17-03-2009, 12:21 AM
Arigato pt com-uri si ma bucur nespus de mult ca va place. Anim3_girl Iti urez Bun venit si sper ca o sa-ti placa la fel de mult si restul povesti.
angelinozupxxx multumesc pt incurajari, ma incanta entuziasmul tau si mereu ma face sa continui, Arrigato.
Ninno iti multumesc pentru ca mi-ai spus de greseli, le-am corectat si acum arata mult mai bine. Multumesc!
Ei, uitati si cap. 5.
Lectura placuta!
Capitolul 5: O Invitatie neasteptata.
Kimm deschise ochii brusc. Era speriata, nu intelegea de ce, probabil din cauza unui vis, dar atunci de ce nu isi mai amintea ceea ce visase? Nu intelegea, dar renunta sa se mai gandeasca si se uita la ceasul mic de pe noptiera ce arata ora 20:17. Fata se ridica din pat si vru sa iasa din camera, dar ezita. Isi lua inima in dinti, apasa pe clanta si iesi. Fara sa-si dea seama, ajunse in sufragerie. Nu vedea prea bine ce se afla in ea, fiind luminata doar de o veioza mica ce statea pe masuta care nu lumina decat o parte din incapere. Incerca sa distinga ceva, ori ce�ceva care sa-i alungea teama care crescuse pe masura ce nu vedea pe nimeni.
- Te-ai trezit. Cum ai dormit? intreba o voce dulce din intuneric,.
Kimm tresari, desi stia cine e. Auzindu-i vocea, toata teama ii disparu, fiind inlocuita de o timiditate greu de descris.
- Da�, spuse Kimm, incercand sa fie stapana pe ea, desi nu prea ii reusea.
Leon, observand ca adolescenta nu vede nimic, aprinse lumina. Kimm, vazand ca totul devenise clar intr-o fractiune de secunda, se sperie putin, datorita schimbarii bruste. Cand se linisti, privi in jur, dorind sa compare aspectul camerei in care se trezise prima data cu aspectul acesteia. Sufrageria era o incapere mare, spatioasa si bine mobilata. Peretele din partea ei dreapta, cel nordic banui fata, era acoperit de o biblioteca mare, din lemn de o nuanta inchisa. Modelele sculptate pe material i-au atras atentia. Intruchipau diferite animale de prada, ridicate in doua labe si luptand cu liliecii. Majoritatea erau lupi cu boturi lungi si cu dintii ranjiti. Reprezentarea era atat de amanuntita si de bine realizata, incat scena restransa a luptei pe care o putea vedea fata o absobi cu totul. Insa se smulse cu greu din visare si isi muta privirea pe urmatorul perete. Acesta era vopsit intr-o nuanta pala de turcoaz si pe la mijlocul lui, estima Kimm, era pozitionata o masa pe care trona un buchet mare de flori colorate. Fata nu avea nici cea mai vaga idee de unde avea e acele flori, dar o ului frumusetea si maretia lor. Continua studierea decorului si pe ceilalti doi pereti, acoperiti de acelasi turcoaz, intalni iarasi tablouri intruchipand oameni cu pielea palida. Singura diferenta era ca de aceasta data erau femei incantatoare, purtand rochii din anumite perioade indepartate, zambind, unele fioros, altele lasciv, unele privind cu superioritate in sus, ca si cand ce statea in fata lor era josnic si jicnitor. Primul gand ce o lovi pe Kimm fu ca acele femei erau prea ingamfate.
In centrul incaperii, pe un covor persan de un verde inchis, era asezata o canapea mare de piele neagra, aparent simpla. In stanga si in dreapta canapelei erau doua fotolii aidoma acesteia. In mijlocul covorului era o masuta joasa, cu suprafata din sticla si margini de lemn. Fata privi spre usa. In dreapta iesirii trona un pian mare, cu modele florale sculptate in lemnul negru ca abanosul. Cand vazu impozantul instrument, o amintire fugara a copilariei ei ii trecu prin minte. Luase si ea lectii, dar profesorul ii zisese ca e "deficienata in privinta muzicii", asa ca renuntase la lectii.
Mai inconjura odata camera cu privirea si observa un dulap mare, inalt, pe care erau asezate carti. Se indrepta inspre el pentru a-l studia mai bine, dar o mana rece o opri, iar ea tresari inspaimantata. Se intoarse rapid dar se relaxa vazand ca cel care o prinse de umar fusese Leon.
