Punem pariu [16-18+]

[Psike]

.Dudiii cititor fidel:). Da, am gresit acolo cu ora, nu mi-am dat seama. Legat de ficurile gen telenovela, fiecare face cum vrea, insa eu nu sunt genul. Adica da exista si momente fericite, dar nu tot ce zboara se mananca.
October bun venit.:) Nu-ti pot spune ce urmeaza, insa sper sa-ti placa si merci de comm.
BLforever chiar ma gandeam ce vor crede ce-i ce citesc de gemetele acelea;)). Mmm amandoi sunt firi calme, pana se enerveaza:)), stii vorba. Lucian nu e ceea ce pare, sincer. De fapt mama lui nu stie, zice mai mult in gluma da' le nimereste.

Cap. 14

Dupa doua ore de conversatie in care vorbisem despre ce ne place si ce nu, imi povestise despre toate tipele cu care fusese si cica se culcase cu unul, dar era beat. Normal c-am inceput sa rad si i-am zis ca nu-l cred, dar mai bine taceam.
-Deci nu ma crezi? spuse el privindu-ma fix.
-Nu! am zis dand din umeri si intinzandu-ma sa iau pachetul de tigari de pe masa.
-Si daca-ti arat! continua el ranjind.
-N-ai cum si in plus nu-mi pas..
Dar n-am mai putut sa termin fraza pentru ca ma intorsese catre el si era la cativa milimetrii de chipul meu. Aerul devenise fierbinte si inima imi batea din ce in ce mai tare, simtind ecoul in tample.
Am inghitit in sec incercand sa continui a-l privi si sa nu-i arat ca mi-e teama, desi nici eu nu stiu ce simteam in momentele alea. Ochii lui straluceau si parca era un animal de prada ce tocmai isi gasise cina, sau un copilas ce vede o jucarie si abia asteapta s-o dezmembreze.
Mi-am coborat privirea si buzele lui erau mai rosii, usor intredeschise si rasuflarea calda imi lovea obrazul. Incepuse sa ma sarute usor pe obraz, coborand pe gat si nu stiu daca era un sentiment de respingere sau ceva. Eram confuz.
-Lasa-ma! am spus impingandu-l de pe mine.
-De ce? spuse el incercand sa respire normal. Iti placea!
-Da, de ce sa nu recunosc, cui nu i-ar placea sa fie curva ta! am spus taios.
M-am lasat pe canapea si mi-am trecut degetele prin par, incercand sa ma calmez si sa gasesc o explicatie logica la ce fusese mai devreme. Sigur imi placuse, dar nu cred ca din cauza a ce-i zisesem eu. Oare eram atras de el? Sau era doar curiozitate si nestiinta? Adica el stia mai multe si fusese cu destule persoane, pe cand eu avusesem doar cateva prietene si cand ma simtisem nesigur rupsesem relatia.
-E atat de ciudat! Adica nu stiu ce sa zic, e diferit si…. Mai tu asculti ce zic eu? am spus zgaltaindu-l.
-Scuze! Ma uitam la tipa aia blonda!
Mi-am mutat privirea spre acea blonda si era buna, desi deloc genul meu. Purta niste pantaloni stramti ce daca n-ar fi fost negri as fi crezut ca sunt propria piele si o bluza, destul de subtire, alba, cu umerii goi. Din profil puteam observa cat de strident era machiata, iar cand am auzit-o vorbind si am vazut ca vocabularul ei era mai colorat ca al meu a fost un Nu! categoric.
-Pai, daca-ti place, du-te!
-Ma lasi?
L-am privit prostit si tipul chiar radea de mine.
-Suntem cumva casatoriti si nu stiu? am zis privindu-l sceptic. N-am verigheta pe deget si nu-ti apartin si..
-Dar eu da!
-Ce da? am zis iritat ca ma tot intrerupea.
-Eu iti apartin si daca vrei iti dau si verigheta! spuse el si zambind scoase de pe deget un inel, un fel de dragon impletit si luandu-mi mana, mi-l aseza pe mijlociu. Gata! zise zambind multumit.
-Mai! am spus oftand. E ciudat, prea, adica ok poate ma placi, dar chiar nu cred, adica iti tot bati joc si ma faci in toate felurile si acum. Nu pot sa te cred si…
-Uite, nu-ti cer sa te culci cu mine sau sa fim iubiti. Doar prieteni! Prieteni? continua intinzandu-mi mana si zambind cald.
-Amici! am spus si eu si i-am strans degetele.
Continua sa zambeasca si se pare ca n-avea nimic impotriva ca eu il consideram mai putin decat ma vedea el pe mine. Avea degetele reci, lungi ca de pianist; i-am zambit si eu si m-am trezit imbratisat. Trupul lui emana o caldura atat de mare incat in comparatie cu mainile sale parea ciudat. Dar el era ciudat, cuvantul asta i se potrivea foarte bine.
Am oftat si pentru cateva ore nu muream daca uitam de cate un principiu sau vreo regula, doar eram amici nu? I-am raspuns la imbratisare, punandu-mi mainile pe spatele lui si simtind materialul rece al gecii de piele. Era o senzatie placuta, insa cateva priviri strambe mi-au dat de gandit, cu ce greseam?
-Ignora-i! l-am auzit spunand si am tresarit. Ei nu inteleg! a continuat si si-a pus mainile pe talia mea, ridicand usor puloverul.
