Dorinte periculoase

[Me�al.]

Multumesc pentru comentarii Chio, Crysta, Theo ! Va astept in continuare parerile.
Tin sa mentionez ca ficul acesta se apropie de final. Probabil ca o sa fie inca patru capitole maxim. O sa vad.
Lectura placuta !

Capitolul 16

Sangele - pretul suprem.

Strigatul meu i-a luat prin surprindere pe strigoi, care au privit grabiti in jur. Cu bocancii am lovit doi dintre ei in fata, acestia cazand pe pamant si scotand un fel de urlet. Toti vampirii din scoala au iesit fugind din locul unde era bariera, incepand sa-i loveasca pe strigoi. Atent, i-am localizat pe doi dintre prietenii mei si am luat-o la fuga spre ei. Din pacate, un strigoi batran imi aparu in cale, dorind sa ma indeparteze de prada lor. Era putenic, mainile sale impingandu-le pe ale mele, dar eu eram abia trezit si, dupa spusele Mirandei, aveam avantajul puterii. M-am chinuit si l-am aruncat intr-un copac, continuandu-mi alergarea spre amicii mei. Ajuns langa ei, i-am privit pret de cateva secunde. Erau lesinati. Am vrut sa pun mana pe ei, sa ii duc la adapost, dar Ioana m-a apucat, cu mana sa mult prea alba, de gat si a inceput sa stranga. Apoi, si-a deschis ochii, reusind sa ma socheze cand am vazut cerculetul rosiatic din jurul pupilei. Era strigoi. Fusese trezita. O furie uriasa m-a napadit cand am vazut ca toti prietenii imi fusesera treziti.
- Trebuie sa-i omori, Alex, a urlat Miranda.
Adevarul vorbelor ei m-a lovit precum o bata. Stiam ca erau strigoi si toata natura lor umana se pierduse, dar ideea de a-mi omora prietenii era oribila. Chiar daca erau strigoi, aratau exact la fel si asta ma deruta teribil. Am ezitat. Atat mi-a trebuit si Ioana a sarit spre mine, cu gura larg deschisa si coltii albi, luciosi dezveliti. Fiind destul de rapid, am scos tepusa si, gandindu-ma ca nu era ea, am bagat arma printre coastele ei, lovindu-i din plin inima. Un tipat agonizat s-a auzit si a scuipat niste sange pe gura, dupa care s-a prabusit inerta pe pamant. Am analizat ce se intampla in jur, pentru a sti ce urma sa fac. Alice avea de furca cu un strigoi in care infipse partial tepusa si nu reusea sa-l opreasca din miscarile sale smucite pentru a-l omora. L-am luat prin surprindere pe respectivul monstru, ducandu-ma-n spatele sau si prinzandu-l de umeri, strangandu-l. Oasele i-au trosnit puternic si Alice i-a impins puternic tepusa in inima, omorandu-l.
- Mersi, esti un salvator, a spus adolescenta inainte sa se indrepte spre alta tinta.
I-am urmat gestul, incepand sa atac alti strigoi.

Nu stiu cat a durat batalia fiindca am pierdut notiunea timpului. Aproape de rasarit numarul strigoilor scazuse considerabil, ramanand mai putini de douazeci. Capetenia se antrenase intr-o lupta cu directoarea si niciunul nu se lasa mai prejos. Noi, ceilalti, trebuia sa ne ocupam de strigoii ramasi sau, macar, sa tragem de timp fiindca atunci cand avea sa rasara soarele, toti strigoii o sa fie arsi.
- Inca 5 minute, mi-a soptit Miranda.
Amandoi sateam spate in spate, luptandu-ne cu strigoii. Calm, am introdus tepusa in pieptul monstrului, dar nu inainte sa-mi intepe usor mana. Durerea provocata de cele doua rani de la colti, a fost puternica, dar de scurta durata. Apoi, m-am intors sa o ajut pe Miranda. Cu o diversiune perfecta, adolescenta a reusit sa-l doboare pe strigoi. Simultan, ne-am intors inspre directoare. Aceasta se lupta de zor cu capetenia clanului. Brusc, un urlet ne-a facut pe toti sa tresarim, intorcandu-ne inspre locul de unde se auzea zgomotul.
- Crystal !
Tipatul Mirandei m-a facut sa tresar. Prietena noastra, Crystal, se prabusise pe pamant, intr-o balta de sange. In sangele ei propriu. Strigoiul a ranjit si, precum un animal salbatic, s-a repezit spre trupul ei neinsufletit, band sangele. Furia Mirandei era uriasa fiindca s-a repezit spre monstrul acela, infigandu-i tepusa in inima fara pic de ezitare. Dadu un sut in trupul strigoiului, apoi dandu-i lacrimile. Intreaga scena a fost privita de catre capetenia clanului Elhomerilor si directoare, iar, intr-un moment de neatentie, strigoiul batran isi infipse coltii in gatul femeii. Rapid, am sarit si i-am infipt tepusa in inima, dar fusese prea tarziu. Deja o omorase pe directoare. Atunci primele raze ale soarelui au luminat padurea. Ramasitele strigoilor s-au transformat in praf, fiind, mai apoi, luate in aer de catre vantul ce adia usor. Totusi, vantul nu a putut lua si tristetea ce ne-a cuprins pe toti. Daca Crystal era o pierdere uriasa pentru elevi, directoarea era o pierdere pentru intreaga scoala.
- Imi pare rau, am spus, stergandu-i lacrimile Mirandei.
De fapt, cuvintele mele erau prea neinsemnate in comparatie cu ce simteam. In cele cateva saptamani de cand eram acolo, ma atasasem foarte mult de Crystal. Era o fata desteapta, frumoasa, ce nu merita sa moara atat de tanara. Si toate astea din cauza mea ! Imi venea sa-mi dau pumni in cap pentru tot ce provocasem. Dar ce rost mai avea ?
- Nu e vina ta, a spus Kail, citindu-mi gandurile.

