13-03-2009, 06:26 PM
Multumesc pt incurajare si ma bucur ca va place.
Sper ca in acest capitol sa primiti toate informatile si toate raspunsurile pe care le doriti.
Lectura placuta!
4: Un Inger!
Fata se sperie si ridica privirea, o persoana statea in fata ei, cu un zambet prietenos pe fata. Avea un par negru si ochii de aceeasi culoare. Pielea lui alba era straniu de palida si neteda. Totusi, cu aspectele lui putin neobisnuite, baiatul arata frumos, chiar prea frumos ca sa fie adevarat.
Kimm nu-i raspunse, doar se uita la el, il privi uimita, dar in acelasi timp si fascinata de aspectul lui.
-Hmm, vad ca nu esti prea vorbareata..., spuse baiatul in timp ce se aseza langa ea pe banca.
Kimm lasa capul in jos si incerca sa-si sterga lacrimile. Nu voia sa o mai intrebe inca o data de ce plangea. Stia ca daca isi mai aminteste, lacrimile iar vor reveni si pana la urma era nevoita sa-i povesteasca totul sau sa-l minta. Si stia ca minciuna nu era punctual ei forte.
-Frumosa seara, nu-i asa? intreba baiatul, ridicandu-si fata spre luna ce domnea pe cer.
Kimm nu spuse nimic, doar aproba din cap. Voia sa vorbeasca cu el, dar ii era teama. Nici ea nu stia de ce, sau poate nu era vorba de teama, ci de rusine. Obisnuinta ei de a nu comunica cu lumea o impiedica mereu. Ridica capul hotarata sa spuna ceva dar totul incepu sa se invarta cu ea, respiratia parca i se oprea in gat si avea impreasia ca totul se va prabusi cu ea.
-Kimm, esti bine? intreba baiatul ingrijorat.
Imediat, Kimm simti cum doua maini o cuprind in imbratisarea lor protectoare. Erau reci, dar poate ca era si din cauza frigului de afara. Fara sa-si dea seama, adormi in bratele baiatului despre care nu stia absolut nimic.
*
Deschise brusc ochi si se trezi intr-un pat, statu cateva secunde dupa care se ridica in sezut. Privi in jurul ei. Era intr-o camera spatiosa, frumos decorata. Isi plimba privirea prin incapere si observa ca statea pe un pat mare, cu baldachin de un rosu sangeriu. Peretii odaii erau de un albastru palid, asemeni cerului senin al unei zile insorite de vara. De-a lungul lor erau agatate diferite tablouri infatisand oameni cu figuri sobre, cu pielea anormal de palida si cu o pereche de ochi aurii adanciti in orbite. Frumusetea lor tulburatoare ii aminti fetei de baiatul in ale carui brate adormise. Un gand fugar ii trecu prin minte si privirea i se incetosa de lacrimi. Nu intelegea de ce mai plangea, de ce insista sa nu uite faptul ca plecase. Odata cu chipul baiatului, in minte ii reveni si prima lui intrebare. Ii mai ramanea inca de facut o alegere: ii va spune sau nu adevarul? In timp ce medita la aceasta problema, un zgomot ii distrase atentia si isi indrepa privirea spre usa. Era baiatul pe care il intalnise in parc, intrase in camera cu o tava in mana. Fata il urmari cum pune tava pe noptiera de langa pat dupa care se aseza pe marginea patului, langa ea. O privea oarecum trist si parca vroia sa ia el toata suferinta care se citea pe fata adolescentei. Se uitau unu la altu fara sa scoata nici unul o vorba desi in privire lui kim se citea admirata, placerea si increderea cu care il privea pe baiatul de langa ea. Nu-l cunostea dar se simtea bine langa el si nu vroia sa plece sau sa intoarca pt o clipa capul de la el. Pana cand baiatul ii zambi si sparse tacerea.
- Ar fi bine sa mananci si sa iei medicamentele care ti le-am adus, se pare ca ai racit. Spuse baiatul zambind.
