Åži aripile cad

[Mrs. Iclemyer]

xBerry, nah, nu le am de dinainte. Pur şi simplu tastez repede şi am multă inspiraţie. Ficul e fantasy şi adventure. Ah, vor să spună ceva...
Lucifer: Sunt extraordinar, mulţumesc mult. Mai bun decât Ezekiel ăla, dobitocu'. *wink wink*
Cassiel: EÅŸti un bou, Lucy. Mersi pentru apreciere oricum! *huggles*
Le next chaptahh. Scuze dacă nu e aşa de interesant cau ceva de genu'. Şi e necorectat. Şi pozee.
Ezekiel ÅŸi Elijah

II.

Push me up against the locker
And hey, all I do is shake it off
I’ll get you back when I’m your boss
I’m not thinkin’ ’bout you haters
‘Cause hey, I could be a superstar
I’ll see you when you wash my car

• E dimineaţă din nou, după câte arată ceasul, însă Cassiel nu realizează că trebuie să meargă la Academie decât după ce se holbează la cifre de două-trei ori. ÃŽÅŸi freacă ochii cu podul palmelor, îşi întinde braÅ£ele ÅŸi cască. Durerea nu mai persistă, formând doar un punct dureros pe umăr - au trecut douăsprezece ore de la altercaÅ£ie. Lucifer e întins pe pat, cu aripile întinse pe lângă el, deschise larg. Nu s-a miÅŸcat de când s-a prăbuÅŸit acolo, salvându-l de la o bătaie bună pe Cassiel.
  
  Trage cu putere şi zgomotos aer în piept pe gură şi se ridică în capul oaselor, privind în jur cu ochi mari şi speriaţi. Se relaxează şi îşi dă părul din ochi. Nu mai simte nici durere, nici teamă - doar calm deplin. Îşi încovoiează o aripă ca să şi-o dezmorţească, bate aerul cu ambele şi şi se strânge la spate. E transpirat şi are cearcăne mari sub ochi, care se observă şi mai tare când priveşte în sus, spre Cassiel. Cască şi se ridică, mergând încet înspre bucătăria mică. Vrea un pahar cu apă. Nu spune însă nimic de somnul său lung.
  
  Adevărul e că L-a văzut. Infernul. A văzut tortura, lanţurile care îl aşteptau, aripile smulse şi ciopârţite de demoni, furtuna, sângele împrăştiat prin aer. A torturat şi el; doisprezece ore au fost cât doi ani, acolo jos. A fost forţat să tortureze, pentru că a furat toată durerea lui Cassiel şi şi-a însuşit-o pentru a-l salva, fără însă să ştie. Acum însă îşi dă seama de pericole şi nu vrea să se mai certe sau să se mai lupte şi nici nu are de gând să spună ceva. Demonul i-a interzis, deşi el e şeful infernului după nume. E pierdut - ca să zică el aşa - între Rai şi Iad.
  
  - Ar trebui să ne pregătim.
  
  Aproape că scapă paharul din cauza sperieturii. Bea apa încet, respirând greoi, şi se întoarce spre Cassiel, care îl priveşte mirat şi îngrijorat. Clipeşte. E prima dată când nu-l vede fericit, trist sau serios; prima dată când el arată vreun dram de îngrijorare. Surâde. Dă din cap aprobator şi se îndreaptă către baie, pentru a avea un duş fierbinte. E obosit şi orele încep azi.
  
  Cassiel, pe de altă parte, cade pe pat şi adoarme din nou, fără motiv. Ştie că lui Lucifer îi ia aproximativ douăzeci de minute până când se îmbracă şi nu vrea să piardă vreo secundă.
  
  
  *
  
  - Cass, rază de soare, scoală-te. Ezekiel te-a căutat acu' cinci minute.
  
  Lucifer chicoteşte când Cassiel sare din pat, se împiedică de aşternuturile împărştiate pe jos şi cade. E în baie, cu uşa larg deschisă, deja îmbrăcat. Doar cămaşa îi e deschisă neglijent doi nasturi la gât şi cravata îi e desfăcută în jurul gâtului. Cassiel mormăie şi începe să se îmbrace şi el, înjurându-l pe Lucifer şi ideile sale de tâmpiţi.
  
