A story - [+18]

[Zuzy Is Angell]

Cap.9-Inchisi in casa

Intru in bucatarie si ii vad pe toti prietenii mei.
-LA MULTI ANI!!!!spun acestia in cor.
Le multumesc pentru tot ce au facut, iar apoi incepem sa mancam din tort.
-Acum esti si tu majora! spune Naruto punandu-si mana dupa gatul meu.
-Si cei cu asta?nu simt vro diferenta.spun eu foarte nepasatoare.
-Pai acum esti libera sa faci ce vrei.
-Si daca iti zic ca am facut ce vroiam?spun eu razand.
-Oooo...au spus toti in cor.
Dupa ce am mancat felia de tort am vrut sa iau si o capsuna din varf dau Alex ma bagat cu nasul in tort.Toti au inceput sa rada de mine cu gura pana la urechi.
-Ooo...da nu trebuia sa faci asta, da-mi voie sa te sarut pentru gestul facut.spun eu accentuand ultima fraza.
Acesta incepe sa fuga prin toata casa, pana reusesc sa-l prind si il manjesc pe fata cu frisca.In timp ce noi ne bateam cu frisca cineva suna la usa.Kamy vazand ca stem ocupati a deschis ea usa.
-K-Karin?spune ea scapand sticla cu apa din mana.
-Date.spune ea impingand-o.
Aceasta vine ca fulgerul spre noi, ma iminge dupa Alex si-l saruta.
-Iubi,sunt insarcinata!!spune ea tare si clar.
La auzul acestor cuvinte raman stana de piatra.
-Ce face?spune el nestiutor.
-Nu te mai preface si uitate.
Atunci i-a dat o ecografie,din care nu se intelegea nimic.
-C-Ce?spun eu aproape cu lacrimi in ochi.
-Kym draga, uite care e treaba, mai bine iti ieie frumos gentuta si pleci din cuibusorul nostru.spune ea cu o fata absolut enervanta.
-C-Cum ai putut?Am avut incredere in tine, si tu?Tu lasi insarcinata o curva.Spun eu plangand.
-A...
Nu apuca sa spuna ceva ca urc repede scarile si ma incaui in baie.
##In acest timp##
-Asculta curva nenorocita, nu am nici o treaba cu tine.Daca mai inventezi astfel de bazaconii TE OMOR!!
-Iubi?Tu tii la pitiponceala aia?
Auzind asta Sakura o ia de par si o da afara.
-Dute si vorbeste cu ea,spune Sakura aratand scarile.
Alex urca repede scarile si vine la usa de la baie.Acesta tot incerca sa-mi explice insa eu nu vroiam sa-l ascult.La ultima fraza pe care a spus-o,am luat o sticluta de parfum dupa etajera si am aruncat-o in usa, aceasta spargandu-se.Alex vazand ca nu vreau sa vorbesc cu el a coborat jos,dar cand sa iasa pe usa a vazut ca era inchisa.A vrut sa iasa pe geam dar la geam era Sasuke,a vrut sa iasa pe celalalt geam dar era Naruto.A oftat plictisit si s-a dus in camera lui.Dupa 2 ore de plans,am deschis usa de la baie,si m-am dus sfioasa spre camera lui,care norocul meu avea usa putin deschisa.Ma uit eu in camera, dar vad ca nuera nimeni.Imping usa si intru in camera,dar nici nu fac 2 pasi ca aceasta se tranteste.Intorc capul si vad ca era Alex inchizand usa cu cheia.
-Da drumu la usa.spun eu furioasa.
-Nu pleci nicaieri pana nu-ti explic cum stau lucrurile.
-Nu am ce sa vorbesc cu un magar.
Aceasta se indreapta incet spre mine,iar eu na dau din ce in ce mai in spate,pana intru in baia din camera lui.Inchide usa si inainteaza din nou, pana ce ma lipeste de perete.Acesta iti pune mainile paralel cu capul meu si se apropie sa ma sarute.Buzele noastre sunt din ce in ce mai aproape,dar Alex se opreste bruc,observand ca am inchis ochii.Isi da seama ca vroiam sa-l sarut si se departeaza de mine.Deschid ochiul drept, vazand ca usa era deschisa,iar el pe balcon,ies din baie dar cand sa trec si de pragul dormitorului aud vocea lui.
-Daca iesi, totul s-a terminat.spune el fara sa se clinteasca din loc.
Imi musc buza inferioara, nestiind ce sa zic, si intorc provirea spre el care se uita la cerul senin.Nu stiam ce sa fac, amintirile imi spuneau ca daca voi ramane va face acelasi lucru,dar inima imi spunea altceva.Ma uitam cand la el cand la hol, eram pur si simplu... nici n-am cuvinte.In acel moment mi-am lasat corpul in jos, pana ce am facut cunostinta cu podeaua.Stateam si ma uitam la tavan nestiind ce sa fac.Deodata in fata mea apar amintiri placute petrecute cu acesta.Era o tacare deplina pana cand, aud pasi ce se indreapta spre mine.Ma uit mai atent si vad ca era Alex care statea pe vine uitandu-se la mine.
