila. Nu sunt o jucarie care sa fie pasata de la unul la altul.Deci nu mai vreau sa aud acesta discutie.Miyaky, iti sunt recunoscator pentru sentimentele care le nutresti pentru mine, dar din pacate nu poti sa-ti raspund in acelasi fel. Nu e nimeni de vina pentru acest lucru, dar singurele mele sentimente pentru tine sunt de prietenie.Imi pare rau. Sper ca imi vei fi mereu prieten.Aki, nu stiu ce sa cred despre ceea ce s-a intamplat, dar adevarul e ca nu i-am spus niciodata adevarul despre trecutul meu lui Miyaky.Am tinut acest lucru in secret, pentru nu credeam ca am sa te mai vad vreodata. Mai parasit chiar cand aveam nevoie de tine.Mai tarziu am aflat si am inteles motivul plecarii tale.S-a intamplat ceea ce am patit si eu:Parintii nostrii au murit. Insa atunci singura persoana care m-a ajutat si care a fost langa mine a fost Miyaky.Este un prieten de incredere la care nu vreau sa renunt.Deci legatura pe care eu o voi avea cu tine va fi de student –profesor in timpul scolii si daca e prieteni in timpul liber.Sper ca lucrurilre s-au lamurit destul de bine.Vreau sa uit trecutul si de aceea nu vreau sa implic nimic din acesta. Multumesc.
Imediat ce Shou a terminat ce a avut de spus telefonul a sunat.Era unchiul lui.
-Alo! Da, unchiule.Vin imediat la firma. In 20 de minute sunt acolo.

-Ma scuza-ti trebuie sa plec.Se pare ca au aparut unele probleme si e nevoie de mine.Miyaki ne mai vedem.Akira cred ca e timpul sa pleci acasa.

***
Shou se indrepta spre firma familiei gandindu-se la ceea ce se intamplase.Era foarte derutat.Comportamentul lui Miyaki il derutase foarte rau.Credea ca sunt prieteni, insa declaratia care a fost facuta de Miyaki l-a socat.Nu putea sa imparta acelasi sentimente pentru el.Singura persoana pentru care are sentimente mai mult decat de prietenie este Aki.Va trebui sa dicute cu cineva despre situatia in care este pus astfel nu va sti cum sa o rezolve.
Imediat ce a ajuns in fata firmei, s-a indreptat spre biroul unchiului sau.Acesta era un barbat tanar, inalt, cu par castaniu si cu o priviri impunatoare.

-Ma bucur sa te revad, Shou.De mult timp nu ai trecut pe aici.Acum insa nu e timpul sa ne bucuram pentru ca ne revedem.Avem probleme… foarte grave.Cineva ne ataca firma si trebuie sa reactionam cat se poate mai repede, astfel riscam sa ramanem faliti.
-Ce?Cine ar putea ataca firma?
Tensiunea se putea simti in camera.Daca lucrurile continuau in acel mod firma urma sa dea faliment.Trebuia sa actioneze cat mai repede posibil ca sa remedieze situatia.
-Ce putem face? Trebuie sa existe o solutie, nu?
-Da, exista numai unu.Si tu esti singurul care poate salva familia sau cel putin asa cred.Trebuie sa te duci sa vorbesti cu presedintele firmei Tsumoki sau cu nepotul presedintelui.Ei sunt cei ce ne ruineaza afacerea.Trebuie sa ajungi la o intelegere cu ei.

“Tsumoki?Nu se poate1Asta e numele de familie a lui Akira.Iar el este nepotul batranului Tsumoki.Nu e posibil.De ce?De ce vrea sa-mi distruga firma?Credeam ca tine la mine.Nu, nu e adevarat”[posturi unite]
Capitolul 4
Imediat ce a terminat de vorbit cu unchiul sau,Shou a hotarat ca cel mai bine e sa se duca sa vorbeasca chiar el personal cu Aki.Aflase adresa de la unchiul sau, si avea intentia sa negocieze situatia financiara a firmei.Unchiul lui il crescuse de mic si tinea la el.Dupa moartea parintilor lui, acesta a fost singura persoana care a avut grija de el.De aceea Shou tinea foarte mult la el si ii era destul de recunoscator si dorea sa salveze firma.Stia ca daca aceasta dadea faliment nu mai exista nici cea mai mica sansa de a o readuce inapoi.Singura lui sansa era sa discute cu Aki si sa-l convinga sa-I sprijine firma.Da, sa-l convinga deoarece Shou nu credea ca vechiul lui prieten din copilarie ar putea face asemenea lucruri.De ce s-ar razbuna sau de ce ar distruge firma.Ce motive ar avea? El nu ia gresit niciodata cu nimic.Nu stia nici un motiv pentru care Aki s-ar putea purta urat cu el.Are incredere in puterea lui de convingere, in prietenia care ii leaga din trecut si spera ca incercarile lui sa dea roade.Inca il iubea pe Aki , desi trecuse atatia ani de cand nu se mai vazuse.In cazul in care varianta unchiului sau ar fi adevarata inima lui ar fi franta.Stia ca decizia lui de a avea sentimente de dragoste pentru Akira l-a ranit pe prietenul lui, dar pentru Myaki singurele sentimente care le are sunt de prietenie.
