[Terminat] Love isn't simple [yaoi]

[myuu]

Capitolul IX


Soarele se ridica din nou pe cer aratandu-si razele catifelate care mangaiau orasul. Lumina diminetii se revarsa pe chipul unui tanar ce dormea in pat lasandu-si suvitele argintii sa cada pe perna de culoarea oceanului. Genele isi lasau umbra pe obrazul angelic, apoi umbra incepea sa tremure si in curand sa dispara odata cu deschiderea unor ochi de culoarea focului. Baiatul privea lenes prin incapere cautand ceva anume, insa nici el nu stia inca ce. Pe un scaun a vazut un baiat brunet mai mare decat el care fuma degajat o tigare uitandu-se cu dulceata in privire catre cel care tocmai se trezise. S-a ridicat incet dupa scaun si s-a apropiat de Senji dandu-i un sarut scurt pe buze pentru a-l trezi. Argintiul clipea des din ochi incercand sa inlature ceata ce ii aparea in fata ochilor din cauza ca abia se trezise si se uita catre Daisuke care s-a asezat pe pat alaturi de el. Acesta il privea cu un zambet cald pe buze mangaindu-i chipul si parul atat de moale.
-Senji, ar trebui sa mergem la scoala azi pentru ca am lipsit destul de mult, nu crezi? A spus bruntetul in timp ce-i dadea cate un sarut scurt pe gat.
-Nu-mi pasa, nu vreau sa plecam de aici. Ultima data cand am iesit din casa asta s-au intamplat numai lucruri rele. Vreau sa stam aici toata ziua de azi si cea de maine si...dar vocea copilaroasa a argintiului i-a fost intrerupta de cea a iubitului sau care nu era de aceeasi parere.
-Ba nu, Senji, nu vei mai lipsi. Nici tu, nici eu. Unde vom ajunge daca nu terminam nici macar liceul? Nu o sa mai las sa ti se intample nimic, iti promit, dar gandeste-te ca avem un viitor inainte. Promit sa nu mai las nicio lacrima sa curga din ochii tai frumosi, promit...
Senji se uita la iubitul sau care avea lacrimi in ochi. Nu intelegea de ce se comporta atat de ciudat, insa nu a vrut sa-l intrebe. Parca i-ar fi fost frica ca daca il va intreba, i se va da un raspuns pe care nu ar vrea sa-l auda niciodata. Atunci a preferat sa taca si sa-l traga pe Daisuke in bratele sale chiar peste el ramanand imbratisati pe pat. Amandoi puteau sa simta caldura corpului celuilalt de parca ar fi fost unul si asta ii facea sa se simta bine si in siguranta. Senji i-a ridicat chipul rebelului si-l privea in ochi. Putea sa vada acel ocean albastru in privirea lui si se pierdea incet in acel abis, insa acum simtea caldura si oarecum inocenta din ochii sai. Si-a indreptat apoi privirea catre buzele rosiatice care pareau sa cerseasca iubirea argintiului. Baiatul si-a apropiat buzele de cele ale brunetului dandu-i un sarut lung unde amandoi luau parte la acel farmec care-i hipnotiza prin puritatea sentimentelor ce erau implicate. Argintiul l-a tras pe Daisuke astfel incat acesta sa ajunga sub iubitul sau si a continuat sa-l sarute avand o pozitie mai buna din care sa poata sa-si introduca limba in gura partenerului sau. Senji s-a oprit ca si cand si-ar fi revenit din transa si a inceput sa-i spuna iubitului sau pe un ton trist:
-Daisuke...eu simt ca ma iubesti, simt ca te cunosc bine, insa adevarul este ca ma gandesc ca-mi ascunzi ceva ce nu ai vrea sa stiu.
-Si care ar fi acel secret pe care il ascund? a intrebat rebelul sarcastic ca si cand i-ar fi spus deja despre toata viata sa.
