/scratches her head / errr~ Hiii? Am revenit uhm după ... 29 de zile. Îmi cer scuze, da, cam des îmi cer eu scuze totuşi nu am avut inspiraţie aproape deloc iar când am avut cât de puţină şcoala şi-a pus amprenta asupra mea.
Am venit cu un capitol relativ lung, mi-a luat 11 pagini. Îmi cer scuze again dacă cumva nu e pe gustul vostru şiiiii sper să nu o urâţi pe Seulgi, vă garantez că e bună în partea asta finală a poveştii, însă ... yeah, simte ce am scris eu acolo. Pe Ara puteţi să o urâţi cââââât vreţi voi.
Capitolul acesta este plin de fluff :3 cutness overload ;3 i love the kids şi sper ca şi voi să-i adoraţi.
Anywaaay, profit să vă zic că Joi, 26 Ianuarie, a fost ziua lui JaeJae :3 a mai înbătrânit cu un aaaan! Are acum 26 de ani *piongpiong* şi e la fel de frumos ca la 20 \o/ I love him, ok .
Ţin să vă anunţ căăă mai sunt 4 capitole et cette histoire se termine~
Comentariiiiii.
Mizo - Mulţumesc dear că ai comentat la fic-ul meu *hugs* mă bucur că îţi place fic-ul cât şi trupa mea de suflet, DBSK, sunt nişte personalităţi superbe ;-;. Sper să-ţi placă şi acest capitol şi să nu ţi se pară plictisitor! Enjoy!
Psycho XD - Dear! Dacă ai crezut că la acel capitol v-am lăsat în pom, să îl citeşti pe acesta doar . Întâlnire mai piperată? Huh, some smexy time ? *wiggles eyebrows* Mulţumesc că citeşti şi că mă baţi la cap *hugs her* sper să-ţi placă şi acest capitol.
♥ Piєrsicuţă - Vai, multumesc că ai comentat draga mea *hugs her* mă bucur foarte foarte foarte mult că îţi place ceea ce scriu. Stai să vezi ce bombe is copii în acest capitol. sper să-ţi placă şi să nu te plictiseşti citindu-l!
Ace Alchemist - Uuuuh! Cititor nouu! Cât mă bucur că îţi place! Îţi înţeleg sentimentul de ciudăţenie cu bărbaţi care nasc, dar e ficţiune şi ajungi să adori acest gen . Mă bucur că îţi plac copii *hugs* sper să-ţi placă şi acest capitol.
dot dot curve :) - Hiiiii dear! Mulţumesc că ai citit capitolul! Da, YunJae au fost foarte înceţi ;-; însă ya know Jaejoong are nevoie să ştie că Yunho o să fie pentru el acolo când o să aibă nevoie şi nu doar că spune vorbe în vânt, dar fi sigură că Jaejoong îl adoră şi îl iubeşte. Vei vedea în capitolul următor :3 Sper să-ţi placă şi acest capitol! Enjooooy!
Alle|X|Andra - Hello dear! Mulţumesc că ai citit! Well, Jaejoong poate să înteleagă că Yunho îl iubeşte, dar ştii şi tu că o relaţie nu se bazează doar pe iubire, încrederea e un lucru important. Tatăl lui Yun e un bunic adorabil :3 . Sper să-ţi placă şi acest capitol! *hugs*
Death Rose - Bună dear! Mă bucur că îţi faci timp să-mi citeşti "capodopera" şi eu îi ador pe gemeni, cred că aş iubi să am copii ca şi ei. Sper să-ţi placă acest capitol şi să îţi fie copii la fel de simpatici ca până acum.
βεκi - Bekiiiiiiiiiii, fiica mea rătăcită, te-ai întors! Dacă vine Yaoi-ul? ... Poooooooaaaate! *grins* Mă bucur foarte mult că fic-ul meu te-a făcut să îndrăgeşti DBSK, te asigur că nu o să regreţi dacă sapi mai adânc în fandom ;-; mai ales când începi să le asculţi baladele şi le cauţi traducerea sunt superbe ... le me plânge la unele chiar şi dacă le-am ascultat de zeci de ori. Cuplul în sine e superb, dacă ei m-au făcut să înţeleg dragostea cum trebuie, idk, din ce am văzut eu mi se par atât de real. Relaţia lor e dincolo de prietenie sau iubire, e dincolo de ce alţii pot înţelege şi mulţi preferă să nu vadă.
Mă bucură faptul că mă consideri o scriitoare adevărată şi bună *hugs her*
Da, copii sunt nişte cupcakes adorabile eu abia aştept să am copii într-o bună zi dar până atunci o să îmi focalizez atenţia asupra verişorului meu care trebuie să se nască săptămâna viitoare. aksdjhaskjdhasidljkas /barfing rainbows/ Anywwwwwway sper să-ţi placă acest capitol! ;3
Soooooo le next XD
Capitolul 15
Ca orice copil, când eram la vârsta fragedă, când abia începeam să mă formez ca persoană, iubeam basmele, ca toti visatorii, desigur. Adoram să citesc despre printii curajoşi care-şi salvau printesa şi traiau fericiti multi, multi ani, poate chiar veşnic. Odată ce am ajuns în liceu mi-am dat seama cu adevarat cât de inocentă poate fi copilaria cu toate basmele ei, care defapt inspira tot ceea ce realitatea nu e. Am ramas mai mult decât convins că realitatea e doar o ruină a basmelor când relatia mea cu Seulgi a început să ia o întorsatură dramatică. Certuri peste certuri, gelozii peste gelozii, vorbe grele aruncate în vânt iar apoi scuze penibile pline de lacrimi şi şantaje.
Venirea lui Jaejoong în viata mea cred ca fost ca şi sclpirea razelor de soare după zile continue furtunoase. Felul lui de a fi m-a facut să-l îndragesc prea repede, m-a facut să devin dependent de el iar acum că a venit din nou în viata mea nu aveam să renunţ la el.
Poate nu o să am parte de un basm alaturi de el, dar mai mult ca sigur, ceea ce s-a întâmplat între noi doi, e demn de o poveste pe care să o istorisim nepotilor noştri.
Nu cred că şi-ar putea da seama cineva cât de îngrozit am fost în momentul în care Jaejoong a pus piciorul în casa parintilor mei. Arata ca scos dintr-o pictură de a lui Michelangelo, iar copiii... copiii
aratau pur şi simplu angelici. Nu îmi vine să cred că asmenea dragalăşenii au ieşit dintr-o mică scânteie de pasiune dintre mine şi Jaejoong. Aratau atât de perfecti, copiii mei, ce ciudat sună. Moobin era, cum mi s-a mai spus, o replică fidelă mie, cu putine trasaturi din partea lui Jae, iar la capatul opus era JaeYun, un înger cazut din cer, arata la fel ca şi... mama(?) lui, ochii mari plini de curiozitate şi gura uşor întredeschisă îl faceau să pară o papuşă. Dacă mi s-au parut adorabili când au tacut din gură, când au început să-l facă de „ruşine” pe Jaejoong, mi-a venit să plâng la cât de perfecti erau în întreg.
Tensiunea şi-a facut loc în cameră când gemenii şi sora mea au disparut din raza noastră vizuală iar timpul pentru mult aşteptata discutie dintre mine şi Jaejoong avea să-şi aibă locul. Odată ce am intrat în bibliotecă eu am fost primul care a rupt tacerea, nu aveam motive să mai evit această discutie. Am început să ne certam, spunându-ne adevarurile în faţă, defapt el mai mult, eu doar am încercat să îmi justific actiunile şi să îl fac să înteleagă că eu chiar l-am iubit şi nu m-am folosit de el, aşa cum crede. Fară să vreau, nervii care îi aveam pe el, supararea şi dezamagirea pentru că a fugit de mine, pentru că a ascuns copiii de mine, s-au dezlantuit prin acuzarile mele. Când mi-a spus că doar l-am folosit şi l-am aruncat la gunoi acum ani de zile nu am putut decât să simt un gust amar în gură şi să-i reproşez cu rautate că nu a fost în stare să uite ceea ce s-a întâmplat, facând o mare prostie.
În ciuda faptului că a urlat la mine, că m-a iubit, şi am fost primul pentru care a simtit aşa, m-a facut să mă simt fericit ştiind că el a simtit ceva pentru mine tot acest timp şi poate încă o face, în ciuda greşelilor mele.
Printre confesiunea sentimentelor lui faţă de mine, a atins şi subiectul copiilor. Mi-a confirmat suspiciunea că el a auzit ceea ce am vorbit cu parintii mei, dar judecând după reactia care a avut-o nu a auzit totul. Nu a auzit partea în care parintii mei mi-au spus că nu vor mişca niciun deget pentru a mă ajuta în acea nebunie care o aveam planuită.
Undeva prin acea tensiune stabilită între noi, am putut să îmi recapat curajul şi să-i spun sentimentele mele, să-i strig în faţă cât de mult îl iubesc defapt şi că nu l-am folosit.
- Te iubesc, te iubesc aşa cum n-am iubit pe nimeni, te iubesc pe tine şi îi iubesc pe gemeni atât de mult încat, dacă o să fiu nevoit să vă am lângă mine, renunţ la trupă.
I-am spus acele cuvinte fară urmă de regret. Sunt sigur că dacă se va ajunge la aşa ceva membrii trupei mă vor întelege şi mă vor spijini, până la urmă, ce vor cel mai mult e ca noi doi să fim împreună. Yoochun mi-a spus-o direct, că el vrea ca eu să îmi asum resposabilitatea pentru tot, în schimb Junsu si Changmin nu mi-au spus nimic, doar au actionat, fiecare fată care se apropia de mine era înlaturată misterios, bine, nu prin medote ilegale, dar cred că nici bune nu erau. Singura pipiţă care a stat prea mult lângă mine e Go Ara, din cauza companiei care ne-o bagă pe gât la toti patru, mai ales mie.
Vazând că nu are nicio reactie la vorbele mele m-am apropiat de el cu gânduri de a-i confirma ceea ce simt pentru el. I-am prins mâinile între ale mele şi m-am apropiat de chipul lui, gata să îl sarut pe buzele lui atât de apetisante, însă într-o fractiune de secundă s-a lasat în jos, buzele mele venind în contact cu fruntea lui, iar apoi s-a tras din atingerea mea. A mers până după fotoliul care se afla anterior în spatele lui şi m-a privit cu ochi mari şi curioşi. Mă studia, cercerta experia mea în caz că nu spuneam adevarul. Chiar atât de mult şi-a pierdut încrederea în mine?
L-am vazut cum şi-a umezit buzele cu limba, şi mi-a trebuit mult autocontrol să nu mă duc la el să-l sarut cu forta, să-l simt aproape de mine, habar nu are cât de mult mi-a lipsit în anii aceştia, habar nu are cât de mizerabil sunt defapt fară el.
- Atunci demostrează-mi.
L-am privit preţ de câteva secunde atent, urmarindu-i mimica fetei, încercând să vad o urmă de îndoială în ceea ce spunea. De ce oare mă aşteptam ca el să îmi spună în acest moment că totul a fost o glumă şi că mă acceptă înapoi fară alte dovezi şi alte zile poate chiar saptamâni în care amândoi ne chinuim şi ne ranim involuntar. Şi totuşi, ce puteam să fac eu?
- Chiar atât de putin înseamnă cuvintele mele pentru tine? Promisiunile mele? l-am întrebat cu vocea-mi spargându-se, eram ca şi un copil mic, care trebuia să-şi câştige încrederea parintilor lui în el după ce a facut o mare boacană. L-am vazut că a vrut să raspundă însă l-am oprit ridicându-mi mâna dreaptă pentru a-l face să tacă, am oftat dramatic si i-am raspuns – fie cum vrei tu, îţi voi demostra iubirea mea faţă de tine şi faţă de copii, îţi voi demostra tot ce vrei tu.
- Bun, a raspuns şi a venit spre mine iar eu mi-am ţinut respiratia neştiind ce să fac, mi-a luat mâna în a lui şi ne-a condus spre uşă – atunci să mergem să îţi cunoşti oficial copiii.
Nu am putut decât să-l urmez cu un zâmbet tâmpit pe fata mea. Când am ajuns în sufragerie i-am putut oberva pe cei doi copilaşi râzând îmrepună cu bunicii lor şi matuşa lor. M-am uitat spre Jaejoong care-i privea atent în timp ce zâmbea calduros.