- Observ ca esti incantata de aspectul incaperii, spuse Leon zambind calduros.
- Da, e foarte interesant si iti da o stare de relaxare. Era uimita de cat de relaxate ii erau cuvintele si de cat de usor le spusese, fara sa se rusineze sau alt gest care sa-i tradeze timiditatea.
- Vad ca incepem sa facem progrese, spuse baiatul si incepu sa rada.
Kimm ii studie rasul. Era cristalin, pur, ce-i dadea o stare linistitoare, totul la baiatul de langa ea era perfect, ceea ce o facu sa-si indrepte gandurile la toate defectele ei. Dar un sunet ciudat o trezi din visare, era stomacul ei ce o anunta ca trebuie sa manance. Fata, dandu-si seama de la ce venea sunetul, se inrosi si lasa capul in jos.
- Vad ca iti e foamne, ce spui sa iesim sa mancam?
- Sa�iesim? intreba Kimm radicand privirea.
- La restaurant, bineinteles, raspunse Leon amuzat. Nu am mai facut de mult cumparaturi si nu prea am nimic in frigider.
Kimm medita putin la ce spusese Leon. Era destul de tarziu �Oare o mai fi deschis la vreun restaurant?� se intreba Kimm. Dar un lucru o facu sa se ingrijoreze, ea nu mai mancase la restaurant de cand era mica. Atunci isi putea permite sa manance cu mainile sau sa se murdareasca toata pentru ca nimeni nu se uita ciudat la ea, fiind copil. Dar acum, daca se murdarea sau facea ceva iesit din comun, toti se vor uita si vor face glume pe seama ei.
Gandindu-se la acest lucru, incerca sa gaseasca un motiv cat mai serios pentru care sa nu mai mearga. Era obisnuita sa nu manance si stia sigur ca poate rezista pana maine, cand va face cumparaturile, dar nu gasea nimic. O idee de ultim moment ii trecu prin minte, era un motiv serios, normal si foarte feminin.
- Sti�nu pot sa merg. Nu am decat hainele cu care am fost imbracata.�.cand m-ai intalnit in parc.
- Nu trebuie sa-ti faci griji in privinta imbracamintii, spuse Leon, zambind ca de obicei, dupa care merse intr-o alta camera. Dupa nici un minut baiatul se intoarse cu un pachet in mana.
- Du-te in camera unde te-ai trezit si imbraca-te. Eu te voi astepta aici, ii zise el, si se aseza comod pe canapea, ca pentru o lunga asteptare.
Kimm rosi, se intoarse cu spatele si porni pe drumul pe care venise. Ignora complet decorul de pe hol si, cand ajunse in camera, inchise incet usa in urma ei. Nu avea nicio idee daca mai era cineva in acea casa imensa si atat de bogat decorata, dar nu dorea sa aiba vreo surpriza neplacuta. Se indrepta spre pat, se aseza pe suprafata moale si deschise pachetul. Cand vazu ce anume se afla in el, ramase cu gura cascata. Tinea in maini o rochie lunga, de un bleo marin, cu mici modele dantelate pe intreaga fusta. In partea de sus erau desenate modele cu paiete albastre inchis, descriind un model floral foarte elaborat. Contempla rochia pentru cateva secunde, apoi realiza ca nu este frumos sa il faca pe Leon sa astepte. Isi scoase hainele si imbraca rochia, apoi o aseza frumos. Se privi in oglina si ramase din nou cu gura cascata. Din sticla inramata o privea o fata frumoasa, de inaltime medie, cu parul roscat si destul de rebel si cu o pereche de ochi verzi de sclipeau fericiti, cum nu mai sclipisera de ani buni. Se uita pe noptiera si gasi o perie de cap si niste agrafe tot de culoare albastra, cu mici cristale sclipind discret. Lua peria si si-o trecu rapid prin par, apoi il prinse intr-un coc dragut cu ajutorul agrafelor. Se mai uita o data catre usa si zari o pereche de pantofi cu un toc cui nu prea mare, de culoare albastru-verzui. Se indrepta catre locul in care ii vazuse si ii lua, studiindu-i cu atentie. Erau simpli, lipsiti de modele, din piele intoarsa. Langa ei observa un pachet care continea o pereche de dresuri de cea mai buna calitate. Lua pachetul, in deschise si imbraca dresurile, apoi se incalta cu pantofii. Se mai privi o data in oglinda, zambindu-si incurajator, apoi o zbughi pe usa in locul unde Leon o astepta.
