[Terminat] Love isn't simple [yaoi]

[myuu]

Capitolul II


Usa a fost deschisa cu un zgomot usor deslusibil, iar daca rebelul nu s-ar fi ridicat de pe baiatul cu parul argintiu, Tamaki i-ar fi gasit in acea ipostaza nu prea placuta.
-Hei, ce faci aici? s-a rastit blondul.
-Nu e treba ta! Iar cu tine, Senji, nu am terminat, asa ca ne mai vedem.
Senji s-a ridicat de pe banca si s-a asezat pe scaun tremurand usor. Nu intelegea ce se intampla cu el. De ce brunetul l-a sartat? De ce nu a facut nimic sa-l impiedice? Si mai ales de ce tremura, putea fi vorba de frica? Erau prea multe intrebari in mintea baiatului, intrebari la care nu gasea raspuns in niciun fel. Se gandea ca nu poate fi vorba de dragoste, cum putea acest sentiment sa te faca atat de confuz? Sau putea fi iubire? Nu reusea sa-si dea seama ce simtea cu adevarat pentru ca nu mai avusese un astfel de sentiment pana acum si nu stia cum sa-l interpreteze.
-Esti bine? Te-a lovit tampitul ala?
Dar Senji nu raspundea, doar privea fix podeaua, iar din ochii lui calzi s-au prelins doua picaturi sarate care curgeau pana pe barba cazand apoi in neant. Nu stia nici de ce plange, dar simtea nevoia s-o faca. Trebuia sa se descarce, sa se elibereze de o presiune care-l apasa puternic sufocandu-l incet. Doar lacrimile erau singurele care spuneau ce era in mintea baiatului pentru ca acesta refuza sa scoata vreoun cuvant. Tamaki si-a imbratisat prietenul intrebandu-l din nou.
-De ce nu vrei sa-mi spui ce s-a intamplat? Sti ca poti avea incredere in mine si poate te-as putea ajuta cu ceva.
-Pentru ca...nu a apucat sa spuna ceva fiindca alte lacrimi curgeau pe obrajii fini ai baiatului. Tamaki, Daisuke m-a sarutat in loc sa ma loveasca! Iar eu simt ca ma indragostesc de el ceea ce nu poate fi adevarat! Nu e bine!
-De ce? Pentru ca sunteti baieti sau pentru ca se poarta urat cu tine?
-Cred ca ambele...a spus argintiul cu regret in glas.
La celelalte ore din ziua respectiva s-a hotarat sa nu mai stea, in primul rand fiindca ar fi putut sa se intalneasca din nou cu Daisuke si apoi oricum singurul strop de atentie pe care il avea la ora se scursese de mult din cauza brunetului.
Senji a iesit pe usa liceului indreptandu-se catre casa. Cerul cenusiu impanzit de nori greoi inspirau raceala si o furtuna puternica ce avea sa inceapa. Baiatul grabi pasul vazand ca fulgerele demonice brazdau cerul vinetiu de pe care plecase soarele si nicio raza timida de caldura si lumina nu indraznea sa apara. Vantul puternic se intetea strangand marea de nori negrii asuprea orasului amortit. Lacrimi reci curgeau in nestire din imensii furiosi ce acopereau bolta cereasca. Argintiul era uda pana la piele de ploaia deasa care invelea orasul intr-un val umed ce inghitea tot ceea ce intalnea in cale.
Ajuns in fata apartamentului, Senji a intrat in casa mergand catre baie unde avea sa scape de hainele ude si sa se bucure de un bine meritat dus. Isi dadu jos tricoul si blugii din care inca mai curgeau stropi mici de ploaie si le arunca la intamplare fara o tinta anume lasand sa se vada un corp aproape perfect. S-a asezat apoi in cada lasad-o sa se umple cu apa calda si adaugand spuma cu un miros placut de vanilie si levantica. Dupa ce a petrecut cateva minute bune in acea dezmierdare parfumata, a deschis robinetul clatind spuma care-i ramasese pe corp cu picaturi calde care-l mangaiau suav.
Dupa ce s-a imbracat cu o pereche de pantaloni scurti lasandu-si bustul gol, a auzit soneria insistenta a telefonului. Cand intr-un final a raspuns si-a dat seama ca la celalalt capat era Ayaka care-l anunta ca va dormi la o prietena si va veni a doua zi dupa scoala. A inchis telefonul cand vocea surorii sale a anuntat incheierea convorbirii si s-a indreptat catre living luand in drumul lui o cutie rece cu bere din frigider. Ajungand in sufragerie, s-a asezat pe canapea si a deschis televizorul schimband haotic canalele. Camera era spatioasa si cuprindea doua fotolii si o canapea crem din piele in fata carora se afla o masuta din sticla. Pe perete era incastrat un televizor cu plasma destul de mare si alaturi o biblioteca asezata acolo din dorinta parintilor. Imaginea camerei era completata de un covor moale de forma circulara de aceeasi culoare cu fotoliile.
Deodata, soneria usii s-a facut auzita si cu cat trecea mai mult timp putea fi perceputa din ce in ce mai des. Adolescentul a pus cutia de bere pe masa si s-a indreptat catre usa.