Black eyes

[starnight]

Acest fic este facut de mn si de harukichi.Sper as va placa.

I.Amintiri


Stau pierduta si privesc absenta scaunul din fata mea.Ce m-a apucat?Mii de ganduri imi navalesc in minte dandu-mi dureri de cap.Tocmai m-am mutat din New York in Tokio.De ce?Parintii mei au murit acum doi ani,intr-un accident de masina.
De atunci locuiesc singura,ei bine...nu chiar singura,mai sunt si servitorii mei.Cum de am servitori?Deoarece parintii mei au fost afaceristi si mi-au lasat o vila uriasa si multi bani.
Nu prea am ce face cu bogatiile astea.Mama nua stat langa mine nici la ziua mea si la fel si tata care era lipit de biroul lui.Nu le prea duc lipsa,desi ar trebui.
Eu am facut alegrerea sa ma mut in Japoinia.Ultimele evenimente m-au socat prea tare.Simteam ca am sa mor daca nu plec undeva,departe.Asa ca iata-ma imbarcat in zborul pentru Tokio.
Simt ca mi se inchid ochii.Oboseala ultimelor zile se apropie cuprinzandu-ma.Cred ca ar trebui as am odihnesc.Dar de cate ori inchid ochii,amintirile acelea imi vin in minte.
Flashback