Kim auzandu-i pentru prima data vocea de cand se trezise, para totul inflorea in ea. Se gandea la ce sa-i spuna, si de data asta nu va mai ezita ca in aceea seara. Trase aer in piept, desi, parca vroia sa renunte si sa faca ce ii spusese fara sa scoata nici o vorba. � Nu� isi spuse Kim in gand.
- Multumesc� Spuse kim timida si lasa capul in jos.
Si-si dadu seama, ca nu va putea niciodata sa fie o persona curajoasa, stapana pe ce spune, sa nu se mai ascunda si sa lupte. Era doar o fata timida, prostuta si care nu putea sa scoata doua vorbe fara sa nu lase capul in joc.
- Nu trebuie sa fi timida., simte-te lejera. Lasa-ti inima sa vorbeasca in locul tau si totul va fi mult mai usor, crede-ma. Ii spune baiatul zambind si privind-o oarecum bucuros ca se afla langa ea.
- Da! Spuse Kim afisand un zambet putin fortat dupa care se intinse sa ia tava, atenta sa nu verse ceva si incepu sa manance cu pofta.
- Scuze dar cred ca nu m-am prezentat, eu sunt Leon.
- Eu sunt Kimm. Spuse fata oprindu-se pt cateva secunde din mancat.
Dupa ce fata termina de mancat si lundu-si medicamentele puse tava inapoi pe noptiera. Observa pe micutul ceas ce statea pe noptiera ca ora e trecuta de 14:00 si pt prima data de cand se trezise observa ca incaperea era cam intunecata. Perdeaua de aceasi culoare cu lenjeria patului interzicea lumina de afara sa domine in camera.
- S-a intamplat ceva? Intreba Leon ingrijorat de privirea putin speriata a adolescentei.
- N�nu! Spuse fata uitandu-se la el zambind. Doar ca, ma gandeam� de ce nu lasi ca lumina sa intre in incapere.
Leon se uita putin ciudat la Kimm, ca si cum i-ar fi pus o intrebare de care el vroia sa ascunda raspunsul. Se ridica de pe suprafata patului si merse catre fereastra acoperita de perdeaua rosiatica si o dadu la o parte. In acel moment fata fu intampliata de picaturi reci ce se scurgeau pe exteriorul ferestrei si-si dadu seama ca ploua. La acest gand se intrista, nu-i placea ploaia desi se gandi ca va trebui sa o suporte pana se va sfarsi toamna.
- Dormeai si am crezut ca te va deranja zgomotul facut de ploaie. E ceva ineregula, de ce esti suparata?
Kimm in privi ciudat. De ce tot o intreba daca se simte bine sau daca e suparata, sau trista? De ce tot vroia sa-i afle sentimentele, cum se simte in acel moment. �O fi doar ingrijorat de starea mea sau e altceva la mijloc?� se intreba adolescenta in gand, dar lua ca raspuns prima varianta si ii raspunde.
- Nu, sunt bine. Spuse fata si se intinse in pat inchizand ochii.
Leon vazand ca vrea sa doarma, lua tava si iesi din camera inchizand foarte incet usa in spatele lui.
Kim vazand ca Leon a plecat desichise ochii si se gandi la tot ce se intamplase. Nu prea intelegea ce era cu aceasta schimbare de situatie. Dintr-o fata aproape devenind a strazi acum se afla intr-o casa cu un baiat care nu-l cunostea deloc. � De ce are acest baiat incredere in mine, in fond sunt o fugara. Cum de tot ce m-a intrebat pana acum a fost doar numele? O fi vrun prieten de-al lui Sentaro? Or fi vorbit si acum Sentaro vrea sa ma faca sa platesc pt ce i-am facut? Dar atunci de ce se poarta asa frumos cu mine si eu ma simt asa de bine langa el?� intrebarile o torturau asa ca lacrimile ii invadara ochii, cazand mai apoi pe obrazul ei fin. Desi prin aceea fuga dovedi ca este mai puternica defapr dovedi ca e o la?a. � Nu am putut sa-l infrunt pe Sentaro, tot ce am facut a fost sa-l jicnesc.� spuse fata lasand alte lacrimi sa se arate. �Sunt doar o fricoasa� si spunad acestea inchise ochii hotarata sa doarma.