Un fior mi-a trecut prin trup si parca acea imagine inocenta a apropierii noastre s-a spart. Dupa cateva clipe ne-am despartit si fiecare si-a reluat locul pe canapea, el fumand o tigara si eu cu un pahar de cockail, in mana, privind in gol.
***
Ma simt atat de obosit si parca totul se invarte cu mine; fumul de tigara a devenit atat de inecacios si parca s-a strans in valuri, unul mai imputit ca altul. Nu zic ca nu fumez, dar nu-mi place mirosul, destul de ciudat.
Sunt foarte multi pe ringul de dans si el nu stiu pe unde e. Il caut cu privirea si se pare ca pana la urma s-a dus la tipa aia; am pufnit amuzat si era idiot. Macar sa se prefaca pana la capat daca vrea sa ma vrajeasca.
-Ce fraier! am spus si mi-am trecut degetele prin par.
Era o senzatie asa de ciudata si nici cand nu dormisem nopti intregi nu mi-era asa de rau, dar nemaiesind ma dezobisnuisem. Plus ca dupa acel incident fortat de ai mei am lasat alcoolul si tigarile, nu ca acum ei ar sti ca ma apuc sau voi face asta.
M-am ridicat de pe canapea si am dat sa-mi iau geaca, dar se pare ca venisem doar in pulover, ce dragut, afara era frig si la mine era vara. Am oftat si stand cateva clipe pe ganduri am aruncat inelul in paharul lui, mici bule ridicandu-se. N-avea rost sa mai stau pe aici si nici sa regret ca venisem.
Am luat-o spre iesire si imi venea sa-i strig Frate luati-va o camera! , caci mai avea putin si o dezbraca acolo pe aia. L-am auzit strigandu-ma, dar nu i-am raspuns.
M-a cuprins un tremurat si numai un nebun ca mine ar fi iesit asa la ora aia; mi-am cuprins talia cu bratele, incercand sa ma incalzesc si am luat-o usor spre casa. Treceau foarte putine masini si nu era mai nimeni pe strada.
Cerul era plumburiu, fara pic de nori, iar stele abia se zareau printre cladirile inalte. M-am oprit la trecere, asteptand sa se faca verde si cativa pasi se auzeau puternic in spatele meu.
S-a oprit respirand greu, rezemandu-se de stalp si ziceai ca-si da duhul acolo; am chicotit si a mormait ceva nemultumit.
-De ce-ai plecat?
-Unde-i blonda? Am zis fara sa-l privesc.
-Poftim? zise el nedumerit.
-Blonda! Am continuat.
-Ce?
-Hai ma nu fi idiot! Adica tu te saruti cu aia si mai s-o faceti acolo si tu ma intrebi ce? Ce?
-Gelos cumva? zise el luandu-ma de umeri.
-Deloc.
Se facuse verde si am traversat pe cealalta parte, el urmandu-ma si tot incercand sa ma faca sa vorbesc. L-am ignorat si tot ce vroiam era sa ajung acasa, sa dorm cateva ore bune, iar apoi sa cred ca nu iesisem afara si ca nu-l vazusem. Simplu, dar cum faci asta cand ai un Vlad ce se tine dupa tine ca un caine? Totusi nu era chiar asa de rea ideea de a sta cu el si cine stie.
-Imi placi! Am spus repede.
-Ha?
-Vlad esti prost! Vlad! am spus iritat.
Bause atat de mult incat nu se mai tinea pe picioare, iar mirosul, o doamne, era mai rau ca intr-un bar. Am incercat sa aflu din mormaielile lui unde sta si m-a dus pe tot felul de stradute intortocheate si alei, incat nu stiu cum aveam sa plec inapoi.
Era o parte a orasului pe care n-o mai vazusem, blocuri saracacioase si totul era atat de gri. Ca si cum cerul ar fi manjit totul cu paliditatea lui. Nu-mi mai simteam umarul stang, iar el se lasa si mai greu; ma simteam ca o nevasta.
-La ce apartament stai? Am intrebat eu incercand sa caut cheia prin buzunarele lui.
-Blonda!
-Cum era aia? am intrebat si ar fi fost idiot sa-mi zica numarul apartamentului.
-15!
Imi venea sa-i dau cu ceva in cap, era cel mai tembel om beat pe care-l intalnisem si daca n-as fi fost atat de obosit poate m-ar fi amuzat aceasta discutie. Am urcat treptele si oare de ce trebuia sa stea tocmai la III.
In final am ajuns si am reusit sa descui. Apartamentul era de fapt o garsoniera micuta, frumos mobilata si se pare ca nu era nimeni acasa. M-am descaltat si dupa ce-am rasucit cheia in broasca am intrat in singura camera a imobilului.
L-am asezat pe pat, unul de doua persoane, si cu chiu cu vai am reusit sa-i dau geaca si adidasii jos. M-am asezat si eu pe pat si m-am uitat prin jur, mai erau in camera o biblioteca plina de carti, CD-uri si reviste puse amestecate, un birou plin de hartii, un laptop si un mic sifonier.
-Mai, eu plec! am zis dand sa ma ridic.
-Nu! spuse el tragandu-ma in pat si punandu-si bratul peste mine.
Dupa ce-am incercat de cateva ori sa ma ridic am renuntat, era tarziu si puteam sa dorm si aici. Am inchis ochii si pleoapele au cazut grele, inghitind ultima raza a acelei zile.