  Acesta, pe de altă parte, merge în bucătărie, pentru a inspecta frigiderul. Fructe, mâncare pentru iepuri... deschide un dulap şi închide frigiderul, găsind o cutie de cereale Cheerios şi având cutia de lapte în mână, ia un bol şi o linguriţă şi se aşează la masă. Îşi pregăteşte micul dejun ca întotdeauna, exact ca la orfelinat - cereale, cereale dimineaţa, la prânz, la cină. Poate trăi doar din cereale, dacă nevoit. Începe să mânânce şi e în curând grăbit de apariţia lui Cassiel, domnu' perfecţiune, în uşă.
  
  Soarbe ultimele picături de lapte şi pune bolul în chiuvetă, apoi îşi trozneşte degetele. Afară, în oraşul alb, plouă. Nu vor să se ude. Lucifer îi atinge braţul lui Cassiel, îl prinde şi amândoi se trezesc afară... la câteva străzi distanţă de Sting. Cassiel se acoperă aproape imediat cu mâinile, iar Lucifer nu face nimic. Parcă e prostit. Scutură din cap ca un câine. Cel puţin nu aveau să întârzie... sau poate că da.
  
  - Ce mama naibii, Lucy?
  - Aşa mă cheamă, Cass, mormăie el şi începe să fugă.
  
  Nici măcar aripile nu-i pot proteja de ploaie, dacă s-ar fi gândit la asta înainte. Fug repede şi Lucifer vrea să ajungă o dată la şcoala aia nenorocită, aşa că începe să se strunească să alerge mai repede. Ajung în faţa porţii deja închise şi se caţără pe gard, ajutaţi de aripi, şi cad pe partea cealaltă în picioare, ca nişte pisici bipede, şi fug mai departe. Uzi până la piele, intră în Academie, neavând destul timp să o admire îndeajuns, nici dacă vreau.
  
  Fug pe holuri cât de repede pot, alunecând din cauza apei de pe tălpile tenişilor, şi 'frânează' în faţa uşii sălii, în care intră fără să bată la aceasta. Cassiel ignoră masa de oameni care se holbează la ei doi şi trage un Lucifer înmărmurit înapoi pe hol, trântind uşa după ei.
  
  - Cred că ar trebui să... uh... nu intrăm la ora asta. Suntem cam uzi, spune el şi apoi se uită de-a lungul holului. Mă întreb unde dracu' e o baie...
  
  Lucifer inspiră adânc şi acceptă cu o mişcare a capului. Începe să meargă pe lângă dulapuri până la cea mai apropiată uşă a unei băi şi intră înăuntru. Se opreşte după ce intră şi Cassiel, curios. E o baie de dimensiuni normale, dar acolo se află ceva ce nu văzuseră într-o baie normală de mulţi ani - prosoape. Ridică din umeri şi ia unul îndreptându-se uşor ca să se poată privi în oglindă. Îşi dă jos sacoul şi îl pune undeva pe podea şi începe să îşi şteargă părul.
  
  Sunt mai uscaţi acum, când ies din baie, cu sacouri ceva mai puţin impregnate de apă şi se trezesc în mulţime. Văd unii dintre cei treisprezece îngeri şi se îndepărtează repede spre locul unde ştiu că au dulapurile, unul lângă altul. Lucifer îl deschide pe al său şi îl inspectează, descoperind câteva postere de la şcoala veche şi cărţi de materii noi, cusute însă, care le dau un aspect neîngrijit.
  
  Închide dulapul după ce verifică orarul idiot - următoarea oră, Luptă. Ce naiba? E împins brusc în acesta, la fel ca şi Cassiel, şi se loveşte le umăr de metal, înjurând. Se întoarce pe călcâie şi vede o umbră de zâmbet pe chipul lui Ezekiel. Dă să-l pocnească în cap cu ghiozdanul, dar geamănul fuge aproape imediat. Înjură din nou printre dinţi şi îl adună de pe jos pe Cassiel, care se împiedicase de şiretul tenişilor, şi aşteaptă. Începe să meargă vijelios până la sala de la acelaşi nivel, parterul şi intră în vestiarul plin de îngeri.
  
  Ştie unde e dulapul său după orarul care avea orice răspuns la orice întrebare, şi merge înspre acesta. E un trening înăuntru, sau ceva asemănător, şi o sabie scurtă, de lemn, şi la fel şi la Cassiel, care e însă izolat în partea cealaltă a camerei. Arată la fel ca îmbrăcăminte, adică ciudat; au tricouri largi şi pantaloni scurţi, la fel de mari. Sabia trebuie să o ţină în mână, aşa că arată ca nişte luptători mediocri, mai slabi şi mai scunzi decât oricine altcineva dintre îngeri.
  
