18-10-2009, 10:16 PM
Deci...trebuie sa spun ca s`a intamplat un accident ciudat iar eu am fost lovita in propria camera de intersiti cu imaginatie, so creierul meu, full de imaginatie si idei a dat nastere unui nou fic :-". Deci iata noul fic proaspat care abea asteapta sa fie comentat:D. Sper sa va placa si astept critici cat mai dure :D. So this is the first chapter:
Capitolul 1: Prima intalnire...intarziati la maxim
http://userimages.imvu.com/userdata/25/2...girl_0.jpg - Juliet
http://api.ning.com/files/g4YwMeHoHlLPi3...seGirl.jpg - Silvie
http://www.my-silvermac.com/wordpress/wp...ranime.jpg - Celine
http://2.bp.blogspot.com/_FWN2xWjf3jk/Sl...me+boy.jpg – Elliot[align=left]
Capitolul 1: Prima intalnire...intarziati la maxim
Juliet: Rochia alba, vaporoasa imi mangaie picioarele. Simt cum totul se topeste sub mine, e usor, prea usor. Matase imi rasfata pielea albicioasa in timp ce calc usor, desculta pe podeaua rece. Ma misc incet, lin, un zambet suav mi se zareste in coltul gurii iar bratele mi se deschid protectoare. Imi continui miscarea lenta, formand piruete line. Spre mine vine un copil inocent, ca si mine. Il intampin bucuroasa, iar acesta sare in bratele mele. Un inger pazitor, asta intruchipez. Decorul linistitor, culorile deschise, totul indica puritate, inocenta, chiar si eu. Il ridic grijulie in brate si il strang la piept, ingerul si gasit copilasul, ce bucurie. Un inger, niciodata nu am jucat un rol negativ. Mai fac o pirueta lina cu el in brate si o plecaciune. Muzica se opreste, iar eu o urmez orbeste ramanand statuie intr-o pozitie practic imposibila. Imi arcuiesc trupul si revin pe picioare. Parul imi atinge usor umerii dezveliti, iar apoi aluneca mai departe pe aripile false de inger. Lumea aplauda, inseamna ca le-am placut. Ma aplec spre public galanta apoi ma ridic afisand un zambet copilaros. Ochii imi scanteiau de bucurie. Ma uitam curioasa catre sala plina, parca cautand pe cineva anume. Observ in primele randuri un tanar dragut, destul de bine facut. Ma sorbea din priviri, iar eu mi-am canalizat toata energia spre el zambindu-i prietenos. Am mai stat cateva secunde sa il analizez, in timp ce auzeam aplauzele puternice. Concentrata fiind de persoana lui am incercat sa i descopar cate ceva din caracter, uitandu-ma fix in ochii lui. Avea o mutra tembela, cred eu proaspat iesit din facultate. Expresia lui nevinovata si total nedumerita, te facea sa iti fie mila de cat de dezorientat era. Privirea ii ramasese tinta pe mine si abea isi stapanea ochii pofticiosi de la decolteul meu. Se pare ca era genul de baietel care crede ca “ tot ce zboara se mananca†. Nu am mai zabovit pe scena, m-am intors pe calcaie si m-am reintors in culise. Acolo am fost intampinata de surorile mele, Celine si Silvie.
- Te-ai intors ingerasu-le! Buna reprezentatie acolo, surioara. Chiar stii sa joci rolul unui inger, spuse Silvie dulce, la ultimele cuvinte adresandu-mi o privire cu subinteles.
- Dar atata dans, imi e o sete infernala. Trebuie sa beau ceva asta seara, sau maine dimineata va fi si mai rau.
Vocea mea era nerabdatoare, rezistand cu greu tentatiei sa nu imi alung setea chiar acum. Ochii intunecati ma dadeau de gol, dezvaluindu-mi dorinta de lichid.
- Te-am vazut, ai pus ochii pe cineva nu-i asa Juliet?
Am dat din cap, afirmand spusele lui Silvie.
- C`est la vie! Se pare ca pana aici a fost firul vietii acelui tip. Te asteapta afara. E atat de plin de speranta, saracutul, mai ca imi e mila de el. Glumeam surioara, du-te si savureaza-l din plin, noi am mancat nu de mult.
