Heeeey ^^ scuzati de intarziere 
De cum am rupt sarutul, i-am putut observa in ochi o privire arzatoare, patrunzatoare... ma speria, si totusi, nu puteam sa ma indepartez de el. Nu reuseam sa ii inteleg gandurile, si aveam impresia ca nu as fi izbutit sa o fac niciodata, de aceea, ma atragea intr-un fel anume... Voiam sa stiu ce gandeste, cum gandeste, voiam sa il inteleg, dar ochii ii erau doar o cortina pentru ceea ce se ascundea in spatele mintii lui, o cortina care nu voia a fi trasa de un necunoscut. Asa e... inca ne eram straini unul altuia, doar trupurile noastre se cunosteau, si atunci, nici ele foarte bine. Ma inrosisem la amintirile din acea noapte care mi-au revenit in minte mult prea intortochiate, si totusi din care intelegeam absolut totul. Chiar si memoriile imi erau intoarse impotriva mea...
-Spui de mine ca nu vorbesc... dar tu ce faci? a intrebat el, trezindu-ma din visare.
-Imi cer scuze, eu...
-Nu trebuie sa te scuzi pentru asta, m-a intrerupt, zambindu-mi bland, reusind sa ma cutremure.
Am dat afirmativ din cap, lasandu-mi privirea in jos, insa i-am simtit mainile calde cuprinzandu-mi obrajii inrositi, indemnandu-ma pe urma sa intalnesc din nou acel zambet. Abia in momentul acela am realizat si eu ca atunci cand era el prin preajma, intr-un mod sau altul, tot sangele mi se aduna in obraji, infierbantandu-i. Insa eu mi-am dat seama cu mult prea tarziu..
-Esti de obicei atat de rosu in obraji, sau doar cand esti cu mine?
Intrebarea lui ma lovise precum un fulger. Dar cat de adevarat era! Voiam sa fug, sa ma ascund dupa ceva, pentru ca nu aveam cum sa il mint. Nu as fi putut, pentru ca orice minciuna a mea se transforma intr-un esec in urmatoarele secunde, cand pe chipul meu se putea citi absolut totul...
-Nu sunt asa de obicei, am raspuns eu, evitand a doua intrebare, dar care, pana la urma urmei tot mi-a fost repusa.
-Deci doar in preajma mea?
Am dat afirmativ din cap, privind intr-o cu totul alta directie, insa acel zambet de pe buzele lui parca ma indemna sa il urmaresc cu coltul ochiului, iar eu nu intelegeam de ce parea fericit pentru niste cuvinte nerostite...
-Kaoru, trebuie sa mergem. Imediat va aparea celalalt gardian, mi-a transmis Shin, care astepta stand rezemat de perete.
Am clipit des la auzul vocii lui, apoi mi-am indreptat privirea spre el, indepartandu-ma incet de barbatul brunet ce-si avea mainile asezate pe obrajii mei. De indata ce ajung langa Shin, toti ceilalti barbati au aparut si ei.
Mergeam pe acelasi drum spre celule, insa amicul meu nu se oprise in locul unde trebuia, ci urmase traseul lui Jin, pana mai departe de celula noastra. Locul in care satenul isi petrecea timpul nu era cu nimic mai diferit sau mai bun decat al nostru, si nu intelegeam de ce i-am urmat, insa am facut-o fara sa ma mai gandesc. La urma urmei nu am realizat acel lucru decat atunci and eram deja acolo...
La sugestia lui Shin, m-am urcat in patul de sus, insa in scurt timp, acesta a fost chemat de alti doi barbati undeva inafara celulei, eu ramanand doar cu Jin, care pentru cateva momente a stat in fata paturilor, cu capul ridicat spre mine si cu mainile in buzunar. Mi se parea ciudat. Nu intelegeam de ce facea aia, dar statea si privea asa cum obisnuia si Julian, ceea ce ma cutremurase pentru o secunda. Nu a trecut mai mult de un minut, ca l-am vazut agatat de scarita patului, urcandu-se grabit langa mine. Mi-am rezemat spatele de perete, tragandu-mi picioarele la piept. "Ce vrea?" m-am intrebat eu, nestiind la ce anume se gandea, insa aveam impresia ca nu avea sa fie ceva de bine in orice caz...