Am înaintat amândoi spre centrul încaperii şi ne-am aşezat pe canapeaua liberă, încet fară prea mult zgomot. Mi-am distras atentia de la copii pentru a-l privi pe Jaejoong. Nu cred că m-aş plictisi vreodată să fac acest lucru. Era pur şi simplu ca un drog, atât de dependent devenisem de el. Ştiam că aveam nevoie de el în viata mea ca să pot respira, să pot functiona cum trebuie, doar când l-am pierdut am ştiut defapt importanta lui pentru mine, şi mă voi asigura că nu voi face aceeaşi greşeală de două ori, acum că mi s-a mai oferit o a doua şansă să fiu lângă el şi lânga copiii mei.
Când am vazut că Jae a vrut să-şi întoarcă capul spre directia mea m-am uitat repede spre gemeni, nu voiam să creadă că mă holbam la el prea mult, deşi asta faceam, voiam să ramână un mic secret şi să nu creadă că sunt ceva obsedat, deşi nu cred că mai am mult până când să devin unul.
Dintr-o dată am simtit o greutate pe picioarele mele şi am tresarit involuntar. Când m-am uitat în jos l-am vazut pe JaeYun uitându-se la mine cu ochi mari, se apropia tot mai mult de fata mea până când nasul meu cu nasul lui se atingeau, cred că mă uitam ciocuş la el pentru că a chicotit şi apoi şi-a încolacit bratele în jurul meu. M-am uitat spre Jaejoong nesigur iar el doar a zâmbit. Mi-am pus bratele în jurul corpului sau micuţ şi l-am strâns şi mai tare la pieptul meu. Era atât de adorabil modul în care se lipea de pieptul meu încât parea un mic ursuleţ de pluş. Mi-am închis ochii şi m-am rezumat în a-l simti lângă mine.
- Mereu e la fel? l-am întrebat pe Jaejoong fară să îmi deschid ochii.
L-am auzit murmurând un „da”, iar eu am aprobat uşor din cap. Mi-am cufundat nasul în parul moale al baietelului meu şi i-am inhalat mirosul de scortişoară de la şampon, presupun. Mereu le schimbă Jaejoong aromele de şampon la copii? Mă întreb el ce foloseşte dacă copiilor le dă ceva atât de aromat şi de dulce.
- Binnie-ah, vino până aici! l-am auzit pe Jae chemându-l pe baiatul nostru mai mare iar apoi a continuat, JaeYun, te rog nu te mai agăţa de Yunho precum un koala!
Baietelul a facut aşa cum i s-a spus şi s-a dat jos de pe picioarele mele mergând spre fratele sau, luându-l de mână. Ştiam că deobicei gemenii erau ataşati unul de altul şi foarte apropiati, dar nu mă aşteptam ca să fie de mici învăţati. Presupun că Jaejoong i-a învăţat că trebuie sa fie unul lângă altul mereu.
- Mamá, ano hito watashitachi no otou-san desuka.
M-am încruntat putin la vorbele lui JaeYun. Nu era vorba de ceea ce a întrebat, ci faptul că a vorbit într-o japonezaă perfectă, mai bună decât a mea. Desigur, am înteles ceea ce a spus, dacă eu eram cumva tatal lor. Mi-am mutat privirea spre Jaejoong care se uita spre cei doi copii cu gura putin deschisă şi ochii larg deschişi. Presupun că a fost o mică lovitură sub centură. Totuşi, acea faţă de surprins nu a durat mult ci a început să râdă brusc, eu am zâmbit subtil, îmi era dor de râsul lui colorat.
Parintii mei se uitau putin perplexi la gemeni, mai exact la JaeYun, cred că nu se aşteptau să ştie japoneză la vârsta aceea, Jihye nu parea surprisă, ci mai degrabă avea o privire cum că ai vrea să-i rapească şi să îi ţină doar pentru ea.
I-am simtit mâna lui JaeJoong strângând-o pe a mea, facându-mă automat să mă întorc spre el.
- Se pare că şi-au dat seama, mi-a spus cu un zâmbet mic pe faţă.
La rândul meu, i-am returnat zâmbetul iar apoi m-am uitat spre gemeni care mă priveau cu ochii mari. Mi-am muşcat buza inferioară neştiind ce să zic sau să fac. Să îi iau în brate sau să îi salut prima dată? M-am uitat în ochii lui JaeYun, el era cel care mă privea cel mai intens, facându-mă oarecum inconfortabil. Minunat! Eram intimidat de propiul meu copil. Parcă eram o celebritate, noi, celebrităţile nu suntem intimidate de oameni, noi îi intimidam pe altii.
JaeYun a rupt contactul vizual cu mine şi s-a întors spre fratele sau lovindu-l peste cap, iar eu m-am panicat îndată.
- Ce ţi-am spus?! Papá e nenea mişto din trupă! l-am auzit pe JaeYun spunându-i fratelui sau.
„Papá?” l-am întrebat pe Jaejoong fară glas, iar el doar a dat din umeri. Am oftat şi m-am uitat spre gemeni care încă se certau. Erau adorabili chiar dacă se ciondaneau. Brusc, amândoi au încetat şi s-au uitat spre noi doi iar apoi au rânjit.
- Oare appa şi daddy fac ce fac şi oamenii din filmele pe care le-am vazut la TV când nu puteam dormi? a întrebat Moobin deodată pe un ton inocent.
- Care? a întrebat JaeYun clipind des, semana tot mai tare cu Jaejoong.
- Unde erau dezbracati! Pe un pat! Sau nu, aceea era o masă? a raspuns Moobin iar eu am ramas mut, ce naiba?
- Unde se faceau bitch unul pe altul? a întrebat JaeYun uitându-se spre fratele sau iar eu am scos un sunet de uimire, Jaejoong, ridicându-se îndată de pe canapea, s-a întors spre noi şi apoi a continuat – atunci şi mama şi tata sunt bitch, amândoi?
Am auzit eu bine sau urechile îmi fac feste? Tocmai au spus cuvantul acela englezesc pentru târfă? M-am uitat spre Jaejoong care statea împietrit şi se uita la ei cu o privire dezaprobatoare.
Dintr-o dată am auzit-o pe Jihye râzând ca o nebună şi a venit spre gemeni şi i-a luat în brate sarutându-i, deasemenea parintii mei râdeau, se pare că tot ce fac ei doi este considerat adorabil. Am zâmbit uşor şi m-am ridicat şi eu de pe canapea, strecurându-mi mâna după talia lui Jae tragându-l mai aproape de mine.
- Cum ne-ai crescut copiii până acum, Joongie? l-am întrebat încet doar ca el să audă.
S-a întors spre mine parând uitmit şi m-a lovit peste umar destul de tare murmurând un „dobitocule” ca mai apoi să mă calce pe picior şi să plece de lângă mine. Se pare că nu a devenit doar mai atragator, ci şi mai violent.
Cina a avut loc într-o atmosferă foarte placută. Jihye şi parintii mei erau încântati de gemeni până la cer şi înapoi. Jae a tacut pe parcursul mesei, raspundea doar la eventualele întrebari ale mamei şi tatalui meu. Jihye a avut grijă să stam unul lângă altul pe durata cinei, nu că m-a deranjat, din contră, pe tot parcursul mesei m-am uitat la felul în care mâna, la cât de elegant şi grijuliu taia bucăţile din friptură. Am memorat şi câte îmbucaturi a luat, douazeci şi şase după care s-a oprit şi doar şi-a baut vinul. Odată ce desertul a ajuns, haosul a început. Gemenii au fost atât de entuziasmati de clatitele flambate caci au facut un dezastru la masă. Erau nişte copii maturi pentru vârsta lor însă până la urmă tot copii sunt. Moobin i-a murdarit bluza lui JaeYun facându-l pe acesta să plângă mult, chiar prea mult. S-a vazut că Jaejoong era obişnuit cu genul acesta de situatii caci nu s-a panicat, spre deosebire de mine. A mers la micuţ şi l-a luat în brate şi l-a facut să se oprească din plâns cu vorbe dulci şi dulciuri promise. Eu am considerat că trebuie să mă implic în această scenă aşa că m-am dus la Moobin şi l-am dus afară cu mine ca să avem o mică discutie de la tată la fiu.
Îndată ce am ajuns în gradină m-a privit cu ochi mari şi plini de lacrimi, puteam să observ că nu a avut nicio întentie în a-l face pe JaeYun să plângă. Mi-am muşcat buza şi nu am putut decât să-l iau în brate şi să-l strâng la piept. Cred că nu voi putea niciodată să fiu sever cu ei, cel putin nu la vârsta aceasta.
La scurt timp a aparut şi Jaejoong cu copilul adormit în brate, mi-a zâmbit uşor în timp ce s-a apropiat de mine şi de Binnie.
- Moobin nu a vrut să-l facă pe JaeYun să plângă, i-am spus repede ca nu cumva să-l certe pe baiat.
- Ştiu, mereu se întâmplă aşa, Binnie are un talent de a-l face pe ăsta mic să plângă din orice şi sunt sigur că şi JaeYun ştie acest lucru, dar cred că era obosit, prea multe evenimente într-o zi, înainte să venim aici mi-au umplu baia cu apă, a spus râzând iar eu m-am uitat perplex la el.
- Pe bune?! l-am întrebat uimit.
- Nu, a raspuns şi a început iar să râdă iar apoi a cotinuat - dar totuşi au udat o mare parte din pereti.
Nu înteleg cum poate fi atât de calm, dar presupun că gemenii au un efect aparte asupra lui, care îl face să îi ierte pentru orice mică prostie.
L-am condus pe Joongie până la maşină, eu cu Binnie în brate iar el cu JaeYun. I-am pus pe copii pe bancheta din spate în scaunelele lor şi le-am facut centurile iar apoi i-am învelit cu paturicile. După ce Jae i-a mai aranjat putin ca să fie comozi venit spre mine şi mi-a multumit pentru că l-am ajutat, iar eu am putut doar să zâmbesc.
- Eşti sigur că te descurci odată ce ajungi acasă? l-am întrebat uşor nesigur iar el s-a uitat la mine ciudat. Mă refer cu copiii, să îi duci sus, am adaugat repede.
- Oh, da, desigur, cred că o să mă întâlnesc cu Jess, voia în seara aceasta să doarmă la mine pentru a prinde din urmă tot timpul pierdut, a spus zâmbind iar eu nu am putut decât să simt o oarecare urmă de gelozie.
Ne-am sprijinit amândoi de maşină uitându-ne spre cerul înstelat. O briză rece de aer ne-a lovit pe amândoi facându-ne să tresarim uşor amândoi. M-am apropiat mai tare de el şi mi-am pus încet mâna după umerii lui, şi în sinea meu am sarbatorit că nu s-a tras de lângă mine. Am stat aşa, unul lângă altul preţ de câteva minute, simtindu-ne caldura reciproc.
- Joongie, i-am rostit porecla uşor.
- Hmm? m-a întrebat absent.
- Ştii ... încă mai trebuie să mergem în alte cinci tari cu SM Town, asta însemnând că nu o să fiu în Coreea pentru cinci saptamâni, l-am informat încă uitându-mă la cer.
Dintr-o dată s-a tras de lângă mine şi a mers putin mai departe de maşină si de mine. S-a întors cu fata la mine şi am putut să observ o urmă de tristete scrisă pe fata lui şi în ochii lui.
- Ce? Deja îţi gaseşti scuze? a întrebat încercând sp pară indiferent însă vocea lui tremura.
Am râs uşor şi m-am dus spre el luându-l în brate. L-am strâns la piept nepasându-mi dacă momentan nu putea respira cum trebuie. Aveam nevoie să îl simt lângă mine, să ştiu că el e real, e aici şi să nu fie doar un vis sau o iluzie. I-am sarutat parul uşor şi am simtit un miros uşor de vanilie venind de la parul lui. Am zâmbit uşor când i-am simtit mâinile pe spatele meu, începând să mă strângă şi să mă tragă tot mai aproape de el, dacă era posibil. Era la fel ca şi mine, vroia siguranţă, singuranta că nu sunt doar o iluzie a disperarii.
- Nu mai fi atât de nesigur pe cuvintele mele, ţi-am dat cuvântul meu că voi încerca să te fac să ai încredere din nou în mine. După aceste cinci saptamâni o să mă ai doar pentru tine, o să fiu tot timpul lângă tine şi gemeni, nu o să scapati de mine niciun moment, o să vă saturati de mine.
