Sooooooooo, ce chestie, am terminat un fic si vin cu altul ^^
Oh well, I tell ya, si asta e puuuutin cam diferit fata de celelalte O.o (dar aici nu ma refer *neaparat* la momentul cand apare yaoiul:)))
So sweethearts, hope ya like this new idea of mine ^^
Limita de varsta: + 18
Observatii cu privire la continut: Poate contine limbaj obscen
Tip de comentariu solicitat: Orice tip
Numar de capitole: 20-30
Drumul meu luase sfarsit. Ma oprisem din mers, imi lasasem bagajele sa cada pe pamantul uscat si imi ridicasem privirea, cuprinzand intreaga imagine.
Universitatea "Trilok". Inaltata maiestuos, ca un castel, cu turnuri inalte, parand din absolut orice punct de vedere, magnific. Cine ar fi zis ca in el s-ar ascunde sute de fiinte din trei rase diferite?
Lumea in care eu traiesc, sau mai bine spus, planeta se numeste "Trilyk", ea fiind impartita in trei mari teritorii: Cel al bestiilor, cel al demonilor si cel al ingerilor. Pana atunci, niciun teritoriu nu fusese incalcat fara permisiune, de fapt rasele tineau distanta intre ele, iar explicatia cea mai simpla pentru acest lucru fiind "diferenta".
Cei care ajung la universitatea Trilok, insemna ca doresc sa cunosca celelalte doua specii, ca sunt deschisi la o astfel de experienta, care, de fapt, inseamna mult. Foarte putini doreau sa se implice cu alta rasa si nu a lor, poate de frica necunoscutului. Dar eu nu puteam condamna.
Numele meu este Ciryl si fac parte din rasa ingerilor. Precum suna, cei ca mine sunt adepti ai pacii, si ai linistii... suntem calmi, curiosi, prietenosi... insa nu toti de acord cu interactionarea cu celelalte doua rase. Eu, fiind indeajuns de incapatanat, mi-am sustinut dorinta de a ajunge la aceasta universitate. Voiam sa cunosc tot ce tine de lumea noastra, sa cunosc obiceiurile celor doua rase, caracterul lor... desigur, inafara de ceea ce invatasem la scoala.
Demonii sunt certareti, zgomotosi, impacientati si mult prea activi, iar cei din rasa bestiilor rautaciosi, nepasatori, nu foarte prietenosi, insa preferau sa fie inconjurati de liniste si intuneric. Desi forma ambelor rase este umana, la fel ca a noastra, a ingerilor, bestiile sunt diferite. Fiecare bestie poate lua forma unui anumit animal, insecta, reptila, pasare sau sarpe, insa nu stiam cand... Daca era la un anumit interval de timp, in anumite situatii, sau cand doresc ei. Fiecare are propriile puteri ce apartin respectivei fiinte.
Noi, ingerii, avem aripi. Nu numai pentru zbor, ci pentru siguranta. Insa in Trilok, folosirea puterilor este interzisa.
-Ciryl! strigase o voce foarte cunoscuta mie, insa de mult neauzita.
Inaintea ochilor mei se contura incetul cu incetul, imaginea unui vechi prieten care fugea fericit inspre mine. Si el era inger.
Lerim era un baiat mai inalt decat mine, cu ochi argintii si par roscat aprins, lung pana la umeri, insa mereu tinut intr-o coada la spate.
-Da, am ajuns in sfarsit, rostisem eu, inainte ca roscatul sa ajunga aproape de mine, pentru a ma prinde intr-o imbratisare puternica.
-Atat de mult te-am asteptat! Doi ani nu au trecut repede, spuse el, indepartandu-ma putin pentru a ma observa. Ai mai crescut in inaltime... dar tot mic ai ramas! adauga apoi glumet.
-Da... Mereu am fost mai mic decat tine, aprobasem eu zambitor.
El avea varsta de douazeci de ani. Eu doar saptesprezece.
In Trilyk, se face doar scoala care dureaza de la patru ani, la saisprezece. Toate cele trei rase au un proces de dezvoltare rapid, si de la un an, memoriile si cunostiintele se stabilizau, iar ceea ce se invata sau citea nu mai putea fi uitat, de aceea, nivelul de cunostiinte, crestea foarte repede.