Celine era calma, si lua totul peste picior, ca de obicei. Replica sa favorita: “C`est la vie!†Asta spunea mereu inainte sa mancam, sau cand una din noi era insetata. Oricum, cand aveam ceva in gand nu puteai sa ne opresti, iar mie imi era sete. Nu am mai asteptat nici o secunda in plus, si m-am dus sa ma schimb. Doar nu puteam sa imi las prada sa astepte.
Ajunsa in cabina, imi dau jos aripile acelea mari, albe si enervante. Totul era alb pe mine, cam suparator. Nici macar fardul nu s-a indurat nimeni sa mi-l coloreze putin. Chiar si pielea imi era alba. Bine, pielea mea tot alba este de vreo doua sute cincizeci de ani incoace, dar asta e alta poveste.
In timp ce imi dau jos rochia, imi amintesc vocile surorilor mele cand mi-am terminat spectacolul. Silvie, provocatoare, intotdeauna a fost asa. Mereu gata sa provoace, asa isi gasea ea prada, provocandu-le diferite pofte trupesti, care sa ii faca pe nefericiti sa o urmeze. Celine, eleganta, atat de feminina, defapt era chiar iesit din comun de feminina, nu trebuia decat sa isi fluture genele in fata cuiva si venea dupa ea pana si intr-un tomberon daca era nevoie. Iar eu, eu eram cea mai lipsita de scrupule cand venea vorba de ucis, fiindca eu paream cea mai inocenta. Nu a existat persoana care sa nu imi asume statutul de ingeras. Parul drept, argintiu si lung, lasat liber sau legat in doua codite extrem de copilaroase. Imi ondulam mereu cate doua suvite care imi incadrau perfect fata alba. Ochii mari, sclipind la fiecare emotie, emanau caldura si veselie nevinovata. Nimeni nu credea despre mine ceea ce sunt cu adevarat, si daca e vorba asa si surorile mele erau la fel de cuminti ca mine, dar ele avea alte trasaturi care le defineau. Silvie, élégance...Juliet, innocente et Celine provocateur. Toate trei eram frantuzoaice de origine, dar locuiam in New York. Eram actrite, dansatoare si foto-modele de asemenea. De obicei jucam in piese de teatru muzicale, preferatele noastre.
Dupa ce mi-am dat jos rochia, m-am indreptat spre dressing, in cautarea unor haine relativ normale. Mi-am luat pe mine o fustita mov, si o bluza roz cu gluga si decolteu destul de adanc. M-am indreptat spre oglinda sa ma machiez. Niste fard de pleoape mov, un ruj rozaliu si niste mascara au fost suficiente. Parul l-am prins doua codite, iar in piciare mi-am luat balerinii. Mi-am pus la gat un colier de argint, si cercei la fel. Era ciudat,niciodata nu ma afectase argintul. Oricum ma bucura enorm lucrul acesta, fiindca aurul mi se parea pur si simplu mult prea elegant pentru mine.
Am iesit din cabina mea si am pasi usor spre usa. Acolo l-am vazut pe tipul din public asteptand nedumerit. M-am dus la el, si l-am pupat pe obraz, plina de nevinovatie.
- Se pare ca ai inteles mesajul meu. Ma bucur enorm de mult sa stii. Ce zici vrei sa ne plimbam? Chiar as vrea sa vorbesc cu tine.
A aprobat din cap, iar eu l-am luat fericita de mana, indreptandu-ma spre parc. Ochii imi sclipeau de bucurie, dar in primul rand de nerabdare. Gatul ma ardea, iar canini mi se lungeau pe buza inferioara, abea reusind sa i controlez. Mi-am dus instinctiv mana la gura, acoperind un stranut fals, de teama sa nu cumva sa se observe, prea devreme. Am prins viteza, tragandu-l dupa mine. Aproape ca o luasem la goana. In viteza mea, am lovit un tip cu umarul, care venea din sensul in care alergam eu. Am trecut mai departe si in cele din urma am ajuns pe o alee pustie, iar luminile se imputinau. Eram din ce in ce mai aproape de padure.
