31-12-2010, 01:49 AM
5. Foc si scrum
Gravitatia nu e responsabila pentru oamenii care cad in patima dragostei. - Einstein
Ii tinea fata-n maini, sarutandu-i buzele tremurande. Ii simtea pielea catifelata gadilandu-l cu mult prea placut. Buzele pe care le sugea cu putere erau cea mai dulce tortura ce ar fi putut-o primi. Mangaia chipul alb, de ceara, continuand cu parul. Mana stanga si-o tinea pe mijlocul firav, tragandu-l mai aproape astfel incat sa simta caldura si mirosul desprins parca din rai. Avea cele mai moi buze, cu mult mai moi decat cele ale Helenei, care se dadea cu balsam. Descoperi ca, desi parea ca are pielea la fel ca ea, nu era deloc la fel... cel putin, nu pentru el. Pielea lui era mai fina, iar buzele mai rozalii, mai placute la atingere, mai dornice de a fi sarutate. Era cu el, in camera alba , si nu se mai satura de prezenta ce-i provoca dependenta. Dorea sa fie lui si-i era frica. Nu stia, nu mai stia nimic. La capitolul "iubire" era praf.
Se trezi mai obosit decat fusese cand se culcase. Apa curgea siroaie pe el, tradand agitatia ce-l stapanise. Constientiza cu regret ca totul fusese doar un vis...unul al naiba de real.
Privi pe fereastra intredeschisa, vazand soarele gata sa apuna. Dormise mai mult decat isi propusese. Ridica telefonul de pe noptiera si vazu nenumaratele mesaje primite de la Frank, asa ca se decise sa-l sune. Deja stia ce vroia tanarul, asa ca isi cauta un tricou larg, albastru inchis si o pereche de blugi negri , dupa care se duse la baie pentru a se pregati sa iasa in oras.
Iesind in hol, isi anunta mama ca pleaca si parasi incaperea. Avea nevoie de aer si de o ocupatie care sa-l il scoata pe Paul din cap. Iar Frank nu l-ar fi lasat sa se plictiseasca. S-a intreptat spre gara, gata de o noua seara pierduta pe ritmuri dure.
Odata ajuns in bar, il zari pe Frank la intrare, asteptandu-l ca de obicei. Incerca sa ajunga la o decizie; nu stia ce era mai bine: sa-l intrebe sau nu de unde-l cunostea pe Paul. Stia ca tanarul nu s-ar fi suparat , dar nu dorea sa fie prea insistent cu intrebarile sale. Uneori se purta mai ceva ca un detectiv si nu se simtea in stare sa se controleze avand in vedere interesul pe care-l simtea fata de “subiectâ€.
- De ce nu mi-ai raspuns la telefoane?
- Am dormit...
Raspunse in timp ce se lasa condus. Nu-i placea sa fie tras la raspundere, dar stia ca avea de dat explicatii.
In cateva secunde coborasera scarile. Isi fraca usor ochii, incercand sa se acomodeze cu lumina slaba. Se straduia sa distinga chipurile tuturor celor prezenti. Observa chipuri necunoscute, printre care si cateva fete. Nou veniti, isi spuse fara a da prea mare importanta.
Se aseza la masa obisnuita, ticsita de sticle de bere. Isi aprinse o tigara, inspirand adanc fumul ce-l intregea. Inspecta barul aparent linistit cand vazu usa de la baie deschzandu-se. In clipa in care il zari pe Paul iesind, tinand de mana o fata bruneta, isi simti pulsul crescand. O furie necontrolata puse stapanire pe el, fiind urmata de ceva ce cataloga ca fiind durere. Isi simtea capul pleznindu-i si inima grea, nemaiputand respira cum trebuie. Pentru prima oara era dezarmat, ucis de o simpla imagine ce nu dorea sa-l ocoleasca ca si celalalte. Ar fi vrut sa tipe, sa sparga, sa plece... In schimb, zambi fals si goli o sticla de bere de pe masa.
Il observa pe Paul inspectandu-l, privindu-l insistent. Ii intinse mana si ii spuse un simplu 'buna!' si nimic mai mult, evitandu-l complet, ranit in orgoliu. Era prea plin de sine pentru a se putea controla, caci, cine-l ranea, trebuia sa simta fie durere fizica, fie ignorant. Isi muta imediat privirea catre tanara ce-l insotea. Trebuia sa recunoasca, era destul de draguta... Avea parul tuns scurt, negru, iar ochii de un verde crud; nu era foarte inalta, avea pielea alba si era destul de slaba...dar nu ii parea sa fie suficient de draguta pentru a lua rangul de prietena a baiatului. Pentru el, nimeni nu era atat de frumos incat sa merite acest privilegiu.
