Puterea elementelor

[Michiyo道代]

dislcaimer : Nu dețin persoanjele Anna Vongrosberg și Oscar ce vor apărea în al treilea capitol și nu fac profit de pe urma acestora .


Așa ..... Acest fic este scris când aveam 8 ani adică în 2006 , așa că dacă seamănă cu un alt fic vă rog să nu mă condamnați . Acum l-am găsit într-un caiet mai vechi și m-am decis să îl postez pe acest site . Când comentați acest fic vă rog să luați seamă de vârsta pe care o aveam când l-am scris . Normal l-aș posta la original pentru că nu am copiat ideea și nici nu m-am inspirat de undeva , dar am folosit un personaj dintr-un joc așa că o să-l postez aici . Sper să vă placă .


Capitolul 1


Londra , Anglia


Ploioasa Londra . Undeva în centru se afla o casă mare și veche . Acolo locuia familia Nelson .
Andrea Nelson era o fată normală de 14 ani , sau cel puțin asta credea ea . În curând avea să împlinească minunata vârstă de 15 ani . Acum era vacanța de vară , deși era în penultima zi . Încă nu se gândise la ce liceu se va duce , dar părinții ei hotărâseră deja . În birou , aceștia discutau în absența fiicei lor .
- Deci s-a stabilit , da ?
- Da . Sper doar să fie de acord . Mă îndoiesc că se va duce fără a-i spune de ce am făcut alegerea asta .
- Bine zis . Este o fată inteligentă și interesată de propria soartă .
- Așa e . Mai e și încăpățânată , nu va renunța doar zicându-i că se va duce acolo , fără o explicație concretă și un motiv bun .
- Am venit acasă , mama și tata , se aude vocea lui Andrea care venea înspre birou.
Aceasta deschide ușa și intră înăuntru .
- Te-ai distrat , draga mea ?
- Da . May și Amy au fost și ele . Ne-am dus la noua pizzerie din mall , după care am mers la un magazin . Aveau niște haine foarte frumoase . Mi-am luat o jachetă din piele neagră , un pulover albastru cu guler și un tricou roz simplu . A , da , era să uit . Am mai mers și la un magazin cu încălțăminte de unde mi-am luat o pereche de cizme albe cu blană . Uite ce drăguțe sunt !
- Sunt foarte drăguțe , iubito .
- Și noi avem ceva să îți spunem .
- Spuneți .
- Am decis să te trimitem la un liceu din Luxemburg .
Pe chipul său vesel de culoarea piersicii se vedea acum uimirea și nesiguranța .
- Luxemburg ... ?
- Așa este . Este o țară mică , dar are multe licee bune .
- Și să renunț la toți prietenii mei de aici ?
- Puteți ține legătura prin telefon .
- Ba nu . Prieteniile de la distanță nu țin niciodată !
Andrea aleargă în camera ei plângând .
- Și acum ce facem ?
- Vom aștepta răspunsul ei . Este o fată bună , sunt sigură că va accepta într-un final .
În camera sa , Andrea stătea ghemuită pe un scaun moale și albastru . Lacrimile îi acoperiseră obrajii care acum aveau o culoare roșiatică . Părul ei castaniu și lung până la șold îi învelea corpul cel mic într-o " pătură " .
Era ora cinci după amiaza și cerul era întunecat . Ploua iar Luna se chinuia să răsară de după norii negri și grei . Aceasta nu apăruse complet .
Ea se uită pe geam în timp ce se gândea dacă să se ducă la liceul adus în vorbă de părinții ei și să își lase prietenii sau să rămână alături de prieteni la un liceu mai prost decât cel din Luxemburg . Trebuia să ia o decizie bine gândită și calculată , în fond , viitorul ei era la mijloc .