-Pai...spre exemplu...um...familia ta. Nu am cunoscut-o pana acum si...a continuat Senji facand mari pauze in vorbire de parca i-ar fi frica sa continue simtind ca a atins un punct sensibil.
-Nu am familie. Oricum nu conteaza. Tu esti tot ce am si nu ma intereseaza absolut nimic altceva. Asta face parte din trecutul meu; de ce ai vrea sa afli despre ceva ce nu mai are efect asupra prezentului? a spus Daisuke ca si cand ar fi vorbit despre un lucru, nu despre niste persoane care in mod obisnuit ocupa un rol important in viata cuiva.
Brunetul s-a sculat de pe pat si s-a indreptat apoi catre iesirea din camera, insa nu destul de repede fiindca Senji s-a ridicat in genunchi intinzandu-se dupa Daisuke si sperand sa-l prinda de mana. Rebelul nu si-a dat seama ce incerca sa faca iubitul sau si si-a continuat drumul, iar argintiul a cazut din pat in incercarea sa de a-i prinde mana brunetului intr-a sa. Daisuke nu mai era sigur ca ar fi trebuit sa plece si s-a dus catre Senji pentru a-l ridica in brate urmand sa-l aseze cu grija inapoi pe pat.. Dupa ce s-a asigurat ca nu are nimic l-a asezat din nou pe suprafata moale, insa i-a lasat capul in poala sa mangaindu-l rar cu niste miscari aproape inobservabile. Ii privea chipul candid cu durere in ochi si nu stia ce ar trebui sa faca in continuare. Vroia sa-i arate dragostea lui, insa se pare ca esua de cele mai multe ori si il facea sa sufere.
-Ma intereseaza, ma intereseaza tot ce are legatura cu tine. Daca tie nu-ti pasa, mie da, asa ca spune-mi, spune-mi tot, zicea argintiul repetand unele cuvinte pentru a le accentua si privind in sus catre ochii iubitului sau.
Daisuke nu a spus nimic o vreme apoi a inceput sa-i povesteasca despre trecutul sau privind catre fereastra prin care soalele patrundea cu toata forta. Incepuse sa vorbeasca incet ca si cum si-ar dori sa nu auda nimeni pentru a nu readuce acel cosmar. Brunetul ii spunea baiatului din poala sa ca el a avut un frate mai mare decat el cu zece ani care i-a distrus intreaga viata.
„Aveam doar 8 ani cand fratele meu implinise deja varsta de 18 ani. Il chema Raito, era un baiat inalt, cu parul roscat si destul de bine facut. Era rebel de felul sau si nu-si asculta parintii, nu mergea la liceu si avea probleme cu politia destul de des. In acel moment, eu nu intelegeam despre ce era vorba insa am aflat abia mai tarziu adevarul. Raito era intr-o banda destul de periculoasa si chiar se ocupa cu droguri si diferite crime care pentru el erau la ordinea zilei. Intr-o zi parintii au aflat si au incercat sa il opreasca si sa-l aduca pe calea cea dreapta, insa el nu a acceptat asta. In loc sa renunte la a mai comite astfel de delicte si-a scos un pistol din haina sa si si-a impuscat ambii parinti. Am privit intreaga scena cu goaza de undeva de la etajul casei. Si acum imi mai aduc aminte cat de usor si-a impuscat parintii fara sa clipeasa. Nu avea pic de parere de rau pentru ceea ce facuse. Daisuke s-a oprit cateva secunde adunadu-si puterea pentru a mai continua sa relateze cosmarul prin care a trecut. Am inceput sa tip din cauza ca nu mai suportam privelistea care se arata in fata mea; ma simteam ametit si parca imi fugea pamantul de sub picioare. In fata ochilor incepea sa se