O vazu sarutandu-l, iar intreaga furie se transforma in deziluzie. Intelegea ca nu avea niciun drept asupra baiatului, dar nu se putea stapani. De ce el, de ce trebuia el sa fie pus in situatia de a se complica cu asemenea situatii? Cum putea sa se simta apropiat de un baiat, cand majoritatea fetelor erau innebunite dupa el? Ce era in capul lui? Nu, nu trebuia sa ajunga rasul orasului, sa fie strigat de toti imbecilii "popo". Si de ce sa sufere, cand Paul se simtea atat de bine fara el? Poate pentru a-si rascumpara greseala, suferind la fel cum a suferit si Helena. Isi intoarse privirea dezamagit si pleca la baie. Nu dorea sa mai stea in preajma lor; ii era cu mult prea greu sa-si stapaneasca furia, indrepata asupra lui, de data asta.
Lasa apa sa curga si isi sprijini mainile de chiuveta. Cand inchidea ochii, reusea sa revada sarutul celor doi. Nu dorea sa devina senitmental, dar, daca era nevoit sa planga vreodata, acela era cel mai propice moment. Momentul in care realizase ca este un poponar idiot, care dorea un tip heterosexual.
Nu auzi usa deschizandu-se si nici nu il vazu pe Paul privindu-l ingrijorat. Era cu mult prea distrat pentru a trai realitatea. Se afla suspendat intr-o lume paralela, in care exista doar el... El si gandurile lui.
-Alex ! Alex ! Esti ok?
Zambi stins, vazandu-si motivul idolizatiei ingrijorat. Se intreba ce rost mai avea sa zambeasca si sa spuna ca n-are nimic, cand se simtea cu adevarat rau. Dar nu dorea sa para slab sau dornic de mila, asa ca incerca sa fie cat mai rece. Il privi cu superioritate, pentru prima oara, si isi drese glasul pentru a fi hotarat si a elimina usorul tremur. Nu trebuia sa arate ca-i pasa.
- Probabil de la prea multa bere. N-am nimic. Du-te inapoi la prietena ta !
Pleca el primul, simtindu-se vulnerabil. Nu suporta ideea de a-l vedea cu acea "domnisoara", dar nu avea motive pentru a se opune. Nu putea decat sa stea la masa si sa indure. Oricum nu mai avea somn si nu dorea sa ajunga sa bantuie strazile ca un bezmetic.
Isi comanda o bere, si inc-o bere, pana ce bau suficient pentru a se ameti. Tragea fumul de tigara in piept si radea cu gura pena la urechi. Era euforic, uitand de toate sentimentele neimpartasita. Isi trecu mana dreapta deasupra gatului uneia dintre fetele noi, o roscata destul de draguta ce il privise intreaga seara. Era o amica de-a iubitei lui Paul, o anume Nicole, iar asta il facea sa se simta mai apropiat de baiat si mai impacat cu sine. Dorea sa creada ca prezenta unei fete l-ar fi putut "redresa".
_________________
Il privi de pe canapeaua invechita. Lumina nu batea prea puternic, dar reusea sa ii distinga fiece miscare. Gandi resemnat ca Alex intrecuse masura cu bautura . Si-ar fi dorit sa-l poata opri, dar nu avea niciun drept sa faca asta. Nu dorea sa fie din nou catalogat ca fiind un ciudat.
Privea cum lumina palida a becului ii facea parul negru sa straluceasca atat de frumos. Ce contrast minunat intre par si piele ! Si-ar fi dorit sa aiba si el parul la fel de negru si de minunat ca al lui. Macar o parte din frumusetea macabra ce-l fascina.
Pana si felul in care fuma era diferit. Incercase si el, dar nu reusea sa stranga de filtru cu atata patos ca si Alex, iar respiratie nu-i era deloc calma, in total contrast cu a tanarului. Fumul expirat de el se inalta maret, catre tavanul murdar, pe cand al lui se incurca in suvitele castanii. Chiar si in acea ipostaza pacatoasa, parea un zeu printre ei, simplii oameni. Un gand de-al unui poet nebun, ratacit in bezna noptii.
