22-04-2011, 11:30 PM
Disclaimer: nu detin nici un personaj din mangaul/animeul Naruto in afara celor creata de mine si nu fac profit de pe urma acestora.
Surioara mea, Valeee, care nu e legitima, s-a gandit sa faca un fic in colaborare cu mine. Suntem doua neexperte in a face fic-uri dar incercam sa ne perfectionam.
Fara alte introduceri fiul nostru micut> > >
Capitolul I
Cand spui cuvantul "acasa" unde te duci cu gandul?
La un loc primitor, calduros si plin de dragoste. Poate multi l-ar descrie asa dar pe mine ma duce cu gandul la casa mea. O pestera intunecoasa, rocoroasa si umeda unde lumina soarelui nu patrunde. Sunt o ninja medic care poate sa te ucida sau sa te salveze. Depinde de misiunea care imi este incredintata si sa fiu sincera, ucid fara pic de sentimente. Sunt o sabie cu doua lame. Pe de o parte pot rani adversarii sipe de o parte te pot rani pe tine. Eu sunt o arma ideala. Nu am sntimente, ucid cand mi se spune, protejez fara sa ma gandesc la propia-mi viata si salvez daca mi se spune. De asta am fost conceputa. Sa ucid sau sa salvez. Cat despre familia mea, aceasta este formata din surorile mele, nu de sange ci de sabie, kisaeng, cu care am crescut, si ele fiind ca si mine.
Va ganditi ca imi e greu fara sa-mi cunosc familia dar nu mi-e deloc deoarece sigur nu m-au vrut si de ca sa-i caut daca ei m-au abandonat?
Imi place viata mea asa cum este si nu as schimba-o pentru nimic in lume. Sunt o fata destul de treaba cand nu sunt misiune dar am o mica problema in a comunica... Ca kisaeng nu trebuie sa vorbesc sau sa mi se vada fata pana nu implinesc optesprezece ani. De aceea port o masca si nu vorbesc cu nimeni decat cu surorile mele asigurandu-ma ca nu ma aude nimeni. Toti ma considera o ciudata deoarece am o masca si port mereu o pereche de pantaloni lalai pe mine si o bluza la fel de lalaie ca si pantalonii.
Dar maine este cinci iunie si chinul meu se va sfarsi cu aceasta zi deoarece este ziua mea. In curand o sa pot sa-mi dua jos masca, o sa pot sa vorbesc si o sa pot sa-mi i-au hainele care imi plac si o sa-mi etalez corpul perfect. Sunt inalta, subtirica si cat despre forme,sunt destul de bune. Am pielea alba, parul roz iar ochii ca doua pietre de jad.
Acum ziua e pe sfarsite iar eu ma duc la culcare asteptand ziua de maine sa-mi dau jos masca si sa icep sa vorbescsi sa le dovedesc celorlalti ca nu-s o ciudata.
Adorm cu gandul ca de maine o sa vorbesc caci sa fiu sincera nci nu stiu ce fel mai arata vocea mea sau daca macar mai stiu sa mai vorbesc.
A doua zi ma trezesc la ora 08:00 si ma duc la mentorul meu, Tsunade, caci fiecare kisaeng are cate un mentor. Aceasta femeie imi este ca o mama si sa fiu sincera este o femeie careia nu-i dai mai mult de treizeci de ani si desi este in varsta. Are parul blond ca spicele graului, prins in doua codite iar ochii ca ciocolata cu lapte. Este ce mai bune prietena a mea si m-a sfatuit mereu si m-a ajutat in cele mai grele momente. Ma indrept spre biroul ei deoarece traditia era ca mentorul sa-ti dea masca jos. Ajunsa ciocanes si aud un intra dupa acre intru. Ma asez jos pe o perna iar aceasta imi scoate masca. Dupa ce mi-o da jos imi da oglinda sa ma privesc. Dupa imi da un evantai roz cu un dragon pe ea iar dragonul inconjurat de fluturi si diferite flori iar la capat avea niste zimti bine ascutiti. Imi spune ca acesta este evantaiul meu.Ii multumesc dupa care ma pregatesc de petrecere deoarece azi va fi petrecerea in care o sa beau ceai dintr-o ceasca cu toate surorile mele.
Ma duc in camera mea di de acolo imi scot o bluza alba cu flori de cires lunga pana la sani si o rochie care se continua de la sani in jos mov.
Parul il fac un coc corean la spate dupa care astept sa vina Tsunade sa ma i-a.