La Trilok, se poate ajunge de la orice varsta mai mare de doisprezece ani, atata timp, cat cel care e admis, are sa ramana cinci ani acolo.
Amicul meu, Lerim, fusese dispus sa faca acel lucru, de la optsprezece ani. Pe atunci aveam inca cincisprezece, dar nu eram la fel de convins ca el ca voiam sa cunosc mai multe despre bestii si demoni, pana cand, devenisem indeajuns de interesat incat sa vreau sa scriu prima mea carte. Totusi, nu ma hotarasem despre care din cele doua rase, dar trebuia sa fie interesant.
Lerim luase doua din bagajele mele, apoi imi ceruse sa il urmez, ceea ce si facusem, ascutator.
Intrasem pe o usa dubla, imensa de fier, care se deschisese cu un scartait infernal. Holul imens si plin, se intinse inaintea ochilor mei si am pasit in urma amicului meu, privind in jur la ceilalti, ce stateau de povesti, asteptand ceva. Mi se parea ciudat ca nu reuseam sa fac diferenta intre rase, desi unii din ei aratau sobru si doar atunci puteam spune ca nu faceau parte din rasa mea.
Curand in jurul nostru se adunasera un mic grupulet de patru insi, care l-au salutat pe Lerim si pareau interesati a ma cunoaste.
Facusem cunostinta cu ei. Erau trei baieti si o fata. Ea era un demon.. unul cu par rozaliu, lung pana la solduri, ochi verzi, stralucitori, si un trup suplu, frumos dezvoltat. Numele ei era Seren.
Unul din cei trei baieti, era inger, la fel ca mine si Lerim, iar ceilalti doi erau bestii. Eseer, Zerev si Selek.
Dupa ce ii cunoscusem, cu totii au zambit prietenos. Ma bucurasem, deoarece erau de fapt la fel ca mine: dornici de a cunoaste.
Invartindu-mi privirea prin camera, ceva imi atrase atentia.
-Hei... el cine e? intrebasem eu, lasandu-mi ochii fixati pe cineva din dreptul scarilor imense ce duceau probabil spre camere.
Era un baiat inalt, cu cel mai negru par pe care il vazusem vreodata, ce era scurt si ciufulit in spate, iar bretonul deranjat cadea in partea stanga a fruntii, aproape acoperindu-i ochiul. Ochii lui... erau ciudati. Asemeni unei pisici, pupilele ii devenisera subtiri la lumina, iar culoarea lor era o combinatie frumoasa de turcoaz in jurul pupilei, pana la verde pe margini. Dupa chipul sau, as fi crezut ca era din rasa mea, un inger, insa ochii si tatuajul sau in totalitate negru de pe partea dreapta a gatului il tradau. Tatuajul era un tribal, avand forma din profil a unui cap de felina ce ragea nervoasa.
Gulerul camasii sale rosii, era ridicat, insa nu indeajuns incat sa acopere tribalul.
Acel material de culoarea sangelui nu ii ascundea decat pielea bratelor si a spatelui, insa era descoperit in fata, neavand nasturii incheiati.
Ma intrebam cum putea sa se expuna astfel in fata celorlalti. Nici macar nu era asa cald...
Lasa sa i se observe pielea ferma si neteda a pieptului si abdomenului, a trupului sau frumos construit din muschi, care se puteau observa si admira cu usurinta. Umerii ii erau lati, iar bratele puternice. Era atragator, insa aura sa nu parea una prietenoasa, dimpotriva chiar.
Avea mainile varate in buzunarele pantalonilor sai negri si parea a povesti plictisit cu o persona de langa el. Nu schitase niciun zambet, desi toti cei ce il inconjurau radeau sau aveau macar un zambet pe buze.
-Sssht! Vorbim despre asta mai tarziu, soptise Lerim, usor crispat, cerandu-mi apoi sa continui sa il urmez.
Ne indepartasem de cunostintele lui si a trebuit sa urcam pe acele scari. Lerim trecuse repede, cu capul in jos, evitand privirea brunetului si a celor din jurul lui, insa eu fusesem curios. Ii studiasem ochii din profil, si trasaturile frumoase, insa masculine. Totusi imi facuse pieptul sa salte in spaima, atunci cand, atat de brusc isi aruncase privirea spre ochii mei, iar pupilele i se subtiara.