Cand intra in sufragerie il vazu pe Leon fix in locul in care il lasase, doar ca de aceasta data purta un costum de bumbac negru, o camasa alba si o cravata gri in carouri. Pielea lui alba in contrast cu materialul negru ii punea in evidenta ochii argintii si calmi. Ea se uita uimita pret de cateva secunde, apoi zambi vesel si se apropie de el.
- Stiam ca iti va sta perfect! Spuse Leon uitandu-se la adolescenta.
- Multumesc. Spuse adolescenta timida. Dar de unde le ai?
- Era pentru cineva�. Dar nu a mai apucat sa o imbrace� Spuse Leon cu o urma de regret.
- Pentru cineva special? Intreba Kimm lasand privirea in jos gandindu-se ca poate nu ar fi trebuit sa-l intrebe acel lucru.
- Da, se poate spune si asa. Ori si cum, mergem?
- Da! Spuse fata entuziasmata uitand complet de frica de a nu se face de ras fiind incantata de rochia care o primise.
Cei doi se indreptara spre hol, acolo unde fata ramase pentru a mia oara cu gura cascata la haine pe care Leon o puse pe ea. Era o haine alba, mai alba si mai fina ca zabada de-abia asternuta. Kimm se simtea foarte bine in ea si era vrajita de toata imbracamintea ei, niciodata nu mai avuse pe ea asemenea haine. Cand iesira din casa, Kimm nici nu se mai obosi sa se uite in ce zona e sau cum arata casa pe dinafara. Se uita la masina neagra ce era parcata pe margia soselei. Era de culoare neagra, un negru stralucitor, cu geamuri fumuri. Leon ii deschise usa si ii facu semn sa intre, ea se resemna dupa care Leon ocoli masina si se suii pe scaunul soferului.
- Daca iti e cald poti sa iti dai haina jos. Spuse Leon inainte sa porneasca motorul si sa iasa pe sosea.
- Nu, imi e bine. Spuse Kimm zambind.
Era mult prea incantata ca sa o dea jos, vroia sa profite de orice moment pentru ca nu stia cand va mai purta astfel de haine. Se uita pe geam si observa ca nu cunostea zona in care se afla. Dar in sinea ei se bucura, cu cat era mai departe de locurile familiare cu atat ii va fi mai usor sa uite de toti. �Dar..� se gandi fata si isi indrepta privirea spre Leon ce era concentrat la drum, simtind ca ea il priveste se intoarse si el spre aceasta. Rusinata, Kimm isi intoarse privirea spre geamul de langa ea. �Oare cat voi putea sa stau la Leon, daca voi fi nevoita sa ma intorc acasa, la Sentaro� Amintindu-si de fratele ei se cutremura si lacrimile asteptau sa fie eliberate, dar kimm le infrunta poruncindu-le sa se intoarca si reusi. Se hotara sa nu se mai gandeasca la acele lucrui si sa fie atenta la locul pe unde mergeu, era destul de interesant ce se vedea. Case inalte, colorate la moda ce aratau ca acolo statea o persoana cu gusturi bune. Mici magazine ce aratau de la cel mai interesant la cel mai caraghios. Era un cartier cu bun gust ceea ce o incanta pe kimm. Dar fu trezita din visare cand masina parca in fata unui restaurant.
- Am ajuns? Intreba Kimm uitandu-se la restaorantul luminat ce se afla putin mai incolo de masina.
- Da! Spuse Leon uitandu-se la adolescenta.
Leon se dadu jos din masina, Kimm vru sa isi deschida usa dar Leon i-o lua inainte oferindu-i mana ca sa o ajute. Fata se inrosi si se intreba cum de a ajuns asa de repede langa usa ei, dar se gandi ca nu are rost sa se intrebe asa ceva si accepta ajutorul. Dupa ce cobor din masina se indreptara spre restaurant, intrara si Leon merse sa vorbeasca cu o femeie ce statea chiar langa usa. Acasta ii conduse la o masa mai retrasa, departe de ochii curioasi ai celorlanti. Leon o ajuta sa-si dea jos haina si tragandu-i scaunul ca un adevarat gentleman, Kimm se rosi dar se aseza multumindu-i. Baiatul se seza si el, fiind fata in fata. Dupa cateva minute o chelnerita veni sa le ia comanda;
- Comanda ce doresti! Ii spuse Leon politicos.