Gomenasai ca e mic dar nu am timp si promit ca o sa scriu mai mult:*
Surioara mea, Valeee, care nu e legitima, s-a gandit sa faca un fic in colaborare cu mine. Suntem doua neexperte in a face fic-uri dar incercam sa ne perfectionam.
Fara alte introduceri fiul nostru micut> > >
Capitolul I
Cand spui cuvantul "acasa" unde te duci cu gandul?
La un loc primitor, calduros si plin de dragoste. Poate multi l-ar descrie asa dar pe mine ma duce cu gandul la casa mea. O pestera intunecoasa, rocoroasa si umeda unde lumina soarelui nu patrunde. Sunt o ninja medic care poate sa te ucida sau sa te salveze. Depinde de misiunea care imi este incredintata si sa fiu sincera, ucid fara pic de sentimente. Sunt o sabie cu doua lame. Pe de o parte pot rani adversarii sipe de o parte te pot rani pe tine. Eu sunt o arma ideala. Nu am sntimente, ucid cand mi se spune, protejez fara sa ma gandesc la propia-mi viata si salvez daca mi se spune. De asta am fost conceputa. Sa ucid sau sa salvez. Cat despre familia mea, aceasta este formata din surorile mele, nu de sange ci de sabie, kisaeng, cu care am crescut, si ele fiind ca si mine.
Va ganditi ca imi e greu fara sa-mi cunosc familia dar nu mi-e deloc deoarece sigur nu m-au vrut si de ca sa-i caut daca ei m-au abandonat?
Imi place viata mea asa cum este si nu as schimba-o pentru nimic in lume. Sunt o fata destul de treaba cand nu sunt misiune dar am o mica problema in a comunica... Ca kisaeng nu trebuie sa vorbesc sau sa mi se vada fata pana nu implinesc optesprezece ani. De aceea port o masca si nu vorbesc cu nimeni decat cu surorile mele asigurandu-ma ca nu ma aude nimeni. Toti ma considera o ciudata deoarece am o masca si port mereu o pereche de pantaloni lalai pe mine si o bluza la fel de lalaie ca si pantalonii.
Dar maine este cinci iunie si chinul meu se va sfarsi cu aceasta zi deoarece este ziua mea. In curand o sa pot sa-mi dua jos masca, o sa pot sa vorbesc si o sa pot sa-mi i-au hainele care imi plac si o sa-mi etalez corpul perfect. Sunt inalta, subtirica si cat despre forme,sunt destul de bune. Am pielea alba, parul roz iar ochii ca doua pietre de jad.
Acum ziua e pe sfarsite iar eu ma duc la culcare asteptand ziua de maine sa-mi dau jos masca si sa icep sa vorbescsi sa le dovedesc celorlalti ca nu-s o ciudata.
Adorm cu gandul ca de maine o sa vorbesc caci sa fiu sincera nci nu stiu ce fel mai arata vocea mea sau daca macar mai stiu sa mai vorbesc.
A doua zi ma trezesc la ora 08:00 si ma duc la mentorul meu, Tsunade, caci fiecare kisaeng are cate un mentor. Aceasta femeie imi este ca o mama si sa fiu sincera este o femeie careia nu-i dai mai mult de treizeci de ani si desi este in varsta. Are parul blond ca spicele graului, prins in doua codite iar ochii ca ciocolata cu lapte. Este ce mai bune prietena a mea si m-a sfatuit mereu si m-a ajutat in cele mai grele momente. Ma indrept spre biroul ei deoarece traditia era ca mentorul sa-ti dea masca jos. Ajunsa ciocanes si aud un intra dupa acre intru. Ma asez jos pe o perna iar aceasta imi scoate masca. Dupa ce mi-o da jos imi da oglinda sa ma privesc. Dupa imi da un evantai roz cu un dragon pe ea iar dragonul inconjurat de fluturi si diferite flori iar la capat avea niste zimti bine ascutiti. Imi spune ca acesta este evantaiul meu.Ii multumesc dupa care ma pregatesc de petrecere deoarece azi va fi petrecerea in care o sa beau ceai dintr-o ceasca cu toate surorile mele.
Ma duc in camera mea di de acolo imi scot o bluza alba cu flori de cires lunga pana la sani si o rochie care se continua de la sani in jos mov.
Parul il fac un coc corean la spate dupa care astept sa vina Tsunade sa ma i-a.
Gomenasai ca e mic dar nu am timp si promit ca o sa scriu mai mult:*