- Deja încep să mă satur, a spus râzând şi s-a tras din îmbrăţişarea mea, trebuie să plec, Yunho, o să ne vedem când o să te întorci.
Fară să mai adauge alte cuvinte s-a apropiat de mine şi m-a sarutat uşor pe obrazul drept iar apoi a fugit repede în maşină. M-am întors catre automobil dar el deja a pornit maşina din loc. Am zâmbit ca un tâmpit în timp ce mi-am dus mâna la obraz.
Am stat până când a disparut pe portile casei iar apoi m-am întors în casă. Dintr-o dată telefonul a început să-mi vibreze în pantaloni. M-am grabit să scot telefonul şi am deschis rapid mesajul pe care l-am primit.
Noapte bună! Yunnie~ ajaja hwaiting~!
Un zâmbet uriaş şi-a facut loc pe fata mea. Cred că totul a devenit demn de o poveste şi cred că aceste cinci saptamâni vor trece foarte repede.
Urmatoarea dimineaţă am pornit spre L.A, eram putin indispus caci trebuia să plec din ţară fix acum când trebuia să stau cu Jae şi copiii. Pe deasupra a trebuit să o suport pe Ara lângă mine şi în maşina care ne ducea la aeroport şi în avion. Ca norocul Changmin a facut-o să zboare de pe locul de lângă mine, ocupâdu-l el. Cât mă bucur că Minnie îl adoră pe Jae, pentru că aşa orice fată care se aropie de mine şi îi este antipatică va fugi cât ai zice peşte, datorită faptului că pur şi simplu le ia peste picior până când le face să plângă şi Yoochun e la fel, cred că ar fi în stare să le decapiteze dacă asta ar însemna să mă lase în pace pentru totdeauna. Amândoi erau înfioratori, aşa că nu mă bag peste ei, oricum singurul care mă poate să mă ducă până la cer e Jae.
Datorită faptului că publicul din SUA ne adoră, în L.A şi N.Y dam câte două concerte. Sunt obositoare, mai ales competitiile de dans între noi, artiştii, pe lângă coreografiile pe care le avem la melodiile noastre propii, mai trebuie să exersam şi alte dansuri free-style.
Cele două saptamâni în SUA au trecut destul de greu, totuşi am vorbit cu Jaejoong în fiecare zi la telefon şi cu gemenii, desigur. JaeYun e o prajitură cu picioare, atât de adorabil şi dulce era, nu ştiu cum poate să fie aşa însă îl adoram. Binnie era putin mai matur, vorbeam despre ce a facut la gradinita la care Jaejoong i-a înscris şi despre cât de mult l-a laudat educatoarea faţă de inteligenta lui. Chiar dacă Binnie se arată mai matur, eu tot cred că JaeYun încearcă să se ferească de aceasta maturitate pe care o are şi el, cred că din cauză că e cel mai mic, vrea să ramână aşa amintit : un copil dulce care te poate face să zâmbeşti oricând.
Conversatiile dintre mine şi Jaejoong sunt cam seci şi inconfortabile, dar nu îmi pierd speranta, până la urmă mi s-a acordat o şansă, aş fi un prost să o risipesc doar pentru că încă nu suntem la fel de apropiati ca înainte.
Din timpul în care l-am petrecut prin cele două oraşe am cumparate câteva mai multe cadouri pentru gemeni, Jae, parintii mei şi Jihye. Mici detalii de care sunt sigur că se vor bucura, mai ales copiii.
După terminarea celui de al doilea concert de la N.Y am plecat îndată spre Londra, era a patra oara când veneam aici, dupa un SM Town şi trei concerte de ale noastre solo. Nu am fost atât de entuziasmat de acest oraş, deja în a treia saptamână am început să mă satur de toată chestia asta cu concertele. Ara devenea tot mai nesuportabilă, se lipea de mine oricând avea ocazia şi îmi venea să o arunc în Tamisa. Dacă mergeam la cumpraturi venea şi ea repede, dacă vedea că luam jucarii pentru copii, repede mă întreba pentru cine erau, iar eu nu îi raspundeam, nu aveam chef de sutele de întrebari care aveau să urmeze.
Odată ce am terminat cu Londra a urmat Paris, acolo a început să mă enerveze tot mai tare femeia aceea pentru că m-a sarutat pe obraz de faţă cu toti reporterii şi în mai putin de două ore acea poză a fost pe toate site-urile Coreene şi sunt sigur că deja erau şi în tabloide. Pe când domnişoara Ara era în al noualea cer, eu aveam impresia că sunt in Iad, mai ales după ce am vorbit cu Jaejoong la telefon. Pe lângă faptul că începusem să vorbim tot mai des şi tot mai mult în ultima saptamână, faptul că au aparut acele poze l-au facut să se închidă iar faţă de mine. Singura mea alinare erau gemenii, care nu mă dadeau la o parte deloc şi erau la fel de entuziasmati să vorbească cu mine de fiecare dată.
Una dintre marile mele surprize aici la Paris a fost cu o zi înainte de primul concert. De dimineaţă la uşa de la camera hotelului meu s-au auzit câteva ciocanituri. Aveam nişte nervi cât carul şi sunt sigur că de era Ara o lipeam de podea. Însă nu, nu era ea, nu era niciun membru din formatia mea, la naiba, nici din firmă nu era, ci Bae Seulgi, cu un zâmbet ametitor pe faţă şi un palton roşu care o faceau să arate ca o papuşă, totuşi tot Jae este mai superb.
- Bună, Yunho! Ce zici mă însoteşti la micul dejun? m-a întrebat entuziasmată iar eu am acceptat îndată, nu aveam nimic de pierdut, macar mă detaşam de toată monotonia.
Îndată cum am acceptat a intrat fortat în camera mea şi s-a aşezat pe canapea ordonându-mi să mă îmbrac, spunându-mi că vom merge în centrul Parisului la cafeneaua ei preferată, pentru că nu vrea să înceapă ziua mâncând undeva unde nu este clasă şi tarte de fructe care să te facă să te simti ca în Rai.
În jumatate de oră am fost şi eu gata, duşat şi îmbracat am plecat cu ea de la hotel, anunţându-l pe Changmin de plecare. Spre surpriza mea nu a avut niciun inconvenient ca eu, să plec cu Seulgi, fata care este îndragostită de mine şi pe care am lasat-o în favoarea lui Jaejoong. Da, ceva era ciudat.
Odată ajunşi la cafenea ne-am aşezat într-un colţ mai retras şi am ordonat fiecare ce avea să consume. Pe parcursul mesei nu am vorbit prea mult, eu nu ştiam ce să spun, iar ea parcă îşi pregatea argumentele într-o discutie importantă.
Când ni s-au adus ceai-urile a început să vorbească cu mine.
- Îl iubeşti pe Jaejoong? m-a întrebat direct uitându-se la mine cu ochi ameninţători.
- Da, am raspuns simplu şi sincer, uitându-mă la fel de direct precum ea.
- Bun, o să-l faci fericit? a pus a doua întrebare care m-a facut să mă încrunt, ce avea în minte?
- Desigur, avem copii împreună, el mă iubeşte, eu îl iubesc, doar că trebuie să ne cladim din nou relatia dintre noi doi, am raspuns calm iar apoi am continuat, de ce întrebi?
- Ce ai face dacă el nu ar mai vrea să fie cu tine? întrebarea ei m-a luat prin surprindere, nu m-am gândit la asta deloc, m-am gândit doar că eu şi el vom avea un viitor împreună.
- Să ramân neconditionat lângă el, presupun.
- Presupui? Yunho, când vine vorba de Jae nu trebuie să presupui ci trebuie să fi sigur, ai vazut ce ţi-a facut când s-a simtit încoltit, a plecat, te-a lasat, eşti sigur că poti să-l ţii lângă tine?
- De ce ai început discutia asta, Seulgi? am întrebat-o suspicios.
- Voiam doar să ştiu dacă eşti în stare să ai lângă tine un barbat ca şi Jaejoong, caci dacă nu eşti, eu sunt, mi-a spus foarte calmă în timp ce a luat o îmbucatură din tarta de capşune.
- Ce vrei să spui mai exact? am întrebat devenind dintr-o dată serios, ce naiba era cu femeia asta?
- Ce vreau să spun este că sunt îndragostită de Jaejoong.
..sunt îndragostită de Jaejoong
..sunt îndragostită de Jaejoong
..sunt îndragostită de Jaejoong
Am ramas mut şi împietrit. Am clipit des de câteva ori cercetându-i fata cu atentie dacă nu cumva glumea pe tema aceasta. Nu se putea aşa ceva, nu? Seulgi era îndragostită de mine, iar pe Jaejoong nu-l interesează femeile. Dacă minte, ce vrea să facă? Să mă testeze?
- Eşti ce? am întrebat râzând.
- Îndragostită de Jae şi nu râde, pentru că nu e glumă. Ştii? Pe perioada în care am locuit aproape de el în Japonia mi-am dat seama defapt cât de minunat e el. Mai bun în toate decât tine, mai frumos, mai hotarât şi garantat ştie să iubească o persoană mult mai bine decât tine. Nu înteleg ce am vazut amândoi la tine, nu eşti ceva special, Yunho, eşti la fel ca toti barbatii, mi-a spus serioasă privindu-mă cu ură.
Chestia asta zici că e scoasă dintr-un film horror, unde tipa care ucide pe toată lumea începe să dea semne de nebuneală. Ar trebui să o internez undeva? Adică, ce naiba! E dusă cu pluta! Prima dată devine psihopată pentru că mă iubea pe mine, l-a insultat şi i-a facut putinele luni în care a avut contact cu Jae, infernale şi acum după patru ani vine să îmi spună că ea defapt e îndragostită de Jaejoong şi mă insultă direct în faţă că nu sunt bun de nimic? Cine se crede?
- Seulgi, chiar dacă am trecut prin multe împreună nu cred că eşti calificată să spui dacă sunt sau nu bun pentru Jaejoong. Implici că tu eşti mai bună ? Ce îi poti oferi tu, când lui nu îi plac femeile?
- Mintea unui om se poate schimba, Yunho, mi-a spus în timp ce s-a ridicat de pe scaun şi şi-a aruncat şervetul din poală pe masă iar apoi s-a uitat spre mine, eşti avizat, îl raneşti şi să fi sigur că o să-l iau departe de tine şi nu o să-l mai gaseşti.
Când i-am auzit vorbele nu am putut decât să am un gust amar în gură şi sunt sigur că nu era de la faptul că am bauit ceai verde. Fară să mai stau pe gânduri am lasat banii pe masă, mai multi decât trebuiau, şi am plecat din cafenea, trebuia să iau aer curat.
Chiar nu m-am gândit vreodată că Seulgi se va îndragosti de Jaejoong, la dracu, nici macar nu m-am gândit că îl va placea vreodată îndeajuns să se apropie de el mai mult de un metru şi acum îmi iese că e îndragostită de el. Pe bune, ce e în capul ei, oare?
Am oftat nervos şi m-am dus spre un magazin oarecare şi mi-am luat un pachet de ţigari, aveam nevoie de ceva care să mă calmeze.
Sunt atât de idiot, cum să nu mă gândesc şi la partile negativei din toată treaba asta? Cum să nu îmi dau seama ca eu, fiind cine sunt nu o să mă pot ocupa cum trebuie de Jaejoong şi de copii? Şi treaba cu tabloidele, desigur, niciodată nu voi avea linişte, dar mai ales Jae şi copiii, care nu au fost obişnuiti cu aşa ceva. Dacă voi declara că sunt gay, că am o familie, toată ura se va îndrepta spre Jaejoong şi copii, îi vor învinovăţii pe ei pentru că eu m-am schimbat şi nu mai sunt acelaşi Jung Yunho pe care îl ştiau ei.
Atât de încuiat la minte am fost că nu mi-am dat seama defapt de cât rau le-aş face lui Jaejoong şi copiilor dacă mă declar oficial că vreau să îmi împart viata cu un barbat şi în plus avem şi copii împreună, copii pe care el i-a nascut! Nu va conta faptul că e fiul uneia dintre cele mai influente familii din Coreea de Sud, ci va conta doar faptul că Jung Yunho s-a schimbat din cauza lui. Iar eu nu pot permite ca ei să primească ură şi să fie învinovăţiti de ceva ce a adus doar bucurii pentru mine, pentru familia mea, de ceva care m-a eliberat dintr-o relatie vicioasă în care eram doar ranit şi sufocat.