Observa ca il evita, iar simplul gand ca tanarul ar fi avut vreun motiv pentru care nu l-ar mai dori in preajma lui il innebunea. Incercase sa fie subtil, fara sa se agate prea mult si nu intelegea de ce il indepartase. Poate ca era pacat sa gandeasca asta, dar dorea ca Alex sa-l fixeze cu privirea ca atunci cand fusese la el acasa. Nicicand nu vazuse niste ochi atat de frumosi, interesanti de-a dreptul. Straluceau ca doua faruri in noapte, iar asta il cutremura.
Il zari miscandu-se si se alarma brusc, crezand ca vrea sa plece. Nu pleca, in schimb ii facu loc lui Nicole, o prietena de-a lui Alice, langa el. Simtise inca de pe atunci ca urma sa se intample ceva mai mult decat el si-ar fi dorit, tanara urmarindu-l cu privirea toata seara. Nu se inselase, la nu foarte mult timp, vazandu-l pe Alex trecandu-si buzele peste ale ei chinuitor de incet. Dupa felul in care se miscau, banuia ca e un sarut frantuzesc, iar expresia de invingatoare de pe chipul fetei ii facu sa ofteze. Se simtea frustrat, nervos, gata sa ucida. Poate ca nu avea niciun sens, dar nu vroia sa-l vada pe Alex sarutand-o intr-un asemenea fel. Era infinit superior, n-avea motive pentru a-si pierde timpul cu una ca ea... Pacat ca nu si el gandea asta.
- Paul , esti bine ?
O auzi ca prin vis pe Alice, ce parea ingrijorata. Nici nu isi mai amintise de ea, prea ocupat pentru a-l supraveghea pe Alex. N-o mai percepuse langa el, sarutandu-i obrazul, ignorand-o total inca de cand brunetul iesise din baie.
- N-am nimic. Sunt pur si simplu obosit.
-Ok, renunta fata la a-l mai trage la raspundere, deloc convisa de spusele lui. Dar , nu ma mai strange asa tare de mana.
Realiza ca mana fetei era stransa cu putere de a lui si ii dadu drumul. Regreta iesirea, dar nu se stapanea prea bine. Nici nu stia ce i se intampla, dar decise ca era timpul sa-i puna punct. Nu avea niciun motiv pentru care ar fi continuat sa-l supravegheze, asa ca isi muta privirea spre prietena lui, care ii accepta gestul mai mult ca incantata.
Gravitatia nu e responsabila pentru oamenii care cad in patima dragostei. - Einstein
Ii tinea fata-n maini, sarutandu-i buzele tremurande. Ii simtea pielea catifelata gadilandu-l cu mult prea placut. Buzele pe care le sugea cu putere erau cea mai dulce tortura ce ar fi putut-o primi. Mangaia chipul alb, de ceara, continuand cu parul. Mana stanga si-o tinea pe mijlocul firav, tragandu-l mai aproape astfel incat sa simta caldura si mirosul desprins parca din rai. Avea cele mai moi buze, cu mult mai moi decat cele ale Helenei, care se dadea cu balsam. Descoperi ca, desi parea ca are pielea la fel ca ea, nu era deloc la fel... cel putin, nu pentru el. Pielea lui era mai fina, iar buzele mai rozalii, mai placute la atingere, mai dornice de a fi sarutate. Era cu el, in camera alba , si nu se mai satura de prezenta ce-i provoca dependenta. Dorea sa fie lui si-i era frica. Nu stia, nu mai stia nimic. La capitolul "iubire" era praf.
Se trezi mai obosit decat fusese cand se culcase. Apa curgea siroaie pe el, tradand agitatia ce-l stapanise. Constientiza cu regret ca totul fusese doar un vis...unul al naiba de real.
Privi pe fereastra intredeschisa, vazand soarele gata sa apuna. Dormise mai mult decat isi propusese. Ridica telefonul de pe noptiera si vazu nenumaratele mesaje primite de la Frank, asa ca se decise sa-l sune. Deja stia ce vroia tanarul, asa ca isi cauta un tricou larg, albastru inchis si o pereche de blugi negri , dupa care se duse la baie pentru a se pregati sa iasa in oras.
Iesind in hol, isi anunta mama ca pleaca si parasi incaperea. Avea nevoie de aer si de o ocupatie care sa-l il scoata pe Paul din cap. Iar Frank nu l-ar fi lasat sa se plictiseasca. S-a intreptat spre gara, gata de o noua seara pierduta pe ritmuri dure.