-O sa racesti daca mai stai mult asa.spune el scurt.
-Ce-ti pasa tie?spun eu aproape cu lacrimi in ochi.
-Daca nu-mi pasa nu-ti mai faceam surpriza.
Ma ridic de jos si ma duc in dormitorul de vizavi.Cand intru raman socata de ceea ce vad:un pat rosu de doua persoane, cu baldechid de un rox roscat;in stanga o plasma;mai trag o privire la pat si observ petale de trandafir albe si rosii.Ma apropii de pat si observ ca era o inima mare facuta din petale rosii si dedesubt un scris din petale albe:"As da orice ca sa fii doar a mea".O lacrima mi se scurge pe obrajul rece, ajungand repede pe podea.Ma rezem de perete si incep sa plang, nici eu nu stiu din ce cauza.Usor, usor alunec de peretele rece ajungand pe podea.Aduc genunchi la pipt si i strang cu putere.Incerc sa-mi stapandesc lacrimile insa degeaba.Ma sprijin de noptiera si ma ridic in picioar.Merg ametita paa in camera mea si il vad pe Alex stand pe balconul camerei mele si fumand.Nu-l iau in seama si ma trantesc in pat.Usor, usor ochii mi se inchid si ma duc in tara viselor.<<Ma trezesc in patul meu care era pe o pajiste verde,presarata cu mici flori albe.Ma ridic din pat si vad ca eram intr-o rochita alta pana la genunchi, fara bretele si cu o pereche de sandale cu curele din piele.Pe unde paseam se faceau pavele roz.Am incercat sa apas mai in aer,iar pavela a rasarit cub picioarele mele.Am continuat asa pana ce am ajuns sus de tot.De acolo, oamenii care erau nu departe de mine mi se pareau ca niste furnici.Cobor usor si ma asez pe marginea patului.Deodata aceeasi voce ca si in visul trecut se aude de nicaieri.
Vocea:Draga mea,nu te speria.Sunt in inger pazitor care iti vine in ajutor.
-Ce tot vrei? in treb eu ridicandu-ma.
Vocea:Nu imi asculta mie vocea ci ascultati inima.
-Ha, acum nu ai mai vorbit in rima.
Vocea:Tu nu te gandi daca vorbesc sau nu cu rima.
-Cine esti?Si de ce imi dai atatea sfaturi?
Vocea:Imagineazati o femeie de aproximativ 80 de ani, cu parul alb ca fulgii de nea si cu un cap mai mica ca tine.
Am facut ce mi-a zis vocea,iar cand am deschis ochii in fata mea aparu o femeie, care la fata semana cu..cu...cu mine?
-De ce arati ca mine? intreb eu facand un pas inapoi.
-Nu tu arat ca tine, ci tu arati ca mine, sunt bunica ta.
-Nu poti fi ea.Ea a murit cand aveam 3 ani, si acum imi aduc aminte cantecul el:"Copilas, copilas;Puiul meu cel dragalas;Tu mereu de vei avea ;Un necaz,daga mea;Sa ma chemi caci voi veni;Oriunde de vei fi."Mai departe numai stiu caci,ei bine atunci...
-Draga mea,ca si incantecelul asta, am spus ca voi veni cand vei avea nevoie de mine, deci, de ce m-ai chemat?
-Pai, de unde sa stiu ca tu esti bunica mea?
-Hato wa tobu koto o shirazu suruto, umarete iru(Un porumbel cand se naste,nu stie sa zboare).
-Chiar tu esti.Te-am chemat, caci nu stiu ce sa fac.Sa-mi ascult inima sau sa las totul in urma?Ajuta-ma.spun eu incepand sa plang.
-Draga mea, nu eu iau decizii pentru tine, dar stiu ca eu te-am facut sa-l cunosti pe acest baiat.Si nu cred ca am facut o alegere proasta.
-Deci, tu-mi zici sa-l iert?
-Asta e parerea mea,dar tie ce-ti zice inima?
-Nici ea nu stie ce vrea.
Atunci bunica mea a dat din mana si in fata noastra apare o imagine cu Alex,care veghea asupra patului meu.Statea rezemat pe cotul drept si-mi mangaia fata, fina si catifelata.
-Cred, ca il voi ierta.
-Draga mea, eu trebuie sa plec, daca mai ai nevoie de mine, stii ce trebuie sa faci.>>
Ma ridic brusc si ii sar la gat lui Alex.

~TO BE CONTINUED~