Mi-am aruncat ţigara din gură şi m-am uitat spre ceasul pe care-l aveam pe mână. Era deja două dupamasa, să nu îmi spui că am stat aici în frig atâta timp. M-am ridicat rapid de pe bancă şi am luat un taxi care să mă ducă la hotel.
Mai târziu în dupamasa aceea am vorbit din nou cu Jaejoong, care spre surprinderea mea şi-a cerut scuze faţă de mine pentru că a fost atât de rece cu mine şi mi-a spus că a fost din cauza tabloidelor şi a pozei cu Go Ara, ceva ce ştiam dar m-a facut să mă simt bine că mi-a spus-o el fară ca să-l întreb. Am continuat să vorbim vrute şi nevrute, iar pe mine mă ardea să-l întreb pe Seulgi, dacă cumva printr-o minune e atras de ea, dar am tacut, mai bine e să uit de faptul că m-a amenintat şi să mă concentrez la faptul că Jaejoong s-a deschis faţă de mine.
Saptamâna în Roma a trecut foarte repede, datorită faptului că eram atât de entuziasmat că mai era putin timp şi mă voi întoarce înapoi acasă, la familia mea. Nici nu mi-am putut imagina că doar după ce am petrecut câteva ore cu gemenii, în acea seară în care au cinat la parintii mei acasă, mă vor face să îmi fie foarte dor de ei în aceste saptamâni. Faptul că erau atât de draguti la telefon când vorbeau cu mine sau aseara, când lui Jae i-a venit minunata idee de a vorbi prin Skype ca să şi ne vedem, erau îmbracati în nişte pijamale pufoase fiind foarte somnoroşi din cauză că era dimineaţă acolo în Coreea, fusul orar ne-a dat pe toti peste cap.
Ca ultimă oprire i-am cumparat lui Jae ceva paste originare din Italia şi am furat câteva mai mult retete de la bucatari faimoşi de prin restaurantele în care am cinat cu Yoochun, Junsu şi Changmin. Copiilor le-am luat nişte măşti ca şi cele care se vindeau în Venetia, am facut cu greu rost de ele şi ştiu că nu le vor aprecia nu ştiu cât, poate chiar vor crede că se mânâncă, dar când vor creşte sigur li se vor parea fascinante.
Ara nu m-a mai deranjat, probabil din cauză că Jessica i-a pus sare în loc de zahar în cafea când a venit să ia micul dejun cu noi, şi nu s-a oprit doar la două linguri, ci la cinci. Femeile, sunt înspaimântatoare când vine vorba de razbunare. Multumesc domnului că a plecat atunci şi nu a ramas să-şi mânânce cerealele dietetice ca să gasească nişte râme în bol, habar nu am de unde le-a scos Jessica dar nici nu vreau să aflu.
Când managerul nostru ne-a spus că oficial, turul SM Town s-a încheiat practic am dat din coadă, cea imaginară desigur. M-am dus îndată în cameră şi mi-am pus la punct bagajele, m-am pus în pat devreme şi nici nu m-am gândit să mă duc la petrecerea care s-a ţinut după concert. Tot ceea ce voiam e să plec odată în Coreea şi să îmi vad copii şi barbatul pe care îl iubesc.
De dimineaţă m-am trezit cu exact şase ore înaintea zborului. Timp în care mi-am verificat de foarte multe ori bagajul, ca să nu îmi lipsească nimic. I-am trezit pe YooSuMin la ore matinale pentru ei, care au dormit ca nişte porci când soarele a rasarit. Micul dejun l-am luat rapid caci am plecat la aeroport rapid pentru a evita aglomeratiile cauzate de fani, desigur, în ultimii doi ani am devenit foarte populari din Europa şi SUA, iar fanii parcă s-au înmultit după fiecare zi care trecea.
Zborul a fost unul foarte dar foarte liniştit din cauză că Ara venit în celalalt avion care nu avea aceeşi rută ca şi noi, deşi ajungeam la un interval de cinci minute. Changmin asculta muzică de la iPod împreună cu Jessica, iar Yoochun şi Junsu erau unul peste celalalt în tot sensul expresiei. M-am ales să stau cu manager-ul meu, dar desigur că nu mă deranjează, mai bine decât careva fan sau careva din SNSD.
Odată ajunşi la aeroport am fost întâmpinati de un val de fani în aeroport şi în afara lui. Cu greu ne-am facut drum printre fani ca să ajungem la SUV-ul care trebuia să ne ducă la casele noastre. Am observat-o pe Ara venind şi ea spre maşina în care trebuia să urcam, ea ajunsese înaintea noastră în Seoul. Când am ajuns la vehicol am gasit-o zâmbitoare lângă mine gata să între în maşină dar pe când să deschidă uşa Changmin i-a dat peste mână. M-am uitat la el şocat dar m-a ignorat pur şi simplu.
- S-a schimbat aranjamentul, tu mergi cu Shinee, Ara-noona, avem companie în SUV şi nu cred că ai nevoie să dai ochii cu acea persoană care sunt sigur că odată ce te vede te va lasa fară par în cap. Un drum placut! i-a spus acesta şi a împins-o uşor spre maşina din spatele nostru.
- Ce a fost asta? l-am întrebat nesigur dar el a ales să mă ignore.
Am dat din umeri absent şi am deschis uşa ca să întru în SUV doar ca să fiu întâmpinat de persoanele la care mă aşteptam cel mai putin. Gemenii şi Jaejoong. Am deschis gura să spun ceva dar nimic nu a ieşit aşa că am închis-o la loc şi m-am rezumat să întru în maşină ca să nu îi încurc pe ceilalti. Toti cei care au intrat în maşină, înafară de Changmin , au ramas uşor surprinşi de faptul că Jae era acolo, cu copii. Le-a zâmbit larg la fiecare dintre ei iar gemenii i-au salutat politicos înainte să sară pe mine spunându-mi că le-a fost dor de mine.
Inconştient o senzatie de caldură mi-a cuprins tot corpul şi puteam să jur că am fluturaşi în stomac. Pe lângă că erau atât de adorabili cu hainele lor care se potriveau şi cu caciulitele acelea adorabile cu urechiuşe de pisică, erau şi roşii în obraji facându-mă să mă topesc uşor în scaun. Chiar am ajutat la conceperea acestor două dragalăşenii umblatoare? I-am strâns tare la piept şi le-am spus la rândul meu că mi-au lipsit, mult, mult, ceea ce era şi adevarat, devii cam dependent de ei odată ce intri în contact cu dragalăşenia lor.
- Cum de ai facut să ajungi în maşina noastră, Jae? l-am auzit pe Yoochun întrebând iar eu mi-am mutat atentia spre barbatul din fata mea în timp ce-i ajutam pe gemeni să se facă comozi la mine în poală.
- Să spunem doar că, îl citez „viitorul meu socru” m-a strecurat aici şi a dat-o pe Ara afară, cu câteva telefoane, a spus iar apoi a început să râdă.
Tata? Viitor socru? Ce naiba au parintii mei în cap? Eu nici nu am obtinut iertarea lui completă şi deja ei se gândesc la lucruri de genu. Mi-am scuturat capul uşor şi m-am uitat spre Jae care arata stralucitor în paltonul lui negru şi cu fularul lui maro la gât. Era parcă scos dintr-o coperta de revistă. Parcă eu eram celebritatea, nu el. M-am uitat în jos la hainele pe care le purtam, paream un om oarecare, de ce nu m-am putut aranja şi eu mai bine?
- Eşti bine, Yun? l-am auzit întrebându-mă iar eu mi-am ridicat capul zâmbind la auzul vocii lui.
- Desigur, de ce nu aş fi? Am venit dintr-un tur extrem de obositor şi plictisitor şi m-au întâmpinat persoanele mele preferate din toată lumea! I-am raspuns în timp ce i-am sarutat pe gemenii pe cap.
- Yunho-hyung, credeam că eu sunt persoana ta preferata din toată lumea! a spus Junsu prefacându-se ranit, facându-i pe ceilalti să râdă.
După acea mică glumă s-a lasat o linişte profundă în maşină, eu mai furam câte o privire spre Jaejoong care încerca să-i facă pe gemeni să râdă. Cred că cu fiecare gest pe care-l face, mă îndragostesc şi mai mult de el. E pur şi simplu un om care este perfect din toate punctele de vedere în ochii mei. De la aparente până la suflet.
*-*-*-*-*-*
Timpul a trecut atât, dar atât de repede încât nici nu îmi vine să cred. Era deja douazeci Decembrie şi peste câtva timp avea să fie Craciunul, abia îl aşteptam, avem să-l petrec cu parintii mei, Jae şi copii. Vorbin de ei, în fiecare zi de când m-am întors din tur, am stat cu gemenii, am ieşit la mici întâlniri cu Jaejoong, nu era ceva nu ştiu cât de special, mici paşi de bebeluş care ajutau la reconstruirea relatiei noastre.
În acel timp în care l-am petrecut cu copii mi-am dat seama că erau mult mai speciali decât credeam, erau extrem de inteligenti amândoi şi parcă erau lipitiunul de altul tot timpul. Mereu fac toate lucurile împreună, mânâncă împreună, se îmbaiază împreună, se joacă împreună chiar dacă sunt şi alti copii pe lângă, îi ignoră. Am observat că Binnie e foarte protectiv asupra lui JaeYun, de aceea mereu îl protejează de orice mici lucuri care l-ar putea rani. Nimeni, dar nimeni nu poate să îl ranească sau să-l facă să pângă, înafară de el, desigur.
Cu Jaejoong am început să fac mici progresii, ne ţineam de mână uneori când mergeam la micile întâlniri, câteodată dormeam împreună, da, doar dormeam, nimic mai mult. Ne uitam la filme în timp ce stateam îmbrăţişati pe canapea. Adevarul e că punea efor şi din partea lui, încerca să mă înteleagă când nu puteam merge la ei sau când ajungeam târziu, şi pentru asta îi eram dator. Îi eram dator caci nu mă respingea şi nu îmi irosea eforturile facându-mă să mă simt prost.
Micul scandal cu Ara din Paris a fost rapid uitat, la fel cum a aparut, însă tot pe capul meu a fost de fiecare dată când intratm în cladirea de la SM.
Ca şi azi, că aveam o intrunire cu toti artiştii companiei şi nu şi-a luat mâinile de pe mine. M-a enervat total şi mi-a stors toată energia din mine şi acum eram prost dispus pentru întâlnirea mea cu Jaejoong. La dracu! Mă-ntreb dacă parintii ei o suportă aşa cât e de enervantă.
În timp ce îl aşteptam pe Jae în fata cladirii am vazut-o pe Ara ieşind din incinta ei. Din instinct am vrut să mă ascund dar deja mă vazuse şi îmi strigase numele. I-am zâmbit inconfortabil şi m-am uitat al ea în timp ce venea fugind uşor spre mine.
- Oppa! Aştepti pe cineva? m-a întrebat pe o voce pitigaiată care m-a facut să mă cutremur.
- Uhm, da, am raspuns printre dinti uitându-mă dacă nu cumva venea Jaejoong.
- Oppa, uhm, ştii că eu ţin foarte mult la tine, nu-i aşa?
- Presupun că da, am raspuns evitându-i privirea.
- Atunci mă laşi să-ţi demostrez acest lucru? a întrebat în timp ce mi-a prins fata între mâinile ei.
- Poftim? Ara ce ... , a vrut să continui dar i-am simtit buzele ei peste ale mele, facându-mă să tac.
Un fior plin de disgust mi-a trecut prin corp facându-mi stomacul să se întoarcă pe dos. Eram sigur că de altă dată nu aş fi simtit aşa ceva, însă acum, că am probat şi „fructul interzis”, atingerea atât de intimă a unei femei îmi provoacă o stare de disconfort major. Nu mi-am gasit puterea să o împing de lângă mine decât când era prea târziu.
Ultima persoană care aş fi vrut să vadă aşa ceva statea chiar în fata noastră privindu-ne intens. Atunci am împins-o de lângă mine cu mai multă forţă decât trebuia, pentru că sunt sigur că am auzit-o cazând pe jos, însă nu mi-am permis să-mi mut ochii de la Jae. Am vrut să merg la el şi să-i explic că nu e ceea ce crede, însă picioarele nu îmi raspundeau la comandă.
- Jaejoong!
Atât am fost în stare să rostesc înainte să simt că lumea se prabuşeşte în jurul meu. Dacă cumva crede că nu am fost serios în privinta lui după ce a vazut că ea m-a sarutat?