Astept pareri, comentari, critici! big_smile
Sper ca in acest capitol sa primiti toate informatile si toate raspunsurile pe care le doriti.
Lectura placuta!
4: Un Inger!
Fata se sperie si ridica privirea, o persoana statea in fata ei, cu un zambet prietenos pe fata. Avea un par negru si ochii de aceeasi culoare. Pielea lui alba era straniu de palida si neteda. Totusi, cu aspectele lui putin neobisnuite, baiatul arata frumos, chiar prea frumos ca sa fie adevarat.
Kimm nu-i raspunse, doar se uita la el, il privi uimita, dar in acelasi timp si fascinata de aspectul lui.
-Hmm, vad ca nu esti prea vorbareata..., spuse baiatul in timp ce se aseza langa ea pe banca.
Kimm lasa capul in jos si incerca sa-si sterga lacrimile. Nu voia sa o mai intrebe inca o data de ce plangea. Stia ca daca isi mai aminteste, lacrimile iar vor reveni si pana la urma era nevoita sa-i povesteasca totul sau sa-l minta. Si stia ca minciuna nu era punctual ei forte.
-Frumosa seara, nu-i asa? intreba baiatul, ridicandu-si fata spre luna ce domnea pe cer.
Kimm nu spuse nimic, doar aproba din cap. Voia sa vorbeasca cu el, dar ii era teama. Nici ea nu stia de ce, sau poate nu era vorba de teama, ci de rusine. Obisnuinta ei de a nu comunica cu lumea o impiedica mereu. Ridica capul hotarata sa spuna ceva dar totul incepu sa se invarta cu ea, respiratia parca i se oprea in gat si avea impreasia ca totul se va prabusi cu ea.
-Kimm, esti bine? intreba baiatul ingrijorat.
Imediat, Kimm simti cum doua maini o cuprind in imbratisarea lor protectoare. Erau reci, dar poate ca era si din cauza frigului de afara. Fara sa-si dea seama, adormi in bratele baiatului despre care nu stia absolut nimic.
*
Deschise brusc ochi si se trezi intr-un pat, statu cateva secunde dupa care se ridica in sezut. Privi in jurul ei. Era intr-o camera spatiosa, frumos decorata. Isi plimba privirea prin incapere si observa ca statea pe un pat mare, cu baldachin de un rosu sangeriu. Peretii odaii erau de un albastru palid, asemeni cerului senin al unei zile insorite de vara. De-a lungul lor erau agatate diferite tablouri infatisand oameni cu figuri sobre, cu pielea anormal de palida si cu o pereche de ochi aurii adanciti in orbite. Frumusetea lor tulburatoare ii aminti fetei de baiatul in ale carui brate adormise. Un gand fugar ii trecu prin minte si privirea i se incetosa de lacrimi. Nu intelegea de ce mai plangea, de ce insista sa nu uite faptul ca plecase. Odata cu chipul baiatului, in minte ii reveni si prima lui intrebare. Ii mai ramanea inca de facut o alegere: ii va spune sau nu adevarul? In timp ce medita la aceasta problema, un zgomot ii distrase atentia si isi indrepa privirea spre usa. Era baiatul pe care il intalnise in parc, intrase in camera cu o tava in mana. Fata il urmari cum pune tava pe noptiera de langa pat dupa care se aseza pe marginea patului, langa ea. O privea oarecum trist si parca vroia sa ia el toata suferinta care se citea pe fata adolescentei. Se uitau unu la altu fara sa scoata nici unul o vorba desi in privire lui kim se citea admirata, placerea si increderea cu care il privea pe baiatul de langa ea. Nu-l cunostea dar se simtea bine langa el si nu vroia sa plece sau sa intoarca pt o clipa capul de la el. Pana cand baiatul ii zambi si sparse tacerea.
- Ar fi bine sa mananci si sa iei medicamentele care ti le-am adus, se pare ca ai racit. Spuse baiatul zambind.
Kim auzandu-i pentru prima data vocea de cand se trezise, para totul inflorea in ea. Se gandea la ce sa-i spuna, si de data asta nu va mai ezita ca in aceea seara. Trase aer in piept, desi, parca vroia sa renunte si sa faca ce ii spusese fara sa scoata nici o vorba. � Nu� isi spuse Kim in gand.