Doi profesori ne-au trimis inapoi in campus pentru ca ei sa faca "curat". Au luat trupurile celor doua femei si le-au dus la biserica unde, din cate am inteles, urmau sa faca inmormantarea sau, pe limba noastra, sa le dea foc pe rug. Simteam cum tristetea a invaluit tot campusul, desi toti cei ce au supravietuit luptei au primit aplauze numeroase.
M-am uitat la ceasul de pe perete. Era zece fara un sfert dimineata pentru oameni adica, seara pentru noi. Trebuia sa ma schimb fiindca intr-un sfert de ora ma intalneam cu Miranda, Alice si Kail in sufragerie. Kail imi spusese ca nu avea sa mai vina sa se schimbe fiindca dorea sa stea cu Alice pentru a o consola. Si, dupa mine, credeam ca se va intampla ceva intre ei ! De ceva timp se uitau lung unul la altul, dar nu spuneau nimic. Totusi, era o zi prea trista, cu prea multe pierderi pentru a ma gandi la combinatii.
Am deschis usa dulapului si am privit innauntru. Era dezordine si nici nu mai stiam ce se afla acolo. Mi-era prea lene sa iau fiecare tricou la rand asa ca am bagat mana in el si am scos prima piesa vestimentara ce mi-a picat. Si chiar fusese o alegere buna ! Era un tricou negru de la Element, cu sigla mare, rosie pe piept si cu scrisul alb "Element". Mi-am schimbat blugii cu unii negri curati si mi-am pus skaterii de la Globe in picioare.
Ajuns in sufragerie, i-am vazut pe prietenii mei. Alice si Kail stateau imbratisati pe o canapea - sa nu-mi spuneti ca s-a intamplat ceva ! - iar Miranda statea pe alta canapea de piele rosie. M-am asezat langa ea si am privit spre televizorul cu plasma mare. Era dat pe stiri.
- Pana la urma, ce s-a hotarat ? Am intrebat.
- Maine dimineata la zece inmormantarea, s-a anuntat. Atunci se va hotara si cine va fi noua directoare.
Vocea Mirandei era sparta, trista. Mi-am trecut mana dreapta in jurul ei, strangand-o la piept. Dupa aceea, am vazut cat de afectuosi erau Alice si Kail.
- Si intre voi ce se petrece ? Si eu care credeam ca Kail are inclinatii catre baieti ! Cat de mult s-a inselat toata scoala !
- Hei, daca m-am indragostit de Alice, care-i problema ? Chiar ma bucur ca nu ti-am confirmat gandurile, Alex, a spus razand.
Si asa am aflat cu totii ca cei doi erau indragostiti. Ne-a cuprins rasul si am glumit in continuare pe diferite teme, incercand sa nu parem atat de afectati de pierderi. Dupa parerea tuturor, trebuia sa fiu afectat de pierderea prietenilor mei umani, a lui Crystal si a directoarei. De fapt, nu ma afecta asa de mult ca au murit prietenii umani fiindca, atunci cand m-am transformat in vampir, amintirile si sentimentele pentru ei s-au mai estompat.
- Mai stiti bancul ala ? "De ce li se par barbatilor femeile in lac, piele si cauciuc atat de incitante ? Pentru ca miros ca o masina noua!" A spus Miranda, incercand sa destinda atmosfera.
Rasetele noastre au acaparat sufrageria.
Astfel, toate lucrurile incepeau sa revina incetul cu incetul la normal.