*-*-*-*-*-*
Heheeee~~
Am venit cu un capitol relativ lung, mi-a luat 11 pagini. Îmi cer scuze again dacă cumva nu e pe gustul vostru şiiiii sper să nu o urâţi pe Seulgi, vă garantez că e bună în partea asta finală a poveştii, însă ... yeah, simte ce am scris eu acolo. Pe Ara puteţi să o urâţi cââââât vreţi voi.
Capitolul acesta este plin de fluff :3 cutness overload ;3 i love the kids şi sper ca şi voi să-i adoraţi.
Anywaaay, profit să vă zic că Joi, 26 Ianuarie, a fost ziua lui JaeJae :3 a mai înbătrânit cu un aaaan! Are acum 26 de ani *piongpiong* şi e la fel de frumos ca la 20 \o/ I love him, ok .
Ţin să vă anunţ căăă mai sunt 4 capitole et cette histoire se termine~
Comentariiiiii.
Mizo - Mulţumesc dear că ai comentat la fic-ul meu *hugs* mă bucur că îţi place fic-ul cât şi trupa mea de suflet, DBSK, sunt nişte personalităţi superbe ;-;. Sper să-ţi placă şi acest capitol şi să nu ţi se pară plictisitor! Enjoy!
Psycho XD - Dear! Dacă ai crezut că la acel capitol v-am lăsat în pom, să îl citeşti pe acesta doar . Întâlnire mai piperată? Huh, some smexy time ? *wiggles eyebrows* Mulţumesc că citeşti şi că mă baţi la cap *hugs her* sper să-ţi placă şi acest capitol.
♥ Piєrsicuţă - Vai, multumesc că ai comentat draga mea *hugs her* mă bucur foarte foarte foarte mult că îţi place ceea ce scriu. Stai să vezi ce bombe is copii în acest capitol. sper să-ţi placă şi să nu te plictiseşti citindu-l!
Ace Alchemist - Uuuuh! Cititor nouu! Cât mă bucur că îţi place! Îţi înţeleg sentimentul de ciudăţenie cu bărbaţi care nasc, dar e ficţiune şi ajungi să adori acest gen . Mă bucur că îţi plac copii *hugs* sper să-ţi placă şi acest capitol.
dot dot curve :) - Hiiiii dear! Mulţumesc că ai citit capitolul! Da, YunJae au fost foarte înceţi ;-; însă ya know Jaejoong are nevoie să ştie că Yunho o să fie pentru el acolo când o să aibă nevoie şi nu doar că spune vorbe în vânt, dar fi sigură că Jaejoong îl adoră şi îl iubeşte. Vei vedea în capitolul următor :3 Sper să-ţi placă şi acest capitol! Enjooooy!
Alle|X|Andra - Hello dear! Mulţumesc că ai citit! Well, Jaejoong poate să înteleagă că Yunho îl iubeşte, dar ştii şi tu că o relaţie nu se bazează doar pe iubire, încrederea e un lucru important. Tatăl lui Yun e un bunic adorabil :3 . Sper să-ţi placă şi acest capitol! *hugs*
Death Rose - Bună dear! Mă bucur că îţi faci timp să-mi citeşti "capodopera" şi eu îi ador pe gemeni, cred că aş iubi să am copii ca şi ei. Sper să-ţi placă acest capitol şi să îţi fie copii la fel de simpatici ca până acum.
βεκi - Bekiiiiiiiiiii, fiica mea rătăcită, te-ai întors! Dacă vine Yaoi-ul? ... Poooooooaaaate! *grins* Mă bucur foarte mult că fic-ul meu te-a făcut să îndrăgeşti DBSK, te asigur că nu o să regreţi dacă sapi mai adânc în fandom ;-; mai ales când începi să le asculţi baladele şi le cauţi traducerea sunt superbe ... le me plânge la unele chiar şi dacă le-am ascultat de zeci de ori. Cuplul în sine e superb, dacă ei m-au făcut să înţeleg dragostea cum trebuie, idk, din ce am văzut eu mi se par atât de real. Relaţia lor e dincolo de prietenie sau iubire, e dincolo de ce alţii pot înţelege şi mulţi preferă să nu vadă.
Mă bucură faptul că mă consideri o scriitoare adevărată şi bună *hugs her*
Da, copii sunt nişte cupcakes adorabile eu abia aştept să am copii într-o bună zi dar până atunci o să îmi focalizez atenţia asupra verişorului meu care trebuie să se nască săptămâna viitoare. aksdjhaskjdhasidljkas /barfing rainbows/ Anywwwwwway sper să-ţi placă acest capitol! ;3
Soooooo le next XD
Capitolul 15
Ca orice copil, când eram la vârsta fragedă, când abia începeam să mă formez ca persoană, iubeam basmele, ca toti visatorii, desigur. Adoram să citesc despre printii curajoşi care-şi salvau printesa şi traiau fericiti multi, multi ani, poate chiar veşnic. Odată ce am ajuns în liceu mi-am dat seama cu adevarat cât de inocentă poate fi copilaria cu toate basmele ei, care defapt inspira tot ceea ce realitatea nu e. Am ramas mai mult decât convins că realitatea e doar o ruină a basmelor când relatia mea cu Seulgi a început să ia o întorsatură dramatică. Certuri peste certuri, gelozii peste gelozii, vorbe grele aruncate în vânt iar apoi scuze penibile pline de lacrimi şi şantaje.
Venirea lui Jaejoong în viata mea cred ca fost ca şi sclpirea razelor de soare după zile continue furtunoase. Felul lui de a fi m-a facut să-l îndragesc prea repede, m-a facut să devin dependent de el iar acum că a venit din nou în viata mea nu aveam să renunţ la el.
Poate nu o să am parte de un basm alaturi de el, dar mai mult ca sigur, ceea ce s-a întâmplat între noi doi, e demn de o poveste pe care să o istorisim nepotilor noştri.
Nu cred că şi-ar putea da seama cineva cât de îngrozit am fost în momentul în care Jaejoong a pus piciorul în casa parintilor mei. Arata ca scos dintr-o pictură de a lui Michelangelo, iar copiii... copiii
aratau pur şi simplu angelici. Nu îmi vine să cred că asmenea dragalăşenii au ieşit dintr-o mică scânteie de pasiune dintre mine şi Jaejoong. Aratau atât de perfecti, copiii mei, ce ciudat sună. Moobin era, cum mi s-a mai spus, o replică fidelă mie, cu putine trasaturi din partea lui Jae, iar la capatul opus era JaeYun, un înger cazut din cer, arata la fel ca şi... mama(?) lui, ochii mari plini de curiozitate şi gura uşor întredeschisă îl faceau să pară o papuşă. Dacă mi s-au parut adorabili când au tacut din gură, când au început să-l facă de „ruşine” pe Jaejoong, mi-a venit să plâng la cât de perfecti erau în întreg.
Tensiunea şi-a facut loc în cameră când gemenii şi sora mea au disparut din raza noastră vizuală iar timpul pentru mult aşteptata discutie dintre mine şi Jaejoong avea să-şi aibă locul. Odată ce am intrat în bibliotecă eu am fost primul care a rupt tacerea, nu aveam motive să mai evit această discutie. Am început să ne certam, spunându-ne adevarurile în faţă, defapt el mai mult, eu doar am încercat să îmi justific actiunile şi să îl fac să înteleagă că eu chiar l-am iubit şi nu m-am folosit de el, aşa cum crede. Fară să vreau, nervii care îi aveam pe el, supararea şi dezamagirea pentru că a fugit de mine, pentru că a ascuns copiii de mine, s-au dezlantuit prin acuzarile mele. Când mi-a spus că doar l-am folosit şi l-am aruncat la gunoi acum ani de zile nu am putut decât să simt un gust amar în gură şi să-i reproşez cu rautate că nu a fost în stare să uite ceea ce s-a întâmplat, facând o mare prostie.
În ciuda faptului că a urlat la mine, că m-a iubit, şi am fost primul pentru care a simtit aşa, m-a facut să mă simt fericit ştiind că el a simtit ceva pentru mine tot acest timp şi poate încă o face, în ciuda greşelilor mele.
Printre confesiunea sentimentelor lui faţă de mine, a atins şi subiectul copiilor. Mi-a confirmat suspiciunea că el a auzit ceea ce am vorbit cu parintii mei, dar judecând după reactia care a avut-o nu a auzit totul. Nu a auzit partea în care parintii mei mi-au spus că nu vor mişca niciun deget pentru a mă ajuta în acea nebunie care o aveam planuită.
Undeva prin acea tensiune stabilită între noi, am putut să îmi recapat curajul şi să-i spun sentimentele mele, să-i strig în faţă cât de mult îl iubesc defapt şi că nu l-am folosit.
- Te iubesc, te iubesc aşa cum n-am iubit pe nimeni, te iubesc pe tine şi îi iubesc pe gemeni atât de mult încat, dacă o să fiu nevoit să vă am lângă mine, renunţ la trupă.
I-am spus acele cuvinte fară urmă de regret. Sunt sigur că dacă se va ajunge la aşa ceva membrii trupei mă vor întelege şi mă vor spijini, până la urmă, ce vor cel mai mult e ca noi doi să fim împreună. Yoochun mi-a spus-o direct, că el vrea ca eu să îmi asum resposabilitatea pentru tot, în schimb Junsu si Changmin nu mi-au spus nimic, doar au actionat, fiecare fată care se apropia de mine era înlaturată misterios, bine, nu prin medote ilegale, dar cred că nici bune nu erau. Singura pipiţă care a stat prea mult lângă mine e Go Ara, din cauza companiei care ne-o bagă pe gât la toti patru, mai ales mie.
Vazând că nu are nicio reactie la vorbele mele m-am apropiat de el cu gânduri de a-i confirma ceea ce simt pentru el. I-am prins mâinile între ale mele şi m-am apropiat de chipul lui, gata să îl sarut pe buzele lui atât de apetisante, însă într-o fractiune de secundă s-a lasat în jos, buzele mele venind în contact cu fruntea lui, iar apoi s-a tras din atingerea mea. A mers până după fotoliul care se afla anterior în spatele lui şi m-a privit cu ochi mari şi curioşi. Mă studia, cercerta experia mea în caz că nu spuneam adevarul. Chiar atât de mult şi-a pierdut încrederea în mine?
L-am vazut cum şi-a umezit buzele cu limba, şi mi-a trebuit mult autocontrol să nu mă duc la el să-l sarut cu forta, să-l simt aproape de mine, habar nu are cât de mult mi-a lipsit în anii aceştia, habar nu are cât de mizerabil sunt defapt fară el.
- Atunci demostrează-mi.
L-am privit preţ de câteva secunde atent, urmarindu-i mimica fetei, încercând să vad o urmă de îndoială în ceea ce spunea. De ce oare mă aşteptam ca el să îmi spună în acest moment că totul a fost o glumă şi că mă acceptă înapoi fară alte dovezi şi alte zile poate chiar saptamâni în care amândoi ne chinuim şi ne ranim involuntar. Şi totuşi, ce puteam să fac eu?
- Chiar atât de putin înseamnă cuvintele mele pentru tine? Promisiunile mele? l-am întrebat cu vocea-mi spargându-se, eram ca şi un copil mic, care trebuia să-şi câştige încrederea parintilor lui în el după ce a facut o mare boacană. L-am vazut că a vrut să raspundă însă l-am oprit ridicându-mi mâna dreaptă pentru a-l face să tacă, am oftat dramatic si i-am raspuns – fie cum vrei tu, îţi voi demostra iubirea mea faţă de tine şi faţă de copii, îţi voi demostra tot ce vrei tu.
- Bun, a raspuns şi a venit spre mine iar eu mi-am ţinut respiratia neştiind ce să fac, mi-a luat mâna în a lui şi ne-a condus spre uşă – atunci să mergem să îţi cunoşti oficial copiii.
Nu am putut decât să-l urmez cu un zâmbet tâmpit pe fata mea. Când am ajuns în sufragerie i-am putut oberva pe cei doi copilaşi râzând îmrepună cu bunicii lor şi matuşa lor. M-am uitat spre Jaejoong care-i privea atent în timp ce zâmbea calduros.