Ajunsa la marginea padurii m-am oprit brusc. M-am intors pe calcaie toata un zambet, ochii stralucindu-mi de nerabdare. El inca isi avea mana in a mea, aratand extrem de obosit. Am inceput sa i strang degetele, marindu-mi forta eliberata cu fiecare secunda.
- Au, ce faci? vocea lui, ere ca si mutra de asemenea extrem de aiurea. Serios, parca l-ar fi strans cineva de punctul sensibil atat de pitigaiat era.
Am continuat sa i presez degetele ne mai controlandu-mi deloc forta. I-am intors mana, iar el scosese un urlet de durere. Dar am avut grija sa il duc undeva sa nu il auda nimeni. Coltii ascuti-ti mi se vedeau amenintatori ce buza inferioara.
- Ce esti tu? intreba el terifiat de ultimele minute petrecute in compania mea.
Am zambit dulce si l-am tras aproape de mine, plimbandu-mi buzele pe gatul sau.
- Vampir...
Dupa ce am rostit ultimele cuvinte mi-am infipt coltii in gatul sau. Lichidul rosu imi linistea arsura de pe gat. Am continuat sa ma infrupt pofticioasa. Era apetisant. L-am secatiut de sange, de fapt am mai lasat ceva-ceva, pentru a musamaliza apoi cat mai bine cazul. Dupa ce am terminat, am scos din buzunar o batistuta si mi-am curatat gura. Canini mi s-au retras, si ma simteam in final satula.
- Of, blegule...ai fost chiar delicios! Cum ar spune Celine...C`est la vie! Zi merci ca ai avut placerea sa ma cunosti.
Dupa ce mi-am terminat propozitia, i-am zgariat fata, si i-am sifonat bine hainele. Am daramat vreo doi copaci peste el si am mai golit alti cativa de frunze. Am rastunat cateva cosuri de gunoi, ca si cum ar fi fost o rafala de vant. Dupa ce am terminat, mi-am aranjat fustita si am luat-o la fuga pe aleile intunecate, spre casa....
Elliot: Urc scarile blocului, in timp ce imi rascolesc buzunarele dupa chei. Off ce ghinion ca stau la etajul noua si liftul ala handicapat iarasi este stricat. Haide ca mai am doar un etaj, si cred ca am gasit si cheile. Am urcat si ultimele scari cu chiu cu vai. Cand am ajuns in fata usii am scos din buzunarul de la pantaloni un pumn de chei. Am descuiat si am intrat lenes pe usa. M-am trantit pe canapea si am dat drumul la televizor. Numai si numai porcarii. Il sting, mai bine decat sa ma enervez uitandu-ma la programele de doi bani si ma indrept spre baie. Ajuns in camera aprind lumina si ma indrept spre oglinda. Camera acoperita cu marmura neagra scanteia cand se propaga lumina pe ea. Mi-am dat jos bluza si am aruncat-o in cosul de rufe. Ma uitam la umarul meu care se invinetise. Exact locul unde ma lovisem de fata aceea. Doamne ce mana avea?Cred ca de otel de m-a invinetit in halul acesta. Ma uitam inca uimit la mana mea colorata natural, cu o oarecare uimire. In momentul imediat urmator am inceput sa injur, maine aveam sedinta foto. Ce ma fac eu cu chestia asta mare si mov? In fine, ma calmez, in mare parte si ma spal pe dinti. Imi iau pijamaua si trantasc pe pat, extenuat dintr-o data. Am adormit instantaneu.
Dimineata. Ceasul suna cu disperare in capul meu. Ridic mana inca amortita de somn si o las sa pice grea peste aparatul urlator. Simt cum plasticul se zdrobeste sub pumnul meu, semn ca micul desteptator isi daduse duhul. Ma ridic lenes din pat si imi tarasc picioarele pana in baie. Ma spal pe fata, poate poate ma mai trezesc putin si apoi plec spre bucatarie. Nu aveam nici un chef sa mananc. Imi fac o cafea, in care pun cam jumatate de kilogram de zahar. Imi beau cafeau parca drogat in timp ce citesc ziarul. Pe prima pagina, era o crima. Fiul unui mare muzician tocmai fusese gasit ucis. Acesta tocmai terminase facultatea si urma sa devina dirijor. Se pare ca fusese ucis de doi copaci care au cazut peste el in urma unei rafale puternice de vant. Ma uit din nou la poza celui care a fost gasit mort. Atunci mi-am adus amintea ca il mai vazusem, chiar aseara. El era cu fata aia cu umeri de otel care mi-a facut mie stampila asta mov. M-am mai uit inca o data nedumerit la pagina ziarului. Dupa catvea minute m-am gandit ca ar fi bine sa mai trec cu privirea si pe la ceas. Cand am vazut cadranul aratand ora unsprezece si jumatate am simtit ca imi cade ceva in cap.