  În camera antrenamentelor se află o saltea mare, întinsă de la un colţ la altul al încăperii, făcută pentru lupte. Antrenorul e mătăhălos şi fără gât, dar are o sclipire inteligentă şi simpatică în ochi, care îl face pe Lucifer să-l identifice aproape imediat cu un urs mare şi pufos, dar dur.
  
  - Îîn acest trimestru, începe el, cu o voce blândă, veţi învăţa să vă luptaţi. Această primă oră este pentru testarea... aptitudinilor. Lucifer şi Cassiel, în faţă.
  
  Lucifer îngheaţă pe moment, apoi înghite în sec. Păşeşte înainte şi îi aruncă o privire lui Cassiel, care pare tulburat, şi aproape imediat se pune în gardă, cu aripile desfăcute şi cu sabia în faţa sa.
  
  - Puteţi începe.
  
  Fără să mai aştepte vreun cuvânt de la Lucifer, Cassiel se aruncă înainte, învârtind sabia pentru a o lovi pe a lui, dar se trezeşte că izbeşte aerul şi simte o îmbrânceală rapidă din spate. Lucifer bate din aripi şi se trezeşte în faţa lui Cassiel şi atacă repede când acesta se ridică, doar ca să-l vadă sus, în aer. Sare şi el la fel de repede şi, bătând din aripi, săltat în sus şi în jos, planează cu toată viteza înspre acesta. Săbiile de lemn se lovesc rapid, iar cei doi sunt aruncaţi în spate cu aceeaşi putere. Se redresează.
  
  Lucifer bate din aripi şi în câteva secunde e în faţa lui Cassiel, care parează lovitura şi se îndepărtează repede. Pentru cei de jos, cei doi par adevărate umbre care se mişcă mai repede decât orice; pentru ei, par că se mişcă încet, aşa că măresc ritmul. Atacă şi parează, apoi Lucifer se repede înainte, în acelaşi timp cu Cassiel. Se ciocnesc la mijlocul drumului, apoi se descleştează şi sar în spate. Par nişte animale care se hăituiesc unele pe altele.
  
  Alunecă înainte prin aer, şi Lucifer se lasă să cadă brusc în jos pentru a reveni în spatele lui Cassiel, ridicând sabia pentru a-l lovi în spate... dar el se întoarce şi parează. Se împing unul pe altul pentru victorie, furioşi pentru că nu pot să învingă. Săbiile sar din mâinile lor şi brusc, Lucifer bate aerul cu aripile şi se repede în jos, prinzând sabia. Cassiel îl imită. Săbiile cad tot mai jos şi ei se îndreaptă ca săgeţile spre pământ, părând că nu pot să se redreseze... şi acum ţâşnesc în sus şi unul la altul.
  
  Lupta e spectaculoasă. Apar şi dispar dintr-o parte în alta a aerului şi se ciocnesc tot atât de rapid. Lui Lucifer sabia îi cade din mână atunci când Cassiel îl atacă şi simte tăişul de lemn pe gâtul său. Amândoi se prăbuşesc, fără să le pese, înspre podea. Când mai au câţiva metri, Lucifer se întoarce brusc şi prinde sabia, apoi învârte poziţia, pentru a fi deasupra lui Cassiel, şi îl împinge în jos, părând că domină lupta.
  
  Totul se sfârşeşte aproape imediat. Cassiel se redresează şi săbiile se ciocneasc din nou, iar cei doi aterizează pe pământ, gâfâind. Lucifer simte că are câteva vânătăi pe braţe şi gât, iar ochii îi ard, părul stându-i ridicat în sus, răvăşit. Cassiel arată la fel, doar că părul îi e lipit de cap, încă puţin ud, doar câteva fire în aer; încă ţin săbiile bine. Lucifer împinge înainte sabia şi întâlneşte rezistenţa şi se trimis înapoi.
  
  Lemnele se ciocnesc din nou şi cei doi se despart, ca într-un dans ucigător, şi sar din nou în aer, bătând cu putere din aripi, neobosiţi. Lupta mai are până să se încheie.