- Multumesc� Spuse kim timida si lasa capul in jos.
Si-si dadu seama, ca nu va putea niciodata sa fie o persona curajoasa, stapana pe ce spune, sa nu se mai ascunda si sa lupte. Era doar o fata timida, prostuta si care nu putea sa scoata doua vorbe fara sa nu lase capul in joc.
- Nu trebuie sa fi timida., simte-te lejera. Lasa-ti inima sa vorbeasca in locul tau si totul va fi mult mai usor, crede-ma. Ii spune baiatul zambind si privind-o oarecum bucuros ca se afla langa ea.
- Da! Spuse Kim afisand un zambet putin fortat dupa care se intinse sa ia tava, atenta sa nu verse ceva si incepu sa manance cu pofta.
- Scuze dar cred ca nu m-am prezentat, eu sunt Leon.
- Eu sunt Kimm. Spuse fata oprindu-se pt cateva secunde din mancat.
Dupa ce fata termina de mancat si lundu-si medicamentele puse tava inapoi pe noptiera. Observa pe micutul ceas ce statea pe noptiera ca ora e trecuta de 14:00 si pt prima data de cand se trezise observa ca incaperea era cam intunecata. Perdeaua de aceasi culoare cu lenjeria patului interzicea lumina de afara sa domine in camera.
- S-a intamplat ceva? Intreba Leon ingrijorat de privirea putin speriata a adolescentei.
- N�nu! Spuse fata uitandu-se la el zambind. Doar ca, ma gandeam� de ce nu lasi ca lumina sa intre in incapere.
Leon se uita putin ciudat la Kimm, ca si cum i-ar fi pus o intrebare de care el vroia sa ascunda raspunsul. Se ridica de pe suprafata patului si merse catre fereastra acoperita de perdeaua rosiatica si o dadu la o parte. In acel moment fata fu intampliata de picaturi reci ce se scurgeau pe exteriorul ferestrei si-si dadu seama ca ploua. La acest gand se intrista, nu-i placea ploaia desi se gandi ca va trebui sa o suporte pana se va sfarsi toamna.
- Dormeai si am crezut ca te va deranja zgomotul facut de ploaie. E ceva ineregula, de ce esti suparata?
Kimm in privi ciudat. De ce tot o intreba daca se simte bine sau daca e suparata, sau trista? De ce tot vroia sa-i afle sentimentele, cum se simte in acel moment. �O fi doar ingrijorat de starea mea sau e altceva la mijloc?� se intreba adolescenta in gand, dar lua ca raspuns prima varianta si ii raspunde.
- Nu, sunt bine. Spuse fata si se intinse in pat inchizand ochii.
Leon vazand ca vrea sa doarma, lua tava si iesi din camera inchizand foarte incet usa in spatele lui.
Kim vazand ca Leon a plecat desichise ochii si se gandi la tot ce se intamplase. Nu prea intelegea ce era cu aceasta schimbare de situatie. Dintr-o fata aproape devenind a strazi acum se afla intr-o casa cu un baiat care nu-l cunostea deloc. � De ce are acest baiat incredere in mine, in fond sunt o fugara. Cum de tot ce m-a intrebat pana acum a fost doar numele? O fi vrun prieten de-al lui Sentaro? Or fi vorbit si acum Sentaro vrea sa ma faca sa platesc pt ce i-am facut? Dar atunci de ce se poarta asa frumos cu mine si eu ma simt asa de bine langa el?� intrebarile o torturau asa ca lacrimile ii invadara ochii, cazand mai apoi pe obrazul ei fin. Desi prin aceea fuga dovedi ca este mai puternica defapr dovedi ca e o la?a. � Nu am putut sa-l infrunt pe Sentaro, tot ce am facut a fost sa-l jicnesc.� spuse fata lasand alte lacrimi sa se arate. �Sunt doar o fricoasa� si spunad acestea inchise ochii hotarata sa doarma.
Astept pareri, comentari, critici! big_smile