-Stii, se pare ca ai o porecla acum, a inceput el, asezandu-si o mana pe genunchiul meu. Amicul meu ti-a spus "Mao", a continuat pe urma razand, explicandu-mi apoi ca numele de "Krain" era doar o porecla, si ca, defapt acel barbat era chinez, in limba lui, mao inseamnand "pisica"...
-Ce prostie. Pentru ce porecla asta? si pentru ce oricare alta? nu ajung niste nume simple? am intrebat eu, incrucisandu-mi bratele la piept. Oricum, nici macar nu inteleg de ce mi-ar pune asa o porecla, am continuat apoi, indreptandu-mi privirea spre Jin.
-Oh, dar ti se potriveste! Ti-ai scos ghearele imediat cand pareai atat de bland... exact ca o pisica atunci cand o enenevezi, mi-a spus el, zambind discret. Am tacut amandoi pentru cateva clipe, pana cand mana lui care se afla pe genunchiul meu, a coborat intre picioare, indemnandu-ma sa tresar speriat.
-Jin... Ce faci?! am intrebat eu, privindu-l temator, indepartandu-ma putin d el.
Nu mi-a raspuns intrebarii, ci mi-a cuprins incheieturile, intinzandu-ma pe suprafata patului, fara a-mi da sansa de a obiecta.
-Doar fi cuminte si accepta, mi-a spus el, afisand un zambet hain, care ma speriase, dandu-mi seama de intentiile satenului, care incepuse a-mi saruta gatul.
-Ce..? de ce?... Shin! Cum ramane cu Shin? am intrebat eu speriat, incercand sa gasesc o portita de scapare, dar se parea ca numele asa-zisului sau partener nu-l afecta cu nimic.
-Mda... ce-i cu el? Pot sa am pe cine vreau, asadar care e problema lui in asta? a intrebat Jin de parca vorbea despre un "nimeni in drum".
-Dar... el te place, stii? Te rog, da-mi drumul, am rostit eu, incepand sa ma zbat sub el, insa nu imi putem elibera mainile sub nicio forma.
-Asa, si ce propui? a intrebat el pe un ton ironic, aratand ca nu-i pasa deloc de Shin, care spre deosebire de el, il iubea... stiam asta, chiar daca brunetul nu a recunoscut-o...
Ma speriasem ingrozitor atunci cand tricoul ce-mi acoperea partea de sus a trupului a fost rupt de o singura mana de a lui, iar buzele sale, prin saruturi apasate, imi parcurgeau pieptul, in ciuda rugamintilor mele. Continuam sa ma zbat, dar nu izbuteam sa scap, mainile mele fiind imobilizate deasupra capului.
De ce facea asa ceva? Nu il puteam intelege. Il avea pe Shin, care tinea intr-adevar la el, dar lui se parea ca nici macar nu ii pasa. Nu era asa cum mi l-a descris Shin, nu era de treaba!
Ma opuneam fiecarei cereri a satenului, insa acesta nu se oprea, iar intr-un final, saturat de incapatanarea mea, m-a cuprins cu mana stanga de gat, tinandu-mi inca inchieturile cu cea dreapta, indeajuns de puternic si de dureros ca eu sa nu mi le pot elibera.
-Ti-am spus sa fi cuminte, baietas! Cuminte, sau te dau la "lupi" sa vezi cat se vor satura dintr-unul ca tine... Asta e datoria ta fata de mine pentru ca trebuie sa te am in grija, asa ca ai face bine s-o platesti din bunavoie.
"Plata"... Despre asta era vorba cand Shin spusese "Pot sa platesc dublu ca el sa nu fie nevoit". Nu era vorba de bani, si se parea ca Jin dorea sa fie platit de fiecare persoana in parte. In momentul acela, nu ma gandeam la nimic altceva decat siguranta mea, dar care siguranta? cand Jin facea asa ceva...
