28-11-2009, 10:22 PM
Dap, stiu sunt nebuna...inca un fic. Nu stiu cat e de reusit, sper totusi sa va placa. Primul capitol nu este foarte dezvoltat, si nici extraordinar de lung nu e drept sa zic. Anyway, I hope you`ll like it :).
Astept critici/pareri/sfaturi/etc. Shi stiu...nu ma prea pricep la capitolele de inceput.
Capitolul 1: Da...ma rog, am uitat sa fac tema, probleme?
- Bagati-ai scoala in cur! M-am saturat de regulile voastre stupide!
- Kristen, iti dai seama ca ai trecut clasa datorita activitatilor tale suplimentare da? De ce continui sa faci probleme?
- Stii ceva, poti sa ma lasi repetenta. Am din ce sa fac cariera, nu stau eu in cacatul asta de liceu ca sa imi asigur viitorul!
- Haide sa vorbim calm. Stiu, esti coregrafa scolii si olimpica la literatura, dar constientizea-za, ai nevoie de mai multe decat dans si carti ca sa traiesti, primesc raspunsul calm al directorului.
- Stiti ceva, haideti sa incheiem discutia aici. Eu m-am saturat sa ma abtin sa nu fac biroul asta praf si cred ca si dumneavoastra v-ati saturat de prezenta mea. O lasam moarta da?
Am plecat ca o vijelie din biroul directorului, lasand usa sa se tranteasca in urma mea. M-am saturat de papagalul ala constipat. Mereu imi spune ce sa fac, Domane de ce i-ai dat voce? Ca sa ma frece pe mine la melodie de aia...
Am deschis usa clasei si m-am indreptat spre locul meu. Matematica, cine a fost dobitocul care a inventat-o? Ma rog, scot caiteul din geanta si il arunc in scarba pe masa. Profesoara se uita urat la mine. Sa zica mersi ca nu i arata degetul din mijloc. Sa se obisnuiasca cu ideea, urasc matematica.
-Farrow, la tabla! spune profesoara uitandu-se in catalog.
Doamne arde catalogul! Ma ridic lenesa de pe scaun, si ma indrept spre tabla taraindu-mi picioarele. I-au creta in mana si astept sa imi dicteze exercitiul. Dar fiindca sunt copil al dracu, intorc creta aia pe toate partile incat scartaie de iti crapa timpanele. Intr-un final am terminat de scris enuntul si m-am intors spre profa’, care se uita nervoasa la mine. Doamna Victoria, era o femeia pe la cinzeci si cinci de ani.
- Rezolva, ce astepti? spuse ea, vocea devenindu-i din ce in ce mai nervoasa.
- Nu stiu, raspund eu calma, cu un ranjet intinzandumi-se pe toata fata.
Cred ca am sarit calul. O vad pe profesoara cum se ridica de pe scaun si se apropie de mine, rosie de furie, venele devenind vizibile pe gat. Inchid ochii, fiind sigura ca va urma o palma. Astept,doua, trei secunde, nimic. Deschid ochii si o vad pe profesoara cum cade, atingand podeaua dura. Alarmata, ma aplec sa i iau pulsul, restul colegilor holbandu-se ca la masini straine.
- Mergeti dracului dupa director, ce stati ca idiotii? urlu agitata, observand ca pulsul profei mele era tot mai slab.
Pe usa intra directorul, la fel de speriat ca toti de altfel. Eu stau aplecata deasupra profesoarei, luandu-i pulsul din nou. Am cazut in fund. Nimic. S-a oprit. Nu eu am omorat-o, nu-i vina mea.
Ma uitam ingrozita la corpul de pe jos. Ochii erau deschisi, morti si se uitau cu ura la mine. De ce se uita asa, nu eu te-am omorat babaciune-o!
- NU EU!
M-am ridicat si am iesit pe usa in viteza. Nu eu am omorat-o. Auzeam vocea directorului care tot striga pe acolo. Apoi a venit si salvarea offf, trebuie sa scap cumva. Am urcat pe acoperis. Ma uitam la cer, era asa albastru. Un zambet schimonosit si-a facut loc pe buzele mele. Simteam vinovatie, dar nu, nu e vina mea...
Au trecut trei zile de cand a murit Victoria. Infart, asta i-a cauzat moartea. Mai mult nu stiu, ce-i drept nici nu m-a interesat. O secunda mai tarziu, gandurile imi sunt intrrupte de sunetul usii care se deschide. In clasa isi face aparitia directorul. Se posteaza in fata clasei, luandu-si pozitia de papagal constipat.
- Dragi elevi, dupa cum stiti, de cand doamna Victoria a plecat dintre noi, clasa aceasta a ramas fara profesor de matematica. Am gasit un inlocuitor. Acesta va fi profesorul vostru de matematica acest an, Cristopher Godwin.
