Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: De ce nu lasati comentarii?
eu las
24.32%
9 24.32%
probabil o sa`ti las alta data
21.62%
8 21.62%
mi`e lene
54.05%
20 54.05%
Total 37 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Uita de tot si aventureaza-te cu mine

#21
Va multumesc tuturor de comentarii si va mai astept>:D<. Morphinel Life, la faza cu "norii" nu am fost atenta, nu am facut`o intentionat:)).
Lectura placuta!


Capitolul IV


Corpul imi tremura groaznic, iar lacrimile imi erau siroarie pe obraji. Stam intr-un colt, ferita de ceilalti. Priveam infricosata corpul ce se afla la cativa metri de mine; parea neinsufletit. Corpul imi dardaia continuu, ramasesem fara pic de vlaga si ma simteam atat de pierduta. In mintea mea inca era intiparita intamplarea ce-mi putea schimba viata...

Flashback

- Lasa-ma in pace!
Insa el nu da semne ca ar vrea sa-mi dea pace; continua sa ma chinuie. Incercam din rasputeri sa scap, insa puterile m-au tradat si nu mai aveam sansa de scapare. Mi se taiase respiratia in momentul in care buzele sale au facut contact cu ale mele. Erau reci, dar moi si asta imi da un sentiment de buna-dispozitie, facandu-ma sa uit in totalitate in ce primejdie ma aflam. Insa mi-am revenit destul de repede si am continuat sa ma zbat; era o lupta pe viata si pe moarte pentru mine, cand pentru el era decat un joc afurisit. Incercam sa tip, sa scot un strigat, cat de micut, insa eram ca si paralizata. Ochii imi inselau mintea, facandu-ma sa ma simt si mai pierduta.
Se apropia si mai mult se mine. A inceput sa ma sarute cu o brutalitate deosebita, incat am dat frau liber sentimentelor ce le stransesem si am inceput sa plang. Am inceput sa ma tarasc, incercand sa scap din bratele sale miselesti. Mi-am infipt mainile in pamant si am inceput sa ma tarasc cu toata puterea pe care o aveam. M-a prins de picior si a incercat sa ma atraga mai aproape de el, insa, spre multumirea mea a lesinat. M-am tarat departe de el si mi-am tras sufeltul. Eram epuizata.

