Blestemul Zburatorilor

[Jigoku]

Tu nu-nţelegi
Că-n orchestrarea întregirii noastre
Nu-i ciripit de păsărele-albastre,
Ci-i răcnet doar de bestie turbată,
Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă
De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă
Sau de piciorul patului s-o legi?...

Philip simte o presiune pe umeri, apoi o mana il prinde de gat si se afla in cadere libera,de deasupra norilor. Se rasuceste la timp si reuseste sa ajunga in picioare pe pamant, impreuna cu atacatorul sau. Se simte putin ametit,dupa ce a schimbat altitudinea atat de repede.
-Oh, Alfa!
Atacatorul cade in genunchi la picioarele brunetului , fara sa indrazneasca sa-l priveasca. Surprins de aceasta schimbare, Philip ii pune mana pe umar si il ridica, dupa care il forteaza sa-si arate chipul.
Are ochii rosii si mari, proaspat hranit,probabil un disigma . Tremura si buzele i se miscau frenetic, lasand sa se vada dintii perfecti si coltii subtiri. Ia mana de pe el si se mai linisteste,poate vedea cum spasmele se reduc la un tremurat usor, ca si cum i-ar fi frig. De pe incheietura ii curge sange inca, era nou nascut.
Creat si abandonat,cel mai probabil. Cat de ticalosi pot fi cei ce fac asta?
-Linisteste-te,tinere. Ii sopteste Philip pentru a-l calma. Vocea-i blanda reuseste sa-l mai animeze pe disigma, care priveste dezorientat in stanga si-n dreapta.
Brunetul il priveste plin de compatimire, stie cum este sa fii singur in lumea asta blestemata a zburatorilor.
Senzatii noi, simturi mai ascutite.
Auzul incredibil de fin, abilitatea de a vedea si cele mai mici detalii, de a sari la inaltimi ametitoare si de a zbura, toate sunt atat de ciudate la inceput. Mai este si foamea de sentimente, setea de sange, incredibil de greu. Cel mai rau este blestemul, cel care-i distruge pe rand, de la Alfa pana la disigma.
Copilul din fata lui nu merita o asemenea soarta. Pare sa aiba in jur de doua zeci de ani.
Parul blond, pana la umeri il face sa semene cu un erou ratacit si ochii rosii ii sunt plini de disperare. Pielea inca are aspect uman, e fierbinte, il face sa transpire, sa fiarba si il ucide incet,incet. Se intoarce spre o amenintare ascunsa in copaci si ii permite lui Philip sa vada ranile ce-i acopera spatele.
Acesta e momentul in care mila il copleseste si ii pune mana pe umar,intorcandu-l cu fata.
-Nu-ti fie teama, pustiule . Am sa te ajut.
Blondul il priveste nedumerit si speriat, insa in ochii lui se poate citi speranta.
-Atat de sete…de foame… incepe sa sopteasca. Vocea ii e inalta, angelica, dar terifiata.
Philip inchide ochii si ofteaza adanc. Imagini din trecutul sau il bantuie.

***

-Unde pleci?
-Nu pot sa raman cu tine, esti dezgustator! Il impinge si se indeparteaza.
-Nuuu! Stai! Te rog, nu ma parasi! Vocea i se sparge si cade in praf.
E singur si speriat, ce se intampla cu el?Foame, sete, cald, toate in acelasi timp, il dor si ii mistuie sufletul. Vrea sa bea, vrea sa manance, isi vrea viata inapoi.
Se ascunde sub nisip si asteapta sa ramana fara aer si sa moara in chinuri, insa este dezamagit.
Gura si narile ii erau pline de praf si aerul disparuse demult,dar ramane constient si infometat .
Simte miscare deasupra lui si spera ca strainul sa-l ucida. O mana micuta trece de micul mormant si il prinde de mana, dupa care il trage afara.
Il imbratiseaza si ii spune ca totul va fi bine. Ei nu ii e frica, nu-l crede dezgustator, nu-l paraseste. Ii mangaie parul si ii sopteste o poveste.

***

-Numele meu e Paul. Isi coboara glasul pe masura ce vorbeste, pana ce acesta ajunge aproape o soapta. Locuiam cu ai mei intr-un conac nu departe de aici, iar ea a venit infrigurata la usa noastra, asa ca am primit-o. Ne-a spus ca ii e foame, apoi s-a repezit la parintii mei si i-a ucis fara mila. Mi-a jurat ca o voi intelege candva, si a vrut sa ma sarute, dar am fugit. Asa am capatat zgarieturile de pe spate, sunt de la unghii…
-A vrut sa te ucida. Intervine Philip ganditor.
-Nu stiu… dar mi-a prins mana si a facut asta, spune tanarul intinzand mana si aratandu-i incheietura. Apoi au venit setea, foamea, durerea…
Paul incepe sa planga si sa tremure. Brunetul se indreapta spre el si il imbratiseaza, soptindu-i aceeasi prima poveste pe care a auzit-o si el.

***

Un zgomot puternic il face sa se ridice de pe covorul sau preferat si sa iasa din camera. Ajunge pana in capatul scarilor, de unde vede 3 cadavre sfartecate, imprastiate in sala de marmura. Pe unul din scaune se afla ucigasul. Are in fata un platou de argint pe care stau trei inimi,inca fierbinti.
-Buna, Yann.