Buna dragi FFS si cititori! :) Nu sunt o adevarata scriitoare dar sper sa va placa ceea ce am scris! :)
Liceul Floare de Colt. ( liceu inventat, sa stiti )
Mirela, era impreuna cu parintii ei, in curtea liceului. Mirela astepta nerabdatoare sa ajunga in clasa si sa-si cunoasca noi colegi de liceu. Toti liceeni au fost poftiti de profesori in clase. Fata si-a luat in brate parintii si le-a spus:
-Este prima mea zi de liceu! Imi doresc ca totul sa decurga bine! Va iubesc, sa ma asteptati acasa, eu va voi suna.
-Desigur draga mea. Acum ne ducem si noi sa stam de vorba cu dirigintele/diriginta ta. Sa vedem ce iti trebuie pentru noul an de liceu. Si noi te iubim. Haide, fugi, sa nu ramai ultima!
Mirela pleca impreuna cu un profesor care ii duse pana in clasa lor de la etajul 2.
-Copii, intrati inauntru si stati linistiti pana vine diriginta voastra. Sa nu omorati liceul asta!
Profesorul pleca si toti se asezara in banci. Clasa era foarte urata. Cu banci aro, scrise, desenate, etc. Cu scaune de lemn, cu o singura tabla, cu o catedra de lemn, plina de murdarie, gunoi si 2-3 tablouri care erau gata gata sa cada la o singura atingere. Sala de clasa era foarte mica. Nu se compara cu clasa in care fusese Mirela in gimnaziala.
-Hei tu, colega cea noua, cum te acomodezi, aici? Iti place primirea? o lua in ras unul dintre colegi.Stai mai, nici nuraspunde, ce tupeu! Ia mai lasa tupeul si raspunde, ca te fac una cu pamantul, fetito!
-Bai Ioane, las-o in pace. E noua, nu prea stie ca tu esti un bataus! Cum te cheama? intreba politicos unul dintre baieti.
Mirelei nu prea ii placea noua primire si se gandea sa nu raspuna.
-Pe mine ma cheama Mihai. Pe tine cum te cheama?
-Ma ceama Mirela. Incantata de cunostinta, Mihai. E draguta noua clasa! spuse Mirela, fara sa jigneasca pe nimeni.
-Ma bucur ca iti place, ii spuse baiatul politicos.
-Ce'ai mai Mihae? Te incurci cu una ca ea? Nu vezi ca este plina de fitze? Hai las-o si sa ne vedem noi de ale noastre!
-Ioane, lasa ca vin eu mai tarziu. Si daca nu suntem noi politicosi cu noua colega, cine alt cineva?
-Pai eu unul plec pe hol!
Din prima banca, se ridica o fata cu nasul mare, cu ochelari, cu multe cosuri pe fata care dadea un aer de politete si spune:
-Buna Mirela! Sunt Amelia. Incantata si eu de cunostinta. Me bucur ca iti place. Nici mie nu mi-a placut la inceput, dar m-am acomodat. Colegii mei sunt foarte super. Sper sa te poti imprieteni si tu cu ei.
-Da, ma bucur de cunostinta, Amelia. Vad ca porti o insigna, ce semnifica?
-Sunt sefa clasei, si de aceea o port. Eu sunt sefa aici, si pentru fetele din clasa este o onoare sa vorbeasca cu mine!
-Aha...
-Oh..Amelia esti asa de nesuferita! Chiar si cand vine cineva in clasa, tot trebuie tu sa soui in truna: Eu sunt cea mai tare! Abtinete! zise Mihai.
Amelia nu mai raspunse. Doamna diriginta intra in clasa.
-Buna ziua! Sper ca ati facut cunostinta cu noua voastra colega..
-Da...doamna diriginta! raspunsera toti in cor.
-Sunt foarte incantata ca mai avem un elev foarte bun in aceasta clasa. Mirela are numai 10 pe linie. Cred ca va fi o concurenta mare. Mirela, eu sunt doamna ta diriginta, Iuliana Dobrescu. Sunt profesoara de romana si sper sa iti placa aceasta clasa si noii tai colegi.
-Incantata ca va cunoasc doamna Dobrescu! Da, m-am acomodat destul de bine aici si sper sa se fi acomodat si ei.
-Bravo. Acum sa va dau orarul, manualele si apoi puteti pleca.
In timp ce profesoara imana manualele si orarele, Amelia si colega ei de banca, Lidia, o a doua scorpie, vorbeau in soapta:
-Bai Lidia, s-ar putea sa am concurenta. Eu nu am chiar numai 10 pe linie...Ce sa ma fac?