Kimm se uita prin meniu, putin rusinata alese o friptura de pui si o limonada.
- Tu ce vei lua? Intreba adolescenta uitandu-se la baiatul din fata ei.
- Voi lua doar o limonada, multumesc.
Dupa ce nota tot , chelnerita pleca si se facu nevazuta lasandu-I pe cei doi singuri. Kimm vroia sa-i puna o groaza de intrebari dar ii era rusine, nu stia cum sa inceapa sau daca Leon va fi enervat de intrebarile ei. Dar isi facu curaj.
- Si..aa�tu..tu nu mi-ai spus cati ani ai.
Fata lasa capul in jos speriata dandu-si seama de ce intrebase. Nici ea nu ii spusese cati ani are..deci cum putea sa intrebe � tu nu mi-ai spus cati ani ai.� De parca ea ii spusese.
- 17 ani. Spuse Leon, parca nedandu-si seama de felul cum a intrebat Kimm.
Fata vazand ca nu s-a facut de ras, sau ca Leon nu a facut un gest de amuzament continua.
- Si la ce liceu esti?
- Nu sunt la liceu. Spuse Leon zambind.
- Cum? Ai trecut asa de repede de liceu? cred ca ai foat preferatul profesorilor. Spuse Kimm uimita.
- Nu mai inteles. Eu nu sunt la liceu, am considerat ca nu-si are rostul. Spuse Leon la fel de calm.
Adolescenta se uita in ochii baiatului neintelegand ce vrea sa spuna. Tocmai vroia sa-l intrebe ceva dar se opri vazand-o pe chelnerita apropindu-se de masa lor. Chelnerita veni cu farmfuria de friptura si cele doua limonede. Asezandu-le ca o experta pe masa, fara sa verse nici o picatura. Dupa care pleca la fel de incet pe cat venise. Kimm vazand ca au ramas singuri continua.
- Cum adica nu-si are rostul.
- Iti spun dupa ce mananci.
Kimm se uita la farfuria din fata ei, ramase putin pe ganduri. Ramasite din lucrurile la care se gandise cand Leon ii propuse sa mearga la restaorant ii misunau prin cap. Dar stiind ca nu va afla niciodata raspunsul la ce spusese baiatul din fata ei incepu sa manance, cu multa grija si foarte atenta la fiecare miscare pe care o facea. Dupa ce lua trei imbucaturi se hotar� ca merita sa ii se dea raspuns.
- Acum imi spui? Intreba Kimm ca un copil ce astepta cu nerabdare sa ii se dea bomboane.
Leon incepu sa rada apoi se uita in ochii ei.
- Liceul, la fel ca si celelante, este un lucru important care trebuie sa-l duci cu tine o parte din calatoria vietii tale. Dupa aceea, dupa ce parcurgi aceea parte din drum, trebuie sa il lasi in urma doar cu conditia sa folosesti cunostintele care le-ai capatat in tot acel timp in restul calatoriei tale. Doar ca mie, liceul mi s-a parut mai mult o povara decat ceva ce imi va folosi asa ca m-am descotorosit de el mai devreme decat trebuia. Spuse Leon zambind ca de obicei.
Kinm il privea uimita. Tot ce spusese era, ca si cum ar fi vorbit un mare cititor, un om care trecuse prin prea multe ca sa se lase prada destinului. Dar gandurile ii fura spulberate cand vazu ca el se aproprie de fata ei, inchise ochii speriata. Simti doua degete reci ca gheata cum o mangaie in coltul guri. Ne mai simtind nimic deschise ochii si-l vazu in locul lui obisnuit, in aceasi pozitie, ca si cand nu s-ar fi miscat nici un pic. Il auzi cum incepe sa rada si se rusina intrebandu-se ce era asa de amuzant.
- Te murdarisei de sos in coltul guri, nu trebuia sa te sperii chiar asa. Spuse Leon razand.
Fata se inrosi toata ne stind ce sa spuna. Se uitau amandoi unu la altul fara sa spuna nimic. � oare la ce se gandeste� se intreba kimm privindu-l ca si cum ar incerca sa gaseasca un raspuns in ochii lui.
