10-06-2009, 08:44 AM
Buna imi pare foarte rau ca nu am mai postat, am avut o lipsa totala de inspiratie si am decis ca e mai bine sa astept putin, oricum nu sunt foarte madra de acest capitol va promit ca pana vineri mai aveti altul si scuzati faptul ca este cam mic.
-Sper ca ai bunavointa sa imi spui ce cauti la mine in camera, inainte sa am eu bunavointa sa te dau afara, replica Gabriel pe un ton dur in momentul in care realiza ca si-a facut simtita prezenta.
Rick zambi destul de siret la auzul cuvintelor baiatului, desi ii spusese ca nu vrea sa aiba deaface cu el curiozitatea de a afla de ce umbla noaptea prin padure era prea mare, deoarece Rick era aproape sigur ca persoana din padure era Gabriel.
-Da am o explicatie chiar buna, raspunse tanarul cu acelasi zambet siret, am fost anuntat ca daca doresc sa iau micul dejun va trebui sa vin la tine in camera, si deoarece nu consider ca am nevoie de diete asta am si facut, continua adolescentul incercand sa nu izbucneasca in ras datorita expresiei chinuite pe care o afisa Gabriel.
-Nu imi vine sa cred!!, izbucni baiatul fara sa se mai poata controla, nu este subicient ca trebuie sa te suport prin casa, acum trebuie sa te suport si in camera mea, nu asta nu poate fi adevarat, viata nu poate fi atat de cruda cu mine, spuse aproape soptit baiatul ultimele silabe topindu-se incet pe buzele lui, se aseza pe scaun de parca nu ar mai avea suficienta putere nici pentru a-si sustine propria greutate
-Nu te mai vaita atat, crezi ca eu ma bucur prea mult? Din pacate asta e situatia si trebuie sa o acceptam , asta daca nu ai tu o idee mai buna, spuse Rick asezandu-se mai comod pe scaun hotarat sa isi continue micul dejun.
-Ai dreptate momentan trebuie sa ne conformam, dar pana la urma o sa gasesc o solutie, nu pot suporta prea mult situatia asta, adauga Gabriel asezandu-se si el pe un scaun pentru a lua micul dejun.
Rick il privea destul de insistent pe baiat, in timp ce acesta savura micul dejun, intrebandu-se daca el chiar nu a realizat ca nu e singur in camera astfel incat sa poarte ceva mai mult decat o pereche de boxerii.
-Nu ai m-ai vazut oameni care e problema ta, raspunse putin iritat Gabriel deoarece nu ii placea ca baiatul sa se holbeze le el simtindu-se putin intimidat.
-Ba da am mai vazut oameni dar de obicei restul oamenilor nu i-au micul dejun cu atatea haine pe ei, spuse putin amuzat Rick privind tinuta baiatului, desi trebuie sa recunosc iti vine foarte bine adauga baiatul ne luandu-si privirea de pe Gabriel.
-Ce? Nu e oficial, tu esti mai cretin decat permite lege, sa nu indraznesti sa te mai apropi de mine, tipa Gabriel infasurandu-se in patura pe care o gasii aruncata pe pat astfel incat i se mai vedeau doar ochiii putin tremurand, iesind din patura.
Rick incepu sa rada de reactia baiatului si ca sa il mai sperie putin se ridica de pe scaun si se apropie cu pasi lenti de baiat privindu-l cu superioritate.
-De ce sa nu mai mai apropi de tine? Si daca o sa ma apropi ce o sa faci, spuse baiatul ajungand langa Gabriel si in ciuda eforturilor acestuia ii inlatura patura de pe fata descoperind astfel ca acesta era rosu la fata si tremura. Rick zambi satisfacut ca a obtinut ce a vrut si se apropie incet de baiat soptindu-i la ureche.
-Unde te duci noaptea prin padure pentu ca sunt sigur ca tu erai.
-Nu stiu despre ce vorbesti raspunse baiatul agitat indepartandu-se de Rick, padurea e periculoasa mai ales noapte, de ce as umbla prin padure.