Gandurile l-au tinut destul de ocupat incat sa nu observe ca a ajuns la apartamentul profesorului.Simtea o anumita teama cand a ajuns in fata usi acestuia si nu stia ce trebuie sa face.Ceva parca ii spunea ca nu e bines a intre alceva parca il ampingea inauntru.In sufletul sau se dadea o lupta mare.Durere, tristete dar si fericire in acelasi timp erau trairi pe care Shou le simtea.Si-a indreptat mana care ii tremura spre sonerie si a apasat.Spera ca Aki sa fie acasa ca sa poata rezolva odata pentru totdeauna aceea situatie.Nu dorea sa creada ca el este cel ce distruge firma si vroia sa le arata tuturor ca se inseala.
Dupa cateva secunde de asteptare usa se deschise iar in fata baiatului aparu profesorul care era imbracat doar intr-o pereche de boxeri si acestia trasi in graba.Se pare ca tanarul nu nimerise chiar in cel mai bun moment pentru a veni in vizita.In acelasi timp, nici lui Aki nu-I convenea aceea vizita neanuntata a lui Shou.Nu dorea sa afle de relatiile pe care el le avea cu alte personae.Desi scopul venire lui in oras era sa se razbune pe familia lui Shou, pe acesta inca il iubea si nu dorea sa-l raneasca.Dar o promisiune e o promisiune.Nu avea ce face acum.Planul era inceput si chiar daca regreta nu mai putea da inapoi.
In spatele lui Akira un tanar , care nu avea mai mult de 18 ani, isi facu aparitia.Pe langa faptul ca era destul de tanar si nu avea ce cauta in apartamentu lui Aki era si dezbracat.
-Cine e tanarul de la usa, Aki?Hmmmm…..e tare dragut..L-ai chemat sa ne tina companie?
“Aki?Cum poate nenorocitul ala sa ii spuna asa?E dreptul meu.Imi vine sa-l omor.Dar ce cauta dezbracat aici, in casa lui Akira?Doar nu au facut cumva….?Nu, nu.Shou nu te gandi la lucruri deastea.Akira nu ar face asa ceva cu un strain.Cel putin asa cred.”
Odata facuta observatia, Shou devenise tot rosu.Era rusinat de ceea ce se intamplase . Intelesese ce relatie ar putea exista intre Akira si acel baiat.Desi sufletul il durea nu vroia sa se bage in acea treaba.Era viata particulara a lui Akira.E problema lui pe cine alege.
-Scuza-ma ca deranjez, dar doresc sa vorbesc cu tine.Insa am sa vin alta data daca acum esti ocupat.Nu vreau sa te deranjez dar cand ai timp treci pe la mine sau vorbim la scoala.Acum plec.Scuza-ma de deranj.
Akira ascultase cu atentie ceea ce spusee Shou si observase in vocea lui neliniste si gelozie.Era foarte bucuros de felul cum reactioana Shou.Stia ca acesta se simte ranit deoarece il gasise cu alcineva in casa,insa nu dorea ca tanarul sa plece daca totusi venise la el.
-Nu, nu poti pleca. Intra inauntru.Oricum acest tanar pleca.Nu-I asa?
-Nu!Dar mi-ai promis ca vei petrece ziua cu mine.Nici nu am terminat ce am inceput.Nu-mi spuna ca din cauza tipului asta ma dai afara?Hmmm…nenorocitule!
Tanarul se agata de gatul lui Akira incercand sa-l induplece.Se comporta ca un copil mic, care era suparat deoarece I se luase acadeaua.In schimb Akira era foarte enervate de comportamentul acestuia, deoarece dorea sa ramana singur cu Shou.Ii arunca o privire infricosatoare tanarului, care imediat renunta la tentative sa de al face sa se razgandeasca.Dandu-si seama ca nu are nici o sansa sa reusasca, tanarul parasi locuinta in 5 minute, lasandu-I pe cei doi sa discute.
