ok...funkadelic este aici ca sa continue mirifica poveste;mii de scuze ca este asa de scurta:
Acum ori nicio data?
Atmosfera era incinsa in camera de spital.Era dimineata.Fereastra era larg deschisa,iar razele calde ale soareluipatrundeau prin perdeaua alba,transparenta.Evy statea intinsa pe suprafata tare,acoperita cu un cearsaf alb,sifonat.Respira greoi,abdomenul miscandu-se ritmat.Se gandea la Ryon si la scrisoarea primita de la acesta,care o atinse chiar la inima,daca nu chiar la suflet.Se simtea datoare fata de Ryon,deoarece el o salvase de la moarte,ceea ce putina lume putea face;de aceea simtea nevoia sa-i multumeasca printr-un mod in care,vampirului sigur i-ar fi placut.Plus,nu uitati ca Evy chiar il iubea pe Ryon.Chiar daca,in trecutul apropiat,aceasta intretinuse niste "mici relatii" cu fratele acestuia,Leon.Insa,in acele momente,Evy nu stia ce face.Nu stia daca face asta din dragoste pentru Leon sau o facea pur si simplu.Insa un lucru era clar:Evy chiar simtea ceva pentru Ryon.
Privea in delir parca,spre fereastra deschisa,ce descoperea un cer senin ca un ocean infinit,peste care stralucea un soare orbitor.Orele trecura zburand parca,asemeni unui viscol suierator in mijlocul ierni,iar seara se asternu pe neasteptate peste oras.Dupa un mic somn de dupa-amiaza,Evy se trezi cu ochii impaienjeniti,cascand nepoliticos.
-Nu mai pot!Nu mai pot sa rabd sa stau inchisa in colivia asta si sa ma gandesc continuu la Ryon.Trebuie sa-l vad.Spuse foarte hotarata adolescenta.
Isi trase hainele pe ea care,ca prin minune,nu mai erau pline de sange,si iesi prudenta pe holul pustiu al spitalului,incercand sa nu fie vazuta de cineva.Dupa ce parasi cladirea,hoinari pe cateva strazi,dupa care ajunse in fata unui zid mare din caramida rosie.Intr-o parte zidului,era o gaura facuta,cat sa incapa un om prin ea.Strabatu "gaura",dupa care mai urma inca un drum,dupa care ajunse in fata unui bloc vechi si parasit,pe scarile caruia,Ryon statea,asteptand parca momentul in care o va vedea pe Evy apropiindu-se de el.
Evy il zari pe vampir si porni in fuga spre acesta,care o sageta cu privirea.
-Ryon!striga aceasta izbucnind in lacrimi.Ryon...Cat am asteptat sa te revad!
-Nu pot sa descriu momentul asta,la cat de fericit sunt sa te vad.Ryon o lua in brate pe Evy,sarutand-o profund,dar in acelasi timp elegant.
* *
*
Amandoi intrara in cladirea,intr-un fel,destul de sinistra,insa fara niciun pic de teama.Cei doi se tineau de mana,aruncandu-si din cand in cand priviri pline de cuvinte.Dupa ce strabatura mai multe holuri,ajunsera in fata unei usi de metal.Ryon scoase o cheie din buzunar si o deschise.Usa scoase un scartait enervant,ceea ce dadea de inteles ca era destul de ruginita.In fata lor isi facu aparitia o lumina orbitoare,ceea ce parea a fi un fel de portal.
Da.Era portalul care facea legatura dintre lumea oamenilor si lumea paralela cu aceasta,a vampirilor.Pentru a trece dincolo,nu trebuia decat sa te avanti inauntrul acelui portal si imediat,te teleportai in cealalta lume.Evy stia asta si stia si cat de simplu era de pus in aplicare.dar nu stia daca,intr-adevar vroia sa mearga acolo cu Ryon si sa cunoasca lumea aceea si locurile,sau sa ramana aici pe pamant,unde se presupunea ca este moarta.Decizia nu era greu de luat,insa Evy trebuia sa se gandeasca bine inainte de a face vreun pas spre portal.
Ryon o privi nesigur pe adolescenta care,cazuse pe ganduri.Acesta o apuca de umeri,indreptandu-i privirea spre a lui.Cu blandete in glas,vampirul ii spuse:
-Evy,tu decizi daca vrei sa mergu cu mine sau sa ramai aici,si sa stii ca nu ma supar daca raspunsul va fi in defavoarea mea.Vreau sa-ti fie bine acolo unde esti,nu vreau sa te iau cu forta.
-Stiu,Ryon,stiu!Stiu ca tu nu imi vrei decat binele,si asta mi-ai dovedit-o atunci cand mi-ai redat viata.
