27-06-2011, 11:29 PM
Disclaimer:Nu dețin nici un personaj din manga/anime-ul Naruto și nu fac profit de pe urma lor.
Deci sper să vă placa noul meu fic:*... App nu sunt începătoare:D
Capitolul I
Un nou talent
- Sakura. Sakura. Sakura!
Sar ca arsă când sora mea Kira îmi ţipă ca apucata în ureche. Merg să-mi iau bagajele înjurând-o în şoaptă tot drumul până la hotel. Nu trebuia să vină cineva să ne ia bagajele.
- Sper că nu ai uitat din nou să faci rezervări nu?
Sor-mea murmură un scuze şi merge să discute cu recepţionera în timp ce eu admiram băieţi care ieşeau din hotel doar in pantaloni scurţi. Nici nu pot să îi privesc bine că roşcata de sor-mea începe să o ameninţe pe recepţioneră. Doamne te rog să nu spună cine suntem că iar ne face vacanţa praf.
- Ştii măcar cine sunt eu? Sunt…
Îi pun mâna pe gură şi îmi cer scuze de la recepţioneră, Kira înjură de toţi sfinţi în timp ce părăsim hotelul. Scot telefonul şi îl sun pe tata rugând-ul să ne facă o rezervare la Perla Mării, ce urăsc numele acesta. Roşcata îmi pune că se descurca şi singură, şi eu mă prefac că o ascult. Să vă spun de ce mă prefac, pentru că analizez hotelul, era schimbat. Culoare de verde care îmi plăcea a fost înlocuită cu un roz fosforescent, era format din două clădiri, una era cu apartamente de lux şi cealaltă era pentru restul ( cum spune iubita tatei, cei neimportanţi), cele două clădiri avea cinci etaje fiecare şi erau de cinci stele. Vă întrebaţi care-i diferenţa? Păi oameni de afaceri se cazează la apartamentele de lux, mereu tata ţine şedinţe importante aici şi de atunci toţi consideră acea parte mai importată. Acul o privesc mai atent pe roşcată, cât de mult semănăm, doar suntem gemene. Totuşi şi gemeni se deosebesc într-un fel, părul nostru era diferit, ea îl avea roşcat precum Sasori, adică tata, si eu roz precum mama. Amândouă avea un metru şi şaizeci de centimetri, cincizeci de kilograme, ochii verzi, super albe, dar cu nişte buze roşi şi senzuale. Ce ne mai defineşte pe noi, ea are carnet, în timp ce eu nici a patra oară nu am reuşit să-l iau, ea poată doar culori închise, iar eu deschise. Hai că v-am spus deja prea multe, dar am uitat cel mai important lucru. Sora-mea are o voce de milioane, în timp ce clapele sunt prietenele mele. Am venit aici pentru că ea a vorbit cu un prieten şi avem de gând să ne facem o trupă.
- Cum ţi se pare?
Mă uit la roşcată şi văd că era cu doi tipi, un roşcat şi un blond. Hm, drăguţi, purtau blugi scurţi negri şi tricouri de aceiaşi culoare pe care scria „ Never†cu litere roşi. Pe sub tricouri li se vedeau corpurile bine făcute, sunt culturişti sau fac surf. Îi priveam atent şi atunci am realizat ce le-a dat sor-mea să citească, unul din cântecele mele ratate.
- Sakura ÅŸtie ritmul.
Am simÅ£it cum mă înroÅŸesc iar blondul m-a întrebat dacă am cumva insolaÅ£ie. Am chicotit ÅŸi am spus că ne grăbim să intrăm ÅŸi putem vorbi puÅ£in mai târziu. Kira se pregătea să mă întrerupă, dar am fost salvată de telefonul primit de la tata. Mă abÅ£in să nu sar la gâtul surori mele, pentru că din cauza ei nu mai avem locuri decât la cazările de lux. Intrăm ÅŸi recepÅ£ionera îţi cere scuze pentru că nu a ÅŸtiut că aveam rezervări „la categoria camerelor de luxâ€. ÃŽmi dau ochii peste cap ÅŸi merg alături de roÅŸcată spre lift, nu avea multe bagaje. De ce? Pentru că nu aveam nevoie, trebuie să facem cumpărături pentru a ne putea distra cu adevărat. Nici nu apuc să intru bine pe uşă pentru că Kira îmi spune că trebuie să plecăm repede ÅŸi că suntem aÅŸteptate în holul hotelului.
Am fost întâmpinate de ce-i doi, pe care am înţeles că îi chemă Naruto şi Garra. Roşcatul mi-a cerut să cânt puţin pentru a-şi da seama de ritm. Am deschis gura şi am cântat primele două versuri.
- Tu ai voce?
Kira se uita la mine ca la un extraterestru, iar Garra m-a rugat să cântăm puţin din cântecul pe care l-am scris.
Sakura
Mă las purtată de vis
Undeva în paradis
Unde soarele răsare
Se ridică uşor din mare
Unde noaptea ne iubim
Pe nisipul cald ÅŸi fin.
Garra
Mă las purtat de vis
Undeva în paradis
Unde tu apari mereu
Când îmi este mie greu
Unde noaptea ne iubim
Pe nisipul cald ÅŸi fin.
Amândoi
Tuuu…. Mi-ai luat sufletu`
Şi îl ţi închis
Noaptea într-un vis
Tuuu… Mi-ai luat sufletu`
- Stop, eu nu cânt.
După ce spun asta ies în fugă din hotel şi încep să mă plimb agitată şi îngândurată pe plajă. Nu puteam crede că eu ştiu să cânt, adevărul aste că nu am încercat nici o data asta. Adică dacă cântam la clape de ce mai aveam nevoie şi de o voce frumoasă, oricum nu o vio folosi. Şi băiatul ală Garra era aşa de drăguţ, cred că îmi place puţin de el.