Am înaintat amândoi spre centrul încaperii şi ne-am aşezat pe canapeaua liberă, încet fară prea mult zgomot. Mi-am distras atentia de la copii pentru a-l privi pe Jaejoong. Nu cred că m-aş plictisi vreodată să fac acest lucru. Era pur şi simplu ca un drog, atât de dependent devenisem de el. Ştiam că aveam nevoie de el în viata mea ca să pot respira, să pot functiona cum trebuie, doar când l-am pierdut am ştiut defapt importanta lui pentru mine, şi mă voi asigura că nu voi face aceeaşi greşeală de două ori, acum că mi s-a mai oferit o a doua şansă să fiu lângă el şi lânga copiii mei.
Când am vazut că Jae a vrut să-şi întoarcă capul spre directia mea m-am uitat repede spre gemeni, nu voiam să creadă că mă holbam la el prea mult, deşi asta faceam, voiam să ramână un mic secret şi să nu creadă că sunt ceva obsedat, deşi nu cred că mai am mult până când să devin unul.
Dintr-o dată am simtit o greutate pe picioarele mele şi am tresarit involuntar. Când m-am uitat în jos l-am vazut pe JaeYun uitându-se la mine cu ochi mari, se apropia tot mai mult de fata mea până când nasul meu cu nasul lui se atingeau, cred că mă uitam ciocuş la el pentru că a chicotit şi apoi şi-a încolacit bratele în jurul meu. M-am uitat spre Jaejoong nesigur iar el doar a zâmbit. Mi-am pus bratele în jurul corpului sau micuţ şi l-am strâns şi mai tare la pieptul meu. Era atât de adorabil modul în care se lipea de pieptul meu încât parea un mic ursuleţ de pluş. Mi-am închis ochii şi m-am rezumat în a-l simti lângă mine.
- Mereu e la fel? l-am întrebat pe Jaejoong fară să îmi deschid ochii.
L-am auzit murmurând un „da”, iar eu am aprobat uşor din cap. Mi-am cufundat nasul în parul moale al baietelului meu şi i-am inhalat mirosul de scortişoară de la şampon, presupun. Mereu le schimbă Jaejoong aromele de şampon la copii? Mă întreb el ce foloseşte dacă copiilor le dă ceva atât de aromat şi de dulce.
- Binnie-ah, vino până aici! l-am auzit pe Jae chemându-l pe baiatul nostru mai mare iar apoi a continuat, JaeYun, te rog nu te mai agăţa de Yunho precum un koala!
Baietelul a facut aşa cum i s-a spus şi s-a dat jos de pe picioarele mele mergând spre fratele sau, luându-l de mână. Ştiam că deobicei gemenii erau ataşati unul de altul şi foarte apropiati, dar nu mă aşteptam ca să fie de mici învăţati. Presupun că Jaejoong i-a învăţat că trebuie sa fie unul lângă altul mereu.
- Mamá, ano hito watashitachi no otou-san desuka.
M-am încruntat putin la vorbele lui JaeYun. Nu era vorba de ceea ce a întrebat, ci faptul că a vorbit într-o japonezaă perfectă, mai bună decât a mea. Desigur, am înteles ceea ce a spus, dacă eu eram cumva tatal lor. Mi-am mutat privirea spre Jaejoong care se uita spre cei doi copii cu gura putin deschisă şi ochii larg deschişi. Presupun că a fost o mică lovitură sub centură. Totuşi, acea faţă de surprins nu a durat mult ci a început să râdă brusc, eu am zâmbit subtil, îmi era dor de râsul lui colorat.
Parintii mei se uitau putin perplexi la gemeni, mai exact la JaeYun, cred că nu se aşteptau să ştie japoneză la vârsta aceea, Jihye nu parea surprisă, ci mai degrabă avea o privire cum că ai vrea să-i rapească şi să îi ţină doar pentru ea.
I-am simtit mâna lui JaeJoong strângând-o pe a mea, facându-mă automat să mă întorc spre el.
- Se pare că şi-au dat seama, mi-a spus cu un zâmbet mic pe faţă.
La rândul meu, i-am returnat zâmbetul iar apoi m-am uitat spre gemeni care mă priveau cu ochii mari. Mi-am muşcat buza inferioară neştiind ce să zic sau să fac. Să îi iau în brate sau să îi salut prima dată? M-am uitat în ochii lui JaeYun, el era cel care mă privea cel mai intens, facându-mă oarecum inconfortabil. Minunat! Eram intimidat de propiul meu copil. Parcă eram o celebritate, noi, celebrităţile nu suntem intimidate de oameni, noi îi intimidam pe altii.
JaeYun a rupt contactul vizual cu mine şi s-a întors spre fratele sau lovindu-l peste cap, iar eu m-am panicat îndată.
- Ce ţi-am spus?! Papá e nenea mişto din trupă! l-am auzit pe JaeYun spunându-i fratelui sau.
„Papá?” l-am întrebat pe Jaejoong fară glas, iar el doar a dat din umeri. Am oftat şi m-am uitat spre gemeni care încă se certau. Erau adorabili chiar dacă se ciondaneau. Brusc, amândoi au încetat şi s-au uitat spre noi doi iar apoi au rânjit.
- Oare appa şi daddy fac ce fac şi oamenii din filmele pe care le-am vazut la TV când nu puteam dormi? a întrebat Moobin deodată pe un ton inocent.
- Care? a întrebat JaeYun clipind des, semana tot mai tare cu Jaejoong.
- Unde erau dezbracati! Pe un pat! Sau nu, aceea era o masă? a raspuns Moobin iar eu am ramas mut, ce naiba?
- Unde se faceau bitch unul pe altul? a întrebat JaeYun uitându-se spre fratele sau iar eu am scos un sunet de uimire, Jaejoong, ridicându-se îndată de pe canapea, s-a întors spre noi şi apoi a continuat – atunci şi mama şi tata sunt bitch, amândoi?
Am auzit eu bine sau urechile îmi fac feste? Tocmai au spus cuvantul acela englezesc pentru târfă? M-am uitat spre Jaejoong care statea împietrit şi se uita la ei cu o privire dezaprobatoare.
Dintr-o dată am auzit-o pe Jihye râzând ca o nebună şi a venit spre gemeni şi i-a luat în brate sarutându-i, deasemenea parintii mei râdeau, se pare că tot ce fac ei doi este considerat adorabil. Am zâmbit uşor şi m-am ridicat şi eu de pe canapea, strecurându-mi mâna după talia lui Jae tragându-l mai aproape de mine.
- Cum ne-ai crescut copiii până acum, Joongie? l-am întrebat încet doar ca el să audă.
S-a întors spre mine parând uitmit şi m-a lovit peste umar destul de tare murmurând un „dobitocule” ca mai apoi să mă calce pe picior şi să plece de lângă mine. Se pare că nu a devenit doar mai atragator, ci şi mai violent.
Cina a avut loc într-o atmosferă foarte placută. Jihye şi parintii mei erau încântati de gemeni până la cer şi înapoi. Jae a tacut pe parcursul mesei, raspundea doar la eventualele întrebari ale mamei şi tatalui meu. Jihye a avut grijă să stam unul lângă altul pe durata cinei, nu că m-a deranjat, din contră, pe tot parcursul mesei m-am uitat la felul în care mâna, la cât de elegant şi grijuliu taia bucăţile din friptură. Am memorat şi câte îmbucaturi a luat, douazeci şi şase după care s-a oprit şi doar şi-a baut vinul. Odată ce desertul a ajuns, haosul a început. Gemenii au fost atât de entuziasmati de clatitele flambate caci au facut un dezastru la masă. Erau nişte copii maturi pentru vârsta lor însă până la urmă tot copii sunt. Moobin i-a murdarit bluza lui JaeYun facându-l pe acesta să plângă mult, chiar prea mult. S-a vazut că Jaejoong era obişnuit cu genul acesta de situatii caci nu s-a panicat, spre deosebire de mine. A mers la micuţ şi l-a luat în brate şi l-a facut să se oprească din plâns cu vorbe dulci şi dulciuri promise. Eu am considerat că trebuie să mă implic în această scenă aşa că m-am dus la Moobin şi l-am dus afară cu mine ca să avem o mică discutie de la tată la fiu.
Îndată ce am ajuns în gradină m-a privit cu ochi mari şi plini de lacrimi, puteam să observ că nu a avut nicio întentie în a-l face pe JaeYun să plângă. Mi-am muşcat buza şi nu am putut decât să-l iau în brate şi să-l strâng la piept. Cred că nu voi putea niciodată să fiu sever cu ei, cel putin nu la vârsta aceasta.
La scurt timp a aparut şi Jaejoong cu copilul adormit în brate, mi-a zâmbit uşor în timp ce s-a apropiat de mine şi de Binnie.
- Moobin nu a vrut să-l facă pe JaeYun să plângă, i-am spus repede ca nu cumva să-l certe pe baiat.
- Ştiu, mereu se întâmplă aşa, Binnie are un talent de a-l face pe ăsta mic să plângă din orice şi sunt sigur că şi JaeYun ştie acest lucru, dar cred că era obosit, prea multe evenimente într-o zi, înainte să venim aici mi-au umplu baia cu apă, a spus râzând iar eu m-am uitat perplex la el.
- Pe bune?! l-am întrebat uimit.
- Nu, a raspuns şi a început iar să râdă iar apoi a cotinuat - dar totuşi au udat o mare parte din pereti.
Nu înteleg cum poate fi atât de calm, dar presupun că gemenii au un efect aparte asupra lui, care îl face să îi ierte pentru orice mică prostie.
L-am condus pe Joongie până la maşină, eu cu Binnie în brate iar el cu JaeYun. I-am pus pe copii pe bancheta din spate în scaunelele lor şi le-am facut centurile iar apoi i-am învelit cu paturicile. După ce Jae i-a mai aranjat putin ca să fie comozi venit spre mine şi mi-a multumit pentru că l-am ajutat, iar eu am putut doar să zâmbesc.
- Eşti sigur că te descurci odată ce ajungi acasă? l-am întrebat uşor nesigur iar el s-a uitat la mine ciudat. Mă refer cu copiii, să îi duci sus, am adaugat repede.
- Oh, da, desigur, cred că o să mă întâlnesc cu Jess, voia în seara aceasta să doarmă la mine pentru a prinde din urmă tot timpul pierdut, a spus zâmbind iar eu nu am putut decât să simt o oarecare urmă de gelozie.
Ne-am sprijinit amândoi de maşină uitându-ne spre cerul înstelat. O briză rece de aer ne-a lovit pe amândoi facându-ne să tresarim uşor amândoi. M-am apropiat mai tare de el şi mi-am pus încet mâna după umerii lui, şi în sinea meu am sarbatorit că nu s-a tras de lângă mine. Am stat aşa, unul lângă altul preţ de câteva minute, simtindu-ne caldura reciproc.
- Joongie, i-am rostit porecla uşor.
- Hmm? m-a întrebat absent.
- Ştii ... încă mai trebuie să mergem în alte cinci tari cu SM Town, asta însemnând că nu o să fiu în Coreea pentru cinci saptamâni, l-am informat încă uitându-mă la cer.
Dintr-o dată s-a tras de lângă mine şi a mers putin mai departe de maşină si de mine. S-a întors cu fata la mine şi am putut să observ o urmă de tristete scrisă pe fata lui şi în ochii lui.
- Ce? Deja îţi gaseşti scuze? a întrebat încercând sp pară indiferent însă vocea lui tremura.
Am râs uşor şi m-am dus spre el luându-l în brate. L-am strâns la piept nepasându-mi dacă momentan nu putea respira cum trebuie. Aveam nevoie să îl simt lângă mine, să ştiu că el e real, e aici şi să nu fie doar un vis sau o iluzie. I-am sarutat parul uşor şi am simtit un miros uşor de vanilie venind de la parul lui. Am zâmbit uşor când i-am simtit mâinile pe spatele meu, începând să mă strângă şi să mă tragă tot mai aproape de el, dacă era posibil. Era la fel ca şi mine, vroia siguranţă, singuranta că nu sunt doar o iluzie a disperarii.
- Nu mai fi atât de nesigur pe cuvintele mele, ţi-am dat cuvântul meu că voi încerca să te fac să ai încredere din nou în mine. După aceste cinci saptamâni o să mă ai doar pentru tine, o să fiu tot timpul lângă tine şi gemeni, nu o să scapati de mine niciun moment, o să vă saturati de mine.
- Deja încep să mă satur, a spus râzând şi s-a tras din îmbrăţişarea mea, trebuie să plec, Yunho, o să ne vedem când o să te întorci.