Inghitisem cu greu cand simtisem un nod in gat si inima luand-o la goana, asa ca am marit pasul, ajungandu-l din urma pe roscat.
Expirasem eliberat atunci cand ajunsesem in capatul scarilor, unde, in dreapta si in stanga erau coridoare lungi, parca interminabile.
Noi am mers in dreapta, si la a cincea usa de pe partea stanga, ne oprisem, iar el isi contola buzunarul din spate a pantalonilor pentru cheia argintie, misca si patratoasa cu care descuiase printr-o apasare a unui buton, permitandu-mi sa intru.
-Baiatul ala e ciudat, am spus eu lasandu-mi bagajul sa cada pe podea, de indata ce Lerim trantise usa in urma noastra.
-Niciodata sa nu vorbesti despre el cand va aflati in aceeasi incapere.
Vocea lui inca era soptita, si se apropiase de mine.
-De ce? nu e ca si cum aude tot.
-Ba da, aude... Tipul se numeste Shar. Nu e nici bestie nici demon, ci e corcitura intre cele doua. Puterile lui nu pot fi controlate si unele raman activate chiar si in forma lui umana. I-ai observat ochii, presupun. Dar pe langa ei, are cel mai ascutit auz, e foarte rapid si agil...
-Chiar exista hibrizi? ma uimisem eu, mergand spre patul de langa geamul din partea cealalta a camerei.
-Da, si el e unul din ei. Ca bestie, e un leopard alb. Acum intelegi de ce aude tot, rostise roscatul, inca soptit.
-Da, si acum inteleg ce reprezinta tatuajul de pe gat si ochii lui ciudati. M-a inspaimantat cand m-a privit dintr-o data. Parca m-a fulgerat...
-Doar nu te mai uita la el, ma sfatuise Lerim. Trebuie sa merg in camera mea. Imediat va incepe "Deschiderea anului" si trebuie sa aratam bine. Pregateste-te si tu, apoi ne vedem in jumatate de ora.
Oftasem. As fi vrut sa aflu mai multe, insa el plecase deja. Ma simteam putin obosit iar acel lucru ma indemnase a ma duce spre baie, unde mai intai ma privisem in oglinda ce ocupa intregul perete din partea dreapta.
Ochii mei de un violet aprins pareau obositi din cauza orelor nedormite, iar parul meu argintiu, nu foarte lung, isi ravasise bretonul pe fruntea mea, apoape acoperindu-mi sprancenele. Chipul cu trasaturile fine nu imi mai arata obrajii la fel de rozalii, insa buzele mele pline, de culoarea piersicii ramasesera neschimbate in ciuda starii mele nu foarte bune. Am cascat si imi intinsesem trupul. As fi vrut sa dorm, insa ma astepta o zi lunga.
Scapasem de jacheta mea alba, apoi de tricoul de aceeasi culoare. Imi placea albul si obisnuiam sa il port aproape mereu.
Dupa ce scapasem si de restul obiectelor vestimentare, trupul meu se infatisase inaintea oglinzii imense. Nu era la fel de impunator precum a acelui brunet, caruia ii placea sa isi expuna pielea in fata tuturor. Poate ca trupul meu nu era firav, ca al unui copilas, insa nu eram nici corpolent... doar ca oricare altul din rasa mea, doar cu o forma simpla, zvelta.
Cabina automata isi deschisese usile, permitandu-mi sa intru, apoi setasem temperatura apei de la butoanele unui panou dinauntrul acesteia.
Apa incepuse a curge precum ploaia, din tavanul cabinei, lasandu-ma pe mine sa ma relaxez inainte de a-mi spala parul si trupul.
Totusi, gandul meu sarise brusc la acel baiat... Niciodata nu intalnisem un hibrid. Se spunea ca existau foarte putini, iar din cate auzisem, bestia leopard era una pe cale de disparitie. Putea fii interesanta o carte despre astfel de fiinte.Teritoriul ingerilor inca nu cunoscuse asa ceva.