-Nu am facut acel lucru pentru a te indupleca,pentru a te face sa te razgandesti si sa mergi cu mine in regatul vampirilor.Nu.Am facut-o pentru ca te iubesc cu adevarat si vreau sa-ti fie bine.
-Stiu,Ryon.Si mai stiu si ca te iubesc! ...
O lacrima aparu pe obrazul fin al lui Evy,insa vampirul nu o lasa sa alunece si i-o sterse imediat.
-Evy,nu vreau sa te vad plangand ci,dimpotriva,vreau sa te privesc cand esti fericita!Ii spuse Ryon adoleescentei.Dar,Evy,as vrea sa stiu in final care este raspunsul tau.Vrei sa te teleortezi cu mine sau vrei sa ramai aici?
Evy zabovi cateva minute,timp in care se gandi la decizia pe care o va lua.Isi fixa din nou privirea spre cea a vampirului,care astepta nerabadator sa auda raspuunsul fetei,dupa care spuse foarte hotarata:
-Da,Ryon,vreau sa merg cu tine![posturi unite]
ok...funkadelic este aici ca sa continue mirifica poveste;mii de scuze ca este asa de scurta:
Acum ori nicio data?
Atmosfera era incinsa in camera de spital.Era dimineata.Fereastra era larg deschisa,iar razele calde ale soareluipatrundeau prin perdeaua alba,transparenta.Evy statea intinsa pe suprafata tare,acoperita cu un cearsaf alb,sifonat.Respira greoi,abdomenul miscandu-se ritmat.Se gandea la Ryon si la scrisoarea primita de la acesta,care o atinse chiar la inima,daca nu chiar la suflet.Se simtea datoare fata de Ryon,deoarece el o salvase de la moarte,ceea ce putina lume putea face;de aceea simtea nevoia sa-i multumeasca printr-un mod in care,vampirului sigur i-ar fi placut.Plus,nu uitati ca Evy chiar il iubea pe Ryon.Chiar daca,in trecutul apropiat,aceasta intretinuse niste "mici relatii" cu fratele acestuia,Leon.Insa,in acele momente,Evy nu stia ce face.Nu stia daca face asta din dragoste pentru Leon sau o facea pur si simplu.Insa un lucru era clar:Evy chiar simtea ceva pentru Ryon.
Privea in delir parca,spre fereastra deschisa,ce descoperea un cer senin ca un ocean infinit,peste care stralucea un soare orbitor.Orele trecura zburand parca,asemeni unui viscol suierator in mijlocul ierni,iar seara se asternu pe neasteptate peste oras.Dupa un mic somn de dupa-amiaza,Evy se trezi cu ochii impaienjeniti,cascand nepoliticos.
-Nu mai pot!Nu mai pot sa rabd sa stau inchisa in colivia asta si sa ma gandesc continuu la Ryon.Trebuie sa-l vad.Spuse foarte hotarata adolescenta.
Isi trase hainele pe ea care,ca prin minune,nu mai erau pline de sange,si iesi prudenta pe holul pustiu al spitalului,incercand sa nu fie vazuta de cineva.Dupa ce parasi cladirea,hoinari pe cateva strazi,dupa care ajunse in fata unui zid mare din caramida rosie.Intr-o parte zidului,era o gaura facuta,cat sa incapa un om prin ea.Strabatu "gaura",dupa care mai urma inca un drum,dupa care ajunse in fata unui bloc vechi si parasit,pe scarile caruia,Ryon statea,asteptand parca momentul in care o va vedea pe Evy apropiindu-se de el.
Evy il zari pe vampir si porni in fuga spre acesta,care o sageta cu privirea.
-Ryon!striga aceasta izbucnind in lacrimi.Ryon...Cat am asteptat sa te revad!
-Nu pot sa descriu momentul asta,la cat de fericit sunt sa te vad.Ryon o lua in brate pe Evy,sarutand-o profund,dar in acelasi timp elegant.
* *
*
Amandoi intrara in cladirea,intr-un fel,destul de sinistra,insa fara niciun pic de teama.Cei doi se tineau de mana,aruncandu-si din cand in cand priviri pline de cuvinte.Dupa ce strabatura mai multe holuri,ajunsera in fata unei usi de metal.Ryon scoase o cheie din buzunar si o deschise.Usa scoase un scartait enervant,ceea ce dadea de inteles ca era destul de ruginita.In fata lor isi facu aparitia o lumina orbitoare,ceea ce parea a fi un fel de portal.