Odata ajuns in bar, il zari pe Frank la intrare, asteptandu-l ca de obicei. Incerca sa ajunga la o decizie; nu stia ce era mai bine: sa-l intrebe sau nu de unde-l cunostea pe Paul. Stia ca tanarul nu s-ar fi suparat , dar nu dorea sa fie prea insistent cu intrebarile sale. Uneori se purta mai ceva ca un detectiv si nu se simtea in stare sa se controleze avand in vedere interesul pe care-l simtea fata de “subiectâ€.
- De ce nu mi-ai raspuns la telefoane?
- Am dormit...
Raspunse in timp ce se lasa condus. Nu-i placea sa fie tras la raspundere, dar stia ca avea de dat explicatii.
In cateva secunde coborasera scarile. Isi fraca usor ochii, incercand sa se acomodeze cu lumina slaba. Se straduia sa distinga chipurile tuturor celor prezenti. Observa chipuri necunoscute, printre care si cateva fete. Nou veniti, isi spuse fara a da prea mare importanta.
Se aseza la masa obisnuita, ticsita de sticle de bere. Isi aprinse o tigara, inspirand adanc fumul ce-l intregea. Inspecta barul aparent linistit cand vazu usa de la baie deschzandu-se. In clipa in care il zari pe Paul iesind, tinand de mana o fata bruneta, isi simti pulsul crescand. O furie necontrolata puse stapanire pe el, fiind urmata de ceva ce cataloga ca fiind durere. Isi simtea capul pleznindu-i si inima grea, nemaiputand respira cum trebuie. Pentru prima oara era dezarmat, ucis de o simpla imagine ce nu dorea sa-l ocoleasca ca si celalalte. Ar fi vrut sa tipe, sa sparga, sa plece... In schimb, zambi fals si goli o sticla de bere de pe masa.
Il observa pe Paul inspectandu-l, privindu-l insistent. Ii intinse mana si ii spuse un simplu 'buna!' si nimic mai mult, evitandu-l complet, ranit in orgoliu. Era prea plin de sine pentru a se putea controla, caci, cine-l ranea, trebuia sa simta fie durere fizica, fie ignorant. Isi muta imediat privirea catre tanara ce-l insotea. Trebuia sa recunoasca, era destul de draguta... Avea parul tuns scurt, negru, iar ochii de un verde crud; nu era foarte inalta, avea pielea alba si era destul de slaba...dar nu ii parea sa fie suficient de draguta pentru a lua rangul de prietena a baiatului. Pentru el, nimeni nu era atat de frumos incat sa merite acest privilegiu.
O vazu sarutandu-l, iar intreaga furie se transforma in deziluzie. Intelegea ca nu avea niciun drept asupra baiatului, dar nu se putea stapani. De ce el, de ce trebuia el sa fie pus in situatia de a se complica cu asemenea situatii? Cum putea sa se simta apropiat de un baiat, cand majoritatea fetelor erau innebunite dupa el? Ce era in capul lui? Nu, nu trebuia sa ajunga rasul orasului, sa fie strigat de toti imbecilii "popo". Si de ce sa sufere, cand Paul se simtea atat de bine fara el? Poate pentru a-si rascumpara greseala, suferind la fel cum a suferit si Helena. Isi intoarse privirea dezamagit si pleca la baie. Nu dorea sa mai stea in preajma lor; ii era cu mult prea greu sa-si stapaneasca furia, indrepata asupra lui, de data asta.
Lasa apa sa curga si isi sprijini mainile de chiuveta. Cand inchidea ochii, reusea sa revada sarutul celor doi. Nu dorea sa devina senitmental, dar, daca era nevoit sa planga vreodata, acela era cel mai propice moment. Momentul in care realizase ca este un poponar idiot, care dorea un tip heterosexual.
Nu auzi usa deschizandu-se si nici nu il vazu pe Paul privindu-l ingrijorat. Era cu mult prea distrat pentru a trai realitatea. Se afla suspendat intr-o lume paralela, in care exista doar el... El si gandurile lui.
-Alex ! Alex ! Esti ok?
Zambi stins, vazandu-si motivul idolizatiei ingrijorat. Se intreba ce rost mai avea sa zambeasca si sa spuna ca n-are nimic, cand se simtea cu adevarat rau. Dar nu dorea sa para slab sau dornic de mila, asa ca incerca sa fie cat mai rece. Il privi cu superioritate, pentru prima oara, si isi drese glasul pentru a fi hotarat si a elimina usorul tremur. Nu trebuia sa arate ca-i pasa.
- Probabil de la prea multa bere. N-am nimic. Du-te inapoi la prietena ta !