Am sarit ca ars si m-am dus sa ma imbrac. Mi-am luat la nimereala o pereche de blugi si un tricou. Mi-am dat cu piaptanul prin par. Era ciufulit si vai de el dar nu aveam ce face, trebuia sa ajung la timp. Mai ales ca aveam un proiect in cooperarea cu o tipa extracunoscuta, dar sincer eu habar nu aveam de ea. In fine, imi dau jos pijamalele, le arunc ca pe niste mati morti si imi iau pe mine blugii. Ma duc in baie sa ma mai spal o data pe fata, mutra mea ramanand tot de zombi. Ma analizam in oglinda: parul brunet, ciufulit statea absolut groaznic, iar ochii albastri erau carpiti de somn. Si pe umarul meu trona vanataia aceea imensa. Trec peste toate defectele acelei dimineti, imi iau pe mine tricoul negru pe care scria mare Dead Until Dark iar langa erau desenati niste colti de vampir de pe care se scurgea sangele. Am sarit in adidasi, am trantit usa in urma mea si am plecat.
Afara burnita, iar eu alergam ca un disperat, picaturi de transpiratie incepand sa imi umezeasca fruntea. In cele din urma am ajuns, o data cu mine a intrat pe usa o fata destul de inalta, imbracata intr-o fustita neagra si o bluza rosie. Parul argintiu era prins intr-o coada la spate, iar doua suvite ondulate ii incadrau chipul. Ce am observat, era foarte alba, puteai sa juri ca este vampir daca credeai in povesti de genul acela. In fine am trecut pe langa ea grabit, simtindu-i parfumul. Un miros dulce, de capsuni o urmarea atent. Am intors capul fara sa imi dau seama. M-am dezmeticit cateva secunde mai tarziu si am urcat scarile pana am ajuns in fata biroului fotgrafului, unde trebuia sa ma intalnesc cu acesta si fata cu care voi lucra.
Am intrat in camera gandindu-ma deja la ce scuza sa gasesc ca am intarziat atat de mult.
- Buna ziua, scuze ca am intarziat. Am avut o dimineata groaznica, se vede cred eu si dupa tinuta mea ca m-am trezit cu fata la cearceaf.
Dupa ce mi-am terminat sirul de scuze am ridicat capul din pamant ca sa observ ca in camera era fotograful, in rest pauza.
- Buna, ma bucur ca ai ajuns. Sincer, nici eu nu am avut un inceput de zi prea grozav si am venit acum zece minute. Acum sa asteptam sa vina si colega ta si apoi incepem.
Nu isi termina bine propozitia ca am vazut cum se deschide usa. La intrare o fata cu o mutrisoara de catel speriat intra sfioasa, ochii ei implorand iertare pentru faptul ca intarziase si ea. Dar ce m-a uimit cel mai tare este faptul ca ea era cea...
- Te-ai intors ingerasu-le! Buna reprezentatie acolo, surioara. Chiar stii sa joci rolul unui inger, spuse Silvie dulce, la ultimele cuvinte adresandu-mi o privire cu subinteles.
- Dar atata dans, imi e o sete infernala. Trebuie sa beau ceva asta seara, sau maine dimineata va fi si mai rau.
Vocea mea era nerabdatoare, rezistand cu greu tentatiei sa nu imi alung setea chiar acum. Ochii intunecati ma dadeau de gol, dezvaluindu-mi dorinta de lichid.
- Te-am vazut, ai pus ochii pe cineva nu-i asa Juliet?
