Punem pariu [16-18+]

[Psike]

.Dudiii stiu ca citesti, dar daca nu vad comm n-am siguranta c-ai trecut pe aici si mai ales nu pot afla parerea ta.

BLforever merci de comm.

Cap 12.

Statia de autobuz era pustie si ploaia nu dadea semne sa se opreasca prea curand. Vantul imi trecea prin hainele subtiri si m-am gandit ca n-aveam ghiozdanul. Nici macar nu stiam cat e ceasul si daca e tot azi si nu alta zi. M-am rezemat de peretele de plastic, incercand sa respir normal si durerea de cap revenise; ajunsesem sa ma intreb daca e normal sa ma doara mereu capul sau poate aveam probleme cu vederea.
M-am urcat in autobuz, fara sa-mi mai cumpar bilet si speram sa nu fie vreun controlor. Raceala barii mi-a inviorat putin trupul si trecandu-mi usor degetele peste frunte am avut impresia ca ard. Probabil frigul de afara si ploaia, plus faptul ca eram foarte subtire imbracat imi ofereau o raceala zdravana.
De fiecare data cand priveam pe geam imi veneau in minte vorbele lui si cel mai rau ma enerva faptul ca nu stiam daca e adevarat. Daca as fi stiut ca ma minte as fi acceptat, dar asa osciland intre cele doua era neplacut. Nici macar nu stiam ce simt. Stiam doar ca el ma enerveaza zi de zi si daca as putea l-as sterge de pe fata pamantului, ca n-aveam vreodata sa ne intelegem si mai ales sa fim impreuna. Plus ca eram amandoi baieti si n-as fi acceptat sa joc rol de tarfa pentru el, sunt barurile pline de asa ceva.
Dar mai era un lucru. Nu cat m-ar fi deranjat pe mine sa fiu vazut pe strada cu el in postura aia, dar ce-ar fi zis ai mei. Numai gandul ma facea sa intru in pamant de rusine si cred c-as fi mancat o mama de bataie sau as fi zburat instantaneu din casa.
Continua sa ploua si arborii pareau atat de tristi cu trupurile negricoase si fara frunze; cateva foi vegetale zaceau pe trotuare, sfasiate de pasii grabiti si zgribulite de frig.
Am coborat la a treia statie si am luat-o spre apartamentul bunicii, grabind pasul. Era mai nimeni pe strada si din cauza norilor grei se intunecase mai repede. Un fior de teama mi-a traversat trupul cand am vazut ca in scara erau multe persoane ce fumau si ma priveau stramb. Am trecut repede de ei urcand treptele si apasand pe clanta am intrat repede. Ca si cum ei ar fi putut veni dupa mine.
Am inspirat adanc de cateva ori incercand sa-mi calmez respiratia si m-am descaltat. Bunica iar nu era acasa. Deja incepuse sa ma enerveze chestia asta si macar de-as fi locuit singur as fi stiut ca nu m-asteapta nimeni, dar asa.
Un bilet pe frigider mi-a spus ca ea avea sa petreaca cateva zile cu bunicul la tara. Pare-se ca se simtise mai bine si medicul ii recomandase aer curat, asa ca profitase si se intorsese in micuta lui casa. Am zambit usor si m-as fi bucurat ca cei doi sa redevina apropiati si sa fie iarasi ca in copilaria mea.
Am pus niste apa la fiert, intr-un ibric micut si cateva frunze de menta. Desi nu beam ceai simteam nevoia de ceva cald si care se facea repede. In acest timp am mers si am facut un dus fierbinte si m-am schimbat in niste pantaloni de trening, o bluza groasa si niste sosete flausate. Ceaiul era gata, am oprit aragazul si mi-am pus intr-o cana.
M-am asezat in pat, invelindu-ma cu plapuma si chiar daca eram atat de imbracat tot mi-era frig. Oricate haine as fi pus pe mine, daca mi-era frig din interior n-aveam ce sa fac. Am suflat usor, asteptand sa se mai raceasca putin si am gustat din licoarea mentolata.