- Dar tu? La ce liceu esti?
angelinozupxxx multumesc pt incurajari, ma incanta entuziasmul tau si mereu ma face sa continui, Arrigato.
Ninno iti multumesc pentru ca mi-ai spus de greseli, le-am corectat si acum arata mult mai bine. Multumesc!
Ei, uitati si cap. 5.
Lectura placuta!
Capitolul 5: O Invitatie neasteptata.
Kimm deschise ochii brusc. Era speriata, nu intelegea de ce, probabil din cauza unui vis, dar atunci de ce nu isi mai amintea ceea ce visase? Nu intelegea, dar renunta sa se mai gandeasca si se uita la ceasul mic de pe noptiera ce arata ora 20:17. Fata se ridica din pat si vru sa iasa din camera, dar ezita. Isi lua inima in dinti, apasa pe clanta si iesi. Fara sa-si dea seama, ajunse in sufragerie. Nu vedea prea bine ce se afla in ea, fiind luminata doar de o veioza mica ce statea pe masuta care nu lumina decat o parte din incapere. Incerca sa distinga ceva, ori ce�ceva care sa-i alungea teama care crescuse pe masura ce nu vedea pe nimeni.
- Te-ai trezit. Cum ai dormit? intreba o voce dulce din intuneric,.
Kimm tresari, desi stia cine e. Auzindu-i vocea, toata teama ii disparu, fiind inlocuita de o timiditate greu de descris.
- Da�, spuse Kimm, incercand sa fie stapana pe ea, desi nu prea ii reusea.
Leon, observand ca adolescenta nu vede nimic, aprinse lumina. Kimm, vazand ca totul devenise clar intr-o fractiune de secunda, se sperie putin, datorita schimbarii bruste. Cand se linisti, privi in jur, dorind sa compare aspectul camerei in care se trezise prima data cu aspectul acesteia. Sufrageria era o incapere mare, spatioasa si bine mobilata. Peretele din partea ei dreapta, cel nordic banui fata, era acoperit de o biblioteca mare, din lemn de o nuanta inchisa. Modelele sculptate pe material i-au atras atentia. Intruchipau diferite animale de prada, ridicate in doua labe si luptand cu liliecii. Majoritatea erau lupi cu boturi lungi si cu dintii ranjiti. Reprezentarea era atat de amanuntita si de bine realizata, incat scena restransa a luptei pe care o putea vedea fata o absobi cu totul. Insa se smulse cu greu din visare si isi muta privirea pe urmatorul perete. Acesta era vopsit intr-o nuanta pala de turcoaz si pe la mijlocul lui, estima Kimm, era pozitionata o masa pe care trona un buchet mare de flori colorate. Fata nu avea nici cea mai vaga idee de unde avea e acele flori, dar o ului frumusetea si maretia lor. Continua studierea decorului si pe ceilalti doi pereti, acoperiti de acelasi turcoaz, intalni iarasi tablouri intruchipand oameni cu pielea palida. Singura diferenta era ca de aceasta data erau femei incantatoare, purtand rochii din anumite perioade indepartate, zambind, unele fioros, altele lasciv, unele privind cu superioritate in sus, ca si cand ce statea in fata lor era josnic si jicnitor. Primul gand ce o lovi pe Kimm fu ca acele femei erau prea ingamfate.
In centrul incaperii, pe un covor persan de un verde inchis, era asezata o canapea mare de piele neagra, aparent simpla. In stanga si in dreapta canapelei erau doua fotolii aidoma acesteia. In mijlocul covorului era o masuta joasa, cu suprafata din sticla si margini de lemn. Fata privi spre usa. In dreapta iesirii trona un pian mare, cu modele florale sculptate in lemnul negru ca abanosul. Cand vazu impozantul instrument, o amintire fugara a copilariei ei ii trecu prin minte. Luase si ea lectii, dar profesorul ii zisese ca e "deficienata in privinta muzicii", asa ca renuntase la lectii.
Mai inconjura odata camera cu privirea si observa un dulap mare, inalt, pe care erau asezate carti. Se indrepta inspre el pentru a-l studia mai bine, dar o mana rece o opri, iar ea tresari inspaimantata. Se intoarse rapid dar se relaxa vazand ca cel care o prinse de umar fusese Leon.
- Observ ca esti incantata de aspectul incaperii, spuse Leon zambind calduros.