Am renuntat. Luat de el, sau de altii, ce mai conta? aveam impresia ca oricum tot asa voi ajunge... tot in aceeasi situatie mizerabila! Intr-un fel sau altul. Mi s-a pus un nod in gat odata ce am incetat sa ma zbat, iar pieptul ma durea, indemnandu-mi ochii sa se umezeasca. Am scapat doua lacrimi, care insa nu il impresionase cu nimic pe cel ce isi continua traseul, presandu-si buzele pe pielea corpului meu, cauzandu-mi un dezgust imens, in niciun caz placere... Mi-a eliberat mainile, apoi am scapat doua scancete odata ce a prins cu dintii de pielea sensibila din jurul sfarcului drept. Alte lacrimi mi s-au prelins pe obraji din ochii ce ii tineam strans inchisi, vrand sa nu vad imaginea satisfacuta a "invingatorului". Mi-a dat jos pantalonii in ritmul lui alert, iar trupul incepuse a-mi tremura din toate incheieturile stiind ca in curand, aveam sa suport din nou acea durere, si probabil mult mai intensa...
A urcat cu buzele pana la ale mele, cuprinzandu-le violent intr-un sarut, pe care insa, nu aveam de gand sa il accept... Avem senzatia ca mi se facea scarba!
-Nu! Nu vreau! Am strigat eu, dezlipindu-mi buzele de ale sale, intorcandu-mi capul in partea opusa de indata ce i-am simtit limba incercand sa se strecoare in interiorul gurii mele.
-Tu... a inceput el, fiind insa intrerupt de vocea cuiva, care statea si privea scena de o perioada scurta de timp.
-Jin! Ce dracu' crezi ca faci?! Intreba Shin, ridicand mult tonul vocii, aproape urland. Mi-a privit chipul ce-mi purta o expresie de-a dreptul speriata, brazdata de lacrimi.
Nu stiam daca trebuia sa-i multumesc lui Dumnezeu ca Shin a aparut, sau ca trebuia sa ma rog ca nu cumva Shin sa creada ce eu voiam sa fac toate acele lucruri cu satenul. Cu siguranta colegul meu nu era multumit de ceea ce ochii ii vedeau. Era incruntat, iar expresia lui ranita, pe mine ma durea...
Capitolul X
De cum am rupt sarutul, i-am putut observa in ochi o privire arzatoare, patrunzatoare... ma speria, si totusi, nu puteam sa ma indepartez de el. Nu reuseam sa ii inteleg gandurile, si aveam impresia ca nu as fi izbutit sa o fac niciodata, de aceea, ma atragea intr-un fel anume... Voiam sa stiu ce gandeste, cum gandeste, voiam sa il inteleg, dar ochii ii erau doar o cortina pentru ceea ce se ascundea in spatele mintii lui, o cortina care nu voia a fi trasa de un necunoscut. Asa e... inca ne eram straini unul altuia, doar trupurile noastre se cunosteau, si atunci, nici ele foarte bine. Ma inrosisem la amintirile din acea noapte care mi-au revenit in minte mult prea intortochiate, si totusi din care intelegeam absolut totul. Chiar si memoriile imi erau intoarse impotriva mea...
-Spui de mine ca nu vorbesc... dar tu ce faci? a intrebat el, trezindu-ma din visare.
-Imi cer scuze, eu...
-Nu trebuie sa te scuzi pentru asta, m-a intrerupt, zambindu-mi bland, reusind sa ma cutremure.
Am dat afirmativ din cap, lasandu-mi privirea in jos, insa i-am simtit mainile calde cuprinzandu-mi obrajii inrositi, indemnandu-ma pe urma sa intalnesc din nou acel zambet. Abia in momentul acela am realizat si eu ca atunci cand era el prin preajma, intr-un mod sau altul, tot sangele mi se aduna in obraji, infierbantandu-i. Insa eu mi-am dat seama cu mult prea tarziu..
-Esti de obicei atat de rosu in obraji, sau doar cand esti cu mine?
Intrebarea lui ma lovise precum un fulger. Dar cat de adevarat era! Voiam sa fug, sa ma ascund dupa ceva, pentru ca nu aveam cum sa il mint. Nu as fi putut, pentru ca orice minciuna a mea se transforma intr-un esec in urmatoarele secunde, cand pe chipul meu se putea citi absolut totul...