Totul s-a intamplat acum cateva zile.Era o seara placuta de sambata.Placuta pentru altii si urata pentru mine.Matusa mea m-a rugat as am grija de ''scumpii'' mei verisori care aveau cinci,respectiv sase ani si acre trebuiau sa doarma la ora noua.
Ei uite asa....mi-am stricat sambata.M-am asezat pe canapeaua din living si am inceput sa citesc o revista de barfe.Matusa mea locuieste la casa,defapt la o vila uriasa,nevermind.Seara este infricosator,dar m-am obisnuit.Am tresarit usor auzind telefonul.
M-am ridicat greoi si am raspuns plictisita.Era Alice.O colega de liceu si o prietena buna.Ea si ceilalti colegi ai mei,inclusiv iubitul meu plecasera la discoteca.Nu mai puteam de nervi stiind cum se distreaza,dar This is the life.
Mi-a spus grabita ceva:
-Pacat ca nu ai putut veni.E super aici.Pacat ca se intrerupe tot timpul.Josh e cu tine?
-Ce ai spus?Nu am auzit ultima propozitie!!
Am strigat degeaba la telefon.Se tot intrerupea.Nervoasa,am inchis.M-am dus in bucatarie si am inceput sa imi prepar un sandwich,cand a sunat telefonul,pentru a doua oara.Am injurat in gand si am fugit ca sa raspund.Probabil era Alice.
-Alo?am spus iritata in receptor.
-Cu ce esti imbracata?
-Cu haine de armata,idiotule!am spus nervoasa.Probabil iarasi imi facea cineva farse.Nu fusese pentru prima oara.
Am aruncat telefonul pe pat si m-am apucat sa mananc.Dupa ce ca pierdusem o seara de distractie,mai si trebuia sa suport farsele proaste jucate de un idiot.
Schimbam plictisita canalele de la TV,canda sunat iar.De data asta chiar ca m-a scos din sarite.Am apasat iritata pe buton si am auzit aceasi voce de barbat:
-Acum ca ai mancat,te plictisesti?Vezi ca pe canalul doi e un film de groaza.
Am ramas ingrozita.De unde stia nebunul asta ce fac?Fara sa mai zic nimic am inchis alergand grabita spre geamurile,de sus pan ajos din living.Am tras speriata perdeaua,sperand ca ma va lasa in pace.Nu mai eram sigura ca totul e o gluma.
M-am asezat cuminte pe canapea,rugandu-ma sa inceteze. Totusi,norocul nu a tinut cu mine.Telefonul suna iarasi.Mi-am intins mana spre el,oprindu-ma o secunda.Nu stiam daca sa raspund sau nu.In cele din urma m-am hotarat sa ii spun sa termine:
-Ce fac verisorii tai?
Am incremenit.Am azvarlit telefonul pe fotoliu si am urcat sus.Pe coridor se profilau umbre pale.Era infricosator.Camera verisorilor mei,era cea mai aproape.Am deschis sfioasa usa,nevrand sa ii trezesc.Am rasufalt usurata:amandoi erau teferi.
Am inchis usa usor si am coborat la parter.Telefonul era deschis,asa ca l-am ridicat si am ascultat:un suierat greoi ma facu nelinistita.Barbatul spuse:
-Deci sunt in regula?
-Da,dar ce vrei de la noi?
-Te vreau pe tine!
Ochii mei s-au deschis larg.Era un cosmar.Asa ceva nu se poate intampla.Nua m avut timp sa ma gandesc.Am facut totul automat.Am fugit pe scari,trezindu-mi verisorii.Nu am avut timp sa le explic situatia,i-am luat de mana si m-am hotarat sa fug.
Cel mai normal ar fi fost sa ies pe usa din fata,dar aveam alarma si daca ieseam as fi fost prinsa afata.M-am hotarat sa cobor pe geam.Macar asa ma puteam intoarce.Sunetul pasilor se auzea din ce in ce mai aproape.Trebuia sa fac asta.
I-am lasat sa coboare ie mai intai eu fiind in spatele lor.Aproape ca sarisem de la geam,cand,cineva m-a prins de par.Am tipat si m-am zbatut,dar fara rezultat.Atacatorul ma tragea pe scari inapoi,in living.Ca o ultima speranta,am apasat pe butonul rosu de pe perete,pentru a chema politia.Din fericire barbatul nu a observat.
M-am lasat tarata pana ce m-a aruncat intr-un colt.Cred ca aveam cateva vanatai bune.Apoi a intrebat pe un ton ferm:
-Unde e seiful?
-Nu..nu stiu.
-Ar fi bine sa spui adevaraul....
Barbatul se intoarse cautand prin casa.Ceva in vocea lui mi se parea cunoscut.Hotarata ca trebuie sa ma apar pana soseste politia,am luat o ranga de fier dintr-un suport.Cand barbatul s-a intors spre mine,l-am lovit in fata,masca lui fiind rupta.In momentul in care i-am vazut fata am avut un soc:era chiar Josh,iubitul meu.
Am cazut jos nemaireusind sa zic nimic.Asa ceva nu se putea intampla.Josh s-a apropiat de mine,plesnindu-ma dureros si zicand nervos:
-Nu am vrut sa aflii asa...,dar tu ai vrut.
-De ce?am reusit sa ingan.
-De ce? un ras nebunesc in cuprinse speriindu-ma.Pentru ca esti asa proasta si credula.Cine crezi ca s-ar uita la tine?Esti frumoasa,nu neg asta,dar ai acel ceva care indeparteaza oamenii.Esti o ciudata!Dar,ai multi bani.Am avut nevoie de ei.
Lacrimiile imi curgeau necontenit,tremurand toata.Nu am stiut ce sa zic.Josh statea si ma privea razand copios.Totusi,peste un minut,politia era in casa si Josh fusese prins.Numai eu eram in aceasi stare.Plangeam inecandu-ma.
End of flashback

Doua zile statusem nemiscata privind in gol.Nici acum nu mi-am revenit.De aceea am hotarat sa ma mut.Ca sa uit tot.Cum putea fi cineva asa de crud?Cum putea sa se joace cu sentimentele oamenilor?Avea dreptate:eram credula.
Sunt o ciudata.Niciodata nu prea am avut prieteni si am trait mereu singura.Cand l-am intalnit pe Josh eram fericita ca cineva insfarsit ma iubeste,dar m-am inselat.
Privesc pierduta pe geam,reflectia mea vazandu-se clar.Sunt o fata inalta,bruneta,tunsa ca o rokerita,in spate mai lung,in fata mai scund,cu parul filat si cu doi ochi negrii,fermecatori.Ochii erau singura parte din tot corpul pe care o indrageam.
Ma uit obosita la ceas: 15:30.Peste jumatate de ora trebuie sa ajung.Nu am chef sa imi plang de mila.Mi-am luat castile si am inceput sa ascult muzica.De azi voi incepe o viata noua.Nu voi mai fi aceasi fata prostuta si credula.Nu ma voi mai lasa prada sentimentelor.Nu voi mai avea incredere in vreun baiat.

Sper ac v-a placut