Autopsy of a dream...[YAO!]

[.Dudiii]

Pai..e primul meu fic,nu sunt prea buna la gramatica,deci sunt sigura ca voi avea greseli de exprimare,greseli cu semnele de punctuatie etc.Sper totusi sa va placa.



Andrew[Andy](18 ani)
Abigail[Abby] (18 ani)
Danielle[Dean] (25 de ani)
Capitolul I

A new beginning

*Frica,un sarpe care-ti alearga pe sira spinarii,ca o functie obligatorie pentru organismul tau;insotindu-ti gesturile,felul tau de a fi,frica-i un puzzle care s-a imprastiat in mii de bucatele,fara nici o noima;fara aer care sa patrunda printre perdelele neprimitoare si sa curete noroiul strecurat in mucegaitii pereti cerebrali.

*

Simtea cum tot mai mult corpul i se desprindea de lumea reala,cum cade in negura timpului,un gunoi nefolositor intr-o lume plina de jucarii manipulate.Frica ii incoltea tot mai mult fiecare particica a corpului,puzzle-ul acela al fricii sale cand ajunge pe pamant si improasca tot universul cu sange;sau teama,si mai concreta,tot mai clara amintirea chipului acela alb,copilaros,care-si ascundea intotdeuna gandurile fata de ceilalti,acea Abigail pe care o stia,si caruia ii impartasea toate secretele,sufletul acela bland,un inger pentru el.
In gat i se invalmaseau silabe,cuvinte,aceleasi gafaieli de teama,poate nu-i teama ci doar aceeasi dorinta de a parasi scenariul unor fapte care nu ajung sa se puna de acord cu ceea ce el astepta de la realitate.Si defapt ce astepta de la realitate?Absolut nimic,pentru ca simtea deja ca nu exista si nici nu a existat,doar o umbra ce a trecut prin lume,una neobservabila.
E frig… si-a spus in gand simtind cum stropii de apa inghetata ii inundau corpul deja rece.Ura iarna,da o ura,pentru frigul groaznic pe care trebuia sa-l indure mereu,o ura si pentru zambetele copiilor cand aruncau cu bulgari de zapada,dar nu era timpul sa se gandeasca la asta,trebuia sa-si aduca aminte urgent unde e si cine e cu adevarat.Trupul sau tremura usor,dar isi putea simti inima batand cu o caldura imensa,deci nu era mort sau macar asa spera.Era intuneric,frig si tot ce auzea erau gandurile sale ce se repetau precum ecourile.Vroia cu disperare sa se poata misca,dar ceva il tinea acolo,parca pironit de propria viata,nu putea decat sa auda si sa gandeasca,asta nu prea ii era necesar in astel de momente.
-Mami,mami,e un om mort aici,uite! se auzi o voce cristalina si curioasa de copil,care rasuna in pereti cerebrali ai baiatului.Doar atat a putut sa auda,apoi a simtit ca pluteste si o urma de sirena.Totul era negru si rece,precum inainte,nu se mai auzea nimic,nici macar gandurile nu si le mai putea auzii.Simtea ca ceva ii rechema sufletul in corp,dar acesta nega cu vehementa ca s-ar putea intampla chiar asta,probabil era o plasmurie a imaginatiei sale.
Il pierdem… se auzi o voce in departare apoi un sunet ce anunta ca inima sa nu mai batea deloc.Nu putea fi sfarsitul,nu vroia asta,si daca era ce?Mereu isi dorise sa moara,pentru el nu exista viata,decand ea era in Lumea Celor Drepti.Stia ca daca moare el nu va ajunge acolo,nu avea sanse,era patat cu sangele multor personae nevinovate,cu sangele unor ingeri nedezvoltati,prea tineri pentru a-si intinde aripile si a-si lua zborul,inainte ca el sa faca ce a facut.Simti o izbitura,apoi deschise speriat ochii,dar ii inchise cand o lumina orbitoare il izbi.
E viu! se auzi o voce entuziasma-ta.Prefera sa taca,nu vroia sa intre in discutie cu nimeni,de ce?Pentru ca-l salvase,el vroia sa moara,nu era drept,defapt ce era drept in viata lui?NIMIC.Adormise repede,de parca tocmai trecuse printr-o etapa grea din viata lui,defapt chiar asa facuse,insa nu i se parea important.

*
Deschise cu greu ochii si in fata ii aparu chipul angelic al lui Abigail,o fata in jur de 18 ani,cu un par lung si auriu,iar ochii,ochii ii erau de un albastru marin,te puteai pierde prin culoarea sa seducatoara,si te facea sa crezi mai mult in ziua de maine decat ai crezut in ziua de azi, era o fata linistita,amuzanta si copilaroasa,dar nimeni nu stia ce durere imensa se putea ascunde sub acel zambet visitor.Intinse mana spre ea,vroia s-o atinga,sa-i spuna ce dor i-a fost de ea si avea inca multe sa-i povesteasca,tot ce patise de cand ea plecase spre o alta lume.In acel moment usa salonului se deschise si imaginea fetei disparu instantaneu.Injura in gand pe toti sfintii,nu-i venea sa creada,era asa aproape de ea si persoana pe care nu se sinchisi sa o priveasca,fiind prea nervos ca-i intrerupse “vizita” vechii lui prietene,il deranja.Isi ridica privirea de un albastru precum valurile marii furtunoase care se lovesc de stanci,spumegand parca de furie,precum culoarea cerului intr-o zi ploioasa.Il privi pe tipul care intrase,mai bine zis il analiza atent.Ochii rosi precum sangele,asta i se parea putin ciudat,nu mai vazuse o asemenea persoana.
Probabil poarta lentile… gandi roscatul continuand sa-l priveasca,mai bine spus sa se holbeze la el.Era blond,iar prin tricoul alb si lipit de piept se puteau distinge muschii baiatului.Dadu de cateva ori din cap incercand sa iasa din visare.Se ridica in fund pe pat privindu-l intrebator,usa se deschise brusc si o asistenta destul de inalta cu un par scurt si brunet pasi in salon,trecand prin blondul ce statea in usa.Andy scutura din cap privind buimac.
Poftim?!! intreba speriat si se ridica din pat,apoi isi freca rapid ochii.
Cum ai..si el cum a..? intreba buimac,asistenta privindu-l putin ciudat.
Probabil ai avut un cosmar,intinde-te sa-ti schimb bandajul. a zis bruneta calma.