-Nu sunt asa de obicei, am raspuns eu, evitand a doua intrebare, dar care, pana la urma urmei tot mi-a fost repusa.
-Deci doar in preajma mea?
Am dat afirmativ din cap, privind intr-o cu totul alta directie, insa acel zambet de pe buzele lui parca ma indemna sa il urmaresc cu coltul ochiului, iar eu nu intelegeam de ce parea fericit pentru niste cuvinte nerostite...
-Kaoru, trebuie sa mergem. Imediat va aparea celalalt gardian, mi-a transmis Shin, care astepta stand rezemat de perete.
Am clipit des la auzul vocii lui, apoi mi-am indreptat privirea spre el, indepartandu-ma incet de barbatul brunet ce-si avea mainile asezate pe obrajii mei. De indata ce ajung langa Shin, toti ceilalti barbati au aparut si ei.
Mergeam pe acelasi drum spre celule, insa amicul meu nu se oprise in locul unde trebuia, ci urmase traseul lui Jin, pana mai departe de celula noastra. Locul in care satenul isi petrecea timpul nu era cu nimic mai diferit sau mai bun decat al nostru, si nu intelegeam de ce i-am urmat, insa am facut-o fara sa ma mai gandesc. La urma urmei nu am realizat acel lucru decat atunci and eram deja acolo...
La sugestia lui Shin, m-am urcat in patul de sus, insa in scurt timp, acesta a fost chemat de alti doi barbati undeva inafara celulei, eu ramanand doar cu Jin, care pentru cateva momente a stat in fata paturilor, cu capul ridicat spre mine si cu mainile in buzunar. Mi se parea ciudat. Nu intelegeam de ce facea aia, dar statea si privea asa cum obisnuia si Julian, ceea ce ma cutremurase pentru o secunda. Nu a trecut mai mult de un minut, ca l-am vazut agatat de scarita patului, urcandu-se grabit langa mine. Mi-am rezemat spatele de perete, tragandu-mi picioarele la piept. "Ce vrea?" m-am intrebat eu, nestiind la ce anume se gandea, insa aveam impresia ca nu avea sa fie ceva de bine in orice caz...
-Stii, se pare ca ai o porecla acum, a inceput el, asezandu-si o mana pe genunchiul meu. Amicul meu ti-a spus "Mao", a continuat pe urma razand, explicandu-mi apoi ca numele de "Krain" era doar o porecla, si ca, defapt acel barbat era chinez, in limba lui, mao inseamnand "pisica"...
-Ce prostie. Pentru ce porecla asta? si pentru ce oricare alta? nu ajung niste nume simple? am intrebat eu, incrucisandu-mi bratele la piept. Oricum, nici macar nu inteleg de ce mi-ar pune asa o porecla, am continuat apoi, indreptandu-mi privirea spre Jin.
-Oh, dar ti se potriveste! Ti-ai scos ghearele imediat cand pareai atat de bland... exact ca o pisica atunci cand o enenevezi, mi-a spus el, zambind discret. Am tacut amandoi pentru cateva clipe, pana cand mana lui care se afla pe genunchiul meu, a coborat intre picioare, indemnandu-ma sa tresar speriat.
-Jin... Ce faci?! am intrebat eu, privindu-l temator, indepartandu-ma putin d el.
Nu mi-a raspuns intrebarii, ci mi-a cuprins incheieturile, intinzandu-ma pe suprafata patului, fara a-mi da sansa de a obiecta.
-Doar fi cuminte si accepta, mi-a spus el, afisand un zambet hain, care ma speriase, dandu-mi seama de intentiile satenului, care incepuse a-mi saruta gatul.
-Ce..? de ce?... Shin! Cum ramane cu Shin? am intrebat eu speriat, incercand sa gasesc o portita de scapare, dar se parea ca numele asa-zisului sau partener nu-l afecta cu nimic.
-Mda... ce-i cu el? Pot sa am pe cine vreau, asadar care e problema lui in asta? a intrebat Jin de parca vorbea despre un "nimeni in drum".
-Dar... el te place, stii? Te rog, da-mi drumul, am rostit eu, incepand sa ma zbat sub el, insa nu imi putem elibera mainile sub nicio forma.
