A picture of you

[MiraA]

Capitolul 23

-Jones, o iau razna! Nu mai suport! Daca nu faci ceva o sa-i strang pe aia doi de gat! Jur!
M-am asezat sau mai bine zis m-am aruncat pe scaunul de langa profesorul meu care era atent la modelele pe care le fotografia. Baietii lui se comportau mult mai frumos decat ai mei, dupa cate vedeam. Stateau cum trebuie, se atingeau, nu se incruntau si cel mai important: il ascultau. Desigur, nu puteam sa spun acelasi lucru despre Axel si Emmet. Intre ei plutea energie negativa, iar asta se vedea in poze. Aratau de parca mai aveau un pic si-si sareau unul altuia in gat.
Ma auzi? Fa ceva!!
-Cum ti se pare? intreba barbatul pe un ton degajat, fiind inca atent la modelele ce asteptau linistite instructiunile lui.
-Ce? Nu intelegeam ce vroiam sa spuna si capul ma durea ingrozitor. Am inceput sa-mi frec tamplele incercand sa evit o migrena.
-Sa simti din nou. Nu cred ca te-am vazut atat de nervos din primul tau an de facultate cand mai aveai un pic si imi aruncai echipamentele pe geam. Mai ti minte, Sky? Asa erai tu inainte...
Cand i-am auzit cuvintele m-am blocat...asa eram eu? asa fusesem eu? Nici macar nu-mi mai aminteam. Parca trecusera secole de atunci, nu trei amarati de ani. Parca imi vorbea de cu totul si cu totul alta persoana, nu de mine.
-Serios? Nu mai tin minte. Dar nu asta conteaza acum, i-am zis ridicandu-ma de pe scaun si incepand sa fac ture inainte si inapoi, gesticuland nervos. Manie e prima noapte cu luna plina. Totul trebuie sa iasa perfect. PERFECT! Sau intreaga sedinta va fi ruinata. Astai doi vor trebui sa se inteleaga. Sunt doar niste poze in care se prefac ca sunt prieteni, nimic mai mult! De ce nu se descurca?!
Barbatul incepu sa rada. Lasa aparatul jos si veni langa mine. Ma batu pe umeri in semn de parere de rau, apoi imi puse in brate niste foi.
Ce sunt astea? il intreb dupa ce mi-am aruncat o privire fugitiva peste ele.
-Scenariul pentru maine seara.
M-am incruntat si am inceput din nou sa rasfoiec paginile pana ce am citit ceva ce sigur imi va cauza cosmaruri.
-Saruuut?! Astia doi vor trebui sa se sarute? Si sa fie dezbracati pe deasupra?! Ati innebunit cu totii?
Am aruncat foile si m-am asezat pe scaun, dar cum nu aveam stare m-am ridicat iar si am inceput sa ma plimb mai agitat ca inainte.
-De ce reactionezi asa? E un simplu sarut...Sau nu vrei ca cei doi sa o faca? Profesorul meu zambi intr-un mod ce mie imi dadea fiori.
-Ce naiba vrei sa zici cu asta?
-Pai, intre tine si Axel e ceva, nu-i asa? Nu cred ca iti convine ca se saruta cu fostul tau iubit. Sau iti convine?
-Nu ma lua cu psihologia inversa, profesore. Nu am chef. Cum ai zis si tu e un simplu sarut si asta e munca. Daca ar fi in stare sa o faca, nu as avea acum dureri de cap, dar ei nu pot nici macar sa stea unul langa altul. Ce sa mai zic de un sarut si atingeri pasionale...
-Nu a zis nimeni nimic de atingeri pasionale, Sky. Cred ca tie iti fuge mintea la mai mult decat e scris acolo. Barbatul dadu cateva indicatii baietilor apoi continua sa faca poze. Recunoaste ca iti pasa, zise intr-un final.
Isi batea joc de mine, nu-i asa? Normal ca imi pasa! NU era bine, nu era deloc bine.
-La dracu', DA. Imi pasa. Bine? Imi pasa si cu asta basta! Am urlat facandu-i pe toti sa se intoarca spre mine si sa ma privesca surprinsi. Doar Jones chicotea usor.
-Asta e Sky pe care l-am cunoscut in urma cu 3 ani. De ce iti pasa? ma intreba dupa aceea.
-Habar n-am, am mormait pentru mine. Chiar nu stiu. Probabil pentru ca e vorba de sedinta si suntem contra cronometru...am zis ezitand, dar stiam ca mint. Nu de aceea imi pasa...Imaginea cu ei doi imbratisati, sarutandu-se...nu-mi placea deloc. Nu vroiam sa-l vad pe Emmet in bratele altcuiva. Inca ma durea, dar, pe partea cealalta, daca cel ce il va imbratisa era Axel durere devenea de zece ori mai mare. Ma simteam...tradat. Tradat? De ce? pana la urma e vorba doar de munca, nimic mai mult. Iar Axel putea sa fie cu oricine. Nu ma interesa...dar nu vroiam ca acel oricine sa fie Emmet. Da, asta era. Doar asta.
