Dragostea ascunsa in razboi

[Erina Ozaki]

Okz dupa multe mesaje primite si avand in vedere ca mati rugat atat de mult si frumos vam adus nextul mai repede. :* Sper sa va placa, am incercat sal fac cat mai bun. SI acum iata ^_^



Capitolul 13


Brunetul zacea aproape inconstient cu capul asezat pe picioarele fetei, care continua sa verse lacrimi amare de disperare. Picaturile stravezii ii alunecau de pe obraji si varful nasului direct pe chipului baiatului care nu le simtea raceala.
Ochii ei sclipeau de ingrijorare si acum purta un suflet un dispret imens fata de viata. Intoarce capul in toate directiile sperand ca cineva sa vina dintr-un sens cu ceva sau cu un automobil sa-l duca pe Sasuke la un spital militar.
Ei doi nu erau meniti razboiului si se implicasera prea adanc intr-o treaba ce nu era de nasul lor. Sakura se simti chiar ea vinovata, caci fusese de acord cu ideea de a ramane langa acea moara cand puteau cotinua drumul impreuna.
Fata se apleca asupra brunetului, buzele ei tremurande incercand sa-i pronunte numele si cu varful degetelor mangaindu-i baiatului ochii spre speranta de a-l trezi usor. Gesturile ei sunt zadarnice.
Pe zapada firicele de sange sunt imprastiate peste tot, fara sens, dand omatului senzatia de sacrificiu. Sakura ii tinea capul brunetului incontinuu sperand ca ceva bun sa se intample. Curand, isi aminti de statia gasita si incerca sa vada daca merge. Ea invatase de la tatal ei cum sa lucreze cu cateva fire de electronice, in cazul in care cade unul singur la un electrocasnic.
Se uita in spatele statiei si vazu ca erau mai multe fire deplasate. Cu toate astea, nu pareau nereparabile. Sakura deschise vesta antiglont, o impaduri si o puse brunetului drept perna improvizata. In spatele morii, era o bucata de lemn desprinsa. Rozalia lua lemnaria, o aseza ca pe un suport si incepu sa lucreze aranjand firele din statie cu precizie si indemanare.
Cu timpul incepura sa o ia caldurile de la concentrare si spera sa functioneze. Din cand in cand mai arunca cate o privire la Sasuke care zacea nemiscat, de abia respirand. Dupa multe efoturi, Sakura reusi in sfarsit sa alinieze firele intr-o ordine.
- Acum ar trebui sa mearga! Sa speram ca merge!
Fata apasa butonul de pornire cu greutate si incerca sa vorbeasca:
- Alo? Hey ma aude cineva? Alo?
In statie se auzea in sfarsit un bazait si parea ca se aude si o voce umana, culmea englezeasca.
- Buna! Am nevoie de ajutor! Am pe cineva ranit! Trebuie sa-l ajutam imediat, e impuscat in spate!
- Unde...va loca...localizati? Sa stim pe cine...sa...sa...trimit..Terminat!
- Pe o strada pustie langa o moara abandonata!
- Venim...cat se poate de repede!
Sakura se intoarce inapoi la Sasuke si de data asta nu-l mai scapa din ochi. Brunetul ii simti toate gesturile si cu chiu cu vai deschide ochii si privi cu adanca tristete pe fata. Buzele lui erau uscate si reci si ar fi dat totul ca s-o sarute putin pe rozalie, dar tentativa a fost impiedicata de un junghi puternic in spate. Fata l-a apucat si l-a saruta apasat spre a-l face sa inceteze din urlat.
- Sakura, lasa-ma putin!Nenorocitul ala m-a impuscat tocmai in spate!
- Si asta numai din vina mea!!
- Ce..ai spus?
- Din cauza ca ai incercat sa ma protejezi s-a intamplat asta!
- Nu zice asta, ca nu e vina ta!
Privirile lor se incrucisara indata. Ochii ingroziti ai Sakurei care isi asuma vina se adancira in privirea blajina a brunetului. Baiatul ii mai pronunta greu printre buze numele, apoi inchise ochii spre a se odihni. O masina trece prin apropiere , un Cielo albastru lung si modificat cu numar american. In el erau vreo 4 oameni. Masina opri si din ea doi dintre ei iesira sa-l vada pe Sasuke. Unul dintre ei purta casca si masca de jandarm.
Sakurei ii se paru suspect tipul, deoarece i se parea cunoscut dupa coada si suvitele negre. Avea impresia ca acel barbat sa nu fie Itachi.
El se uita la rozalie cu recunostiinta si stiind ca o recunoaste ca fiind prietena lui Sasuke. Il luara pe brunet incet si-l bagara pe bancheta din spate a masinii. Dupa ce a ramas singur cu Sakura, Itachi incearca sa intre in vorba cu ea:
- Asculta cred ca ma cunosti! Sunt Itachi Uchiha!
- Itachi te stiu, am vazut o poza cu tine in masina lui Sasuke!
- Unde e masina lui?
- Nu stiu , a dat-o pentru ca ...am ramas fara bani de doctor. Eu acum cateva saptamani am fost otravita cu apa contaminata..
- Si in fine, acum ati ajuns sa colindati pe aici singuri!
- Tu ce cauti cu americanii!?
- Am dezertat, daca ramaneam la japonezi, ma luau rusii ca prizonier si ma omorau singura sansa era sa fug! In plus tipii astia sunt de treaba!
Sakura se aseza in spate cu Sasuke tinandu-l impreuna cu ceilalti sub observatie. In masina a fost curatat de sange si i s-a spus fetei dupa multe consultari repezite o decizie grea.
- Domnisoara, interveni un soldat american cu un ton scazut si putin panicat, ma tem ca prietenul tau trebuie operat pentru a i se scoate glontul , afltel ramane paralizat. Ii poate distruge nervii!
Fetei nu-i venea sa creada. Vestea a cazut ca un trasnet asupra ei. In inima ei o lupta grea se dadea. Urme de vinovatie amestecate cu ingrijorare tot dadeau tarcoale sufletului ei.
O nelininste atat de profunda o cuprinse incat toti o constatara. In cele din urma, printre buze rostise aproape plangand:
- Faceti ce trebuie...Nu mai salvati-l! Va implor!