-Eu zic sa ne dam pe langa ea ca prietene, deoarece o sa ii inspiram incredere si o sa ne dea si noua cateva secrete de invatare rapida. Si apoi o sa o lasam ca pe o carpa.
-Buna idee Lidia, dar ce ne facem daca ea nu se lasa cu 1 cu 2?
-Vom incerca. Incearca si tu sa mai gandesti din cand in cand!
-Ai grija cum vorbesti sau te conciedez, si nu ai sa-mi mai fii prietena!
-Bine, am tacut!
-Domnisoara Amelia, sa stiti ca pot face schimb de banci si de functii, spuse doamna diriginta foarte hotarat.
-Ma scuzati, doamna. Lidia este de vina, ea m-a distras.
-CE? spuse Lidia in soapta.
Dupa 30 de minute manualele sunt impartite, atat si orarul.
-Gata, copii puteti pleca. Ne vedem maine la ora 8. La revedere!
-La revedere, raspunsera toti.
Mirela pleca, singura... Sufletul ei era desprins de aceasta lume. Se gandea la clipele minunate petrecute alaturi de fosti ei colegi. Inainta si ochi ei sclipitori se umplura de lacrimi. Se gandea ca fusese o mare greseala ca a venit la acest liceu. Se gandea la o posibila transferare. Dar dorinta ei de a intra la acest liceu era indeplinita si din cauza unor colegi ar fi putut sa isi spulbere dorintele si miile de reusite pe care le-ar putea avea ea. Inainta pe hol si se gandea ce ar putea sa faca. Se opri din a mai gandi. Spre ea venea un baiat in fuga. De atata tristete nu stia ce sa faca. O fractie de secunda si acel necunoscut ar fi dat peste ea daca nu ar fi traso Mihai, colegul ei. Mirela era acum in bratele lui Mihai. Isi deschise ochi albastri si ce vazu? Un baiat chipej, cu o privire blanda cu un par aurit care o salvase de a cadea pe scari. Se uita la el cateva secunde iar apoi se auzi glasul baiatului:
-Mirela te simti bine? Parca erai intr-o transa!
Mirela se trezi din acea transa si isi dadu seama ca in fata ei se afla nimeni altul decat Mihai. Se gandea cum de nu il observaze in clasa, cand ii vorbise.
-Bine. Ma simt bine acum! Nu este nimic. Cred ca ma gandeam si nu am observat acel besmetic. De acum inainte voi fi mai atenta. Multumesc ca ,,mai salvat,,! si incepu sa rada.
-Cu placere! Vad ca esti cam obosita, vrei sa te conduc acasa? Nu de alta dar nu as vrea sa si se intample ceva...spuse Mihai foarte ingrijorat.
-Multumesc. Dar eu stau in Centru si este mult de mer pana acolo. Cred ca este ok daca merg singura.
-Stai in Centru? Si eu. Stau chiar langa Fantana De Gheata. Stii, acel parc.
-Pe acolo stau si eu. Cred ca este bine daca mergem impreuna, spuse Mirela zambind.
-Ok haide, sa prindem autobuzul!
-Nu prea stiu...mi-am uitat biletul acasa si nu as dori sa platesc amenda de 20 de lei. Biletul costa doar un leu..stii...mai bine ne vedem maine la scoala, pa!
-Lasa ca eu am 2 bilete. Haide.
Pornind spre statia de autobuz, in sfarsit si Mirela se simtea bine in compania unui prieten. Se simtea chiar bine.Baiatul frumos se dovedea un adevarat prieten pentru situatii de urgenta!
Au luat autobuzul si au pornit spre casa. Se intuneca.
-Mirela, priveste luminile! Sunt superbe, nu?
-Da.. sunt frumoase!
-Stralucesc ca ochii tai. Ai o nuanta foarte frumoasa de albastru. Ochii tai ma inebunesc! spuse el incepand sa rada.
-Multumesc. Pai haide ca am ajuns. Sa coboram.
-Bine. Priveste Fantana De Gheata este minunata. Doresti sa te conduc pana la blocul tau?
-Nu. Ma descurc de aici. Nu iti face griji!
-Vrei sa iti dau nr. meu de telefon, poate mergem impreuna la scoala.
-Da, sigur.
-Poftim, l-am scris pentru tine pe aceasta hartie. Nu este nevoie sa ma suni. Doar da-mi un bip si te voi baga in agenda.
-Bine pa !
-Stai, eu cu prieteni mei avem un salut numai al nostru. Stiu ca pare foarte copilaresc, dar as dori sa avem si noi unul numai pentru noi. Ce spui?
