03-08-2009, 02:19 PM
Am revenit cu un nou capitol! Mutumesc pentru comentariu, care din nou este singur. Sincer nu mi-am imaginat niciodata ca este atat de complicat sa lasi un comentariu:-<. Acum sa ma reintorc la fic. Capitolul nu este exagerat de lung. Sper sa va placa totusi. Spor la citit si la comentat:ang:
Capitolul 3: Totusi nu sunt chiar asa de ghinionista…
A doua zi la ora opt eram in picioare cu un zambetul pe buze. Parca somnul stersese toate amintirile acelea dureroase si lasa-se numai acele imagini care imi indulceau sufletul. M-am uitat pe geam si am vazut ceva straniu. Nu mai vazusem de mult acei fluturi albi si inghetati. Intr-un fel era si timpul sa ninga, era deja luna decembrie. Ma uitam la fulgii care pluteau in bataia vantului de parca eram un copil mic care vede zapada prima data. Stratul ce se asezase pe pamant era ca o esarfa subtire de matase. Mi-am luat pe mine o pereche de pantaloni, o bluza si am plecat sa ma plimb prin parc. Imi doream sa ma bucur de zapada. Mi-am luat jacheta mai groasa si am plecat.
Ma plimbam prin zapada cu zambetul pe buze. Mai lipsea sa scot limba si sa astept sa prind un fulg. Am vazut banca pe care el statuse ieri. M-am dus si ma uitam lung parca incercand sa numar fulgii. Am stat si m-am uitat la acea banca extrem de fascinata. Dupa jumatate de ora am plecat acasa fiind inghetata de frig. Eram fericita ca ninsese. Era bine, dar era si rau. Era bine fiindca la scoala va fi distractie mare, dar va fi rau fiindca o sa degeram cand se va topi zapada de pe noi. Oricum partea rea nu ne interesa pe nici unul fiindca daca era distractie, consecintele nu contau.
Restul zilei a trecut rapid fara evenimente. Seara m-am dus la culcare binedispusa. lucru care era o premiere avand in vedere ultimele seri. Am strans ochii dorindu-mi sa vina mai repede dimineata. Dorinta mi-a fost implinita si imediat soarele si-a facut apritia pe cer. Esarfa subtire de zapada s-a transformat peste noapte intr-un covor gros numai bun pentru distractie la scoala. Mi-am luat uniforma pe mine in cea mai mare viteza, mi-am prins parul intr-o coada la spate si am plecat in bucatarie. Am mancat ceva rapid si am plecat fugind la scoala.
In nici zece minute eram in curtea liceului. Am reusit sa ajung la colegii mei fara sa fiu trantita sau sa primesc un bulgare in cap. Dar norocul nu a tinut mai mult si un bulgare a aterizat fix la mine in ceafa. In acel moment imi uram uniforma pentru prima data fiindca bulgarele s-a spart si cateva bucatale reci au ajuns in bluza mea. M-am intors furioasa cu o injuratura pe buze. M-am oprit cand un alt bulgare se apropia de mine cu o viteza amenintatoare. Am reusit sa ma feresc. Dupa au urmat cateva minute de liniste in care am reusit sa ma curat de zapada si sa ma calmez. M-am intors spre Silvy care de asemenea fusese bombardata.
- Esti int…si nu am reusit sa termin propozitia deoarece am simtit doua brate care ma imping. Desi era o impingere puternica era atat de delicata. Am inchis ochii asteptand impactul cu pamantul. Am aterizat dar nu pe ceva tare. Am simtit cum doua maini imi inconjoara trupul. Am deschis ochii si m-am intoars spre cel aflat sub mine.
- Ce niaba…dar nu am putut continua cand am vazut persoana care ma impinsese. Ochii lui albastri ma priveau lung si pe fata lui se vedea un zambet strengaresc superb.
- Salut!
Chipul lui angelic ma inmuiase complet. Nu mai puteam scoate un cuvant. Eram moale in bratele lui, se putea juca cu mine ca si cu o papusa. Apoi i-am auzit din nou vocea de catifea:
- O sa inceapa orele. Nu ma deranjeaza sa ramai in bratele mele dar nu stiu ce vor crede profesorii cand vor vedea cea mai buna eleva absenta si mai ales ce vor zice colegii daca ne gasesc la fel si pauza viitoare. Cuvintele lui m-au scos din visare. Si totusi, zambea atat de frumos. M-a ajutat sa ma ridic si m-a condus pana la usa clasei.