- Da, e foarte interesant si iti da o stare de relaxare. Era uimita de cat de relaxate ii erau cuvintele si de cat de usor le spusese, fara sa se rusineze sau alt gest care sa-i tradeze timiditatea.
- Vad ca incepem sa facem progrese, spuse baiatul si incepu sa rada.
Kimm ii studie rasul. Era cristalin, pur, ce-i dadea o stare linistitoare, totul la baiatul de langa ea era perfect, ceea ce o facu sa-si indrepte gandurile la toate defectele ei. Dar un sunet ciudat o trezi din visare, era stomacul ei ce o anunta ca trebuie sa manance. Fata, dandu-si seama de la ce venea sunetul, se inrosi si lasa capul in jos.
- Vad ca iti e foamne, ce spui sa iesim sa mancam?
- Sa�iesim? intreba Kimm radicand privirea.
- La restaurant, bineinteles, raspunse Leon amuzat. Nu am mai facut de mult cumparaturi si nu prea am nimic in frigider.
Kimm medita putin la ce spusese Leon. Era destul de tarziu �Oare o mai fi deschis la vreun restaurant?� se intreba Kimm. Dar un lucru o facu sa se ingrijoreze, ea nu mai mancase la restaurant de cand era mica. Atunci isi putea permite sa manance cu mainile sau sa se murdareasca toata pentru ca nimeni nu se uita ciudat la ea, fiind copil. Dar acum, daca se murdarea sau facea ceva iesit din comun, toti se vor uita si vor face glume pe seama ei.
Gandindu-se la acest lucru, incerca sa gaseasca un motiv cat mai serios pentru care sa nu mai mearga. Era obisnuita sa nu manance si stia sigur ca poate rezista pana maine, cand va face cumparaturile, dar nu gasea nimic. O idee de ultim moment ii trecu prin minte, era un motiv serios, normal si foarte feminin.
- Sti�nu pot sa merg. Nu am decat hainele cu care am fost imbracata.�.cand m-ai intalnit in parc.
- Nu trebuie sa-ti faci griji in privinta imbracamintii, spuse Leon, zambind ca de obicei, dupa care merse intr-o alta camera. Dupa nici un minut baiatul se intoarse cu un pachet in mana.
- Du-te in camera unde te-ai trezit si imbraca-te. Eu te voi astepta aici, ii zise el, si se aseza comod pe canapea, ca pentru o lunga asteptare.
Kimm rosi, se intoarse cu spatele si porni pe drumul pe care venise. Ignora complet decorul de pe hol si, cand ajunse in camera, inchise incet usa in urma ei. Nu avea nicio idee daca mai era cineva in acea casa imensa si atat de bogat decorata, dar nu dorea sa aiba vreo surpriza neplacuta. Se indrepta spre pat, se aseza pe suprafata moale si deschise pachetul. Cand vazu ce anume se afla in el, ramase cu gura cascata. Tinea in maini o rochie lunga, de un bleo marin, cu mici modele dantelate pe intreaga fusta. In partea de sus erau desenate modele cu paiete albastre inchis, descriind un model floral foarte elaborat. Contempla rochia pentru cateva secunde, apoi realiza ca nu este frumos sa il faca pe Leon sa astepte. Isi scoase hainele si imbraca rochia, apoi o aseza frumos. Se privi in oglina si ramase din nou cu gura cascata. Din sticla inramata o privea o fata frumoasa, de inaltime medie, cu parul roscat si destul de rebel si cu o pereche de ochi verzi de sclipeau fericiti, cum nu mai sclipisera de ani buni. Se uita pe noptiera si gasi o perie de cap si niste agrafe tot de culoare albastra, cu mici cristale sclipind discret. Lua peria si si-o trecu rapid prin par, apoi il prinse intr-un coc dragut cu ajutorul agrafelor. Se mai uita o data catre usa si zari o pereche de pantofi cu un toc cui nu prea mare, de culoare albastru-verzui. Se indrepta catre locul in care ii vazuse si ii lua, studiindu-i cu atentie. Erau simpli, lipsiti de modele, din piele intoarsa. Langa ei observa un pachet care continea o pereche de dresuri de cea mai buna calitate. Lua pachetul, in deschise si imbraca dresurile, apoi se incalta cu pantofii. Se mai privi o data in oglinda, zambindu-si incurajator, apoi o zbughi pe usa in locul unde Leon o astepta.