Am dat din cap, afirmand spusele lui Silvie.
- C`est la vie! Se pare ca pana aici a fost firul vietii acelui tip. Te asteapta afara. E atat de plin de speranta, saracutul, mai ca imi e mila de el. Glumeam surioara, du-te si savureaza-l din plin, noi am mancat nu de mult.
Celine era calma, si lua totul peste picior, ca de obicei. Replica sa favorita: “C`est la vie!†Asta spunea mereu inainte sa mancam, sau cand una din noi era insetata. Oricum, cand aveam ceva in gand nu puteai sa ne opresti, iar mie imi era sete. Nu am mai asteptat nici o secunda in plus, si m-am dus sa ma schimb. Doar nu puteam sa imi las prada sa astepte.
Ajunsa in cabina, imi dau jos aripile acelea mari, albe si enervante. Totul era alb pe mine, cam suparator. Nici macar fardul nu s-a indurat nimeni sa mi-l coloreze putin. Chiar si pielea imi era alba. Bine, pielea mea tot alba este de vreo doua sute cincizeci de ani incoace, dar asta e alta poveste.
In timp ce imi dau jos rochia, imi amintesc vocile surorilor mele cand mi-am terminat spectacolul. Silvie, provocatoare, intotdeauna a fost asa. Mereu gata sa provoace, asa isi gasea ea prada, provocandu-le diferite pofte trupesti, care sa ii faca pe nefericiti sa o urmeze. Celine, eleganta, atat de feminina, defapt era chiar iesit din comun de feminina, nu trebuia decat sa isi fluture genele in fata cuiva si venea dupa ea pana si intr-un tomberon daca era nevoie. Iar eu, eu eram cea mai lipsita de scrupule cand venea vorba de ucis, fiindca eu paream cea mai inocenta. Nu a existat persoana care sa nu imi asume statutul de ingeras. Parul drept, argintiu si lung, lasat liber sau legat in doua codite extrem de copilaroase. Imi ondulam mereu cate doua suvite care imi incadrau perfect fata alba. Ochii mari, sclipind la fiecare emotie, emanau caldura si veselie nevinovata. Nimeni nu credea despre mine ceea ce sunt cu adevarat, si daca e vorba asa si surorile mele erau la fel de cuminti ca mine, dar ele avea alte trasaturi care le defineau. Silvie, élégance...Juliet, innocente et Celine provocateur. Toate trei eram frantuzoaice de origine, dar locuiam in New York. Eram actrite, dansatoare si foto-modele de asemenea. De obicei jucam in piese de teatru muzicale, preferatele noastre.
Dupa ce mi-am dat jos rochia, m-am indreptat spre dressing, in cautarea unor haine relativ normale. Mi-am luat pe mine o fustita mov, si o bluza roz cu gluga si decolteu destul de adanc. M-am indreptat spre oglinda sa ma machiez. Niste fard de pleoape mov, un ruj rozaliu si niste mascara au fost suficiente. Parul l-am prins doua codite, iar in piciare mi-am luat balerinii. Mi-am pus la gat un colier de argint, si cercei la fel. Era ciudat,niciodata nu ma afectase argintul. Oricum ma bucura enorm lucrul acesta, fiindca aurul mi se parea pur si simplu mult prea elegant pentru mine.
Am iesit din cabina mea si am pasi usor spre usa. Acolo l-am vazut pe tipul din public asteptand nedumerit. M-am dus la el, si l-am pupat pe obraz, plina de nevinovatie.
- Se pare ca ai inteles mesajul meu. Ma bucur enorm de mult sa stii. Ce zici vrei sa ne plimbam? Chiar as vrea sa vorbesc cu tine.
A aprobat din cap, iar eu l-am luat fericita de mana, indreptandu-ma spre parc. Ochii imi sclipeau de bucurie, dar in primul rand de nerabdare. Gatul ma ardea, iar canini mi se lungeau pe buza inferioara, abea reusind sa i controlez. Mi-am dus instinctiv mana la gura, acoperind un stranut fals, de teama sa nu cumva sa se observe, prea devreme. Am prins viteza, tragandu-l dupa mine. Aproape ca o luasem la goana. In viteza mea, am lovit un tip cu umarul, care venea din sensul in care alergam eu. Am trecut mai departe si in cele din urma am ajuns pe o alee pustie, iar luminile se imputinau. Eram din ce in ce mai aproape de padure.