Deci sper să vă placa noul meu fic:*... App nu sunt începătoare:D
Capitolul I
Un nou talent
- Sakura. Sakura. Sakura!
Sar ca arsă când sora mea Kira îmi ţipă ca apucata în ureche. Merg să-mi iau bagajele înjurând-o în şoaptă tot drumul până la hotel. Nu trebuia să vină cineva să ne ia bagajele.
- Sper că nu ai uitat din nou să faci rezervări nu?
Sor-mea murmură un scuze şi merge să discute cu recepţionera în timp ce eu admiram băieţi care ieşeau din hotel doar in pantaloni scurţi. Nici nu pot să îi privesc bine că roşcata de sor-mea începe să o ameninţe pe recepţioneră. Doamne te rog să nu spună cine suntem că iar ne face vacanţa praf.
- Ştii măcar cine sunt eu? Sunt…
Îi pun mâna pe gură şi îmi cer scuze de la recepţioneră, Kira înjură de toţi sfinţi în timp ce părăsim hotelul. Scot telefonul şi îl sun pe tata rugând-ul să ne facă o rezervare la Perla Mării, ce urăsc numele acesta. Roşcata îmi pune că se descurca şi singură, şi eu mă prefac că o ascult. Să vă spun de ce mă prefac, pentru că analizez hotelul, era schimbat. Culoare de verde care îmi plăcea a fost înlocuită cu un roz fosforescent, era format din două clădiri, una era cu apartamente de lux şi cealaltă era pentru restul ( cum spune iubita tatei, cei neimportanţi), cele două clădiri avea cinci etaje fiecare şi erau de cinci stele. Vă întrebaţi care-i diferenţa? Păi oameni de afaceri se cazează la apartamentele de lux, mereu tata ţine şedinţe importante aici şi de atunci toţi consideră acea parte mai importată. Acul o privesc mai atent pe roşcată, cât de mult semănăm, doar suntem gemene. Totuşi şi gemeni se deosebesc într-un fel, părul nostru era diferit, ea îl avea roşcat precum Sasori, adică tata, si eu roz precum mama. Amândouă avea un metru şi şaizeci de centimetri, cincizeci de kilograme, ochii verzi, super albe, dar cu nişte buze roşi şi senzuale. Ce ne mai defineşte pe noi, ea are carnet, în timp ce eu nici a patra oară nu am reuşit să-l iau, ea poată doar culori închise, iar eu deschise. Hai că v-am spus deja prea multe, dar am uitat cel mai important lucru. Sora-mea are o voce de milioane, în timp ce clapele sunt prietenele mele. Am venit aici pentru că ea a vorbit cu un prieten şi avem de gând să ne facem o trupă.
- Cum ţi se pare?
Mă uit la roşcată şi văd că era cu doi tipi, un roşcat şi un blond. Hm, drăguţi, purtau blugi scurţi negri şi tricouri de aceiaşi culoare pe care scria „ Never†cu litere roşi. Pe sub tricouri li se vedeau corpurile bine făcute, sunt culturişti sau fac surf. Îi priveam atent şi atunci am realizat ce le-a dat sor-mea să citească, unul din cântecele mele ratate.
- Sakura ÅŸtie ritmul.
Am simÅ£it cum mă înroÅŸesc iar blondul m-a întrebat dacă am cumva insolaÅ£ie. Am chicotit ÅŸi am spus că ne grăbim să intrăm ÅŸi putem vorbi puÅ£in mai târziu. Kira se pregătea să mă întrerupă, dar am fost salvată de telefonul primit de la tata. Mă abÅ£in să nu sar la gâtul surori mele, pentru că din cauza ei nu mai avem locuri decât la cazările de lux. Intrăm ÅŸi recepÅ£ionera îţi cere scuze pentru că nu a ÅŸtiut că aveam rezervări „la categoria camerelor de luxâ€. ÃŽmi dau ochii peste cap ÅŸi merg alături de roÅŸcată spre lift, nu avea multe bagaje. De ce? Pentru că nu aveam nevoie, trebuie să facem cumpărături pentru a ne putea distra cu adevărat. Nici nu apuc să intru bine pe uşă pentru că Kira îmi spune că trebuie să plecăm repede ÅŸi că suntem aÅŸteptate în holul hotelului.
Am fost întâmpinate de ce-i doi, pe care am înţeles că îi chemă Naruto şi Garra. Roşcatul mi-a cerut să cânt puţin pentru a-şi da seama de ritm. Am deschis gura şi am cântat primele două versuri.
- Tu ai voce?
Kira se uita la mine ca la un extraterestru, iar Garra m-a rugat să cântăm puţin din cântecul pe care l-am scris.
Sakura
Mă las purtată de vis
Undeva în paradis
Unde soarele răsare
Se ridică uşor din mare
Unde noaptea ne iubim
Pe nisipul cald ÅŸi fin.
Garra
Mă las purtat de vis
Undeva în paradis
Unde tu apari mereu
Când îmi este mie greu
Unde noaptea ne iubim
Pe nisipul cald ÅŸi fin.
Amândoi
Tuuu…. Mi-ai luat sufletu`
Şi îl ţi închis
Noaptea într-un vis
Tuuu… Mi-ai luat sufletu`
- Stop, eu nu cânt.
După ce spun asta ies în fugă din hotel şi încep să mă plimb agitată şi îngândurată pe plajă. Nu puteam crede că eu ştiu să cânt, adevărul aste că nu am încercat nici o data asta. Adică dacă cântam la clape de ce mai aveam nevoie şi de o voce frumoasă, oricum nu o vio folosi. Şi băiatul ală Garra era aşa de drăguţ, cred că îmi place puţin de el.