- Te-as fi condus pana in banca, dar hai sa nu starnim chiar atat de multe barfe intr-o singura ora bine? Mai sunt si alte pauze. Un zambet strengaresc se intindea pe chipul sau. Mi-a facut cu mana si a plecat. Am raspuns gestului si am plutit fericita spre banca mea…
Ajunsa in banca am fost asaltata de intrebari din partea lui Silvy. Fata asta este curioasa peste limita acceptata. In fine dupa cincisprezece minute de intrebari si raspunsuri a venit si profesoara in clasa. Atunci mi-am dat seama ca mai aveam nevoie de o nota. De data asta nenorocitul de catalog s-a deschis fix la numele meu. Eram ferictia ca puteam alege intre a spune lectia cap coada sau a raspunde la intrebari. Concentrarea mea nu era suficient de buna sa fiu atenta si la intrebari si sa mai si raspund. Am inceput sa turui lectia pana la sfarsit. Nu imi aminteam exact cand am invatat-o dar eram fericita ca stiam. Am luat un zece cam prea usor dupa mintea mea. Restul orei a trecut repede. Clopotelul a sunat de pauza si toti au plecat val-vartej spre curtea liceului. Eu am reusit sa ma controlez cat de cat si sa nu o iau la fuga. Si totusi cand l-am vazut rezemat de usa nu m-am m-ai putut controla. Corpul a actionat din nou fara stirea mea si m-am indreptat fix spre el. Am reusit totusi sa nu i sar in brate. Inima mea batea nebuneste si pentru o clipa am crezut ca o sa-mi sara din piept. Cand am ajuns in dreptul lui vocea lui calda m-a intampinat, alaturi de zambetul sau perfect:
- Ti-a fost dor de mine? rostise intrebarea cu o nota de ingamfare in voce pe care am simtit-o imediat
- Nu am avut timp sa imi fie dor, m-am gandit prea mult la tine. Dar tie ti-a fost dor de mine?
- Eu raspund mai simplu, da.
M-a luat de mana si am mers afara. Nu imi dau seama cum a reusit sa opreasca toti bulgarii indreptati spre mine. Era ca un fel de scut. Dar a avut totusi grija sa nu raman eu singura uscata si m-a trantit. A trecut si a doua pauza, cam prea repede dupa parerea mea. In fiecare ora eu stateam si ma uitam pe pereti si ma gandeam la el. Nu se putea purta o conversatie cu mine. Eram mult prea visatoare in acele momente. Ora a trecut si iar a venit pauza. Si eu iar am fost ferita de bulgari si trantita de el. Totul se reptea pana ce clopotelul a anuntat terminarea ultimei ore.
Alex m-a condus pana acasa. Nu doream sa ma despart de el. Am stat infata usii mai bine de zece minute uitandu-ne unul la altul. Inima imi batea atat de tare, cred ca se putea auzi pe toata strada. Un zambet se intindea pe tot chipul sau. Se apleca usor spre mine si ma saruta pe obraz. Pentru o secunda mi se opri pulsul. Cand mi-a repornit inima am cazut. Nu am reusit sa cad in totalitate fiindca m-a prins. Viteza si forta lui erau uimitoare. Parca nu era om.
- Hei! Eu nu ma mai ating e tine daca inima ta mai face glume de genul asta.
