Unde Fugi ?

[Crazy Person]

Stie cineva ce-nseamna titlul asta , nu? Ei bine, nici eu nu stiu. Asa ca va las pe voi sa va dati seama. Sper din tot sufletelu' ca va avea un happy-end , dar nu garantez! Va las si cititi si sa comentati, micutii mei monstruleti!!!
P.S Angel va pwpiceste:*

Capitolul 1


Dau galop armasarului si pornesc la drum. Parul blond ca soarele dimineti imi flutura in aer. Ochi verzi ca frunzele cautau cu privirea ferma bunicului meu. Aveam o palarie albastra , stil cowboy, pe cap. Ma miram ca inca nu mi-o loase vantul. Saream ca un iepure peste obstacolele ce-mi veneau in cale. Apusul se apropia asa ca trebuia sa ma grabesc, nu prea imi placea sa ma prinda noaptea prin preierie. Erau tot felul de oameni, vanatori si ucigasi, nu avam chef sa mor pe-aci.
Sar jos de pe cal si il conduc spre grajduri. Dau salutare tuturor din grajduri, imi las calul si pornesc spre casa. Imi dau palaria jos , imi trec pana prin par, obcei de cand eram mica, si deschid usa. Lumina apusului intra in casa dandui un décor cald. Stilul western se afla pste tot in casa, chiar si in camera mea. Dau ocol livingului si gasesc o scrisoare aruncata pe jos. O las pe masa fara sa ma intereseze prea mult, de fel nu eram curioasa, si intru in bucatarie.
Il vad pe bunicul si mama dictutand chestii de-ale lor. Imi trag un scaun si ma asez pe el.
-Buna Seara, ce faceti? Zic eu plictisita, punandu-mi un pahar de limonada.
Bunicul, la auzirea glasului meu isi indrepta privirea cu o oarecare uimire. Zambi sarcastic si se uita spre mama. Ochi albastri, pielea bronzata si parul carunt al bunicului meu straluceau in lumina camerei.
-Vezi, Lisa? Ce ti-am spus eu? Pustoica asta a crescut, nu mai e o mica calareata. La spusele bunicului mama dadu din cap si incepu sa rada.
Mama era o femeie tanara, avea patruzeci de ani. Parul il avea saten, ochi verzi, ca ai mei si pielea alba ca zapada. Mereu ma intrebam de unde aveam parul acesta, nimeni din familia mea nu-l avea blond.
-Hai, mai bunicule ! Am 17 ani, pana la urma. Nu stiu discutia voastra , darn u-ti mai bate joc de mine. Spun eu privindu-mi bunicul amuzata.
-Ai dreptate, Bella. N-ar trebui sa te tratez in halul asta, ci mai rau de atat.
Dupa ce zice acestea incepe sa rada, la fel ca mama. Nu aveam ce face, era bunicul meu, il respectam in gluma, si il iubeam mai mult decat pe tata. El fusese singurul, de cand eram mica, care ma invatase sa calaresc. Mama si tata au fost impotriva , dar el a avut curajul sa invete o rebela nebuna. Asa eram eu, si nu aveam sa schim asta niciodata in viata mea.
Le zambesc amandurora si plec spre camera mea. Ajunsa in dormitor imi arunc camasa intr-un cos de rufe si ma trantesc in pat. Ma dezbrac din blugi, scot cizmele si incep sa cotrobai prin dulap in cautarea a noi tinute. In primul rand imi fac un duc si dupa aceea voi cauta. Cred ca asa e mai bine.
Zambesc in sinea mea si intru in baia galbena.. Dua drumul apei si o lass a curga pe pielea mea. Picaturi caldute imi “masau” pielea si corpul. Dupa o jumatate de ora ies din baie, ma imbrac intr-o rochie crem, imi i-au niste slapi in picioare si ma pun pe scaunelul din fata oglinzii pentru a ma pieptana.
Dupa ce m-am pieptanat am coborat jos si am vazut…….. “L-am vazut pe Dimitris. Tocmai el in casa mea, tocmai baiatul care imi provoca zambete si batai ale inimii puternice , era in casa mea, in fata mea.
Parul negru , ochi negri ca intunericul si pielea pala. Ramasesem inmarmurita. Statea in hol si o privea pe mama. Vorbea ceva cu ea, puteam auzi , dar nu intelege. Eram prea atenta la el, eram deja in lumea mea. Gandurile mele erau naucite de prezenta lui, sangele imi urcase in obraji, eram ametita. Am lasat privirea in jos pentru a-mi reveni si am coborat scarile. “

Am vazut o simpla amintire. Asta am vazut! Holul imi amintea mereu de prezenta lui. Dar el pleasce, nu mai era. Il cunoscusem cand aveam 15 ani, el mi-a furat primul sarut si prima dragoste pe care n-am uitat-o inca. Inima a inceput sa ma doara, parca un cutit cu mii de lame mi-o strpungea.. Toate amintirile cu el imi navaleau mintea. Toate atingerile lui, toate sarutarile lui, toate imbratisarile, tot, acum simteam si imi aduceam aminte. Am simtit doua lacrimi ce se prelingeau pe obraji. Buzele mele au soptit ceva instictiv, nu mi-am dat seama ce spusesem , dar ma durea acel cuvant.
Mi-am sters lacrimile si pornit spre veranda de afara. M-am asezat pe bancuta facuta de bunicul si am lasat amintirile sa-mi cuteiere mintea.