Tu m'ai invatat sa iubesc

[♪RockPrincess♪]

Well.....m-am intors cu continuarea:d Sper sa va placa

Capitolul III-
Sakura:
Ajung in fata liceului.Era o cladire mare inconjurata de bancute,straturi de flori parfumate si chipuri vesele. Cobor din masina,ii fac cu mana fratelui meu si ma-nvaluie un parfum mirific. Mii de fluturasi colorati defileaza pe covorul multicolor al florilor. In curtea liceului sunt multi adolescenti care se distreaza si rad impreuna. Sunt foarte energici si se bucura de aceasta dimineata superba. Pasesc gratios in curte si deja toate privirile sunt indreptate spre mine. Mai este o jumatate de ora pana incep cursurile asa ca ma indrept spre o bancuta. Imi scot orarul si vad ca prima ora am dirigentie. Grozav! Acum o sa ma puna sa ma prezint in fata clasei. Ce stanjenitor! Imi ridic privirea si observ o fata care se indrepta spre mine. Avea parul negru ca pana corbului si ochii blanzi si iubitori. Desi pare calma si zambeste,era rosie in obraji. Se vede ca e putin timida.
-Buna! Tu esti noua aici,nu? Eu sunt Hinata. Dupa ce imi spune cum o cheama afiseaza un zambet micut si ma priveste cu caldura.
-Buna Hinata! Eu sunt Sakura Haruno. Ma bucur sa te cunosc. Dupa ce mai vorbim putin mai vin langa noi inca doua fete. Prima era foarte vorbareata,avea parul ca spicele de grau,iar ochii ei straluceau in lumina ca doua pietre pretioase. Din cate am inteles o cheama Temari. A doua fata,Ten Ten,avea parul saten prins in doua cocuri si ochii de culoarea ciocolatei. Dupa cateva minute de povestit aflu ca suntem in aceeasi clasa, a XII-a C. Noile mele prietene incep sa imi prezinte colegii dar privirea mea s-a oprit pe un baiat care sta singur pe banca. Are parul mai intunecat decat noaptea si ochii abisali nu exprima niciun sentiment. Are parul in tepi la spate si doua suvite ii mangaie fata alba si catifelata. Le spun fetelor ca ma intorc imediat si ma indrept spre brunetul misterios. Ma asez langa el si imi iau inima in dinti reusind sa ii spun ceva.
-Buna! Eu sunt Sakura Haruno si sunt noua in acest liceu....nu apuc sa mai spun altceva ca brunetul ma intrerupe taios.
-Nu te-am intrebat cine esti si nu imi pasa ce vrei! Pleaca si lasa-ma in pace! Vai ce tupeu. Cum poate sa fie atat de rau si rece?
-Hei! Eu nu ti-am facut nimic! Nu e vina mea ca esti asa nervos. Esti doar un baiat fitos si insensibil! Ma ridic nervoasa si merg spre intrare. Ma uit la el si acesta inca ma priveste uimit. Asta ii trebuie daca nu stie sa se comporte frumos.
Sasuke:
Nu pot sa cred! Nicio fata nu mi-a vorbit asa pana acum. Toate sunt topite dupa mine,dar sa fie ea diferita? Nu cred. Sigur e la fel ca toate. Dar......parca imi pare rau ca am tipat la ea. Nu stiu de ce pentru ca nu m-am simtit asa pana acum dar nu cred ca trebuia sa fiu asa dur. Aud clopotelul si ma indrept spre clasa. Ma asez in banca si astept sa vina diriga. Inca ma gandesc la fata aceea....Sakura parca o cheama. Ochii ei mici ca doua smaralde care ma priveau cu caldura. Parul rozaliu care ii mangaia fata catifelata...Stai putin. De ce ma gandesc eu la ea? Trebuie sa mi-o scot din minte. Lucru imposibil pentru ca acum intra diriginta noastra urmata de rozalie
-Buna dimineata copii! Aceasta este noua voastra colega. Sakura prezinta-te te rog.
-Buna! Eu sunt Sakura Haruno si sunt o fata foarte vesela si prietenoasa. Am optsprezece ani si m-am mutat in Konoha acum doua zile din New York. Sper sa imi fac multi prieteni.
Zambeste larg,dar cand se uita la mine ii apare o urma de tristete in privire. Spre uimirea mea si a ei diriginta ii zice sa se aseze langa mine. Se aseaza,dar nu vrea sa ma priveasca. Acum e momentul sa aflu daca e diferita sau nu.
-Buna Sakura! Eu sunt Sasuke. Ma bucur ca vom fi colegi de banca.