Mi-am dat seama din vocea lui ca era ingrijorat. Ne-am despartit pana la urma. Am ramas sa ma uit la el cum se indeparteaza. Am intrat in casa cand nu l-am mai vazut. M-am asezat pe canapea si am dat drumul la televizor. Ma tot intrebam cum putea fi atat de rapid si atat de puternic. Gandul mi-a disparut imediat din minte cand am bagat mana in buzunar si am gasit un biletel. Caligrafia lui era superba:
“ Sa te gandesti la mine asa cum ma gandesc eu la tine…â€
Am urcat in camera cu biletelul in mana. Mi-am facut temele in cea mai mare viteza si am invatat. Am fost gata in mai putin de doua ore. Am mancat ceva ca sa nu mor de foame si m-am pus din nou pe canapea uitandu-ma la biletelul fermecat…
Capitolul 3: Totusi nu sunt chiar asa de ghinionista…
A doua zi la ora opt eram in picioare cu un zambetul pe buze. Parca somnul stersese toate amintirile acelea dureroase si lasa-se numai acele imagini care imi indulceau sufletul. M-am uitat pe geam si am vazut ceva straniu. Nu mai vazusem de mult acei fluturi albi si inghetati. Intr-un fel era si timpul sa ninga, era deja luna decembrie. Ma uitam la fulgii care pluteau in bataia vantului de parca eram un copil mic care vede zapada prima data. Stratul ce se asezase pe pamant era ca o esarfa subtire de matase. Mi-am luat pe mine o pereche de pantaloni, o bluza si am plecat sa ma plimb prin parc. Imi doream sa ma bucur de zapada. Mi-am luat jacheta mai groasa si am plecat.
Ma plimbam prin zapada cu zambetul pe buze. Mai lipsea sa scot limba si sa astept sa prind un fulg. Am vazut banca pe care el statuse ieri. M-am dus si ma uitam lung parca incercand sa numar fulgii. Am stat si m-am uitat la acea banca extrem de fascinata. Dupa jumatate de ora am plecat acasa fiind inghetata de frig. Eram fericita ca ninsese. Era bine, dar era si rau. Era bine fiindca la scoala va fi distractie mare, dar va fi rau fiindca o sa degeram cand se va topi zapada de pe noi. Oricum partea rea nu ne interesa pe nici unul fiindca daca era distractie, consecintele nu contau.
Restul zilei a trecut rapid fara evenimente. Seara m-am dus la culcare binedispusa. lucru care era o premiere avand in vedere ultimele seri. Am strans ochii dorindu-mi sa vina mai repede dimineata. Dorinta mi-a fost implinita si imediat soarele si-a facut apritia pe cer. Esarfa subtire de zapada s-a transformat peste noapte intr-un covor gros numai bun pentru distractie la scoala. Mi-am luat uniforma pe mine in cea mai mare viteza, mi-am prins parul intr-o coada la spate si am plecat in bucatarie. Am mancat ceva rapid si am plecat fugind la scoala.
In nici zece minute eram in curtea liceului. Am reusit sa ajung la colegii mei fara sa fiu trantita sau sa primesc un bulgare in cap. Dar norocul nu a tinut mai mult si un bulgare a aterizat fix la mine in ceafa. In acel moment imi uram uniforma pentru prima data fiindca bulgarele s-a spart si cateva bucatale reci au ajuns in bluza mea. M-am intors furioasa cu o injuratura pe buze. M-am oprit cand un alt bulgare se apropia de mine cu o viteza amenintatoare. Am reusit sa ma feresc. Dupa au urmat cateva minute de liniste in care am reusit sa ma curat de zapada si sa ma calmez. M-am intors spre Silvy care de asemenea fusese bombardata.
- Esti int…si nu am reusit sa termin propozitia deoarece am simtit doua brate care ma imping. Desi era o impingere puternica era atat de delicata. Am inchis ochii asteptand impactul cu pamantul. Am aterizat dar nu pe ceva tare. Am simtit cum doua maini imi inconjoara trupul. Am deschis ochii si m-am intoars spre cel aflat sub mine.
- Ce niaba…dar nu am putut continua cand am vazut persoana care ma impinsese. Ochii lui albastri ma priveau lung si pe fata lui se vedea un zambet strengaresc superb.
- Salut!
Chipul lui angelic ma inmuiase complet. Nu mai puteam scoate un cuvant. Eram moale in bratele lui, se putea juca cu mine ca si cu o papusa. Apoi i-am auzit din nou vocea de catifea:
- O sa inceapa orele. Nu ma deranjeaza sa ramai in bratele mele dar nu stiu ce vor crede profesorii cand vor vedea cea mai buna eleva absenta si mai ales ce vor zice colegii daca ne gasesc la fel si pauza viitoare. Cuvintele lui m-au scos din visare. Si totusi, zambea atat de frumos. M-a ajutat sa ma ridic si m-a condus pana la usa clasei.