Da.Era portalul care facea legatura dintre lumea oamenilor si lumea paralela cu aceasta,a vampirilor.Pentru a trece dincolo,nu trebuia decat sa te avanti inauntrul acelui portal si imediat,te teleportai in cealalta lume.Evy stia asta si stia si cat de simplu era de pus in aplicare.dar nu stia daca,intr-adevar vroia sa mearga acolo cu Ryon si sa cunoasca lumea aceea si locurile,sau sa ramana aici pe pamant,unde se presupunea ca este moarta.Decizia nu era greu de luat,insa Evy trebuia sa se gandeasca bine inainte de a face vreun pas spre portal.
Ryon o privi nesigur pe adolescenta care,cazuse pe ganduri.Acesta o apuca de umeri,indreptandu-i privirea spre a lui.Cu blandete in glas,vampirul ii spuse:
-Evy,tu decizi daca vrei sa mergu cu mine sau sa ramai aici,si sa stii ca nu ma supar daca raspunsul va fi in defavoarea mea.Vreau sa-ti fie bine acolo unde esti,nu vreau sa te iau cu forta.
-Stiu,Ryon,stiu!Stiu ca tu nu imi vrei decat binele,si asta mi-ai dovedit-o atunci cand mi-ai redat viata.
-Nu am facut acel lucru pentru a te indupleca,pentru a te face sa te razgandesti si sa mergi cu mine in regatul vampirilor.Nu.Am facut-o pentru ca te iubesc cu adevarat si vreau sa-ti fie bine.
-Stiu,Ryon.Si mai stiu si ca te iubesc! ...
O lacrima aparu pe obrazul fin al lui Evy,insa vampirul nu o lasa sa alunece si i-o sterse imediat.
-Evy,nu vreau sa te vad plangand ci,dimpotriva,vreau sa te privesc cand esti fericita!Ii spuse Ryon adoleescentei.Dar,Evy,as vrea sa stiu in final care este raspunsul tau.Vrei sa te teleortezi cu mine sau vrei sa ramai aici?
Evy zabovi cateva minute,timp in care se gandi la decizia pe care o va lua.Isi fixa din nou privirea spre cea a vampirului,care astepta nerabadator sa auda raspuunsul fetei,dupa care spuse foarte hotarata:
-Da,Ryon,vreau sa merg cu tine!
[scz k am postat de 2 ori capitolul dar altfel nu apare]
Acum ori nicio data?
Atmosfera era incinsa in camera de spital.Era dimineata.Fereastra era larg deschisa,iar razele calde ale soareluipatrundeau prin perdeaua alba,transparenta.Evy statea intinsa pe suprafata tare,acoperita cu un cearsaf alb,sifonat.Respira greoi,abdomenul miscandu-se ritmat.Se gandea la Ryon si la scrisoarea primita de la acesta,care o atinse chiar la inima,daca nu chiar la suflet.Se simtea datoare fata de Ryon,deoarece el o salvase de la moarte,ceea ce putina lume putea face;de aceea simtea nevoia sa-i multumeasca printr-un mod in care,vampirului sigur i-ar fi placut.Plus,nu uitati ca Evy chiar il iubea pe Ryon.Chiar daca,in trecutul apropiat,aceasta intretinuse niste "mici relatii" cu fratele acestuia,Leon.Insa,in acele momente,Evy nu stia ce face.Nu stia daca face asta din dragoste pentru Leon sau o facea pur si simplu.Insa un lucru era clar:Evy chiar simtea ceva pentru Ryon.
Privea in delir parca,spre fereastra deschisa,ce descoperea un cer senin ca un ocean infinit,peste care stralucea un soare orbitor.Orele trecura zburand parca,asemeni unui viscol suierator in mijlocul ierni,iar seara se asternu pe neasteptate peste oras.Dupa un mic somn de dupa-amiaza,Evy se trezi cu ochii impaienjeniti,cascand nepoliticos.
-Nu mai pot!Nu mai pot sa rabd sa stau inchisa in colivia asta si sa ma gandesc continuu la Ryon.Trebuie sa-l vad.Spuse foarte hotarata adolescenta.
Isi trase hainele pe ea care,ca prin minune,nu mai erau pline de sange,si iesi prudenta pe holul pustiu al spitalului,incercand sa nu fie vazuta de cineva.Dupa ce parasi cladirea,hoinari pe cateva strazi,dupa care ajunse in fata unui zid mare din caramida rosie.Intr-o parte zidului,era o gaura facuta,cat sa incapa un om prin ea.Strabatu "gaura",dupa care mai urma inca un drum,dupa care ajunse in fata unui bloc vechi si parasit,pe scarile caruia,Ryon statea,asteptand parca momentul in care o va vedea pe Evy apropiindu-se de el.