Cand intra in sufragerie il vazu pe Leon fix in locul in care il lasase, doar ca de aceasta data purta un costum de bumbac negru, o camasa alba si o cravata gri in carouri. Pielea lui alba in contrast cu materialul negru ii punea in evidenta ochii argintii si calmi. Ea se uita uimita pret de cateva secunde, apoi zambi vesel si se apropie de el.
- Stiam ca iti va sta perfect! Spuse Leon uitandu-se la adolescenta.
- Multumesc. Spuse adolescenta timida. Dar de unde le ai?
- Era pentru cineva�. Dar nu a mai apucat sa o imbrace� Spuse Leon cu o urma de regret.
- Pentru cineva special? Intreba Kimm lasand privirea in jos gandindu-se ca poate nu ar fi trebuit sa-l intrebe acel lucru.
- Da, se poate spune si asa. Ori si cum, mergem?
- Da! Spuse fata entuziasmata uitand complet de frica de a nu se face de ras fiind incantata de rochia care o primise.
Cei doi se indreptara spre hol, acolo unde fata ramase pentru a mia oara cu gura cascata la haine pe care Leon o puse pe ea. Era o haine alba, mai alba si mai fina ca zabada de-abia asternuta. Kimm se simtea foarte bine in ea si era vrajita de toata imbracamintea ei, niciodata nu mai avuse pe ea asemenea haine. Cand iesira din casa, Kimm nici nu se mai obosi sa se uite in ce zona e sau cum arata casa pe dinafara. Se uita la masina neagra ce era parcata pe margia soselei. Era de culoare neagra, un negru stralucitor, cu geamuri fumuri. Leon ii deschise usa si ii facu semn sa intre, ea se resemna dupa care Leon ocoli masina si se suii pe scaunul soferului.
- Daca iti e cald poti sa iti dai haina jos. Spuse Leon inainte sa porneasca motorul si sa iasa pe sosea.
- Nu, imi e bine. Spuse Kimm zambind.
Era mult prea incantata ca sa o dea jos, vroia sa profite de orice moment pentru ca nu stia cand va mai purta astfel de haine. Se uita pe geam si observa ca nu cunostea zona in care se afla. Dar in sinea ei se bucura, cu cat era mai departe de locurile familiare cu atat ii va fi mai usor sa uite de toti. �Dar..� se gandi fata si isi indrepta privirea spre Leon ce era concentrat la drum, simtind ca ea il priveste se intoarse si el spre aceasta. Rusinata, Kimm isi intoarse privirea spre geamul de langa ea. �Oare cat voi putea sa stau la Leon, daca voi fi nevoita sa ma intorc acasa, la Sentaro� Amintindu-si de fratele ei se cutremura si lacrimile asteptau sa fie eliberate, dar kimm le infrunta poruncindu-le sa se intoarca si reusi. Se hotara sa nu se mai gandeasca la acele lucrui si sa fie atenta la locul pe unde mergeu, era destul de interesant ce se vedea. Case inalte, colorate la moda ce aratau ca acolo statea o persoana cu gusturi bune. Mici magazine ce aratau de la cel mai interesant la cel mai caraghios. Era un cartier cu bun gust ceea ce o incanta pe kimm. Dar fu trezita din visare cand masina parca in fata unui restaurant.
- Am ajuns? Intreba Kimm uitandu-se la restaorantul luminat ce se afla putin mai incolo de masina.
- Da! Spuse Leon uitandu-se la adolescenta.
Leon se dadu jos din masina, Kimm vru sa isi deschida usa dar Leon i-o lua inainte oferindu-i mana ca sa o ajute. Fata se inrosi si se intreba cum de a ajuns asa de repede langa usa ei, dar se gandi ca nu are rost sa se intrebe asa ceva si accepta ajutorul. Dupa ce cobor din masina se indreptara spre restaurant, intrara si Leon merse sa vorbeasca cu o femeie ce statea chiar langa usa. Acasta ii conduse la o masa mai retrasa, departe de ochii curioasi ai celorlanti. Leon o ajuta sa-si dea jos haina si tragandu-i scaunul ca un adevarat gentleman, Kimm se rosi dar se aseza multumindu-i. Baiatul se seza si el, fiind fata in fata. Dupa cateva minute o chelnerita veni sa le ia comanda;
- Comanda ce doresti! Ii spuse Leon politicos.
