Blood Rain

[Akie]

Salut, asta este un fic de al meu, sper ca va va placea, mia venit ideea dupa ce am jucat un joc ce se numea ¨Blood Rayne¨ mie una mi sa parut destul de original, sper ca va va placea, lectura placuta ^_^:
P.S: Acesta este un capitol editat cu mai multa descriere, NU s-a schimbat nimic din poveste, absolut NIMIC! Doar am adaugat mai multa descriere dar ideile au ramas la fel^_^ si am adaugat o mica introducere. Enjoy:

Introducere

Viata e moarte si moartea e viata, la fel ca si adevarul este minciuna si minciuna este adevar. Niciodata nu ne dam seama de combinatiile care se pot face, ci doar putem sa le observam….cum viata poate fii minciuna si moartea un adevar ascuns in minciuna.
Realitatea nu este decat o alta fantezie pe care o traim de zi cu zi, iar fantezia este doar pura realitate a imaginatiei noastre. O putem modifica sau trai intr-o foaie de hartie, sau pur si simplu poate fii parte din viata noastra printr-o iluzie.
Stiim ca avem o familie, prieteni, o viata in trecut si prezent datorita amintirilor. Ca o baza de date unde totul este salvat si lasat acolo, pentru a descoperii, pentru a stii cine esti. Putem uita foarte usor lucruri fara sa ne dam seama, iar viata ni se poata transforma intr-o minciuna intr-o singura clipa. Nu putem fii siguri daca ceea ce ne inconjoara poate fii adevarat dar putem trai si simtii. Nu putem stii daca prietenii care ii avem sunt intr-adevar prietenii nostri sau daca jumatatile din viata noastra, isi gasesc loc pentru noi in inima lor, fara sa ne tradeze.
Puterea este ceea ce majoritatea doresc, iar cateodata, o simpla dorinta iti poate duce viata mai departe decat ar trebuii dusa, aducand cu ea adevarul si infernul unei inimi oprite de mult.