Pe usa a intrat un barbat tanar, nu aveam mai mult de douazeci si cinci de ani, proaspat iesit din bancile facultatii zic eu. Parul blond, scurt era aranjat dragut, lasate cateva fire rebele. Ochii sai nergii ne studiau atenti. Ce matematica ne invata asta nu stiu, dar ma rog nu prea imi pasa. Un moment nu am fost atenta, timp in care directorul a iesit din clasa. Acum tanarul nostru profesor, rasfoia catalogul.
- Farrow, hai la tabla si adu-mi si caietul de teme te rog.
Iar? Ce au toti de vor sa ma asculte? In fine ma duc taraindu-mi picioarele spre tabla, cu caietul de teme in mana. Ajunsa in fata catedrei arunc caietul in scarba, parca sa i dau in cap profului. Acesta il ia in mana ranjind si il rasfoieste. Cu acelasi ranjet tembel pe buze spune:
- Am cerut caietul de teme, nu un caiet gol, spuse el ironic.
- Asta e caietul de teme. Nu mi-am facut temele, probleme?
- Nu, chiar nici o problema. Patru. Am impresia ca ne vedem la olimpiada din toamna...
Dupa ultimul cuvant, mi-a facut cu ochiul, afisand un zambet nepasator. Mi-a aruncat caietul in sus. Foile zburau intr-o veselie. Am dat cu pumnul in catedra si am prins ce a mai ramas din caietul meu. M-am intors cu spatele nervoasa si am iesit din clasa. Cine e tipul asta si ce cauta in scoala asta? Trebuie sa dispara! Nervii ma acaparu incetul cu incetul, nepasarea mea devenind o furie puternica. Un moment mai tarziu, un suras siret si-a facut aparitia pe chipul meu. Era dragut totusi, arata foarte bine, dar trebuia sa dispara. Si o sa isi ia talpasita de aici, garantez eu.
Am mers la toaleta. Am trantit usa zgomotos in urma mea, in spreanta ca voi deranja tot etajul, mai ales ora mea de matematica. Ma uitam in oglinda, aratam putin ciudat. O culoare rozalie imi colora obrajii. Ce-i drept fata putin rosie, in combinatie cu parul albastru inchis arata chiar bine, dar de ce?
Oricum nu cred ca, are o importanta prea mare, pariu ca m-am inrosit de la furie...
http://quizilla.teennick.com/user_images...nkGirl.jpg - Kristen Farrow
http://www.testq.com/nfs/testq/photos/00...max600.jpg - profu’ de mate Cristopher Godwin
Astept critici/pareri/sfaturi/etc. Shi stiu...nu ma prea pricep la capitolele de inceput.
Capitolul 1: Da...ma rog, am uitat sa fac tema, probleme?
- Bagati-ai scoala in cur! M-am saturat de regulile voastre stupide!
- Kristen, iti dai seama ca ai trecut clasa datorita activitatilor tale suplimentare da? De ce continui sa faci probleme?
- Stii ceva, poti sa ma lasi repetenta. Am din ce sa fac cariera, nu stau eu in cacatul asta de liceu ca sa imi asigur viitorul!
- Haide sa vorbim calm. Stiu, esti coregrafa scolii si olimpica la literatura, dar constientizea-za, ai nevoie de mai multe decat dans si carti ca sa traiesti, primesc raspunsul calm al directorului.
- Stiti ceva, haideti sa incheiem discutia aici. Eu m-am saturat sa ma abtin sa nu fac biroul asta praf si cred ca si dumneavoastra v-ati saturat de prezenta mea. O lasam moarta da?
Am plecat ca o vijelie din biroul directorului, lasand usa sa se tranteasca in urma mea. M-am saturat de papagalul ala constipat. Mereu imi spune ce sa fac, Domane de ce i-ai dat voce? Ca sa ma frece pe mine la melodie de aia...
Am deschis usa clasei si m-am indreptat spre locul meu. Matematica, cine a fost dobitocul care a inventat-o? Ma rog, scot caiteul din geanta si il arunc in scarba pe masa. Profesoara se uita urat la mine. Sa zica mersi ca nu i arata degetul din mijloc. Sa se obisnuiasca cu ideea, urasc matematica.
-Farrow, la tabla! spune profesoara uitandu-se in catalog.
Doamne arde catalogul! Ma ridic lenesa de pe scaun, si ma indrept spre tabla taraindu-mi picioarele. I-au creta in mana si astept sa imi dicteze exercitiul. Dar fiindca sunt copil al dracu, intorc creta aia pe toate partile incat scartaie de iti crapa timpanele. Intr-un final am terminat de scris enuntul si m-am intors spre profa’, care se uita nervoasa la mine. Doamna Victoria, era o femeia pe la cinzeci si cinci de ani.