Dacă se gândea la binele ei , s-ar fi dus acolo . Dar , dacă se gândea la prietenii pe care i-ar lăsa în urmă , vroia să rămână aici . Singura întrebare era dacă să aleagă binele ei sau prietenia . Nu se putea decide , era cea mai grea decizie pe care a trebuit vreodată să o ia .
Pe neașteptate , telefonul ei mobil a început să sune . Avea un telefon de un albastru deschis și taste argintii . Persoana care o sunase era cea mai buna prietenă a ei , May . Aceasta răspunde la telefon .
- Hei , ce mai faci ? Sunt eu , May !
- Bună ...
- Ce s-a întâmplat ?
- Nimic .
- Spune care e faza cu tine . Îmi dau seama din vocea ta că ceva nu e în regulă .
- Absolut nimic . Apropo , mă întrebam ... La ce liceu vei merge ?
- La unul de istorie . Ști că e singura materie la care mă pricep .
- Aha ...
- Dar tu ? Vei merge la filosofie ?
- Nu știu .
- Cum așa ? Ce , nu-mi spune că încă nu te-ai decis .
- Nu e vorba de asta . Părinții mei vor să mă trimită la un liceu din Ruckstemburg .
- Ruckstemburg ? Nu există o țară sau un oraș cu numele ăsta . Poate vrei să zici Luxemburg .
- Da , acolo . Ce părere ai ?
- Luxemburg ... Au niște școli foarte bune și sigur vei ajunge cineva dacă mergi la o școală sau un liceu de acolo . Nu oricine intră la un liceu de acolo . Eu nu am reușit să intru acolo , deși mi-ar fi plăcut foarte mult . Ești tare norocoasă . Te sfătuiesc să te duci .
- Dar nu vreau să îmi pierd prietenii .
- Și tu acum ! Vom păstra legătura .
- Chiar crezi că vom putea ?
- Desigur ! Acum nu mai plânge și du-te sa le spui că vei merge !
- Mulțumesc mult , May !
- Cu plăcere . Pa-pa și drum bun .
- Pa-pa .
Andrea închide telefonul și se îndreaptă spre biroul părinților ei .
- M-am decis . Voi merge la acel liceu .
- Așa , fata mea . Ne bucurăm că ai luat decizia asta .
- Trenul pleacă mâine la ora patru dimineața . Încă mai ai timp ca să îți faci bagajul și să te pregătești .
- Mă duc acum .
Ea se duce în camera ei ți își face bagajul . În acea seară s-a culcat devreme , la ora opt , ca se se poată trezi .
Era ora trei dimineața când s-a trezit . S-a dus la baie ca să se pregătească . Baia era minunată , avea faianță albastră și o cadă mare . Oglinda era și ea pe măsură , era mare și puteai vedea toată baia prin ea . Ea își aranjează părul , se spală pe dinți , se spală pe fată și iese din baie . Bagajul era pregătit din seara anterioară . Hainele la fel . Tot ce mai avea de făcut era să se îmbrace . Se îmbracă și este gata de plecare .
A ajuns în gară la ora trei și cincizeci de minute dimineața , cu zece minute înainte de plecarea trenului . Gara avea pereții vopsiți în galben deschis , iar podeaua era făcută din ciment , ceea ce înseamnă ca era gri deschis și avea modele .
Călătorea cu trenul Star-14 . Avea plecarea de la linia doi . Ea se uită la ceas și observă că mai are la dispoziție șase minute ca să ajungă pe linie .
În două minute ajunge pe linie , iar trenul aștepta acolo anunțând că trenul va pleca peste patru minute . Trenul era albastru , avea o stea alba pe el și două dungi albe . Andrea se urcă și se așează pe locul ei de pe bilet , compartimentul 2 scaunul 78 .
S-a terminat așteptarea . Star-14 porni către Luxemburg cu o viteza inimaginabilă .



Acesta este capitolul . Aștept orice fel de critică . Și știu că dialogul este sec și că descrierea mai lasă de dorit , dar aveam 8 ani , la ce vă așteptați X_X .