-Cine te crezi? Acum cateva minute tipai la mine si acum esti dragut? Fata asta chiar e diferita. Daca as fi vorbit asa cu alta fata deja era la mine in brate dar ea nu. Rozalia inca ma priveste cu ura.
-Imi pare rau ca ti-am vorbit asa,Sakura. Realizez acum ca am fost prea dur si nu aveam motiv ca sa iti vorbesc asa. Joc putin teatru pentru ca vreau sa aflu mai multe despre ea. Fata asta mi-a trezit interesul. Se uita la mine putin uimita si afiseaza un zambet micut. Orele trec foarte greu dar uneori mai arunc cate o privire la rozalie. Avea mereu zambetul pe buze si am observat ca ma privea din cand in cand cu coada ochiului. Trece si ziua asta si cursurile se termina in sfarsit. Ajung la iesire si o vad pe Sakura cu inca trei fete. Dupa ce aceasta ramane singura ma duc la ea.
-Sakura...eu as vrea......sa te intreb.....ceva. Deabia am reusit sa vorbesc. Nu am mai patit asta. Ce se intampla cu mine?
-Spune Sasuke. Te ascult.
-Eu...as putea sa te conduc? In felul acesta ne putem cunoaste mai bine.
-Sigur ca da. Iii apare un zambet pe fata si ma priveste cu multa caldura. Pe drum am aflat ca a stat in New York,ca parintii ei sunt oameni importanti<ca si ai mei> si mi-a povestit cat de dor ii este de tot cea lasat in urma. A venit randul meu sa ii spun despre mine. M-am hotarat sa ii zic adevarul despre lucrul care mi-a schimbat viata. Sunt sigur ca ea ma va asculta si ma va intelege.
-Sti,Sakura...Isabella Uchiha nu e mama mea naturala. Acum trei ani mama mea Shizune era in masina si se indrepta spre o firma din afara orasului. Un sofer beat a intrat in ea si a scos-o de pe drum. Au incercat sa o salveze dar...a fost prea tarziu. Mama mea nu mai era. Dupa un an tata s-a recasatorit cu Isabella Gonzalez. Inca mai simt mirosul parfumului de vanilie in camera al mamei mele si o vad mereu in visele mele. Avea parul negru si matasos si ochii ei rosii emanau iubire si fericire...In timp ce povesteam am observat ca i-au aparut doua perle pe obraji. Ma ia de mana si ma priveste trista. Mana ei alba era catifelata si calduta.
-I-imi pare rau,Sasuke. N-am stiut.
-Nu-i nimic Sakura,dar eu din acel moment nu am mai iubit pe nimeni pentru ca inima mea s-a inchis de durere...Isi apleaca usor capul si priveste in gol. Cred ca a afectat-o mult povestea mea. Ma simt bine ca i-am spus asta. Parca sunt mai eliberat. Nimeni nu stie lucrul asta....doar ea.
-Se pare ca am ajuns acasa. Multumesc ca m-ai condus Sasuke. Ne vedem maine la scoala. Pa Sasuke!
Pa Sakura! Inainte sa plece ma saruta usor pe obraz. Are cele mai fine buze din lume. O vad cum se indeparteaza. Ating usor obrazul sarutat si zambesc. Locul acela acum e fierbinte. Parca sarutul ei mi s-a imprimat pe obraz

Sakura:
Sasuke...Acest baiat nu e cum vrea sa para. Nu e dur si insensibil. E sincer,cald si a trecut prin multe. Imi pare rau pentru mama lui,cred ca a fost o femeie minunata si stiu ca a iubit-o si o iubeste mult. Ma socat foarte mult povestea lui. Inteleg acum de ce s-a purtat asa rau de dimineata,dar nu inteleg de ce acum a fost dragut,calm si mi-a spus povestea lui. Poate simtea nevoia sa se descarce. Ma arunc pe pat si imi inchid ochii. Chipul lui imi apare in minte. Cand l-am luat de mana am simtit cum sangele in fierbe in vene. Avea mana asa calda si fina. Dar acum cand l-am pupat pe obraz am simtit cum fluturasi imi zburau prin stomac si mii de fiori reci imi strabateau corpul. E ceva special legat de baiatul acesta. El e diferit. Poate vom fi prieteni. Dar ceva e sigur. Nu imi pot scoate imaginea lui din minte. Incet mi se-nchid ochii si pornesc spre taramul viselor unde ma asteapta el.

Cam atat:d Sper sa fie bun si sa va placa>:d< Va astept comentariile:x