[Yaoi] Umbre

[Kira's Scarlet]

M-am hotarat sa fac un nou fic, pe care il dedic lui ohaio_angel :) Sper sa va placa
Gen: Yaoi/drama /+16/ (posibil + 18)
Limba: romana
Tip de critica: de care doreste cititorul (criticati ficul, nu pe mine)
Continut: va las sa descoperiti.

Capitolul 1
Umbrele sunt creatii magnifice pentru mine. Amestec de lumina si intuneric, de rautate si inocenta, nu fac rau dar cateodata creeaza frica. Umbrele, considerate intunecate, sumbre sau insapaimantatoare si totusi e mult mai bine sa traiesti printre umbre, departe de lumina, pentru ca nici in lumina nu exista creaturi pure.

In lumea ingerilor

Pe marginea unui lac cu apa albastra, cristalina si rece ca gheata statea un inger, jucandu-se cu globul lui de cristal. Parul sau de culoare albastra, pana peste umeri si ochii sai negri care emanau nu tocmai raceala, dar multa indiferenta si nepasare te facea sa te infiori dar de asemenea sa te topesti. Imbracat cu o roba alba, la fel ca si arpile lui, parea cea mai divina fiinta, dar in sufletul lui....totul era albastru, totul era inghetat si cu toate astea e un inger.
-Alexei, ce vezi atat de interesant in acel glob? intreaba un alt inger, cu aripile negre, parul fiind si el negru si ochii verzi ca ai unui smarald.
-Mello, tu nu ai intelege, tu preferi sa privesti in lumea oamenilor, eu vreau sa stiu ce se petrece si in lumea umbrelor. Nu am fost niciodata acolo.
-Acolo inseamna doar intuneric, impuritate, rautate...
-Si lumea oamenilor? ei stau in lumina si tot impuri sunt. In lumea lor exista mai multa rautate si ura decat in lumea umbrelor.
Mello a preferat sa-si tina gura inchisa si sa-si vada de treburile lui, niciodata nu indraznea sa se certe cu Alexei.

In lumea umbrelor

Cat de plictisitor poate fi locul asta. Nu pot sa fac nimic aici, nu pot sa merg in lumea oamenilor, nu pot sa merg nici in lumea ingerilor. Atunci ce sa fac? fara placeri carnale, deoarece toate bunaciunile s-au dus naibii in alta parte, auzi la ele, au treaba. Parasute! Incerc sa-mi iau gandul de la ele si merg spre o cafenea, comand un cappucino si ma asez la o masa aproape de geam. Tot ce trece....umbre. Ca infatisare suntem ca si oamenii, doar sufletul e diferit, e negru, dar nu neaparat plin de rautate. Unii de aici sunt mai buni decat oamenii, acei muritori dezgustatori, marcati de pacate si cu toate astea traiesc in lumina. Orice as spune tot noi, umbrele suntem cele impure.