Cap.1
Vampirii

Numai intuneric, stalpii inalti de lumina mai aduceau un pic de vedere pe strazile pustii dominate de lichidul ce cadea din cer, spaland pacatele pamantului. Linistea data de ploaie este repede sparta de lumina fulgeratoare urmata de un sunet asurzitor, dandu-ti fiori pe sira spinari, facandu-ti inima sa se ascunda in miscarile din ce in ce mai repetate si mai rapide al muschiului invadat de frica. O batalie a cerului ce nu lasa elementele sa se odihneasca, nici macar pe oameni. Picaturile reci ce se zdrobesc de asfalt isi gasesc pacea in canalele orasului, unde abisul predomina.
Lumea nu se deranjeaza sa iasa afara, prefera sa stea in casa, la caldura data de aparatele improvizate. Departe de ploaia rece, de inghetul de afara si de noaptea de Sfantul Andrei. Data de 31 noiembrie, dupa ce seara se lasa, fiintele intunericului ies la suprafata cautand persoanele neprotejate. Sau cel putin asta spunea traditia, in fiecare seara din aceiasi data, la ferestrele caselor se pune usturoi, pentru ca lucruri ciudate sa nu se intample. Nimeni nu credea in asta, spunand ca sunt doar prostii dar niciunul nu avea curajul sa iasa afara, chiar daca nu ar fii plouat.
In ecoul ploii se auzeau pasi, repetati si rapizi. Plamanii incercau sa gaseasca aerul necesar printre picaturile de apa, lasand oxigenul sa prinda un ritm mai alert. Inima ce se zbatea stand sa iasa din piept, se auzea in urechile ei reci. Parul lung si saten, se lipii usor de spatele fetei. Avea o privire fixa si usor atenta pe unde pasea, dezvaluind doi ochii caprui, stralucitori ca perlele. Tot era impotriva ei, apa o lovea fara mila, timpul se scurgea cu pasi nevazuti iar ghiozdanul negru ce il cara in spate, cantarind jumatate cat ea “ Ah…. Sper ca mai asteapta. Stiam eu ca daca merg la biblioteca o sa intarzii, dar astazi era ultima zi in care puteam sa scriu pentru referatul pe care il am de facut “ Vampirii” Se gandii fata. Oboseala acumulata in muschii picioarelor facu ca acestea sa se impiedice una de alta facand-o pe fata sa cada in baltoaca din fata ei. Le-ar fii multumit pentru pauza care i-o dadusera dar nu ii placea faptul ca acum era complet uda. Stranuta in timp ce se ajuta de brate pentru a se ridica. Privirea ei fu atrasa de lumina data de bec, o lumina trecatoare, ce parca avea un intreruptor ce il stingea si il aprindea. Probabil apa de la ploaie atinse cablurile de electricitate, scurcircuitandu-le.
Isi trecu delicat mana printre firele ude de par pentru a le da la o parte din privirea ei. Intinse palma cu o usoara dara de nostalgitate, picaturile de apa adunandu-se ca in baltoaca, doua picaturi schimbara transparenta apei intr-una rosiatica facand ochii satenei sa iasa din orbita lor, atintandu-si curiosi si speriati, privirea in sus.
Pe stalpul inalt de cativa metrii, statea cu usurinta o persoana cu o pelerina neagra, tinand in bratele mortii un cadavru din care cadeau picaturi de sange pe fata palida a satenei. Buzele rosii lipite de gatul omului, acopereau coltii ce patrunsera cu usurinta stratul pielii si vena subtire prin care trecea, acum, putinul sange.
Un tipat strident si scurt, atrase toata atentia asupra ei, facand ca privirea creaturei sa fie atintita doar intr-un singur punct. Dadu drumul corpului inert ce se izbii puternic de asfaltul rece.
Nervii acumulati in inima fetei facu ca aceasta sa bata si mai puternic, spaima invadandu-i muschii facand-o o tinta usoara, nelasand-o sa faca o miscare, ci doar sa priveasca ingrozita stalpul gol. Fiori reci pe sira spinarii ii anunta simturile ca ceva strain se afla acum in spatele ei, nedandu-i timp sa-si intoarca capul, simtind in urechea ei o respiratie grea urmata de doua cuvinte ¨Tu urmezi!¨. Ploaia ce ii lipise usor parul de spate, ii dezvalui gatul finut, in acelasi timp, dezvaluind si coltii insangerati ai persoanei din intuneric. Un singur pas ii fu indeajuns fetei pentru a se ferii si a se intoarce cu fata la el, avand intentia de a-l lovii. Ghearele ascutite ale persoanei, infipte in bratele ei, ii oprira avantul facand-o sa scanceasca de durere, sa inchida ochii si sa vrea sa scoata un tipat ce glasul nu il permitea. Pasii inapoi nu o ajutau cu nimic si oricat ar fii vrut sa fuga, expresia insetata a baiatului, inspirandu-i frica, o facea si mai vulnerabila. O liniste brusca se lasa asupra ei, deschise ochii privind atenta in jur, stand cu respiratia la gura. Nimeni! Nu era nimeni altcineva in jurul ei decat...ea! Bataile inimii fura urmate de o durere strafulgetoare in bratele insangerate ce parca se combinara cu apa, curgand si imbinandu-se cu ea.
Nu stia de care brat sa se tina intai pentru ca durerea sa inceteze si oricat ar fii apasat, durerea continua si inca mai rau, respiratia apasata se facu mai putin auzita in timp ce ploaia se intetea.