-Cred ca este ok. Asa o sa ne si distram in acelasi timp.
Doua batai din palme,si apoi semnul paci, era salutul lor de prietenie. Mirela pleca si foarte ciudat, nu avea sentimentul de a fi indragostita de acel chipej, ci avea mai ales sentimentul ca isi gasise un adevarat prieten, nu un iubit. Mainile ei stransera hartia cu numarul de telefon al lui Mihai. Se gandea ca poate el ii va fi noul ei prieten.
Ajunse in fata usii. Parinti ei o intimpinara cu multa dragoste.
-A fost minunat la liceu, mama, mi-am facut primul prieten! spuse ea incantata.
-Deja ai un iubit? Tu trebuie sa te concentrezi pe scoala! spuse tatal ei imediat .
-Nu tata, nu un iubit ci un priten adevarat.Ma duc in camera acum. Mama, la cina as dori daca poti, sa imi faci un sandwish!
-Ura! In sfarsit fetita mea care mananca sandwishuri! Nu ai mai mancat de o luna inaintea liceului! Imediat draga. Cu strad dublu?
-Cu strat dublu, vezi ce bine ma cunosti?? rase ea impreuna cu mama ei. Ma duc in camera acum te astept mamico!
-Draga mea, cum de fiica noastra nu este indragostita de prietenul ei adevarat? deobicei din prima zi de scoala ne zice: SUNT INDRAGOSTITA!
-Poate a traso pe dreapta cu dragostea,momentan. rase mama ei.
Seara se sfarsi bine pentru familia Mirelei. Prima zi de liceu fusese un real succes pe jumatate. Doar Amelia era de nesuportat. Asa toate bune si frumoase. Rasete se auzeau prin toata casa. Mare veselie pe familia Mirelei.Chiar si fratele ei Leo era fericit. Era cam copilaros si nu radea la glumele adultilor. Dar si el era prin in fericirea surori sale. Toti dansara, chiar daca parea patetic sa dai o petrecere impreuna cu parintii. Toti se simteau bine si asta conta cel mai mult!
voi continua! Va rog, sa dati comenturi, dar capitolul nu este inca terminat... va astept cu comenturi <3
Edit : Treci pe la Reguli. Un capitol trebuie să aibe minim 40 de rânduri.
Prietenia ca un cutit in spate
cap I - Prima zi la liceuLiceul Floare de Colt. ( liceu inventat, sa stiti )
Mirela, era impreuna cu parintii ei, in curtea liceului. Mirela astepta nerabdatoare sa ajunga in clasa si sa-si cunoasca noi colegi de liceu. Toti liceeni au fost poftiti de profesori in clase. Fata si-a luat in brate parintii si le-a spus:
-Este prima mea zi de liceu! Imi doresc ca totul sa decurga bine! Va iubesc, sa ma asteptati acasa, eu va voi suna.
-Desigur draga mea. Acum ne ducem si noi sa stam de vorba cu dirigintele/diriginta ta. Sa vedem ce iti trebuie pentru noul an de liceu. Si noi te iubim. Haide, fugi, sa nu ramai ultima!
Mirela pleca impreuna cu un profesor care ii duse pana in clasa lor de la etajul 2.
-Copii, intrati inauntru si stati linistiti pana vine diriginta voastra. Sa nu omorati liceul asta!
Profesorul pleca si toti se asezara in banci. Clasa era foarte urata. Cu banci aro, scrise, desenate, etc. Cu scaune de lemn, cu o singura tabla, cu o catedra de lemn, plina de murdarie, gunoi si 2-3 tablouri care erau gata gata sa cada la o singura atingere. Sala de clasa era foarte mica. Nu se compara cu clasa in care fusese Mirela in gimnaziala.
-Hei tu, colega cea noua, cum te acomodezi, aici? Iti place primirea? o lua in ras unul dintre colegi.Stai mai, nici nuraspunde, ce tupeu! Ia mai lasa tupeul si raspunde, ca te fac una cu pamantul, fetito!
-Bai Ioane, las-o in pace. E noua, nu prea stie ca tu esti un bataus! Cum te cheama? intreba politicos unul dintre baieti.
Mirelei nu prea ii placea noua primire si se gandea sa nu raspuna.
-Pe mine ma cheama Mihai. Pe tine cum te cheama?
-Ma ceama Mirela. Incantata de cunostinta, Mihai. E draguta noua clasa! spuse Mirela, fara sa jigneasca pe nimeni.
-Ma bucur ca iti place, ii spuse baiatul politicos.