Stropii se loveau puternic de geam si strangeam si mai tare cana intre degete, continuand sa beau. Dupa ce-am terminat am pus-o pe noptiera si m-am bagat mai bine in plapuma, strangandu-mi genunchii la piept. Respiram greu, intredeschizand uneori buzele si nu ma simteam in stare sa merg la scoala. Oricum ce conta.
***
Sunetul metalic al unei chitari a inceput sa se auda din ce in ce mai tare si buimac am deschis ochii; ce naibii putea sa faca asa?
Inca cu patura in cap am intins mana spre noptiera si am luat telefonul. Oarecum am vazut ca ma suna un numar necunoscut. Ce prostie; am respins si l-am dat pe silentios. Nu era nici noua ceasul.
Strangeam din dinti si chiar daca aveam capul sub perna si patura peste, tot auzeam mobilul. Vibra din zece in zece minute si l-as fi facut tandari. Gandeste-te c-ai doar unul! Daca ramai fara el esti mort! Cand a sunat a cincea oara mi-au sarit toate rotitele si m-am ridicat din pat luandu-l si raspunzand:
-Cine ma-ta esti si ce vrei?
Vocea de la capatul celalalt a ezitat cateva clipe si ma intrebam cine e. Poate fusesem prea dur? Dar totusi e dimineata si am dreptul sa fac cum vreau atata timp cat nu-l cunosc si suna ca un disperat.
-Sunt Vlad!
-Ce vrei? am spus ragusit.
De unde naibii avea numarul meu? Ah l-as fi facut bucati si prima data cand il vad o sa-i rup gatul.
-Ai putea sa bei niste ceai! Pai vroiam sa-ti inapoiez ghiozdanul si te-astept in parc. Daca ai tupeu!
A inchis. Idiotul mi-a inchis. Am inspirat adanc de cateva ori, apoi am expirat. De ce trebuia sa-mi strice fiecare zi din viata chiar si cand nu eram la scoala.
M-am schimbat luandu-mi niste blugi, o helanca si un hanorac.Vazand ce tare bate vantul afara mi-am luat si un fes gri.
Nici nu iesisem bine afara ca vantul era sa ma ia pe sus. Mi-am lipit mai bine mainile de trup, strangand degetele in buzunare si injurand printre dinti. Aveam sa ajung mort acasa din cauza unui tampit care ma suna dimineata sa-mi dea cartile. Mai bine si le baga undeva.
Paseam fara sa ma gandesc ce avea sa-mi spuna, ca avea sa-mi zica ceva. Vroiam sa se termine repede si daca ma enerva poate-i dadeam si doua. Nu stiam de ce sunt asa revoltat azi, dar ma bucuram intr-un fel. Ajuns la intrarea in parc am luat-o pe aleea principala cautandu-l din ochi; l-am zarit pe o banca fumand o tigara si se vedea c-a inghetat de frig.
M-am oprit in fata lui, privindu-l fix si se pare ca nu ma observase. La ce naibii se tot gandea, ca asa se uitase si atunci la infirmerie, pe geam. Am inghitit in sec si mi-am trecut degetele prin fata lui; nimic.
-Vlad! am spus accentuand fiecare litera. Da-mi alea odata si lasa visatul!
-Neata si tie! zise el zambind. Nu vrei sa mai stam de vorba? Uite stiu o cafenea si..
-Da-mi! am continuat.
-Hai mai! spuse el lingusindu-se.
-Vlad nu-s una din fufele tale! Da-mi-le odata! am spus hotarat.
Il priveam fix si poate regretam ceea ce zisesem, caci vazusem ca l-a deranjat. Ma irita amabilitatea lui si sigur avea un motiv, problema era ca eu n-aveam nici timp si nici chef sa aflu.
-Nu ma iubesti… zise el trist.
-Nu, niciodata! Te urasc cat pot eu de mult! am spus facand o pauza. Nu ma intereseaza de unde ai numarul meu, ce urmaresti, dar ma lasi in pace, clar? am continuat, incepand sa tusesc.
Mi-a intins ghiozdanul si un fior mi-a trecut prin trup cand mi-a atins degetele. Am oftat si mi l-am pus pe umar, intorcandu-ma pe calcaie.
-Poate mai vorbim!
-Mnda..trebuie sa-mi schimb numarul! am spus pentru mine, in timp ce ieseam din parc.