**** Cei care nu stiu cum e un tatuaj tribal am aici o pozica asemanatoare cu ideea mea pentru tatuajul lui Shar ^^
![[Imagine: stock-vector-collections-animal-tribal-v...435695.jpg]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/stock-vector-collections-animal-tribal-vector-47435695.jpg)
Oh well, I tell ya, si asta e puuuutin cam diferit fata de celelalte O.o (dar aici nu ma refer *neaparat* la momentul cand apare yaoiul:)))
So sweethearts, hope ya like this new idea of mine ^^
Limita de varsta: + 18
Observatii cu privire la continut: Poate contine limbaj obscen
Tip de comentariu solicitat: Orice tip
Numar de capitole: 20-30
Capitolul I
Drumul meu luase sfarsit. Ma oprisem din mers, imi lasasem bagajele sa cada pe pamantul uscat si imi ridicasem privirea, cuprinzand intreaga imagine.
Universitatea "Trilok". Inaltata maiestuos, ca un castel, cu turnuri inalte, parand din absolut orice punct de vedere, magnific. Cine ar fi zis ca in el s-ar ascunde sute de fiinte din trei rase diferite?
Lumea in care eu traiesc, sau mai bine spus, planeta se numeste "Trilyk", ea fiind impartita in trei mari teritorii: Cel al bestiilor, cel al demonilor si cel al ingerilor. Pana atunci, niciun teritoriu nu fusese incalcat fara permisiune, de fapt rasele tineau distanta intre ele, iar explicatia cea mai simpla pentru acest lucru fiind "diferenta".
Cei care ajung la universitatea Trilok, insemna ca doresc sa cunosca celelalte doua specii, ca sunt deschisi la o astfel de experienta, care, de fapt, inseamna mult. Foarte putini doreau sa se implice cu alta rasa si nu a lor, poate de frica necunoscutului. Dar eu nu puteam condamna.
Numele meu este Ciryl si fac parte din rasa ingerilor. Precum suna, cei ca mine sunt adepti ai pacii, si ai linistii... suntem calmi, curiosi, prietenosi... insa nu toti de acord cu interactionarea cu celelalte doua rase. Eu, fiind indeajuns de incapatanat, mi-am sustinut dorinta de a ajunge la aceasta universitate. Voiam sa cunosc tot ce tine de lumea noastra, sa cunosc obiceiurile celor doua rase, caracterul lor... desigur, inafara de ceea ce invatasem la scoala.
Demonii sunt certareti, zgomotosi, impacientati si mult prea activi, iar cei din rasa bestiilor rautaciosi, nepasatori, nu foarte prietenosi, insa preferau sa fie inconjurati de liniste si intuneric. Desi forma ambelor rase este umana, la fel ca a noastra, a ingerilor, bestiile sunt diferite. Fiecare bestie poate lua forma unui anumit animal, insecta, reptila, pasare sau sarpe, insa nu stiam cand... Daca era la un anumit interval de timp, in anumite situatii, sau cand doresc ei. Fiecare are propriile puteri ce apartin respectivei fiinte.
Noi, ingerii, avem aripi. Nu numai pentru zbor, ci pentru siguranta. Insa in Trilok, folosirea puterilor este interzisa.
-Ciryl! strigase o voce foarte cunoscuta mie, insa de mult neauzita.
Inaintea ochilor mei se contura incetul cu incetul, imaginea unui vechi prieten care fugea fericit inspre mine. Si el era inger.
Lerim era un baiat mai inalt decat mine, cu ochi argintii si par roscat aprins, lung pana la umeri, insa mereu tinut intr-o coada la spate.
-Da, am ajuns in sfarsit, rostisem eu, inainte ca roscatul sa ajunga aproape de mine, pentru a ma prinde intr-o imbratisare puternica.
-Atat de mult te-am asteptat! Doi ani nu au trecut repede, spuse el, indepartandu-ma putin pentru a ma observa. Ai mai crescut in inaltime... dar tot mic ai ramas! adauga apoi glumet.
-Da... Mereu am fost mai mic decat tine, aprobasem eu zambitor.
El avea varsta de douazeci de ani. Eu doar saptesprezece.
In Trilyk, se face doar scoala care dureaza de la patru ani, la saisprezece. Toate cele trei rase au un proces de dezvoltare rapid, si de la un an, memoriile si cunostiintele se stabilizau, iar ceea ce se invata sau citea nu mai putea fi uitat, de aceea, nivelul de cunostiinte, crestea foarte repede.
