Film: Sherlock Holmes (2009)

[CyBeR]

Uite ca am prins si eu ceva timp liber de acum asa ca m-am gandit sa sarbatoresc cu o vizita pe la cinematograf. Si cum si eu si partenera mea asteptam de multisor sa vedem adaptarea astea dupa celebrul personaj, nici ca exista alta varianta pe azi.

Eu am terminat de curand cartile "Aventurile lui Sherlock Holmes" si cu "Memoriile lui Sherlock Holmes", doua lucrari din partea lui "Arthur Conan Doyle" care mi-au placut in mod deosebit din lectura mea din ultima vreme. Holmes e un personaj extraordinar iar ce am vazut adesea in seriale si, mai rar recunosc, filme a fost destul de departe de cel ce m-a intimpinat in lucrarea sa originala.
Va zic aceste lucruri ca sa intelegeti ca am intrat in sala cu niste asteptari destul de mari pentru film, plus un pic de mentalitate de fan ce nu va fi usor multumit.

Filmul mi s-a parut ...foarte foarte bun!

Regia ii apartine lui Guy Ritchie iar actorii in rolurile mari sunt Robert Downey Jr. (Sherlock Holmes), Jude Law (Doctor Watson), Rachael McAdams (Irene Adler) si cu Mark Strong (lord Blackwood)...un cast de calitate si un regizor cu viziune.

Bun, asta am zis ca sa trec peste tehnicalitati...nu intru in poveste ci vreau sa adresez alta chestiune:
ASA se face o adaptare!
Da, vorbesc de o adaptare si nu de o trecere fidela de la carte la film. Din primul moment al filmului e clar ca acesta isi va lua libertati cu personajele si cu povestea...DAR MERGE! Merge incredibil de bine tot ce au facut, pastrand intact aproape caracterul lui Sherlock Holmes si construind pe spatiul care autorul l-a lasat liber in original, atat in ceea ce priveste cine ESTE Sherlock Holmes, cat si relatia sa cu doctorul Watson.

De ce zic ca functioneaza atat de bine aceasta adaptare?
Povestea in sine e...eh, sa nu zic chiar slaba, dar se apleaca mult prea mult spre bullshitul creat de Dan Brown decat spre povestile clasice ale lui Sir Arthur Conan Doyle si asta e oarecum suparator, fiindca teoria conspiratiei nu e atat de fascinanta pe cat ar fi un mister ce presupune chestii mai aproape de perioada si de adevar.
Dar asta trece usor sub covor in lumina faptului ca s-a reusit punerea bazelor unei chimii intre cele doua personaje principale: Holmes, jucat excelent de Downey, si Watson, din nou excelent interpretat de Law. Povestea le da loc sa interactioneze si sa creasca, sa se dezvolte chiar. Personajele se fac rapid placute pe ecran si momentele lor impreuna sunt de-a dreptul hilare pe alocuri, in sensul bun.
Si faptul ca Watson este caracterizat ca mult mai mult decat un tantalau care sa-l ridice pe Holmes in ochii nostri, ajuta foarte mult la chimia de pe ecran.

Acum, un pic despre interpretarea lui Downey asupra personajului.
Bineinteles, fanii cartii vor observa rapid faptul ca acest Holmes e mai...dezlanat decat cel pe care-l cunosc din opera literara. Dar (si aici simt ca trebuie sa apar aceasta interpretare), aduc din nou in discutie acel mare spatiu lasat de Doyle pentru speculatii asupra personajului. Holmes este un boxer excelent (din notitele lui Watson), mintea sa are nevoie constanta de lucru altfel o ia pe cararile plictiselii, iar haosul sau este al sau, propria ordine pe care o curata doar din cand in cand. Downey a inteles aceste lucruri si l-a portretizat in sfarsit pe Holmes ca ceea ce este: un detectiv genial, dar cu multe abuzuri in viata sa si un stil de viata deloc sanatos.
Si FUNCTIONEAZA! Aleluia, functioneaza!

Poate filmul viitor va introduce o poveste mai demna de acest mare detectiv...dar pe moment s-a pus bazele a ceva bun pentru cooperarea Downey si Law la acest gen de film.
Bring on the sequels...I like!

Voi?