formeze ca un fel de ceata si simteam ca ma sufoc. Cand mi-am revenit, Raito era langa mine. A spus ca nu trebuia sa vad acea scena si ca trebuia sa fiu urmasul lui ca sef al acelei bande, insa facusem o mare gresala ca vazusem cum ne-a omorat parintii. A mai spus ca ii parea rau pentru ce facea si ca nu i-am lasat alta solutie. A indreptat pistolul asupra mea si a pus mana pe tragaci. Era gata sa-mi sfarseasca si mie viata si nu l-ar fi mustrat deloc constiinta daca ar fi facut-o, insa nu a mai trimis niciodata glontul acela in mine. Mi-a spus cu un zambet pervers ca ar fi pacat sa mor si ca sunt mai bun pentru altceva. Atunci m-a lovit destul de rau in stomac si am inceput sa tusesc sange in timp ce am simtit cum sunt dus intr-o camera si aruncat pe pat. Tot ce-mi mai amintesc este cum m-a lovit in timp ce ma viola. Imi aduc aminte doar niste imagini rupte dintr-un film de groaza. Dar pot sa simt si acum durerea pe care am vazut-o cu proprii mei ochi si scarba pe care am avut-o fata de el pentru tot ceea ce facuse. Apoi, a disparut din viata mea, am auzit ca ar fi murit insa nu i-a fost gasit nici pana acum cadavrul. Parintii imi lasasera foarte multi bani mostenire asa ca am putut sa traiesc foarte bine fara nicio problema. Am vandut casa aceea si m-am mutat aici pentru ca nu as fi suportat sa mai locuiesc nicio zi intre acei pereti. De atunci am trait o trauma mult timp si mi-a fost foarte greu sa-mi revin din acea stare. Ma simteam atat de gol la inceput si as fi vrut sa mor, insa destinul nu a vrut asta. Am jurat sa nu mai iubesc din acea zi si sa nu mai sufar pentru nimic, insa pentru tine se merita si sa-ti dai viata numai pentru a te face fericit. Adica, cu alte cuvinte, tu m-ai salvat din universul durerii in care cazusem...De asta nu stiu cum sa-ti arat ca te iubesc. Vreau ca tu sa ma inveti sa fac asta din nou si cred ca incep sa vad ce inseamna dragostea datorita tie. Tu mi-ai redescoperit acest sentiment in inima mea inghetata...”
Senji privea trist chipul iubitului sau care dadea drumul catorva picaturi de lacrimi. Nu-si imagina ca trecuse prin atat de multe lucruri la viata sa si abia acum intelegea de ce se comportase atat de...nepasator la inceputul reletiei lor. Realiza ca acest lucru era din cauza ca fratele sau ii distrusese copilaria furandu-i inocenta si parintii de la o varsta mult prea frageda. Ii parea rau pentru ce i se intamplase iubitului sau si era hotarat sa-i arate ca viata poate fi si frumoasa. Argintiul s-a ridicat din poala brunetului si l-a tras pe Daisuke peste el in pat pentru a doua oara in acea dimineata. Acesta incepea sa-si revina din starea de tristete pe care i-o cauzasera acele amintiri si incepea sa-l sarute pe Senji pe abdomen ridicandu-i tricoul. Se simtea bine in compania acestuia si ar fi vrut sa ramana asa pentru toata viata. Brusc, si-a amintit ca mai aveau putin timp pana ce scoala incepea asa ca s-a oprit si dupa ce i-a mai dat un sarut pe buze a spus mai mult in gluma:
-Te-am prins! Credeai ca scapi de scoala asa? Sa sti ca te inseli, lasam nebuniile mai pe seara, chiar daca ma atagi extrem de mult, trebuie sa ma abtin acum asa ca du-te si imbraca-te mai repede, a spus brunetu-l dejucandu-i planul iubitului sau.