Linistea donmea in incapere.Nici unul nu stia ce sa spuna sau cum sa deschida un subiect.Shou era rusinat de ceea ce vazuse dar in acelasi timp era si gelos.Aki era foarte atent la reactiile elevului sau incercand sa afle care erau motivele care l-au condus pana la locuinta lui.Mii de ganduri ii treceau prin minte dar nu stia ce sa creada.Totul era mult prea subit si acest lucru il deruta.Prefera sa astepta ca Shou sa deschida subiectul, poate asa afla si motivul venirii lui acolo.
-Mmmmm……..imi cer scuze pentru mai devreme.Am venit neanuntat.Recunosc ca e vina mea.Alta data nu am sa mai deranjez.Sper ca nu te-ai suparat pe mine.
-De ce sa fiu suparat?M bucur sa te vad.E chiar un lucru minunat sa te am in casa mea.Deci ce te aduce pe aici?
Akira nu a mai putut astepta momentu in care Shou va incepe sa vorbeasca.Dupa felul in care tanarul se purta ii dadea de banuit lui Akira ca a aflat de planurile lui de a distruge firma.Era cel mai perfect moment pentru Akira de a incepe sa joace din ce in ce mai dur.
“Deci,deci……a aflat.Era de banuit ca mai devreme sau mai tarziu va afla.Nu am de ce sa fiu surprins.Insa mare greseala a facut ca a venit la mine.Va regreta mult mai mult daca va fi dornit sa salveze firma chiar cu viata lui.Nu voi ceda atat de usor pana nu obtin ceea ce vreau.Nu ar fi correct ca eu sa ma razbun sis a raman cu buza unflata.Voi lua ceea ce am dorit din totdeauna.Acum nu ma mai pot intoarce.”
-Pai, trebuie sa-ti spun ceva.Mai bine zis vreau sa te intreb.Ai cumva vreo legatura cu pesoanele care falimenteaza firmea mea si a unchiului meu?Vreau sa stiu adevarul.Insa dupa felul in care mi-ai raspuns incep sa cred ca e adevarat.
Akira era impresionat de curajul cu care ii vorbise Shou.Se pare ca tinea foarte mult la singura lui persoana din familie si incerca prin toate puterile sa salveze firma acestuia.
“Oare vei risca chiar atat de mult?Sunt dornic sa vad de ceea ce esti in stare sa faci, poate prea dornic.Cu siguranta vei cadea in capcana mea si nu vei avea nici o sansa de scapare.Vei fi ca un peste in plasa pescarului.”
-Hmmmm…..vrei sa afli adevarul?Dar oare esti pregsatit pentru el?Ai destul curaj ca sa-l poti suporta sau invinge?Eu nu sunt atat de sigur dar daca asta e dorinta ta atunci bine.Insa tine minte un lucru: nu voi da inapoi sau nu ma voi opri nici daca ma rogi.Inteles?
-Da.Vreau sa aflu tot adevarul.In primul rand daca ai vreo legatura cu ceea ce se intampla la firma.Eu nu cred si nu vreau sa cred.Esti prietenul meu din copilarie.Ce oare te-a putut schimba atat de mult incat sa ajungi sa te razbuni?
Pentru Akira jocul devenea din ce in ce mai interesant.Reusise sa-l aduca pe baiat in punctual in care dorea.Pe fata lui Shou se citea disperare, tristete desgust fata de cel ce-l crezuse prietenul sau multi ani.Era total dezamagit.
-Nu face fata aceea.Ti-am spus ca nu o sa am indurere.Doar nu ai crezut ca te-am luat la misto?Nu, jocul acesta e cat se poate de adevarat si odata ce ai intrat in el nu poti iesi de loc.Esti inchis pe viata in el si depinde de tine daca supravietuiesti sau nu.
Gandurile pe care Aki le avea pentru Shou erau mult peste imaginatia acestuia.Acum tanarul era constient de faptul ca facuse mare greseala ca venise in casa lui Akira dar nu putea da inapoi.Trebuia sa afle adevarul chiar daca acest lucru acest lucru insemna sa se foloseasca de toate caile posibile.
-Deci ce ai vrea sa afli prima data: motivul actiunilor mele sau ceea ce am de gand sa fac?Nimeni nu o sa poata sa ma opreasca.Jur.Atatia ani am suferit gandindu-ma la tot ceea ce s-a intamplat.Am fost pus sa jur ca am sa ma razbun.Mi-a fost greu dar a trebuit sa o fac.Parinti mei au fost ucisi de familia ta fara pic de mila.Nu e usor sa-mi pierd parinti, fiintele care le-am iubit cel mai mult.Nu am sa iert pentru acest lucru niciodata.Cei care m-au facut sa sufar au sa guste din acelasi tratament care mi-a fost aplicat:suferinta.