La Trilok, se poate ajunge de la orice varsta mai mare de doisprezece ani, atata timp, cat cel care e admis, are sa ramana cinci ani acolo.
Amicul meu, Lerim, fusese dispus sa faca acel lucru, de la optsprezece ani. Pe atunci aveam inca cincisprezece, dar nu eram la fel de convins ca el ca voiam sa cunosc mai multe despre bestii si demoni, pana cand, devenisem indeajuns de interesat incat sa vreau sa scriu prima mea carte. Totusi, nu ma hotarasem despre care din cele doua rase, dar trebuia sa fie interesant.
Lerim luase doua din bagajele mele, apoi imi ceruse sa il urmez, ceea ce si facusem, ascutator.
Intrasem pe o usa dubla, imensa de fier, care se deschisese cu un scartait infernal. Holul imens si plin, se intinse inaintea ochilor mei si am pasit in urma amicului meu, privind in jur la ceilalti, ce stateau de povesti, asteptand ceva. Mi se parea ciudat ca nu reuseam sa fac diferenta intre rase, desi unii din ei aratau sobru si doar atunci puteam spune ca nu faceau parte din rasa mea.
Curand in jurul nostru se adunasera un mic grupulet de patru insi, care l-au salutat pe Lerim si pareau interesati a ma cunoaste.
Facusem cunostinta cu ei. Erau trei baieti si o fata. Ea era un demon.. unul cu par rozaliu, lung pana la solduri, ochi verzi, stralucitori, si un trup suplu, frumos dezvoltat. Numele ei era Seren.
Unul din cei trei baieti, era inger, la fel ca mine si Lerim, iar ceilalti doi erau bestii. Eseer, Zerev si Selek.
Dupa ce ii cunoscusem, cu totii au zambit prietenos. Ma bucurasem, deoarece erau de fapt la fel ca mine: dornici de a cunoaste.
Invartindu-mi privirea prin camera, ceva imi atrase atentia.
-Hei... el cine e? intrebasem eu, lasandu-mi ochii fixati pe cineva din dreptul scarilor imense ce duceau probabil spre camere.
Era un baiat inalt, cu cel mai negru par pe care il vazusem vreodata, ce era scurt si ciufulit in spate, iar bretonul deranjat cadea in partea stanga a fruntii, aproape acoperindu-i ochiul. Ochii lui... erau ciudati. Asemeni unei pisici, pupilele ii devenisera subtiri la lumina, iar culoarea lor era o combinatie frumoasa de turcoaz in jurul pupilei, pana la verde pe margini. Dupa chipul sau, as fi crezut ca era din rasa mea, un inger, insa ochii si tatuajul sau in totalitate negru de pe partea dreapta a gatului il tradau. Tatuajul era un tribal, avand forma din profil a unui cap de felina ce ragea nervoasa.
Gulerul camasii sale rosii, era ridicat, insa nu indeajuns incat sa acopere tribalul.
Acel material de culoarea sangelui nu ii ascundea decat pielea bratelor si a spatelui, insa era descoperit in fata, neavand nasturii incheiati.
Ma intrebam cum putea sa se expuna astfel in fata celorlalti. Nici macar nu era asa cald...
Lasa sa i se observe pielea ferma si neteda a pieptului si abdomenului, a trupului sau frumos construit din muschi, care se puteau observa si admira cu usurinta. Umerii ii erau lati, iar bratele puternice. Era atragator, insa aura sa nu parea una prietenoasa, dimpotriva chiar.
Avea mainile varate in buzunarele pantalonilor sai negri si parea a povesti plictisit cu o persona de langa el. Nu schitase niciun zambet, desi toti cei ce il inconjurau radeau sau aveau macar un zambet pe buze.
-Sssht! Vorbim despre asta mai tarziu, soptise Lerim, usor crispat, cerandu-mi apoi sa continui sa il urmez.
Ne indepartasem de cunostintele lui si a trebuit sa urcam pe acele scari. Lerim trecuse repede, cu capul in jos, evitand privirea brunetului si a celor din jurul lui, insa eu fusesem curios. Ii studiasem ochii din profil, si trasaturile frumoase, insa masculine. Totusi imi facuse pieptul sa salte in spaima, atunci cand, atat de brusc isi aruncase privirea spre ochii mei, iar pupilele i se subtiara.