Evy il zari pe vampir si porni in fuga spre acesta,care o sageta cu privirea.
-Ryon!striga aceasta izbucnind in lacrimi.Ryon...Cat am asteptat sa te revad!
-Nu pot sa descriu momentul asta,la cat de fericit sunt sa te vad.Ryon o lua in brate pe Evy,sarutand-o profund,dar in acelasi timp elegant.
* *
*
Amandoi intrara in cladirea,intr-un fel,destul de sinistra,insa fara niciun pic de teama.Cei doi se tineau de mana,aruncandu-si din cand in cand priviri pline de cuvinte.Dupa ce strabatura mai multe holuri,ajunsera in fata unei usi de metal.Ryon scoase o cheie din buzunar si o deschise.Usa scoase un scartait enervant,ceea ce dadea de inteles ca era destul de ruginita.In fata lor isi facu aparitia o lumina orbitoare,ceea ce parea a fi un fel de portal.
Da.Era portalul care facea legatura dintre lumea oamenilor si lumea paralela cu aceasta,a vampirilor.Pentru a trece dincolo,nu trebuia decat sa te avanti inauntrul acelui portal si imediat,te teleportai in cealalta lume.Evy stia asta si stia si cat de simplu era de pus in aplicare.dar nu stia daca,intr-adevar vroia sa mearga acolo cu Ryon si sa cunoasca lumea aceea si locurile,sau sa ramana aici pe pamant,unde se presupunea ca este moarta.Decizia nu era greu de luat,insa Evy trebuia sa se gandeasca bine inainte de a face vreun pas spre portal.
Ryon o privi nesigur pe adolescenta care,cazuse pe ganduri.Acesta o apuca de umeri,indreptandu-i privirea spre a lui.Cu blandete in glas,vampirul ii spuse:
-Evy,tu decizi daca vrei sa mergu cu mine sau sa ramai aici,si sa stii ca nu ma supar daca raspunsul va fi in defavoarea mea.Vreau sa-ti fie bine acolo unde esti,nu vreau sa te iau cu forta.
-Stiu,Ryon,stiu!Stiu ca tu nu imi vrei decat binele,si asta mi-ai dovedit-o atunci cand mi-ai redat viata.
-Nu am facut acel lucru pentru a te indupleca,pentru a te face sa te razgandesti si sa mergi cu mine in regatul vampirilor.Nu.Am facut-o pentru ca te iubesc cu adevarat si vreau sa-ti fie bine.
-Stiu,Ryon.Si mai stiu si ca te iubesc! ...
O lacrima aparu pe obrazul fin al lui Evy,insa vampirul nu o lasa sa alunece si i-o sterse imediat.
-Evy,nu vreau sa te vad plangand ci,dimpotriva,vreau sa te privesc cand esti fericita!Ii spuse Ryon adoleescentei.Dar,Evy,as vrea sa stiu in final care este raspunsul tau.Vrei sa te teleortezi cu mine sau vrei sa ramai aici?
Evy zabovi cateva minute,timp in care se gandi la decizia pe care o va lua.Isi fixa din nou privirea spre cea a vampirului,care astepta nerabadator sa auda raspuunsul fetei,dupa care spuse foarte hotarata:
-Da,Ryon,vreau sa merg cu tine![posturi unite]
ok...funkadelic este aici ca sa continue mirifica poveste;mii de scuze ca este asa de scurta:
Acum ori nicio data?
Atmosfera era incinsa in camera de spital.Era dimineata.Fereastra era larg deschisa,iar razele calde ale soareluipatrundeau prin perdeaua alba,transparenta.Evy statea intinsa pe suprafata tare,acoperita cu un cearsaf alb,sifonat.Respira greoi,abdomenul miscandu-se ritmat.Se gandea la Ryon si la scrisoarea primita de la acesta,care o atinse chiar la inima,daca nu chiar la suflet.Se simtea datoare fata de Ryon,deoarece el o salvase de la moarte,ceea ce putina lume putea face;de aceea simtea nevoia sa-i multumeasca printr-un mod in care,vampirului sigur i-ar fi placut.Plus,nu uitati ca Evy chiar il iubea pe Ryon.Chiar daca,in trecutul apropiat,aceasta intretinuse niste "mici relatii" cu fratele acestuia,Leon.Insa,in acele momente,Evy nu stia ce face.Nu stia daca face asta din dragoste pentru Leon sau o facea pur si simplu.Insa un lucru era clar:Evy chiar simtea ceva pentru Ryon.