Pleca el primul, simtindu-se vulnerabil. Nu suporta ideea de a-l vedea cu acea "domnisoara", dar nu avea motive pentru a se opune. Nu putea decat sa stea la masa si sa indure. Oricum nu mai avea somn si nu dorea sa ajunga sa bantuie strazile ca un bezmetic.
Isi comanda o bere, si inc-o bere, pana ce bau suficient pentru a se ameti. Tragea fumul de tigara in piept si radea cu gura pena la urechi. Era euforic, uitand de toate sentimentele neimpartasita. Isi trecu mana dreapta deasupra gatului uneia dintre fetele noi, o roscata destul de draguta ce il privise intreaga seara. Era o amica de-a iubitei lui Paul, o anume Nicole, iar asta il facea sa se simta mai apropiat de baiat si mai impacat cu sine. Dorea sa creada ca prezenta unei fete l-ar fi putut "redresa".
_________________
Il privi de pe canapeaua invechita. Lumina nu batea prea puternic, dar reusea sa ii distinga fiece miscare. Gandi resemnat ca Alex intrecuse masura cu bautura . Si-ar fi dorit sa-l poata opri, dar nu avea niciun drept sa faca asta. Nu dorea sa fie din nou catalogat ca fiind un ciudat.
Privea cum lumina palida a becului ii facea parul negru sa straluceasca atat de frumos. Ce contrast minunat intre par si piele ! Si-ar fi dorit sa aiba si el parul la fel de negru si de minunat ca al lui. Macar o parte din frumusetea macabra ce-l fascina.
Pana si felul in care fuma era diferit. Incercase si el, dar nu reusea sa stranga de filtru cu atata patos ca si Alex, iar respiratie nu-i era deloc calma, in total contrast cu a tanarului. Fumul expirat de el se inalta maret, catre tavanul murdar, pe cand al lui se incurca in suvitele castanii. Chiar si in acea ipostaza pacatoasa, parea un zeu printre ei, simplii oameni. Un gand de-al unui poet nebun, ratacit in bezna noptii.
Observa ca il evita, iar simplul gand ca tanarul ar fi avut vreun motiv pentru care nu l-ar mai dori in preajma lui il innebunea. Incercase sa fie subtil, fara sa se agate prea mult si nu intelegea de ce il indepartase. Poate ca era pacat sa gandeasca asta, dar dorea ca Alex sa-l fixeze cu privirea ca atunci cand fusese la el acasa. Nicicand nu vazuse niste ochi atat de frumosi, interesanti de-a dreptul. Straluceau ca doua faruri in noapte, iar asta il cutremura.
Il zari miscandu-se si se alarma brusc, crezand ca vrea sa plece. Nu pleca, in schimb ii facu loc lui Nicole, o prietena de-a lui Alice, langa el. Simtise inca de pe atunci ca urma sa se intample ceva mai mult decat el si-ar fi dorit, tanara urmarindu-l cu privirea toata seara. Nu se inselase, la nu foarte mult timp, vazandu-l pe Alex trecandu-si buzele peste ale ei chinuitor de incet. Dupa felul in care se miscau, banuia ca e un sarut frantuzesc, iar expresia de invingatoare de pe chipul fetei ii facu sa ofteze. Se simtea frustrat, nervos, gata sa ucida. Poate ca nu avea niciun sens, dar nu vroia sa-l vada pe Alex sarutand-o intr-un asemenea fel. Era infinit superior, n-avea motive pentru a-si pierde timpul cu una ca ea... Pacat ca nu si el gandea asta.
- Paul , esti bine ?
O auzi ca prin vis pe Alice, ce parea ingrijorata. Nici nu isi mai amintise de ea, prea ocupat pentru a-l supraveghea pe Alex. N-o mai percepuse langa el, sarutandu-i obrazul, ignorand-o total inca de cand brunetul iesise din baie.
- N-am nimic. Sunt pur si simplu obosit.
-Ok, renunta fata la a-l mai trage la raspundere, deloc convisa de spusele lui. Dar , nu ma mai strange asa tare de mana.
Realiza ca mana fetei era stransa cu putere de a lui si ii dadu drumul. Regreta iesirea, dar nu se stapanea prea bine. Nici nu stia ce i se intampla, dar decise ca era timpul sa-i puna punct. Nu avea niciun motiv pentru care ar fi continuat sa-l supravegheze, asa ca isi muta privirea spre prietena lui, care ii accepta gestul mai mult ca incantata.