Incerca sa se intoarca, picioarele ei tremurand neincetat, inima ei incepea sa se mai calmeze dar nu si durerea, ceea ce era mai important. Insa spaima nu putea oprii muschii ce vroiau sa ajunga intr-un loc sigur, calduros, in bratele unei persoane dragi pentru a se simtii in siguranta. Se oprira doar cand privirea ei intalnii ceva cunoscut ce ea numea casa. O privii o clipa, tragandu-si respiratia, o studia cu atentie, ca sa fie sigura ca nimeni nu este pe acoperisul ce definea inaltimea nu prea mare a casei. Privii cu atentie pe langa vopseaua galbena si umeda, ferestrele inchise pentru ca frigul sa nu invadeze incaperile protectoare ale oamenilor. Luminile artificiale aratau ca doar doua camere erau ocupate de cineva cu viata sau cel putin cineva era in ele in momentul acela.
Inainta abia tinandu-si echilibrul, raniile se inchisesera singure insa durerea data de globulele albe ce incercau sa repare tesutul inca era prezenta.
Usa se deschise imediat ce ea se planta in fata ei, lasand-o cu o expresie speriata, asteptandu-se la orice. In pragul de lemn al usii statea o fata cam de 1.65 m, imbracata intr-o pereche de blugi negrii, stransi, ce ii definea formele. Geaca de aceiasi culoare se asorta cu ochii ei profunzi si negrii. Parul ei la fel de negru ca abanosul, ii dadea o paliditate anume fetei sale ce ramasese privind-o din cap pana in picioare pe fata ce era in drumul ei spre a iesi. Buzele ei rosii si carnoase vru sa zica ceva insa imaginea bratelor satenei o facura sa incremeneasca. Se dezmeticii repede, o apuca cu grija de tricou si o trase inauntru, inchizand usa in urma lor. Nu spuse nimic, o privii cu atentie, o ajuta sa urce scariile, lasand urmele de la ploaie pe covorul ce se intindea pe acestea. Deschise o usa din capatul holului, din acelasi lemn, maro inchis, ca si celelalte. Deschise o alta usa pe dreapta intrand intr-o incapere recunoscuta imediat de ambele fete. Lua un scaun pe care o aseza pe fata cu ochii caprui ce nu spunea niciun cuvant, glasul nu o lasa, mintea fiindu-i aproape in negru, incercand sa deruleze ce se intamplase:
- Ai inebunit sau ce? Ce ti s-a intamplat? Si tu imi spui sa nu imi fac griji pentru tine! Inteleg ca ai 18 ani dar uitate in ce hal esti!
Mormai fata cu parul negru, in timp ce scotea din dulapul alb de sub ghiuveta, pansamente, dezinfectant si betadina. Se aseza comoda pe un scaun in fata satenei, lua o bucata de pansament imbinata cu apa oxigenata si o trecu cu grija peste ranile usor inchegate.
Satena stranse din dinti insa nu scoase o vorba, inghitii in sec, isi ridica privirea speriata vrand sa o intalneasca pe cea a prietenei ei insa degeaba, bruneta era ocupata sa-i curete ranile. Cobori privirea incercand sa deruleze ce s-a intamplat. Incepu sa vorbeasca cu un glas jos:
- Imi pare rau Yuuki.... eu doar... nu stiu ce s-a intamplat... alergam in drum spre casa cand m-am impiedicat si... pe stalp... cineva a omorat pe un barbat... iar apoi.... m-a atacat pe mine si... a fost asa de rapid... avea gheare...
Isi ridica privirea cand o vazu pe bruneta cum se ridica pentru a lua alte pansamente, tacu din gura, simtea cum inima se mai calmase. Auzi cum Yuuki incepu sa vorbeasca:
- Aime... stiu ca iti plac filmele de actiune, vampiri, etc. Dar nu crezi ca cam exagerezi? Afara ploua cu galeata! E noapte! De ce nu recunosti ca te-ai impiedicat iar apoi te-ai lovit de ce stiu eu... vreun gard! Sau poate ai vazut vreo sperietoare de ciori! Asta se mai intampla! Nu ca nu vreau sa cred ceea ce imi spui dar... vreun criminal... ar fii spus ceva pe la stiri daca ar fii scapat vreunul din inchisoare! Gandeste-te! Of....bine... vrei sa sun la politie? Poate ca ai dreptate.... dupa halul in care arati... probabil avea vreun briceag la el...
Aime nu scoase niciun sunet, doar clatina din cap in semn ca nu. Isi lasa privirea in jos, scoase un tipat strident, se dadu in spate si cazu de pe scaun. Se retrase in coltul rece, lipindu-se cu spatele de gresia alba. Isi trase picioarele la piept tinandu-se strans de mana dreapta. Inchise ochii si isi tot repeta cuvinte ce numai ea le putea intelege.
Yuuki ramase muta, privind-o confuza. Se lasa pe genunchi in fata ei, ii puse mana pe cap vrand sa o calmeze dar ramasese cu gura cascata cand fu lovita peste mana chiar de prietena ei pentru a o lasa in pace. Bruneta isi retrase bratul si ramase privind-o, se apleca si in momentul urmator o imbratisa strans nevrand sa-i dea drumul. O tinea asa lasand-o sa se calmeze, simtind chiar ea asta, dandu-si seama ca nu o mai respinge. Se dadu usor in spate si o privii fix in ochi insa cu o expresie ingrijorata:
- Aime... imi poti spune... de cand stii tu latina? O intreba sec bruneta.
Aime intinse bratul drept tremurand. