VIse si Realitate [ + 18 ]

[Obs3ssion]

Multumesc. Stiu ca am accent ardelean pentru ca sunt o corcitura de ardelean cu oltean, asa m-au facut ai mei. Nu am descriere plictisitoare si sufocanta pentru ca urasc astfel de carti asa ca prefer ca macar sa scriu in asa fel incat sa-mi placa mie. Dialogul acela ii pus cu un scop mai mult, poate cand vei citii tot o sa-ti dai seama. Multumesc mult pentru ca ai citit si pentru sfaturi:* Pupici

Uite si un mic Promo din capitolul 3 :D


III
Spre marea mea surpriza am chiulit de la ora dirigintei si acum stau pe acoperisul liceului, admirand intinderea nesfarsita de albastru, si para de foc care straluceste deasupra orasului. Incetul cu incetul ochii mi se inchideau si pierdeam numarul gandurilor, dar am luptat cu aceasta senzatie pana la final. Am adormit si acum priveam, acelasi cer, doar ca este noapte si stelele formeaza constelatiile mult prea cunoscute.
- Aaron, de ce te-ai trezit ? Am auzit suieratul lui Reivan.
- Nu stiu, am avut o senzatie ciudata. Vreau sa fiu singur putin…
- Vrei sa vina Eric cu tine ? Nu suntem in siguranta aici, a comentat Reivan.
- Ma descurc. Am zis ca vreau sa merg singur, in caz de ceva o sa aflati, doar sunt strigatul noptii.
Am inceput sa ma plimb prin padure si sa ascult vantul cum strabate padurea dintr-un capat in altul. Nu m-am gandit ca locul acesta ar fi asa frumos…
- Cine esti ? Am auzit o voce ferma din spate.
Am intors capul si am vazut un cavaler, care purta stindardul reginei. Fata ii era acoperita de o casca, dar din cate imi puteam da seama era destul de masiv si sabia déjà o avea pregatita in mana.
- Sunt cunoscut ca si Aaron, Strigatul Noptii. Am poposit aici fiind in graba de a ma intoarce acasa…
- De ce nu ai mers in sat ?
- Aveam unde sa dorm ? Nu am bani sa platesc la vreun han…
Am crezut ca o sa ma atace, iar eu nu aveam spade de la Reivan la mine, dar spre surprinderea mea a bagat sabia in teaca si mi-a raspuns intorcand capul.
- Ai grija de tine, am auzit ca au fost zariti rebeli in zona aceasta. Daca vezi ceva ciudat sa ma anunti.
- Desigur, domnule …
- Comandantul Russo.
- Asa, domnule Comandant Russo, am sa va anunt daca se intampla ceva.
Am asteptat pana a plecat si am decis sa ma intorc cat de repede posibil la tabara si sa ne pregatim sa ne punem in miscare. Nu mai suntem in siguranta aici. Am mers pe alt drum, ca sa induc in eroare in cazul in care as fi urmarit, dar cand am ajuns in tabara am avut o surpriza.