Blestemul Zburatorilor

[Jigoku]

Răspunde-ne de unde vii,
Prin care lumi trăişi coşmarul nepovestitelor poveşti
Şi-n care stea găsişi culoarea decoloratei nebunii?...

De unde vin?...
De unde pot veni, când ochii-mi,
Plini de regrete şi tristeţi,
Par două candele aprinse în cripta morţilor poeţi?

[Ion Minulescu- Romanta noului venit]

Stia ca asa va fi. A ucis-o, asa cum el il va ucide pe Arthur intr-o zi. Ii va rapi iubirea si iubirii i-l va rapi pe el.
Merge incet in lumina diminetii pe strazile pustii de la marginea orasului. Niciodata nu s-a simtit atat de manios, atat de jalnic si niciodata nu a simtit un asemenea dezgust pentru soarta , pentru propria persoana sau pentru cei din rasa lui. Dar ea il tradase, il schimbase cu zburatorul rebel si intunecat, ii rupsese inima si acum nu o poate strange la un loc,n-o poate lipi. Vrea atat de mult sa se termine totul, sa imbatraneasca si sa moara alaturi de o femeie credincioasa, sa-si vada copiii si nepotii crescand. De ce viata vesnica nu o primesc cei care o vor cu adevarat? De ce nu i s-a dat dreptul sa aleaga ce vrea sa fie?
Se uraste, pentru sentimentele care-l murdaresc, pentru lanturile ce-l tin pe pamant si pentru soarta ce o are.
Ramane in fata unui magazin, in geamul caruia se oglindeste un tanar inalt si brunet, cu parul lung lasat pe spate, imbracat in negru, dezamagit si pierdut. Hainele prafuite tradeaza lupta de mai devreme, dar nu-i pasa. A hotarat sa mearga spre tinuturile sudice, unde-si va gasi adapost alaturi de ceilalti Zburatori Alfa. Acolo o va regasi pe Mermaid si se va retrage in bratele ei, in bratele celei care l-a invatat in primii lui ani, dupa ce Arthur l-a parasit. L-a creat si apoi l-a parasit. Il uraste.

***

-Nu! Urla Arthur sfasiat.
Corpul tinerei se lasa in bratele lui Yann, care-si scoate unghiile din spatele ei,tinandu-i inima in mana. Sangele ii pateaza costumul si pielea, iar mirosul umple sala, facandu-i pe cei de pe scaune sa adulmece curiosi si intaratati.
-Beta idiot! Striga disperat tanarul, zburand catre barbatul care-i tinea iubita moarta in brate.
Yann arunca fata in josul scarilor si il prinde pe Arthur de mana, dupa care se sterge de sange pe pieptul lui, facandu-l sa maraie. Sangele il imbata. Dar el nu era vampir, nu-i era vital. Era doar un capriciu, unul periculos. Se uita scarbit la ceilalti care sar spre cadavru sfasiindu-l. Disigma. Nou nascuti. Ii va ucide.
Atentia ii e atrasa de ceva cald care-i zvacneste in palma. Inima ei. A ei.
Zburatorul de langa el a disparut deja. Acum e numai el, el si inima prea-frumoasei.
Atat de calda, atat de dulce… Plange si inspira aerul incarcat cu aroma ei divina. Inchide ochii si musca. Oh! Atat de frageda,de pura! Il intelege pe Philip, dar nu-i pare rau. Chipul i se umple de sange, dar nu se satura. Vrea mai mult, mult mai mult. Isi linge degetele, exact ca acei disigma pe care-i uraste. Nu-i pasa, e buna.

***

L-a numit Beta. Nu este un Beta, are sange de Alfa!
Yann sta in camera lui, intins pe covorul violet ce-l iubeste atat de mult si incearca sa-si inece mania. Privirea ii ramane pe tavan,in timp ce-si linge mana plina de sange. Are gust bun, dulce, de fecioara. Nu-l putea lasa pe Arthur sa faca aceeasi greseala ca el, e inca tanar si naiv, crede ca dragostea dureaza o eternitate.
Mermaid era o tanara naiva cand a cunoscut-o. A sedus-o si i-a rapit virginitatea, apoi a trasformat-o, iar ea l-a parasit. Ii simte inca ura pentru viata ce o duce, viata care nu poate fi incheiata.

***

La celalalt capat al lumii, Mermaid se gandeste la acelasi lucru, cu un pahar de cianura in mana. Vrea sa moara, sa vada ce e dincolo de viata asta mizerabila? A incercat orice: otrava, streang, arme, droguri si caderi de la inaltime. Cel mult 3 zile. Atat i-a trebuit sa revina in lume.
Ceva o deranjeaza, o bataie in usa. Se ridica si deschide, iar paharul ii aluneca si se sparge. Sare la gatul nou venitului si il darama pe iarba din fata casei. Il saruta si ii mangaie parul, insa el nu-i raspunde.
Priveste cu atentie si observa urmele lasate de lacrimi pe chipul lui, praful ce-i acopera pielea si hainele murdare. Se ridica grabita si il studiaza cu atentie. Stia privirea aceea, sclipirea manioasa si trista. Acum intelege de ce este acolo si ce vrea de la ea, alinare si vorbe bune. Il prinde de mana si ii sopteste,intorcandu-se catre casa:
- Intra, trebuie sa faci o baie. Imi povestesti ...
Nu reuseste sa termine. Ceva o apasa pe spate, il simte in ea si apoi pe piept. Cade in genunchi si se prabuseste in praf. Nu avea sa se mai ridice vreodata.