Vocea aspra dar in acelasi timp rastita care era folosita de Akira il ingrozea pe Shou.Niciodata nu-l vazuse pe professor atat de nervosPersoana din fata lui era total diferita de prietenul sau din copilarie.Dorea din tot sufletul sa-l revada pe Akira acela vessel plin de viata care mereu era alaturi de el si-l ajuta nu pe monstrul acesta.Numai cand se gandea o stare de dezgust ii cuprindea trupul.Regreta foarte mult faptul ca nu a ascultat sfatul lui Miyaky si a picat drept in capcana lui Aki.
“Ah…cat as vrea sa fiu acum acasa.Sa dau totul uitari si sa sa cred ca ceea ce traiesc acum e un cosmar.Insa nu pot.Sunt prins in plasa lui ca un peste.Oare de ce s-a schimbat atat de mult Akira.De ce sufletul tau e asa de negru? Crezi ca esti singura persoana care sufera din cauza pierderi familiei?Of …..am sa te fac sa redevi ceea ce ai fost odata.De dragul amintirilor trecutului si a dragostei sincere ce o port in sufletul meu pentru tine.Nu vreau sa apuci pe un drum gresit.”
-De ce taci?Adevarul doare prea rau ca sa poata fi suportat?Te-am avertizat dinainte ca nu am sa dau inapoi.Sper ca ai inteles bine.
-Nu, nu sunt speriat.Spune in continuare ceea ce ai de spus.Am sa ascult cu mare atentie si nu am sa spun nimic pana la final.Nu imi este teama si sunt dispus sa fac orce imi ceri numai penntru a lasa firma in pace.
-Esti dispus sa faci orce doar pentru a salva o firma?Sau afectiunea fata de unchiul tau e mai mare si deloc una familiara?Esti total un idiot.Nu-ti inteleg motivele.
Akira se simtea destul de frustat.Ii parea destul de rau pentru ceea ce face dar nu putea da inapoi.Niciodata nu cedase in fata nimanui si acum simtea ca pierde teritoriu.Incerca sa para cat de mult putea indiferet insa privirea lui Shou ii dezcheta raceala din sufletul sau,incet cu incet.
-Da, sunt in stare sa fac orice ai sa-mi ceri.Ce e atat de greu de inteles?
-Esti dispus sa-ti vinzi trupul mie pentru a salva firma?Asta e lucrul care il vreau pentru a lasa firma unchiului tau in pace si pentru a lasa mai moale cu razbunarea.
Shou era total socat.Nu se astepta la o astfel de intrebare dar acum ce trebuia sa faca?Era pus intr-o situatie nu prea convenabila.Trebuia sa aleaga si daca risca o facea pentru dragostea lui pentru barbatul de langa el, nu pentru firma sau alceva.In acelasi timp si Akira era socat de ceea ce spusese.Nu-I venea sa creda ca el rostise acele cuvinte, care puteau avea efecte nu prea convenabile.In el se dadea un razboi intre dragostea fata de Shou si datoria care o avea pentru familie.Nu stia ce sa aleaga.
-Bine, am sa ma culc cu tine, dar firma va fi salvata.Trebuie sa-mi promiti asta Aki.Nu vreau sa fiu tras pe sfoara.
Raspunsul dat de Shou cazu ca un traznet asupra profesorului.Usurinta cu care tanarul i-a raspuns la o astfel de intrebare il soca.Nu-I venea sa creda ca tanarul era atat de dispus sa fie cu el.
“Daca asta vrea, atunci am sa-I indeplinesc dorinta.Sper sa nu regrete decizia mai tarziu.In plus de ce m-ar interesa?Pana la urma el a acceptat.”
-Ce relatie e intre tine si unchiul tau de risti atat de mult pentru el?Trebuie sa fie foarte special pentru tine.E iubitul tau?
-Nu te lega de unchiul meu atata timp cat nu sti nimic.Deci mai e propunerea valabila sau nu?
Fara sa-I raspunda, Akira se apropie de el si il lua de mana, tragandu-l spre camera lui.Era destul de nervos, inca ar fi sarit la bataie cu oricine l-ar fi enervate.Avea o privire nemiloasa lucru care il ingrozea pe Shou si-l facea sa se gandeasca la ce e mai rau.