End of flashback

Aveam capul sprijinit de peretele din spatele meu, iar mainile imi erau infasurate in jurul genunchilor. Tremuram necontrolat si respiram din ce in ce mai greu. Eram totusi fericita; scapasem de ce era mai rau, dar oare cum voi scapa de aici? Eram bantuita de fel si fel de ganduri. Deodata m-am simtit invaluita de o lumina alba; mi-am indreptat capul catre cer si am ramas orbita de stralucirea aurorei. Ma simteam in siguranta, protejata de cele mai rele lucruri. O cale poleita cu aur mi se deschidea in fata ochilor intunecosi, facand ca intunericul ce ma inconjura sa dispara. O stea mirific colorata mi-a aparut in fata, dandu-mi un sentiment fantastic si o dorinta de singuratate m-a curpins. Se apropia de mine; incerca sa-mi transmita ceva, ceva dumnezeiesc si linistitor, o chemare, o chemare ce ma putea scapa din chinurile pe care le suportam, insa nu am putut intelege nimic si am inceput incetul cu incetul sa uit de asta. Un sunet neasemuit se auzi, eliberandu-ma din lumea cruda in care ma aflam si facandu-mi cale libera catre lumea imaginatiei. Am intins mana in semn de daruire si am incercat sa ating steaua, insa, facand contact cu degetele mele, totul a disparut, pierzandu-se fiecare urma de sclipire si lumina in nimicul in care ma aflam.
Am inceput sa scormon bezna ce ma incojura, strecurand prin dintri un "psst!" care nu chema pe nimeni. Cine sa mai apara? Era o lume straina imprejur, nesfarsita petala neagra; am aterizat pe un urias trandafir negru si lipsit de viata. Ma simteam biciuita de vantul napraznic ce aparuse in decor. Picaturi reci si mari isi facu cunoscuta prezenta pe trupul meu fragil, tremurul necontrolat accentuandu-se din ce in ce mai mult. Am inceput sa murmur ceva cu patima si durere, ca si cum as fi povestit drama ce o traiam. Ochii imi erau pierduti in azurul adanc al stelelor argintii de pe bolta ceresca. Privirea-mi amortita mi se indreapta catre ceasul de la mana.
Era ora unu si douazeci si doua de minute.
O noapte pierduta... puteam sa risc sa nu mai vad zorii diminetii.
O mireasma puternica si dulce se ivi deodata, imbatandu-ma ca un vin parfumat. M-am adancit in simtirile sale calde si usoare, ce ma indemnau sa ma las prada viselor. Vuietul vantului inca persista; parea ca o furtuna inmiresmatica ce imi legana sufletul spre amutire. O durere nebuna mi-a napadit sufletul atunci cand am realizat ca eram pierduta. Un sentiment groaznic incepu sa-mi pipaie inima, cercetandu-mi fiecare coltisor pana cand a descoperit adevarul.
Mi-am varat apoi mana in adancurile negre ale buzunarului, pana cand am gasit ceea ce voiam, o tigara. O fixez cu privirea timp de cateva secunde, dupa care, neasteptat am fost indemnata sa o azvarl departe de mine. Ii cercetam cu atentie fiecare amanunt ce parea nefolositor inainte, insa, dupa ce am realizat cat de toanta am fost in tot acest timp, mi-am dus un deget la tampla si am inceput sa rad zgomotos. Rasetele mele oarecum stranii rasunau de zor imprejurul meu, impletindu-se magnific cu sunetul voios al vantului si cantatul infricosator al pasarilor de noapte. Am privit apoi adanc astrul ceresc, delectandu-ma cu punctuletele viu colorate si luna argintie, ce se indrepta incetul cu incetul catre asfintit, parasindu-ma.
Am oftat adanc si neinsemnat. M-am incruntat involuntar, niste riduri lungi si groase facandu-si loc pe fruntea mea albicioasa. Mi-am sprijinit mainile pe pamantul rece si intr-o pornire izbutita am reusit sa-mi misc corpul, astfel incat sa ajung in genunchi. Mi-am facut avant si am incercat din nou sa ma ridic, insa nu am izbutit, prabusindu-ma din nou pe pamanutul rece. Am inghitit in sec, am respirat adanc si am incercat din nou. Mi-am sprijint mainile de ganunchi si, cu o viteza destul de mica am reusit sa stau in picioare. Eram leganata de vant, colaborand la asta si ameteala ce persista neincetat. Mi-am indreptat apoi privirea incetosata catre trupul ce parea neinsufletit din fata mea. Farmecul languros al buzelor sale, inca ma facea sa le simt dulceata si ma indeparta de gandurile mele, facandu-ma sa cred in adancimea cugetarii mintii sale. Parul des si lucitor avea mici reflecte aurii. Fata alba parea atat de fina si neatinsa, iar ochii aceia mari si patrunzatori ma duceau cu gandul undeva departe de acesta lume, spre meleaguri nemaintalnite si vesnic inflorite. Dar, oare chiar merita toate astea? Cu siguranta, nu.
Imi distrug sirul gandurilor si ma axez pe ceea ce se va intampla. Mi-am continuat drumul cu pasi mici si greu facuti, incercand sa ignor trupurile amortite ce acopereau pamantul. Un moment de dezechilibru a urmat, astfel incat m-am impiedicat, facand contact nedorit cu cimentul ce intampina holul. M-am ridicat instantaneu si am inceput a alerga pe holul lung ce pare fara capat. Sunetele pasilor rasunau necontenit, perturband linistea amortita.
Ajung intr-un sfarsit afara, iar o lumina densa si ametitoare m-a intampinat. Am facut cativa pasi si am privit lung in fata. O fericire derilanta puse stapanire pe mine, insa, am privit mai cu atentie strada si deodata m-am intristat. Habar nu am unde eram si cum voi ajunge acasa. Sper sa gasesc o cale ce ma va ajuta sa pun capat celor intamplate aici.

cam asta a fost... astept comentarii/critici orice, si multe. tin sa spun ca nu am controlat capitolul, deci cred ca am greseli de tastare :|. sper ca v-a placut cat de cat... va mai astept...>:D<



Răspunsuri în acest subiect
RE: Uita de tot si aventureaza-te cu mine - de Zăpă - 09-05-2010, 10:20 PM

Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Un zambet ce nu se uita niciodata ¿ Misterious Girl ¿ 11 9.097 12-09-2010, 08:30 PM
Ultimul răspuns: ▌▒ Zยzzααα ▒▌
  Tradarea doare dar o poti uita! akadella 5 4.002 24-08-2010, 01:46 PM
Ultimul răspuns: Paradox 。◕‿◕。


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)