-Da, cum zici tu. Se vedea ca nu ma crede, dar ma alsa in pace. Am oftat, i-am urat noroc in continuare, cu toate ca eu eram cel ce va avea nevoie de el asezonat cu niste nervi de otel, apoi am facut cale intoarsa si m-am indreptat spre locul unde ma astepta Axel. Probabil venise dupa mine cand am plecat.
-Esti foarte amuzant cand te enevezi, imi sopti la ureche, dupa care imi musca pavilionul usor, facandu-mi pielea sa se infioare.
-Axel, nu acum. Trebuie sa terminam aici. Ofta cu parere de rau, dar aproba din cap si merse inaintea mea spre locul unde aveam pregatit noul decor: o mica punte ce lega hanul de lac si ducea mult spre interiorul apei. Imi palcea privelistea. In spatele lor se vor vedea copacii, apa lacului ce stralucea si animite pasari ce inotau pe suprafata ei. Daca vor sta ca lumea pozele vor iesi spectaculos.
Axel se indeparta, mergand langa Michelle, care ii facea cu mana. Am zambit cand am vazut cat de bine se intelege cu ea. Pareau cufundati intr-o conversatie importanta, banuiam eu, cand in spatele meu i-am auzit lui vocea:
-Ce mai faci, Sky?
M-am intors surpins si l-am masurat din priviri. De ce tinusem atat de mult la el? Acum nu-mi mai dadeam seama.
-Bine, acelasi lucru pe care ar trebui sa-l faceti si voi: muncesc.
-Imi pare rau, zise intr-un final. Nu trebuia sa plec asa. Nu trebuia sa te las aici.
Uneori, dupa ce el a plecat, mi-am imaginat scenarii ca acesta cand el venea si-mi cerea scuze, iar eu il iertam si ne impacam. Dar acum...pur si simplu nu imi pasa.
-Bine, i-am zis indiferent. Daca te faca sa te simti mai bine, te iert. Acum hai sa ne pregatim de sedinta ca suntem in intarziere.
-Stai, zise si a prinse de mana cand eu am dat sa ma indepartez. Vreau...vreau sa ne impacam. Vreau sa fim din nou impreuna. Nici n-ai idee cat de gelos sunt cand ala, zise aratand spre Axel, te atinge sau te priveste ca si cum i-ai apartine.
Inima nu-mi batea mai tare, palmele nu-mi transpirara din cauza emotilor. Eram...gol. Am inceput sa zambesc, iar zambetul s-a transformat in ranjet, apoi intr-un ras sinistru ce rasuna tare in linistea din jurul meu. Toti isi intoarsera privirile curioase spre mine, inclusiv Axel.
-Sky pe care tu il vrei nu mai este! Vocea mea era indiferent, dar dura. Auzindu-ma facu un pas in spate. Sky care te-a iubit si a facut orice pentru tine, care a fost in stare sa-si infrunte familia, care a vrut sa te faca fericit, a disparut. A murit! Nu mai sunt decat eu aici. Iar eu nu te vreau. Nu esti destul de bun pentru a ma satisface. Cand aveam sentimente era simplu, dar acum cand nu mai simt absolut nimic, sexul cu tine ar deveni anost. Tu nu ma poti face sa simt din nou.
Se blocase. Nu stia ce sa zica. Am ridicat din umeri si m-am intors cu spatele dorind sa-mi ajustez aparatul foto cand i-am auzit pasii repezi, dupa care m-am simtit impins de o forta mare in mijlocul lacului. Am lovit apa cu putere, si, din instinct si frica am inceput sa bat din mani si picioare a sa ma mentin la suprafata.
Emmet ma impinsese in lac, chiar daca stia ca nu pot sa inot. Apa era adanca, nu ajungeam cu picioarele la fund si simteam cu ma scufund. Apoi l-am vazut cum vine spre mine. Prima mea impresie a fost ca vrea sa ma ajute, dar in loc de asta ma pocni cu putere peste fata, impingandu-ma mai in largul apei.
Mi-a pierdut si putinul echilibru pe care il aveam si m-am dus la fund. Nu vedeam decat apa in toate partile. Nu stiam care e iesirea. M-am mai zbatut o vreme, dar in curand plamanii mei au inceput sa protesteze violent din nevoie de aer. Mi-am inclestat maxilarul, dar degeaba. Am inspirat, lasand apa sa-mi intre pe caile nazale, provocandu-mi arsuri groaznice...Ma voi inecat. Voi muri inecat de mana personei pentru care as fi fost in stare sa-mi dau si viata.
Pieptul mi se stranse din cauza durerii sufletesti. Stia ca nu pot inota si totusi...imi facuse asta.
Nu-mi mai pasa, am renuntat sa mai lupt, lasandu-ma in voia apei...