Fară să mai adauge alte cuvinte s-a apropiat de mine şi m-a sarutat uşor pe obrazul drept iar apoi a fugit repede în maşină. M-am întors catre automobil dar el deja a pornit maşina din loc. Am zâmbit ca un tâmpit în timp ce mi-am dus mâna la obraz.
Am stat până când a disparut pe portile casei iar apoi m-am întors în casă. Dintr-o dată telefonul a început să-mi vibreze în pantaloni. M-am grabit să scot telefonul şi am deschis rapid mesajul pe care l-am primit.
Noapte bună! Yunnie~ ajaja hwaiting~!
Un zâmbet uriaş şi-a facut loc pe fata mea. Cred că totul a devenit demn de o poveste şi cred că aceste cinci saptamâni vor trece foarte repede.
Urmatoarea dimineaţă am pornit spre L.A, eram putin indispus caci trebuia să plec din ţară fix acum când trebuia să stau cu Jae şi copiii. Pe deasupra a trebuit să o suport pe Ara lângă mine şi în maşina care ne ducea la aeroport şi în avion. Ca norocul Changmin a facut-o să zboare de pe locul de lângă mine, ocupâdu-l el. Cât mă bucur că Minnie îl adoră pe Jae, pentru că aşa orice fată care se aropie de mine şi îi este antipatică va fugi cât ai zice peşte, datorită faptului că pur şi simplu le ia peste picior până când le face să plângă şi Yoochun e la fel, cred că ar fi în stare să le decapiteze dacă asta ar însemna să mă lase în pace pentru totdeauna. Amândoi erau înfioratori, aşa că nu mă bag peste ei, oricum singurul care mă poate să mă ducă până la cer e Jae.
Datorită faptului că publicul din SUA ne adoră, în L.A şi N.Y dam câte două concerte. Sunt obositoare, mai ales competitiile de dans între noi, artiştii, pe lângă coreografiile pe care le avem la melodiile noastre propii, mai trebuie să exersam şi alte dansuri free-style.
Cele două saptamâni în SUA au trecut destul de greu, totuşi am vorbit cu Jaejoong în fiecare zi la telefon şi cu gemenii, desigur. JaeYun e o prajitură cu picioare, atât de adorabil şi dulce era, nu ştiu cum poate să fie aşa însă îl adoram. Binnie era putin mai matur, vorbeam despre ce a facut la gradinita la care Jaejoong i-a înscris şi despre cât de mult l-a laudat educatoarea faţă de inteligenta lui. Chiar dacă Binnie se arată mai matur, eu tot cred că JaeYun încearcă să se ferească de aceasta maturitate pe care o are şi el, cred că din cauză că e cel mai mic, vrea să ramână aşa amintit : un copil dulce care te poate face să zâmbeşti oricând.
Conversatiile dintre mine şi Jaejoong sunt cam seci şi inconfortabile, dar nu îmi pierd speranta, până la urmă mi s-a acordat o şansă, aş fi un prost să o risipesc doar pentru că încă nu suntem la fel de apropiati ca înainte.
Din timpul în care l-am petrecut prin cele două oraşe am cumparate câteva mai multe cadouri pentru gemeni, Jae, parintii mei şi Jihye. Mici detalii de care sunt sigur că se vor bucura, mai ales copiii.
După terminarea celui de al doilea concert de la N.Y am plecat îndată spre Londra, era a patra oara când veneam aici, dupa un SM Town şi trei concerte de ale noastre solo. Nu am fost atât de entuziasmat de acest oraş, deja în a treia saptamână am început să mă satur de toată chestia asta cu concertele. Ara devenea tot mai nesuportabilă, se lipea de mine oricând avea ocazia şi îmi venea să o arunc în Tamisa. Dacă mergeam la cumpraturi venea şi ea repede, dacă vedea că luam jucarii pentru copii, repede mă întreba pentru cine erau, iar eu nu îi raspundeam, nu aveam chef de sutele de întrebari care aveau să urmeze.
Odată ce am terminat cu Londra a urmat Paris, acolo a început să mă enerveze tot mai tare femeia aceea pentru că m-a sarutat pe obraz de faţă cu toti reporterii şi în mai putin de două ore acea poză a fost pe toate site-urile Coreene şi sunt sigur că deja erau şi în tabloide. Pe când domnişoara Ara era în al noualea cer, eu aveam impresia că sunt in Iad, mai ales după ce am vorbit cu Jaejoong la telefon. Pe lângă faptul că începusem să vorbim tot mai des şi tot mai mult în ultima saptamână, faptul că au aparut acele poze l-au facut să se închidă iar faţă de mine. Singura mea alinare erau gemenii, care nu mă dadeau la o parte deloc şi erau la fel de entuziasmati să vorbească cu mine de fiecare dată.
Una dintre marile mele surprize aici la Paris a fost cu o zi înainte de primul concert. De dimineaţă la uşa de la camera hotelului meu s-au auzit câteva ciocanituri. Aveam nişte nervi cât carul şi sunt sigur că de era Ara o lipeam de podea. Însă nu, nu era ea, nu era niciun membru din formatia mea, la naiba, nici din firmă nu era, ci Bae Seulgi, cu un zâmbet ametitor pe faţă şi un palton roşu care o faceau să arate ca o papuşă, totuşi tot Jae este mai superb.
- Bună, Yunho! Ce zici mă însoteşti la micul dejun? m-a întrebat entuziasmată iar eu am acceptat îndată, nu aveam nimic de pierdut, macar mă detaşam de toată monotonia.
Îndată cum am acceptat a intrat fortat în camera mea şi s-a aşezat pe canapea ordonându-mi să mă îmbrac, spunându-mi că vom merge în centrul Parisului la cafeneaua ei preferată, pentru că nu vrea să înceapă ziua mâncând undeva unde nu este clasă şi tarte de fructe care să te facă să te simti ca în Rai.
În jumatate de oră am fost şi eu gata, duşat şi îmbracat am plecat cu ea de la hotel, anunţându-l pe Changmin de plecare. Spre surpriza mea nu a avut niciun inconvenient ca eu, să plec cu Seulgi, fata care este îndragostită de mine şi pe care am lasat-o în favoarea lui Jaejoong. Da, ceva era ciudat.
Odată ajunşi la cafenea ne-am aşezat într-un colţ mai retras şi am ordonat fiecare ce avea să consume. Pe parcursul mesei nu am vorbit prea mult, eu nu ştiam ce să spun, iar ea parcă îşi pregatea argumentele într-o discutie importantă.
Când ni s-au adus ceai-urile a început să vorbească cu mine.
- Îl iubeşti pe Jaejoong? m-a întrebat direct uitându-se la mine cu ochi ameninţători.
- Da, am raspuns simplu şi sincer, uitându-mă la fel de direct precum ea.
- Bun, o să-l faci fericit? a pus a doua întrebare care m-a facut să mă încrunt, ce avea în minte?
- Desigur, avem copii împreună, el mă iubeşte, eu îl iubesc, doar că trebuie să ne cladim din nou relatia dintre noi doi, am raspuns calm iar apoi am continuat, de ce întrebi?
- Ce ai face dacă el nu ar mai vrea să fie cu tine? întrebarea ei m-a luat prin surprindere, nu m-am gândit la asta deloc, m-am gândit doar că eu şi el vom avea un viitor împreună.
- Să ramân neconditionat lângă el, presupun.
- Presupui? Yunho, când vine vorba de Jae nu trebuie să presupui ci trebuie să fi sigur, ai vazut ce ţi-a facut când s-a simtit încoltit, a plecat, te-a lasat, eşti sigur că poti să-l ţii lângă tine?
- De ce ai început discutia asta, Seulgi? am întrebat-o suspicios.
- Voiam doar să ştiu dacă eşti în stare să ai lângă tine un barbat ca şi Jaejoong, caci dacă nu eşti, eu sunt, mi-a spus foarte calmă în timp ce a luat o îmbucatură din tarta de capşune.
- Ce vrei să spui mai exact? am întrebat devenind dintr-o dată serios, ce naiba era cu femeia asta?
- Ce vreau să spun este că sunt îndragostită de Jaejoong.
..sunt îndragostită de Jaejoong
..sunt îndragostită de Jaejoong
..sunt îndragostită de Jaejoong
Am ramas mut şi împietrit. Am clipit des de câteva ori cercetându-i fata cu atentie dacă nu cumva glumea pe tema aceasta. Nu se putea aşa ceva, nu? Seulgi era îndragostită de mine, iar pe Jaejoong nu-l interesează femeile. Dacă minte, ce vrea să facă? Să mă testeze?
- Eşti ce? am întrebat râzând.
- Îndragostită de Jae şi nu râde, pentru că nu e glumă. Ştii? Pe perioada în care am locuit aproape de el în Japonia mi-am dat seama defapt cât de minunat e el. Mai bun în toate decât tine, mai frumos, mai hotarât şi garantat ştie să iubească o persoană mult mai bine decât tine. Nu înteleg ce am vazut amândoi la tine, nu eşti ceva special, Yunho, eşti la fel ca toti barbatii, mi-a spus serioasă privindu-mă cu ură.
Chestia asta zici că e scoasă dintr-un film horror, unde tipa care ucide pe toată lumea începe să dea semne de nebuneală. Ar trebui să o internez undeva? Adică, ce naiba! E dusă cu pluta! Prima dată devine psihopată pentru că mă iubea pe mine, l-a insultat şi i-a facut putinele luni în care a avut contact cu Jae, infernale şi acum după patru ani vine să îmi spună că ea defapt e îndragostită de Jaejoong şi mă insultă direct în faţă că nu sunt bun de nimic? Cine se crede?
- Seulgi, chiar dacă am trecut prin multe împreună nu cred că eşti calificată să spui dacă sunt sau nu bun pentru Jaejoong. Implici că tu eşti mai bună ? Ce îi poti oferi tu, când lui nu îi plac femeile?
- Mintea unui om se poate schimba, Yunho, mi-a spus în timp ce s-a ridicat de pe scaun şi şi-a aruncat şervetul din poală pe masă iar apoi s-a uitat spre mine, eşti avizat, îl raneşti şi să fi sigur că o să-l iau departe de tine şi nu o să-l mai gaseşti.
Când i-am auzit vorbele nu am putut decât să am un gust amar în gură şi sunt sigur că nu era de la faptul că am bauit ceai verde. Fară să mai stau pe gânduri am lasat banii pe masă, mai multi decât trebuiau, şi am plecat din cafenea, trebuia să iau aer curat.
Chiar nu m-am gândit vreodată că Seulgi se va îndragosti de Jaejoong, la dracu, nici macar nu m-am gândit că îl va placea vreodată îndeajuns să se apropie de el mai mult de un metru şi acum îmi iese că e îndragostită de el. Pe bune, ce e în capul ei, oare?
Am oftat nervos şi m-am dus spre un magazin oarecare şi mi-am luat un pachet de ţigari, aveam nevoie de ceva care să mă calmeze.
Sunt atât de idiot, cum să nu mă gândesc şi la partile negativei din toată treaba asta? Cum să nu îmi dau seama ca eu, fiind cine sunt nu o să mă pot ocupa cum trebuie de Jaejoong şi de copii? Şi treaba cu tabloidele, desigur, niciodată nu voi avea linişte, dar mai ales Jae şi copiii, care nu au fost obişnuiti cu aşa ceva. Dacă voi declara că sunt gay, că am o familie, toată ura se va îndrepta spre Jaejoong şi copii, îi vor învinovăţii pe ei pentru că eu m-am schimbat şi nu mai sunt acelaşi Jung Yunho pe care îl ştiau ei.
Atât de încuiat la minte am fost că nu mi-am dat seama defapt de cât rau le-aş face lui Jaejoong şi copiilor dacă mă declar oficial că vreau să îmi împart viata cu un barbat şi în plus avem şi copii împreună, copii pe care el i-a nascut! Nu va conta faptul că e fiul uneia dintre cele mai influente familii din Coreea de Sud, ci va conta doar faptul că Jung Yunho s-a schimbat din cauza lui. Iar eu nu pot permite ca ei să primească ură şi să fie învinovăţiti de ceva ce a adus doar bucurii pentru mine, pentru familia mea, de ceva care m-a eliberat dintr-o relatie vicioasă în care eram doar ranit şi sufocat.
Mi-am aruncat ţigara din gură şi m-am uitat spre ceasul pe care-l aveam pe mână. Era deja două dupamasa, să nu îmi spui că am stat aici în frig atâta timp. M-am ridicat rapid de pe bancă şi am luat un taxi care să mă ducă la hotel.