Kimm se uita prin meniu, putin rusinata alese o friptura de pui si o limonada.
- Tu ce vei lua? Intreba adolescenta uitandu-se la baiatul din fata ei.
- Voi lua doar o limonada, multumesc.
Dupa ce nota tot , chelnerita pleca si se facu nevazuta lasandu-I pe cei doi singuri. Kimm vroia sa-i puna o groaza de intrebari dar ii era rusine, nu stia cum sa inceapa sau daca Leon va fi enervat de intrebarile ei. Dar isi facu curaj.
- Si..aa�tu..tu nu mi-ai spus cati ani ai.
Fata lasa capul in jos speriata dandu-si seama de ce intrebase. Nici ea nu ii spusese cati ani are..deci cum putea sa intrebe � tu nu mi-ai spus cati ani ai.� De parca ea ii spusese.
- 17 ani. Spuse Leon, parca nedandu-si seama de felul cum a intrebat Kimm.
Fata vazand ca nu s-a facut de ras, sau ca Leon nu a facut un gest de amuzament continua.
- Si la ce liceu esti?
- Nu sunt la liceu. Spuse Leon zambind.
- Cum? Ai trecut asa de repede de liceu? cred ca ai foat preferatul profesorilor. Spuse Kimm uimita.
- Nu mai inteles. Eu nu sunt la liceu, am considerat ca nu-si are rostul. Spuse Leon la fel de calm.
Adolescenta se uita in ochii baiatului neintelegand ce vrea sa spuna. Tocmai vroia sa-l intrebe ceva dar se opri vazand-o pe chelnerita apropindu-se de masa lor. Chelnerita veni cu farmfuria de friptura si cele doua limonede. Asezandu-le ca o experta pe masa, fara sa verse nici o picatura. Dupa care pleca la fel de incet pe cat venise. Kimm vazand ca au ramas singuri continua.
- Cum adica nu-si are rostul.
- Iti spun dupa ce mananci.
Kimm se uita la farfuria din fata ei, ramase putin pe ganduri. Ramasite din lucrurile la care se gandise cand Leon ii propuse sa mearga la restaorant ii misunau prin cap. Dar stiind ca nu va afla niciodata raspunsul la ce spusese baiatul din fata ei incepu sa manance, cu multa grija si foarte atenta la fiecare miscare pe care o facea. Dupa ce lua trei imbucaturi se hotar� ca merita sa ii se dea raspuns.
- Acum imi spui? Intreba Kimm ca un copil ce astepta cu nerabdare sa ii se dea bomboane.
Leon incepu sa rada apoi se uita in ochii ei.
- Liceul, la fel ca si celelante, este un lucru important care trebuie sa-l duci cu tine o parte din calatoria vietii tale. Dupa aceea, dupa ce parcurgi aceea parte din drum, trebuie sa il lasi in urma doar cu conditia sa folosesti cunostintele care le-ai capatat in tot acel timp in restul calatoriei tale. Doar ca mie, liceul mi s-a parut mai mult o povara decat ceva ce imi va folosi asa ca m-am descotorosit de el mai devreme decat trebuia. Spuse Leon zambind ca de obicei.
Kinm il privea uimita. Tot ce spusese era, ca si cum ar fi vorbit un mare cititor, un om care trecuse prin prea multe ca sa se lase prada destinului. Dar gandurile ii fura spulberate cand vazu ca el se aproprie de fata ei, inchise ochii speriata. Simti doua degete reci ca gheata cum o mangaie in coltul guri. Ne mai simtind nimic deschise ochii si-l vazu in locul lui obisnuit, in aceasi pozitie, ca si cand nu s-ar fi miscat nici un pic. Il auzi cum incepe sa rada si se rusina intrebandu-se ce era asa de amuzant.
- Te murdarisei de sos in coltul guri, nu trebuia sa te sperii chiar asa. Spuse Leon razand.
Fata se inrosi toata ne stind ce sa spuna. Se uitau amandoi unu la altul fara sa spuna nimic. � oare la ce se gandeste� se intreba kimm privindu-l ca si cum ar incerca sa gaseasca un raspuns in ochii lui.
- Dar tu? La ce liceu esti?
![[Imagine: 97943774.png]](http://img687.imageshack.us/i/97943774.png/)
~Thanks Rx~!~
Fa exact lucrul de care ti-e frica!