-Nu stiu dar nu o sa renunt pana nu o sa aflu, iar eu de obicei reusesc ce imi propun asa ca ai grije, raspunse Rick iesind din camera.
-Te inseli nu te voi lasa sa afli nimic despre mine.
-Sper ca ai bunavointa sa imi spui ce cauti la mine in camera, inainte sa am eu bunavointa sa te dau afara, replica Gabriel pe un ton dur in momentul in care realiza ca si-a facut simtita prezenta.
Rick zambi destul de siret la auzul cuvintelor baiatului, desi ii spusese ca nu vrea sa aiba deaface cu el curiozitatea de a afla de ce umbla noaptea prin padure era prea mare, deoarece Rick era aproape sigur ca persoana din padure era Gabriel.
-Da am o explicatie chiar buna, raspunse tanarul cu acelasi zambet siret, am fost anuntat ca daca doresc sa iau micul dejun va trebui sa vin la tine in camera, si deoarece nu consider ca am nevoie de diete asta am si facut, continua adolescentul incercand sa nu izbucneasca in ras datorita expresiei chinuite pe care o afisa Gabriel.
-Nu imi vine sa cred!!, izbucni baiatul fara sa se mai poata controla, nu este subicient ca trebuie sa te suport prin casa, acum trebuie sa te suport si in camera mea, nu asta nu poate fi adevarat, viata nu poate fi atat de cruda cu mine, spuse aproape soptit baiatul ultimele silabe topindu-se incet pe buzele lui, se aseza pe scaun de parca nu ar mai avea suficienta putere nici pentru a-si sustine propria greutate
-Nu te mai vaita atat, crezi ca eu ma bucur prea mult? Din pacate asta e situatia si trebuie sa o acceptam , asta daca nu ai tu o idee mai buna, spuse Rick asezandu-se mai comod pe scaun hotarat sa isi continue micul dejun.
-Ai dreptate momentan trebuie sa ne conformam, dar pana la urma o sa gasesc o solutie, nu pot suporta prea mult situatia asta, adauga Gabriel asezandu-se si el pe un scaun pentru a lua micul dejun.
Rick il privea destul de insistent pe baiat, in timp ce acesta savura micul dejun, intrebandu-se daca el chiar nu a realizat ca nu e singur in camera astfel incat sa poarte ceva mai mult decat o pereche de boxerii.
-Nu ai m-ai vazut oameni care e problema ta, raspunse putin iritat Gabriel deoarece nu ii placea ca baiatul sa se holbeze le el simtindu-se putin intimidat.
-Ba da am mai vazut oameni dar de obicei restul oamenilor nu i-au micul dejun cu atatea haine pe ei, spuse putin amuzat Rick privind tinuta baiatului, desi trebuie sa recunosc iti vine foarte bine adauga baiatul ne luandu-si privirea de pe Gabriel.
-Ce? Nu e oficial, tu esti mai cretin decat permite lege, sa nu indraznesti sa te mai apropi de mine, tipa Gabriel infasurandu-se in patura pe care o gasii aruncata pe pat astfel incat i se mai vedeau doar ochiii putin tremurand, iesind din patura.
Rick incepu sa rada de reactia baiatului si ca sa il mai sperie putin se ridica de pe scaun si se apropie cu pasi lenti de baiat privindu-l cu superioritate.
-De ce sa nu mai mai apropi de tine? Si daca o sa ma apropi ce o sa faci, spuse baiatul ajungand langa Gabriel si in ciuda eforturilor acestuia ii inlatura patura de pe fata descoperind astfel ca acesta era rosu la fata si tremura. Rick zambi satisfacut ca a obtinut ce a vrut si se apropie incet de baiat soptindu-i la ureche.
-Unde te duci noaptea prin padure pentu ca sunt sigur ca tu erai.
-Nu stiu despre ce vorbesti raspunse baiatul agitat indepartandu-se de Rick, padurea e periculoasa mai ales noapte, de ce as umbla prin padure.
-Nu stiu dar nu o sa renunt pana nu o sa aflu, iar eu de obicei reusesc ce imi propun asa ca ai grije, raspunse Rick iesind din camera.
-Te inseli nu te voi lasa sa afli nimic despre mine.