-Asa, si ce propui? a intrebat el pe un ton ironic, aratand ca nu-i pasa deloc de Shin, care spre deosebire de el, il iubea... stiam asta, chiar daca brunetul nu a recunoscut-o...
Ma speriasem ingrozitor atunci cand tricoul ce-mi acoperea partea de sus a trupului a fost rupt de o singura mana de a lui, iar buzele sale, prin saruturi apasate, imi parcurgeau pieptul, in ciuda rugamintilor mele. Continuam sa ma zbat, dar nu izbuteam sa scap, mainile mele fiind imobilizate deasupra capului.
De ce facea asa ceva? Nu il puteam intelege. Il avea pe Shin, care tinea intr-adevar la el, dar lui se parea ca nici macar nu ii pasa. Nu era asa cum mi l-a descris Shin, nu era de treaba!
Ma opuneam fiecarei cereri a satenului, insa acesta nu se oprea, iar intr-un final, saturat de incapatanarea mea, m-a cuprins cu mana stanga de gat, tinandu-mi inca inchieturile cu cea dreapta, indeajuns de puternic si de dureros ca eu sa nu mi le pot elibera.
-Ti-am spus sa fi cuminte, baietas! Cuminte, sau te dau la "lupi" sa vezi cat se vor satura dintr-unul ca tine... Asta e datoria ta fata de mine pentru ca trebuie sa te am in grija, asa ca ai face bine s-o platesti din bunavoie.
"Plata"... Despre asta era vorba cand Shin spusese "Pot sa platesc dublu ca el sa nu fie nevoit". Nu era vorba de bani, si se parea ca Jin dorea sa fie platit de fiecare persoana in parte. In momentul acela, nu ma gandeam la nimic altceva decat siguranta mea, dar care siguranta? cand Jin facea asa ceva...
Am renuntat. Luat de el, sau de altii, ce mai conta? aveam impresia ca oricum tot asa voi ajunge... tot in aceeasi situatie mizerabila! Intr-un fel sau altul. Mi s-a pus un nod in gat odata ce am incetat sa ma zbat, iar pieptul ma durea, indemnandu-mi ochii sa se umezeasca. Am scapat doua lacrimi, care insa nu il impresionase cu nimic pe cel ce isi continua traseul, presandu-si buzele pe pielea corpului meu, cauzandu-mi un dezgust imens, in niciun caz placere... Mi-a eliberat mainile, apoi am scapat doua scancete odata ce a prins cu dintii de pielea sensibila din jurul sfarcului drept. Alte lacrimi mi s-au prelins pe obraji din ochii ce ii tineam strans inchisi, vrand sa nu vad imaginea satisfacuta a "invingatorului". Mi-a dat jos pantalonii in ritmul lui alert, iar trupul incepuse a-mi tremura din toate incheieturile stiind ca in curand, aveam sa suport din nou acea durere, si probabil mult mai intensa...
A urcat cu buzele pana la ale mele, cuprinzandu-le violent intr-un sarut, pe care insa, nu aveam de gand sa il accept... Avem senzatia ca mi se facea scarba!
-Nu! Nu vreau! Am strigat eu, dezlipindu-mi buzele de ale sale, intorcandu-mi capul in partea opusa de indata ce i-am simtit limba incercand sa se strecoare in interiorul gurii mele.
-Tu... a inceput el, fiind insa intrerupt de vocea cuiva, care statea si privea scena de o perioada scurta de timp.
-Jin! Ce dracu' crezi ca faci?! Intreba Shin, ridicand mult tonul vocii, aproape urland. Mi-a privit chipul ce-mi purta o expresie de-a dreptul speriata, brazdata de lacrimi.
Nu stiam daca trebuia sa-i multumesc lui Dumnezeu ca Shin a aparut, sau ca trebuia sa ma rog ca nu cumva Shin sa creada ce eu voiam sa fac toate acele lucruri cu satenul. Cu siguranta colegul meu nu era multumit de ceea ce ochii ii vedeau. Era incruntat, iar expresia lui ranita, pe mine ma durea...
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]