Inghitisem cu greu cand simtisem un nod in gat si inima luand-o la goana, asa ca am marit pasul, ajungandu-l din urma pe roscat.
Expirasem eliberat atunci cand ajunsesem in capatul scarilor, unde, in dreapta si in stanga erau coridoare lungi, parca interminabile.
Noi am mers in dreapta, si la a cincea usa de pe partea stanga, ne oprisem, iar el isi contola buzunarul din spate a pantalonilor pentru cheia argintie, misca si patratoasa cu care descuiase printr-o apasare a unui buton, permitandu-mi sa intru.
-Baiatul ala e ciudat, am spus eu lasandu-mi bagajul sa cada pe podea, de indata ce Lerim trantise usa in urma noastra.
-Niciodata sa nu vorbesti despre el cand va aflati in aceeasi incapere.
Vocea lui inca era soptita, si se apropiase de mine.
-De ce? nu e ca si cum aude tot.
-Ba da, aude... Tipul se numeste Shar. Nu e nici bestie nici demon, ci e corcitura intre cele doua. Puterile lui nu pot fi controlate si unele raman activate chiar si in forma lui umana. I-ai observat ochii, presupun. Dar pe langa ei, are cel mai ascutit auz, e foarte rapid si agil...
-Chiar exista hibrizi? ma uimisem eu, mergand spre patul de langa geamul din partea cealalta a camerei.
-Da, si el e unul din ei. Ca bestie, e un leopard alb. Acum intelegi de ce aude tot, rostise roscatul, inca soptit.
-Da, si acum inteleg ce reprezinta tatuajul de pe gat si ochii lui ciudati. M-a inspaimantat cand m-a privit dintr-o data. Parca m-a fulgerat...
-Doar nu te mai uita la el, ma sfatuise Lerim. Trebuie sa merg in camera mea. Imediat va incepe "Deschiderea anului" si trebuie sa aratam bine. Pregateste-te si tu, apoi ne vedem in jumatate de ora.
Oftasem. As fi vrut sa aflu mai multe, insa el plecase deja. Ma simteam putin obosit iar acel lucru ma indemnase a ma duce spre baie, unde mai intai ma privisem in oglinda ce ocupa intregul perete din partea dreapta.
Ochii mei de un violet aprins pareau obositi din cauza orelor nedormite, iar parul meu argintiu, nu foarte lung, isi ravasise bretonul pe fruntea mea, apoape acoperindu-mi sprancenele. Chipul cu trasaturile fine nu imi mai arata obrajii la fel de rozalii, insa buzele mele pline, de culoarea piersicii ramasesera neschimbate in ciuda starii mele nu foarte bune. Am cascat si imi intinsesem trupul. As fi vrut sa dorm, insa ma astepta o zi lunga.
Scapasem de jacheta mea alba, apoi de tricoul de aceeasi culoare. Imi placea albul si obisnuiam sa il port aproape mereu.
Dupa ce scapasem si de restul obiectelor vestimentare, trupul meu se infatisase inaintea oglinzii imense. Nu era la fel de impunator precum a acelui brunet, caruia ii placea sa isi expuna pielea in fata tuturor. Poate ca trupul meu nu era firav, ca al unui copilas, insa nu eram nici corpolent... doar ca oricare altul din rasa mea, doar cu o forma simpla, zvelta.
Cabina automata isi deschisese usile, permitandu-mi sa intru, apoi setasem temperatura apei de la butoanele unui panou dinauntrul acesteia.
Apa incepuse a curge precum ploaia, din tavanul cabinei, lasandu-ma pe mine sa ma relaxez inainte de a-mi spala parul si trupul.
Totusi, gandul meu sarise brusc la acel baiat... Niciodata nu intalnisem un hibrid. Se spunea ca existau foarte putini, iar din cate auzisem, bestia leopard era una pe cale de disparitie. Putea fii interesanta o carte despre astfel de fiinte.Teritoriul ingerilor inca nu cunoscuse asa ceva.
**** Cei care nu stiu cum e un tatuaj tribal am aici o pozica asemanatoare cu ideea mea pentru tatuajul lui Shar ^^
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]