-Ce'ai mai Mihae? Te incurci cu una ca ea? Nu vezi ca este plina de fitze? Hai las-o si sa ne vedem noi de ale noastre!
-Ioane, lasa ca vin eu mai tarziu. Si daca nu suntem noi politicosi cu noua colega, cine alt cineva?
-Pai eu unul plec pe hol!
Din prima banca, se ridica o fata cu nasul mare, cu ochelari, cu multe cosuri pe fata care dadea un aer de politete si spune:
-Buna Mirela! Sunt Amelia. Incantata si eu de cunostinta. Me bucur ca iti place. Nici mie nu mi-a placut la inceput, dar m-am acomodat. Colegii mei sunt foarte super. Sper sa te poti imprieteni si tu cu ei.
-Da, ma bucur de cunostinta, Amelia. Vad ca porti o insigna, ce semnifica?
-Sunt sefa clasei, si de aceea o port. Eu sunt sefa aici, si pentru fetele din clasa este o onoare sa vorbeasca cu mine!
-Aha...
-Oh..Amelia esti asa de nesuferita! Chiar si cand vine cineva in clasa, tot trebuie tu sa soui in truna: Eu sunt cea mai tare! Abtinete! zise Mihai.
Amelia nu mai raspunse. Doamna diriginta intra in clasa.
-Buna ziua! Sper ca ati facut cunostinta cu noua voastra colega..
-Da...doamna diriginta! raspunsera toti in cor.
-Sunt foarte incantata ca mai avem un elev foarte bun in aceasta clasa. Mirela are numai 10 pe linie. Cred ca va fi o concurenta mare. Mirela, eu sunt doamna ta diriginta, Iuliana Dobrescu. Sunt profesoara de romana si sper sa iti placa aceasta clasa si noii tai colegi.
-Incantata ca va cunoasc doamna Dobrescu! Da, m-am acomodat destul de bine aici si sper sa se fi acomodat si ei.
-Bravo. Acum sa va dau orarul, manualele si apoi puteti pleca.
In timp ce profesoara imana manualele si orarele, Amelia si colega ei de banca, Lidia, o a doua scorpie, vorbeau in soapta:
-Bai Lidia, s-ar putea sa am concurenta. Eu nu am chiar numai 10 pe linie...Ce sa ma fac?
-Eu zic sa ne dam pe langa ea ca prietene, deoarece o sa ii inspiram incredere si o sa ne dea si noua cateva secrete de invatare rapida. Si apoi o sa o lasam ca pe o carpa.
-Buna idee Lidia, dar ce ne facem daca ea nu se lasa cu 1 cu 2?
-Vom incerca. Incearca si tu sa mai gandesti din cand in cand!
-Ai grija cum vorbesti sau te conciedez, si nu ai sa-mi mai fii prietena!
-Bine, am tacut!
-Domnisoara Amelia, sa stiti ca pot face schimb de banci si de functii, spuse doamna diriginta foarte hotarat.
-Ma scuzati, doamna. Lidia este de vina, ea m-a distras.
-CE? spuse Lidia in soapta.
Dupa 30 de minute manualele sunt impartite, atat si orarul.
-Gata, copii puteti pleca. Ne vedem maine la ora 8. La revedere!
-La revedere, raspunsera toti.
Mirela pleca, singura... Sufletul ei era desprins de aceasta lume. Se gandea la clipele minunate petrecute alaturi de fosti ei colegi. Inainta si ochi ei sclipitori se umplura de lacrimi. Se gandea ca fusese o mare greseala ca a venit la acest liceu. Se gandea la o posibila transferare. Dar dorinta ei de a intra la acest liceu era indeplinita si din cauza unor colegi ar fi putut sa isi spulbere dorintele si miile de reusite pe care le-ar putea avea ea. Inainta pe hol si se gandea ce ar putea sa faca. Se opri din a mai gandi. Spre ea venea un baiat in fuga. De atata tristete nu stia ce sa faca. O fractie de secunda si acel necunoscut ar fi dat peste ea daca nu ar fi traso Mihai, colegul ei. Mirela era acum in bratele lui Mihai. Isi deschise ochi albastri si ce vazu? Un baiat chipej, cu o privire blanda cu un par aurit care o salvase de a cadea pe scari. Se uita la el cateva secunde iar apoi se auzi glasul baiatului:
-Mirela te simti bine? Parca erai intr-o transa!
Mirela se trezi din acea transa si isi dadu seama ca in fata ei se afla nimeni altul decat Mihai. Se gandea cum de nu il observaze in clasa, cand ii vorbise.