- Rezolva, ce astepti? spuse ea, vocea devenindu-i din ce in ce mai nervoasa.
- Nu stiu, raspund eu calma, cu un ranjet intinzandumi-se pe toata fata.
Cred ca am sarit calul. O vad pe profesoara cum se ridica de pe scaun si se apropie de mine, rosie de furie, venele devenind vizibile pe gat. Inchid ochii, fiind sigura ca va urma o palma. Astept,doua, trei secunde, nimic. Deschid ochii si o vad pe profesoara cum cade, atingand podeaua dura. Alarmata, ma aplec sa i iau pulsul, restul colegilor holbandu-se ca la masini straine.
- Mergeti dracului dupa director, ce stati ca idiotii? urlu agitata, observand ca pulsul profei mele era tot mai slab.
Pe usa intra directorul, la fel de speriat ca toti de altfel. Eu stau aplecata deasupra profesoarei, luandu-i pulsul din nou. Am cazut in fund. Nimic. S-a oprit. Nu eu am omorat-o, nu-i vina mea.
Ma uitam ingrozita la corpul de pe jos. Ochii erau deschisi, morti si se uitau cu ura la mine. De ce se uita asa, nu eu te-am omorat babaciune-o!
- NU EU!
M-am ridicat si am iesit pe usa in viteza. Nu eu am omorat-o. Auzeam vocea directorului care tot striga pe acolo. Apoi a venit si salvarea offf, trebuie sa scap cumva. Am urcat pe acoperis. Ma uitam la cer, era asa albastru. Un zambet schimonosit si-a facut loc pe buzele mele. Simteam vinovatie, dar nu, nu e vina mea...
Au trecut trei zile de cand a murit Victoria. Infart, asta i-a cauzat moartea. Mai mult nu stiu, ce-i drept nici nu m-a interesat. O secunda mai tarziu, gandurile imi sunt intrrupte de sunetul usii care se deschide. In clasa isi face aparitia directorul. Se posteaza in fata clasei, luandu-si pozitia de papagal constipat.
- Dragi elevi, dupa cum stiti, de cand doamna Victoria a plecat dintre noi, clasa aceasta a ramas fara profesor de matematica. Am gasit un inlocuitor. Acesta va fi profesorul vostru de matematica acest an, Cristopher Godwin.
Pe usa a intrat un barbat tanar, nu aveam mai mult de douazeci si cinci de ani, proaspat iesit din bancile facultatii zic eu. Parul blond, scurt era aranjat dragut, lasate cateva fire rebele. Ochii sai nergii ne studiau atenti. Ce matematica ne invata asta nu stiu, dar ma rog nu prea imi pasa. Un moment nu am fost atenta, timp in care directorul a iesit din clasa. Acum tanarul nostru profesor, rasfoia catalogul.
- Farrow, hai la tabla si adu-mi si caietul de teme te rog.
Iar? Ce au toti de vor sa ma asculte? In fine ma duc taraindu-mi picioarele spre tabla, cu caietul de teme in mana. Ajunsa in fata catedrei arunc caietul in scarba, parca sa i dau in cap profului. Acesta il ia in mana ranjind si il rasfoieste. Cu acelasi ranjet tembel pe buze spune:
- Am cerut caietul de teme, nu un caiet gol, spuse el ironic.
- Asta e caietul de teme. Nu mi-am facut temele, probleme?
- Nu, chiar nici o problema. Patru. Am impresia ca ne vedem la olimpiada din toamna...
Dupa ultimul cuvant, mi-a facut cu ochiul, afisand un zambet nepasator. Mi-a aruncat caietul in sus. Foile zburau intr-o veselie. Am dat cu pumnul in catedra si am prins ce a mai ramas din caietul meu. M-am intors cu spatele nervoasa si am iesit din clasa. Cine e tipul asta si ce cauta in scoala asta? Trebuie sa dispara! Nervii ma acaparu incetul cu incetul, nepasarea mea devenind o furie puternica. Un moment mai tarziu, un suras siret si-a facut aparitia pe chipul meu. Era dragut totusi, arata foarte bine, dar trebuia sa dispara. Si o sa isi ia talpasita de aici, garantez eu.
Am mers la toaleta. Am trantit usa zgomotos in urma mea, in spreanta ca voi deranja tot etajul, mai ales ora mea de matematica. Ma uitam in oglinda, aratam putin ciudat. O culoare rozalie imi colora obrajii. Ce-i drept fata putin rosie, in combinatie cu parul albastru inchis arata chiar bine, dar de ce?
Oricum nu cred ca, are o importanta prea mare, pariu ca m-am inrosit de la furie...
http://quizilla.teennick.com/user_images...nkGirl.jpg - Kristen Farrow
http://www.testq.com/nfs/testq/photos/00...max600.jpg - profu’ de mate Cristopher Godwin