Privea in delir parca,spre fereastra deschisa,ce descoperea un cer senin ca un ocean infinit,peste care stralucea un soare orbitor.Orele trecura zburand parca,asemeni unui viscol suierator in mijlocul ierni,iar seara se asternu pe neasteptate peste oras.Dupa un mic somn de dupa-amiaza,Evy se trezi cu ochii impaienjeniti,cascand nepoliticos.
-Nu mai pot!Nu mai pot sa rabd sa stau inchisa in colivia asta si sa ma gandesc continuu la Ryon.Trebuie sa-l vad.Spuse foarte hotarata adolescenta.
Isi trase hainele pe ea care,ca prin minune,nu mai erau pline de sange,si iesi prudenta pe holul pustiu al spitalului,incercand sa nu fie vazuta de cineva.Dupa ce parasi cladirea,hoinari pe cateva strazi,dupa care ajunse in fata unui zid mare din caramida rosie.Intr-o parte zidului,era o gaura facuta,cat sa incapa un om prin ea.Strabatu "gaura",dupa care mai urma inca un drum,dupa care ajunse in fata unui bloc vechi si parasit,pe scarile caruia,Ryon statea,asteptand parca momentul in care o va vedea pe Evy apropiindu-se de el.
Evy il zari pe vampir si porni in fuga spre acesta,care o sageta cu privirea.
-Ryon!striga aceasta izbucnind in lacrimi.Ryon...Cat am asteptat sa te revad!
-Nu pot sa descriu momentul asta,la cat de fericit sunt sa te vad.Ryon o lua in brate pe Evy,sarutand-o profund,dar in acelasi timp elegant.
* *
*
Amandoi intrara in cladirea,intr-un fel,destul de sinistra,insa fara niciun pic de teama.Cei doi se tineau de mana,aruncandu-si din cand in cand priviri pline de cuvinte.Dupa ce strabatura mai multe holuri,ajunsera in fata unei usi de metal.Ryon scoase o cheie din buzunar si o deschise.Usa scoase un scartait enervant,ceea ce dadea de inteles ca era destul de ruginita.In fata lor isi facu aparitia o lumina orbitoare,ceea ce parea a fi un fel de portal.
Da.Era portalul care facea legatura dintre lumea oamenilor si lumea paralela cu aceasta,a vampirilor.Pentru a trece dincolo,nu trebuia decat sa te avanti inauntrul acelui portal si imediat,te teleportai in cealalta lume.Evy stia asta si stia si cat de simplu era de pus in aplicare.dar nu stia daca,intr-adevar vroia sa mearga acolo cu Ryon si sa cunoasca lumea aceea si locurile,sau sa ramana aici pe pamant,unde se presupunea ca este moarta.Decizia nu era greu de luat,insa Evy trebuia sa se gandeasca bine inainte de a face vreun pas spre portal.
Ryon o privi nesigur pe adolescenta care,cazuse pe ganduri.Acesta o apuca de umeri,indreptandu-i privirea spre a lui.Cu blandete in glas,vampirul ii spuse:
-Evy,tu decizi daca vrei sa mergu cu mine sau sa ramai aici,si sa stii ca nu ma supar daca raspunsul va fi in defavoarea mea.Vreau sa-ti fie bine acolo unde esti,nu vreau sa te iau cu forta.
-Stiu,Ryon,stiu!Stiu ca tu nu imi vrei decat binele,si asta mi-ai dovedit-o atunci cand mi-ai redat viata.
-Nu am facut acel lucru pentru a te indupleca,pentru a te face sa te razgandesti si sa mergi cu mine in regatul vampirilor.Nu.Am facut-o pentru ca te iubesc cu adevarat si vreau sa-ti fie bine.
-Stiu,Ryon.Si mai stiu si ca te iubesc! ...
O lacrima aparu pe obrazul fin al lui Evy,insa vampirul nu o lasa sa alunece si i-o sterse imediat.
-Evy,nu vreau sa te vad plangand ci,dimpotriva,vreau sa te privesc cand esti fericita!Ii spuse Ryon adoleescentei.Dar,Evy,as vrea sa stiu in final care este raspunsul tau.Vrei sa te teleortezi cu mine sau vrei sa ramai aici?
Evy zabovi cateva minute,timp in care se gandi la decizia pe care o va lua.Isi fixa din nou privirea spre cea a vampirului,care astepta nerabadator sa auda raspuunsul fetei,dupa care spuse foarte hotarata:
-Da,Ryon,vreau sa merg cu tine!
[scz k am postat de 2 ori capitolul dar altfel nu apare]
2 squirrels: one english, one romanian. Each squirrel in her tree . E. squirrel was fucking a nut. R. squirrel ask: - Are you fucking crazy? E. squirrel answer: - No, I`m fucking nuts .