- Te-as fi condus pana in banca, dar hai sa nu starnim chiar atat de multe barfe intr-o singura ora bine? Mai sunt si alte pauze. Un zambet strengaresc se intindea pe chipul sau. Mi-a facut cu mana si a plecat. Am raspuns gestului si am plutit fericita spre banca mea…
Ajunsa in banca am fost asaltata de intrebari din partea lui Silvy. Fata asta este curioasa peste limita acceptata. In fine dupa cincisprezece minute de intrebari si raspunsuri a venit si profesoara in clasa. Atunci mi-am dat seama ca mai aveam nevoie de o nota. De data asta nenorocitul de catalog s-a deschis fix la numele meu. Eram ferictia ca puteam alege intre a spune lectia cap coada sau a raspunde la intrebari. Concentrarea mea nu era suficient de buna sa fiu atenta si la intrebari si sa mai si raspund. Am inceput sa turui lectia pana la sfarsit. Nu imi aminteam exact cand am invatat-o dar eram fericita ca stiam. Am luat un zece cam prea usor dupa mintea mea. Restul orei a trecut repede. Clopotelul a sunat de pauza si toti au plecat val-vartej spre curtea liceului. Eu am reusit sa ma controlez cat de cat si sa nu o iau la fuga. Si totusi cand l-am vazut rezemat de usa nu m-am m-ai putut controla. Corpul a actionat din nou fara stirea mea si m-am indreptat fix spre el. Am reusit totusi sa nu i sar in brate. Inima mea batea nebuneste si pentru o clipa am crezut ca o sa-mi sara din piept. Cand am ajuns in dreptul lui vocea lui calda m-a intampinat, alaturi de zambetul sau perfect:
- Ti-a fost dor de mine? rostise intrebarea cu o nota de ingamfare in voce pe care am simtit-o imediat
- Nu am avut timp sa imi fie dor, m-am gandit prea mult la tine. Dar tie ti-a fost dor de mine?
- Eu raspund mai simplu, da.
M-a luat de mana si am mers afara. Nu imi dau seama cum a reusit sa opreasca toti bulgarii indreptati spre mine. Era ca un fel de scut. Dar a avut totusi grija sa nu raman eu singura uscata si m-a trantit. A trecut si a doua pauza, cam prea repede dupa parerea mea. In fiecare ora eu stateam si ma uitam pe pereti si ma gandeam la el. Nu se putea purta o conversatie cu mine. Eram mult prea visatoare in acele momente. Ora a trecut si iar a venit pauza. Si eu iar am fost ferita de bulgari si trantita de el. Totul se reptea pana ce clopotelul a anuntat terminarea ultimei ore.
Alex m-a condus pana acasa. Nu doream sa ma despart de el. Am stat infata usii mai bine de zece minute uitandu-ne unul la altul. Inima imi batea atat de tare, cred ca se putea auzi pe toata strada. Un zambet se intindea pe tot chipul sau. Se apleca usor spre mine si ma saruta pe obraz. Pentru o secunda mi se opri pulsul. Cand mi-a repornit inima am cazut. Nu am reusit sa cad in totalitate fiindca m-a prins. Viteza si forta lui erau uimitoare. Parca nu era om.
- Hei! Eu nu ma mai ating e tine daca inima ta mai face glume de genul asta.
Mi-am dat seama din vocea lui ca era ingrijorat. Ne-am despartit pana la urma. Am ramas sa ma uit la el cum se indeparteaza. Am intrat in casa cand nu l-am mai vazut. M-am asezat pe canapea si am dat drumul la televizor. Ma tot intrebam cum putea fi atat de rapid si atat de puternic. Gandul mi-a disparut imediat din minte cand am bagat mana in buzunar si am gasit un biletel. Caligrafia lui era superba:
“ Sa te gandesti la mine asa cum ma gandesc eu la tine…â€
Am urcat in camera cu biletelul in mana. Mi-am facut temele in cea mai mare viteza si am invatat. Am fost gata in mai putin de doua ore. Am mancat ceva ca sa nu mor de foame si m-am pus din nou pe canapea uitandu-ma la biletelul fermecat…