Mai târziu în dupamasa aceea am vorbit din nou cu Jaejoong, care spre surprinderea mea şi-a cerut scuze faţă de mine pentru că a fost atât de rece cu mine şi mi-a spus că a fost din cauza tabloidelor şi a pozei cu Go Ara, ceva ce ştiam dar m-a facut să mă simt bine că mi-a spus-o el fară ca să-l întreb. Am continuat să vorbim vrute şi nevrute, iar pe mine mă ardea să-l întreb pe Seulgi, dacă cumva printr-o minune e atras de ea, dar am tacut, mai bine e să uit de faptul că m-a amenintat şi să mă concentrez la faptul că Jaejoong s-a deschis faţă de mine.
Saptamâna în Roma a trecut foarte repede, datorită faptului că eram atât de entuziasmat că mai era putin timp şi mă voi întoarce înapoi acasă, la familia mea. Nici nu mi-am putut imagina că doar după ce am petrecut câteva ore cu gemenii, în acea seară în care au cinat la parintii mei acasă, mă vor face să îmi fie foarte dor de ei în aceste saptamâni. Faptul că erau atât de draguti la telefon când vorbeau cu mine sau aseara, când lui Jae i-a venit minunata idee de a vorbi prin Skype ca să şi ne vedem, erau îmbracati în nişte pijamale pufoase fiind foarte somnoroşi din cauză că era dimineaţă acolo în Coreea, fusul orar ne-a dat pe toti peste cap.
Ca ultimă oprire i-am cumparat lui Jae ceva paste originare din Italia şi am furat câteva mai mult retete de la bucatari faimoşi de prin restaurantele în care am cinat cu Yoochun, Junsu şi Changmin. Copiilor le-am luat nişte măşti ca şi cele care se vindeau în Venetia, am facut cu greu rost de ele şi ştiu că nu le vor aprecia nu ştiu cât, poate chiar vor crede că se mânâncă, dar când vor creşte sigur li se vor parea fascinante.
Ara nu m-a mai deranjat, probabil din cauză că Jessica i-a pus sare în loc de zahar în cafea când a venit să ia micul dejun cu noi, şi nu s-a oprit doar la două linguri, ci la cinci. Femeile, sunt înspaimântatoare când vine vorba de razbunare. Multumesc domnului că a plecat atunci şi nu a ramas să-şi mânânce cerealele dietetice ca să gasească nişte râme în bol, habar nu am de unde le-a scos Jessica dar nici nu vreau să aflu.
Când managerul nostru ne-a spus că oficial, turul SM Town s-a încheiat practic am dat din coadă, cea imaginară desigur. M-am dus îndată în cameră şi mi-am pus la punct bagajele, m-am pus în pat devreme şi nici nu m-am gândit să mă duc la petrecerea care s-a ţinut după concert. Tot ceea ce voiam e să plec odată în Coreea şi să îmi vad copii şi barbatul pe care îl iubesc.
De dimineaţă m-am trezit cu exact şase ore înaintea zborului. Timp în care mi-am verificat de foarte multe ori bagajul, ca să nu îmi lipsească nimic. I-am trezit pe YooSuMin la ore matinale pentru ei, care au dormit ca nişte porci când soarele a rasarit. Micul dejun l-am luat rapid caci am plecat la aeroport rapid pentru a evita aglomeratiile cauzate de fani, desigur, în ultimii doi ani am devenit foarte populari din Europa şi SUA, iar fanii parcă s-au înmultit după fiecare zi care trecea.
Zborul a fost unul foarte dar foarte liniştit din cauză că Ara venit în celalalt avion care nu avea aceeşi rută ca şi noi, deşi ajungeam la un interval de cinci minute. Changmin asculta muzică de la iPod împreună cu Jessica, iar Yoochun şi Junsu erau unul peste celalalt în tot sensul expresiei. M-am ales să stau cu manager-ul meu, dar desigur că nu mă deranjează, mai bine decât careva fan sau careva din SNSD.
Odată ajunşi la aeroport am fost întâmpinati de un val de fani în aeroport şi în afara lui. Cu greu ne-am facut drum printre fani ca să ajungem la SUV-ul care trebuia să ne ducă la casele noastre. Am observat-o pe Ara venind şi ea spre maşina în care trebuia să urcam, ea ajunsese înaintea noastră în Seoul. Când am ajuns la vehicol am gasit-o zâmbitoare lângă mine gata să între în maşină dar pe când să deschidă uşa Changmin i-a dat peste mână. M-am uitat la el şocat dar m-a ignorat pur şi simplu.
- S-a schimbat aranjamentul, tu mergi cu Shinee, Ara-noona, avem companie în SUV şi nu cred că ai nevoie să dai ochii cu acea persoană care sunt sigur că odată ce te vede te va lasa fară par în cap. Un drum placut! i-a spus acesta şi a împins-o uşor spre maşina din spatele nostru.
- Ce a fost asta? l-am întrebat nesigur dar el a ales să mă ignore.
Am dat din umeri absent şi am deschis uşa ca să întru în SUV doar ca să fiu întâmpinat de persoanele la care mă aşteptam cel mai putin. Gemenii şi Jaejoong. Am deschis gura să spun ceva dar nimic nu a ieşit aşa că am închis-o la loc şi m-am rezumat să întru în maşină ca să nu îi încurc pe ceilalti. Toti cei care au intrat în maşină, înafară de Changmin , au ramas uşor surprinşi de faptul că Jae era acolo, cu copii. Le-a zâmbit larg la fiecare dintre ei iar gemenii i-au salutat politicos înainte să sară pe mine spunându-mi că le-a fost dor de mine.
Inconştient o senzatie de caldură mi-a cuprins tot corpul şi puteam să jur că am fluturaşi în stomac. Pe lângă că erau atât de adorabili cu hainele lor care se potriveau şi cu caciulitele acelea adorabile cu urechiuşe de pisică, erau şi roşii în obraji facându-mă să mă topesc uşor în scaun. Chiar am ajutat la conceperea acestor două dragalăşenii umblatoare? I-am strâns tare la piept şi le-am spus la rândul meu că mi-au lipsit, mult, mult, ceea ce era şi adevarat, devii cam dependent de ei odată ce intri în contact cu dragalăşenia lor.
- Cum de ai facut să ajungi în maşina noastră, Jae? l-am auzit pe Yoochun întrebând iar eu mi-am mutat atentia spre barbatul din fata mea în timp ce-i ajutam pe gemeni să se facă comozi la mine în poală.
- Să spunem doar că, îl citez „viitorul meu socru” m-a strecurat aici şi a dat-o pe Ara afară, cu câteva telefoane, a spus iar apoi a început să râdă.
Tata? Viitor socru? Ce naiba au parintii mei în cap? Eu nici nu am obtinut iertarea lui completă şi deja ei se gândesc la lucruri de genu. Mi-am scuturat capul uşor şi m-am uitat spre Jae care arata stralucitor în paltonul lui negru şi cu fularul lui maro la gât. Era parcă scos dintr-o coperta de revistă. Parcă eu eram celebritatea, nu el. M-am uitat în jos la hainele pe care le purtam, paream un om oarecare, de ce nu m-am putut aranja şi eu mai bine?
- Eşti bine, Yun? l-am auzit întrebându-mă iar eu mi-am ridicat capul zâmbind la auzul vocii lui.
- Desigur, de ce nu aş fi? Am venit dintr-un tur extrem de obositor şi plictisitor şi m-au întâmpinat persoanele mele preferate din toată lumea! I-am raspuns în timp ce i-am sarutat pe gemenii pe cap.
- Yunho-hyung, credeam că eu sunt persoana ta preferata din toată lumea! a spus Junsu prefacându-se ranit, facându-i pe ceilalti să râdă.
După acea mică glumă s-a lasat o linişte profundă în maşină, eu mai furam câte o privire spre Jaejoong care încerca să-i facă pe gemeni să râdă. Cred că cu fiecare gest pe care-l face, mă îndragostesc şi mai mult de el. E pur şi simplu un om care este perfect din toate punctele de vedere în ochii mei. De la aparente până la suflet.
*-*-*-*-*-*
Timpul a trecut atât, dar atât de repede încât nici nu îmi vine să cred. Era deja douazeci Decembrie şi peste câtva timp avea să fie Craciunul, abia îl aşteptam, avem să-l petrec cu parintii mei, Jae şi copii. Vorbin de ei, în fiecare zi de când m-am întors din tur, am stat cu gemenii, am ieşit la mici întâlniri cu Jaejoong, nu era ceva nu ştiu cât de special, mici paşi de bebeluş care ajutau la reconstruirea relatiei noastre.
În acel timp în care l-am petrecut cu copii mi-am dat seama că erau mult mai speciali decât credeam, erau extrem de inteligenti amândoi şi parcă erau lipitiunul de altul tot timpul. Mereu fac toate lucurile împreună, mânâncă împreună, se îmbaiază împreună, se joacă împreună chiar dacă sunt şi alti copii pe lângă, îi ignoră. Am observat că Binnie e foarte protectiv asupra lui JaeYun, de aceea mereu îl protejează de orice mici lucuri care l-ar putea rani. Nimeni, dar nimeni nu poate să îl ranească sau să-l facă să pângă, înafară de el, desigur.
Cu Jaejoong am început să fac mici progresii, ne ţineam de mână uneori când mergeam la micile întâlniri, câteodată dormeam împreună, da, doar dormeam, nimic mai mult. Ne uitam la filme în timp ce stateam îmbrăţişati pe canapea. Adevarul e că punea efor şi din partea lui, încerca să mă înteleagă când nu puteam merge la ei sau când ajungeam târziu, şi pentru asta îi eram dator. Îi eram dator caci nu mă respingea şi nu îmi irosea eforturile facându-mă să mă simt prost.
Micul scandal cu Ara din Paris a fost rapid uitat, la fel cum a aparut, însă tot pe capul meu a fost de fiecare dată când intratm în cladirea de la SM.
Ca şi azi, că aveam o intrunire cu toti artiştii companiei şi nu şi-a luat mâinile de pe mine. M-a enervat total şi mi-a stors toată energia din mine şi acum eram prost dispus pentru întâlnirea mea cu Jaejoong. La dracu! Mă-ntreb dacă parintii ei o suportă aşa cât e de enervantă.
În timp ce îl aşteptam pe Jae în fata cladirii am vazut-o pe Ara ieşind din incinta ei. Din instinct am vrut să mă ascund dar deja mă vazuse şi îmi strigase numele. I-am zâmbit inconfortabil şi m-am uitat al ea în timp ce venea fugind uşor spre mine.
- Oppa! Aştepti pe cineva? m-a întrebat pe o voce pitigaiată care m-a facut să mă cutremur.
- Uhm, da, am raspuns printre dinti uitându-mă dacă nu cumva venea Jaejoong.
- Oppa, uhm, ştii că eu ţin foarte mult la tine, nu-i aşa?
- Presupun că da, am raspuns evitându-i privirea.
- Atunci mă laşi să-ţi demostrez acest lucru? a întrebat în timp ce mi-a prins fata între mâinile ei.
- Poftim? Ara ce ... , a vrut să continui dar i-am simtit buzele ei peste ale mele, facându-mă să tac.
Un fior plin de disgust mi-a trecut prin corp facându-mi stomacul să se întoarcă pe dos. Eram sigur că de altă dată nu aş fi simtit aşa ceva, însă acum, că am probat şi „fructul interzis”, atingerea atât de intimă a unei femei îmi provoacă o stare de disconfort major. Nu mi-am gasit puterea să o împing de lângă mine decât când era prea târziu.
Ultima persoană care aş fi vrut să vadă aşa ceva statea chiar în fata noastră privindu-ne intens. Atunci am împins-o de lângă mine cu mai multă forţă decât trebuia, pentru că sunt sigur că am auzit-o cazând pe jos, însă nu mi-am permis să-mi mut ochii de la Jae. Am vrut să merg la el şi să-i explic că nu e ceea ce crede, însă picioarele nu îmi raspundeau la comandă.
- Jaejoong!
Atât am fost în stare să rostesc înainte să simt că lumea se prabuşeşte în jurul meu. Dacă cumva crede că nu am fost serios în privinta lui după ce a vazut că ea m-a sarutat?
*-*-*-*-*-*
Heheeee~~
![[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]](http://i951.photobucket.com/albums/ad355/Mychyeo/tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif)
Always keep the faith !
YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.
The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End