-Bine. Ma simt bine acum! Nu este nimic. Cred ca ma gandeam si nu am observat acel besmetic. De acum inainte voi fi mai atenta. Multumesc ca ,,mai salvat,,! si incepu sa rada.
-Cu placere! Vad ca esti cam obosita, vrei sa te conduc acasa? Nu de alta dar nu as vrea sa si se intample ceva...spuse Mihai foarte ingrijorat.
-Multumesc. Dar eu stau in Centru si este mult de mer pana acolo. Cred ca este ok daca merg singura.
-Stai in Centru? Si eu. Stau chiar langa Fantana De Gheata. Stii, acel parc.
-Pe acolo stau si eu. Cred ca este bine daca mergem impreuna, spuse Mirela zambind.
-Ok haide, sa prindem autobuzul!
-Nu prea stiu...mi-am uitat biletul acasa si nu as dori sa platesc amenda de 20 de lei. Biletul costa doar un leu..stii...mai bine ne vedem maine la scoala, pa!
-Lasa ca eu am 2 bilete. Haide.
Pornind spre statia de autobuz, in sfarsit si Mirela se simtea bine in compania unui prieten. Se simtea chiar bine.Baiatul frumos se dovedea un adevarat prieten pentru situatii de urgenta!
Au luat autobuzul si au pornit spre casa. Se intuneca.
-Mirela, priveste luminile! Sunt superbe, nu?
-Da.. sunt frumoase!
-Stralucesc ca ochii tai. Ai o nuanta foarte frumoasa de albastru. Ochii tai ma inebunesc! spuse el incepand sa rada.
-Multumesc. Pai haide ca am ajuns. Sa coboram.
-Bine. Priveste Fantana De Gheata este minunata. Doresti sa te conduc pana la blocul tau?
-Nu. Ma descurc de aici. Nu iti face griji!
-Vrei sa iti dau nr. meu de telefon, poate mergem impreuna la scoala.
-Da, sigur.
-Poftim, l-am scris pentru tine pe aceasta hartie. Nu este nevoie sa ma suni. Doar da-mi un bip si te voi baga in agenda.
-Bine pa !
-Stai, eu cu prieteni mei avem un salut numai al nostru. Stiu ca pare foarte copilaresc, dar as dori sa avem si noi unul numai pentru noi. Ce spui?
-Cred ca este ok. Asa o sa ne si distram in acelasi timp.
Doua batai din palme,si apoi semnul paci, era salutul lor de prietenie. Mirela pleca si foarte ciudat, nu avea sentimentul de a fi indragostita de acel chipej, ci avea mai ales sentimentul ca isi gasise un adevarat prieten, nu un iubit. Mainile ei stransera hartia cu numarul de telefon al lui Mihai. Se gandea ca poate el ii va fi noul ei prieten.
Ajunse in fata usii. Parinti ei o intimpinara cu multa dragoste.
-A fost minunat la liceu, mama, mi-am facut primul prieten! spuse ea incantata.
-Deja ai un iubit? Tu trebuie sa te concentrezi pe scoala! spuse tatal ei imediat .
-Nu tata, nu un iubit ci un priten adevarat.Ma duc in camera acum. Mama, la cina as dori daca poti, sa imi faci un sandwish!
-Ura! In sfarsit fetita mea care mananca sandwishuri! Nu ai mai mancat de o luna inaintea liceului! Imediat draga. Cu strad dublu?
-Cu strat dublu, vezi ce bine ma cunosti?? rase ea impreuna cu mama ei. Ma duc in camera acum te astept mamico!
-Draga mea, cum de fiica noastra nu este indragostita de prietenul ei adevarat? deobicei din prima zi de scoala ne zice: SUNT INDRAGOSTITA!
-Poate a traso pe dreapta cu dragostea,momentan. rase mama ei.
Seara se sfarsi bine pentru familia Mirelei. Prima zi de liceu fusese un real succes pe jumatate. Doar Amelia era de nesuportat. Asa toate bune si frumoase. Rasete se auzeau prin toata casa. Mare veselie pe familia Mirelei.Chiar si fratele ei Leo era fericit. Era cam copilaros si nu radea la glumele adultilor. Dar si el era prin in fericirea surori sale. Toti dansara, chiar daca parea patetic sa dai o petrecere impreuna cu parintii. Toti se simteau bine si asta conta cel mai mult!
voi continua! Va rog, sa dati comenturi, dar capitolul nu este inca terminat... va astept cu comenturi <3
Edit : Treci pe la Reguli. Un capitol trebuie să aibe minim 40 de rânduri.