Ajunsa la marginea padurii m-am oprit brusc. M-am intors pe calcaie toata un zambet, ochii stralucindu-mi de nerabdare. El inca isi avea mana in a mea, aratand extrem de obosit. Am inceput sa i strang degetele, marindu-mi forta eliberata cu fiecare secunda.
- Au, ce faci? vocea lui, ere ca si mutra de asemenea extrem de aiurea. Serios, parca l-ar fi strans cineva de punctul sensibil atat de pitigaiat era.
Am continuat sa i presez degetele ne mai controlandu-mi deloc forta. I-am intors mana, iar el scosese un urlet de durere. Dar am avut grija sa il duc undeva sa nu il auda nimeni. Coltii ascuti-ti mi se vedeau amenintatori ce buza inferioara.
- Ce esti tu? intreba el terifiat de ultimele minute petrecute in compania mea.
Am zambit dulce si l-am tras aproape de mine, plimbandu-mi buzele pe gatul sau.
- Vampir...
Dupa ce am rostit ultimele cuvinte mi-am infipt coltii in gatul sau. Lichidul rosu imi linistea arsura de pe gat. Am continuat sa ma infrupt pofticioasa. Era apetisant. L-am secatiut de sange, de fapt am mai lasat ceva-ceva, pentru a musamaliza apoi cat mai bine cazul. Dupa ce am terminat, am scos din buzunar o batistuta si mi-am curatat gura. Canini mi s-au retras, si ma simteam in final satula.
- Of, blegule...ai fost chiar delicios! Cum ar spune Celine...C`est la vie! Zi merci ca ai avut placerea sa ma cunosti.
Dupa ce mi-am terminat propozitia, i-am zgariat fata, si i-am sifonat bine hainele. Am daramat vreo doi copaci peste el si am mai golit alti cativa de frunze. Am rastunat cateva cosuri de gunoi, ca si cum ar fi fost o rafala de vant. Dupa ce am terminat, mi-am aranjat fustita si am luat-o la fuga pe aleile intunecate, spre casa....
Elliot: Urc scarile blocului, in timp ce imi rascolesc buzunarele dupa chei. Off ce ghinion ca stau la etajul noua si liftul ala handicapat iarasi este stricat. Haide ca mai am doar un etaj, si cred ca am gasit si cheile. Am urcat si ultimele scari cu chiu cu vai. Cand am ajuns in fata usii am scos din buzunarul de la pantaloni un pumn de chei. Am descuiat si am intrat lenes pe usa. M-am trantit pe canapea si am dat drumul la televizor. Numai si numai porcarii. Il sting, mai bine decat sa ma enervez uitandu-ma la programele de doi bani si ma indrept spre baie. Ajuns in camera aprind lumina si ma indrept spre oglinda. Camera acoperita cu marmura neagra scanteia cand se propaga lumina pe ea. Mi-am dat jos bluza si am aruncat-o in cosul de rufe. Ma uitam la umarul meu care se invinetise. Exact locul unde ma lovisem de fata aceea. Doamne ce mana avea?Cred ca de otel de m-a invinetit in halul acesta. Ma uitam inca uimit la mana mea colorata natural, cu o oarecare uimire. In momentul imediat urmator am inceput sa injur, maine aveam sedinta foto. Ce ma fac eu cu chestia asta mare si mov? In fine, ma calmez, in mare parte si ma spal pe dinti. Imi iau pijamaua si trantasc pe pat, extenuat dintr-o data. Am adormit instantaneu.