Senji s-a ridicat bosumflat din pat si a inceput sa se imbrace foarte incet de parca incerca sa taga de timp cat mai mult. Rebelul, vazand asta, l-a pus pe baiat sa alega daca se imbraca singur sau il imbraca el daca mai continua sa se miste atat de incet. Argintiul a ales a doua varianta pentru ca el chiar nu ar fi vrut sa paraseasca casa in acea zi si credea ca astfel il va forta pe iubitul sau sa ii faca el ceva astfel incat sa intarzie la scoala. Spre marea lui uimire, Daisuke i-a ales niste haine din sifonier si l-a imbracat repede fara sa intrerupa pentru nimic ceea ce facea. Dupa numai cateva minute cei doi era gata de plecare, iar brunetul a deschis usa casei vrand sa plece. Senji nu dedea semne ca ar vrea sa se miste, asa ca iubitul sau i-a facut o alta propunere. Putea alege dintre sa merga de buna voie sau sa fie dus in brate pana la scoala si sa se uite toata lumea la ei ca la extraterestrii. De data asta argintiul a ales sa mearga pe jos pana la liceu si astfel au plecat amandoi tinadu-se de mana. Drumul nu a durat mult pentru ca au vorbit intruna despre diferite lucruri si timpul a zburat foarte repede.
Cand au ajuns in fata scolii i-au vazut pe Tamaki si Yuki sarutandu-se astfel incat baiatul mai mic era sprijinit de gardul liceului. Cei doi pareau sa nu ii bage in seama pe elevii care treceau pe langa ei si care ii priveau atat de ciudat. Amandoi erau prinsi in acel sarut pasional care dura deja de ceva timp. Senji s-a apropiat de ei, iar, in acel moment, Yuki i-a dat voie fratelui sau sa il salute pe colegul lui. Tamaki avea chipul usor imbujorat pentru ca nu era obisnuit sa apara astfel in public, insa era hotarat sa le arate tuturor ce era intre ei.
-Buna, Senji! Nu-i asa ca e o zi superba, a spus blondul cu un zambet mare pe chip.
-Buna...scuze dar eu nu inteleg ce se intampla intre voi, adica am vazut, dar...facea Senji fara sa transmita un mesaj logic.
-Senji, ce e atat de greu sa pricepi? Sunt iubiti si s-au sarutat. Nu-i nimic ce nu ai putea sa intelegi asa cu nu te mai holba la ei ca nu ai de ce, spune Daisuke incercand sa-si lamureasca iubitul.
-Exact! Yuki s-a despartit de prietena lui, Yukari, pentru mine, spunea cu o voce de copil Tamaki fara a-l lasa pe fratele sau se spuna singur acele lucruri. A spus ca de fapt nici nu o iubea insa a vrut sa se indragosteasca de ea pentru ca ma iubea pe mine, dar nu vroia sa devenim iubiti fiindca ei bine...el e pana la urma fratele meu. Dar cand a aflat ca si eu simt acelasi lucru...de fapt nu mai continui povestea pentru ca mai departe e s-e-c-r-e-t. Insa acum suntem impreuna, a terminat blondul sarutandu-si scurt iubitul.
Dupa ce l-au ascultat pe Tamaki cum incerca sa povesteasca ceea ce s-a intamplat sau mai degraba incerca sa nu faca acest lucru, cei trei baieti au inceput sa rada. Li se parea amuzant cum blondul a inceput sa roseasca pentru ca toata lumea pricepea ce se intamplase, dar erau fericiti pentru ca reusisera cu totii sa-si gasesca persona pe care vroiau s-o aiba alaturi pentru totdeauna. Cand au terminat de vorbit, s-au indreptat catre intrarea in liceu fiecare tinandu-si perechea in brate. Yuki si-a luat la revedere de le Tamaki printr-un sarut apasat apoi l-a anuntat ca avea sa-l ia de la scoala dupa ce termina orele. Totul parea sa fie perfect si se credeau ca nimic nu avea sa le strice fericirea si nici nu se gandeau ca in curand un cosmar viu se va intoarce pentru a le distruge realitatea ca de vis.

gomene ca am pus atat de tarziu continuarea....se pare ca toata lumea o astepta pe "scorpia" de yukari care le va strica relatia celor doi insa eu am vrut doar sa accentuez cat de mult il iubea Yuki pe Tamaki...
cam atat am avut de spus astept pareri & critici ja