Dimineata. Ceasul suna cu disperare in capul meu. Ridic mana inca amortita de somn si o las sa pice grea peste aparatul urlator. Simt cum plasticul se zdrobeste sub pumnul meu, semn ca micul desteptator isi daduse duhul. Ma ridic lenes din pat si imi tarasc picioarele pana in baie. Ma spal pe fata, poate poate ma mai trezesc putin si apoi plec spre bucatarie. Nu aveam nici un chef sa mananc. Imi fac o cafea, in care pun cam jumatate de kilogram de zahar. Imi beau cafeau parca drogat in timp ce citesc ziarul. Pe prima pagina, era o crima. Fiul unui mare muzician tocmai fusese gasit ucis. Acesta tocmai terminase facultatea si urma sa devina dirijor. Se pare ca fusese ucis de doi copaci care au cazut peste el in urma unei rafale puternice de vant. Ma uit din nou la poza celui care a fost gasit mort. Atunci mi-am adus amintea ca il mai vazusem, chiar aseara. El era cu fata aia cu umeri de otel care mi-a facut mie stampila asta mov. M-am mai uit inca o data nedumerit la pagina ziarului. Dupa catvea minute m-am gandit ca ar fi bine sa mai trec cu privirea si pe la ceas. Cand am vazut cadranul aratand ora unsprezece si jumatate am simtit ca imi cade ceva in cap.
Am sarit ca ars si m-am dus sa ma imbrac. Mi-am luat la nimereala o pereche de blugi si un tricou. Mi-am dat cu piaptanul prin par. Era ciufulit si vai de el dar nu aveam ce face, trebuia sa ajung la timp. Mai ales ca aveam un proiect in cooperarea cu o tipa extracunoscuta, dar sincer eu habar nu aveam de ea. In fine, imi dau jos pijamalele, le arunc ca pe niste mati morti si imi iau pe mine blugii. Ma duc in baie sa ma mai spal o data pe fata, mutra mea ramanand tot de zombi. Ma analizam in oglinda: parul brunet, ciufulit statea absolut groaznic, iar ochii albastri erau carpiti de somn. Si pe umarul meu trona vanataia aceea imensa. Trec peste toate defectele acelei dimineti, imi iau pe mine tricoul negru pe care scria mare Dead Until Dark iar langa erau desenati niste colti de vampir de pe care se scurgea sangele. Am sarit in adidasi, am trantit usa in urma mea si am plecat.
Afara burnita, iar eu alergam ca un disperat, picaturi de transpiratie incepand sa imi umezeasca fruntea. In cele din urma am ajuns, o data cu mine a intrat pe usa o fata destul de inalta, imbracata intr-o fustita neagra si o bluza rosie. Parul argintiu era prins intr-o coada la spate, iar doua suvite ondulate ii incadrau chipul. Ce am observat, era foarte alba, puteai sa juri ca este vampir daca credeai in povesti de genul acela. In fine am trecut pe langa ea grabit, simtindu-i parfumul. Un miros dulce, de capsuni o urmarea atent. Am intors capul fara sa imi dau seama. M-am dezmeticit cateva secunde mai tarziu si am urcat scarile pana am ajuns in fata biroului fotgrafului, unde trebuia sa ma intalnesc cu acesta si fata cu care voi lucra.
Am intrat in camera gandindu-ma deja la ce scuza sa gasesc ca am intarziat atat de mult.
- Buna ziua, scuze ca am intarziat. Am avut o dimineata groaznica, se vede cred eu si dupa tinuta mea ca m-am trezit cu fata la cearceaf.
Dupa ce mi-am terminat sirul de scuze am ridicat capul din pamant ca sa observ ca in camera era fotograful, in rest pauza.
- Buna, ma bucur ca ai ajuns. Sincer, nici eu nu am avut un inceput de zi prea grozav si am venit acum zece minute. Acum sa asteptam sa vina si colega ta si apoi incepem.
Nu isi termina bine propozitia ca am vazut cum se deschide usa. La intrare o fata cu o mutrisoara de catel speriat intra sfioasa, ochii ei implorand iertare pentru faptul ca intarziase si ea. Dar ce m-a uimit cel mai tare este faptul ca ea era cea...
http://userimages.imvu.com/userdata/25/2...girl_0.jpg - Juliet
http://api.ning.com/files/g4YwMeHoHlLPi3...seGirl.jpg - Silvie
http://www.my-silvermac.com/wordpress/wp...ranime.jpg - Celine
http://2.bp.blogspot.com/_FWN2xWjf3jk/Sl...me+boy.jpg – Elliot[align=left]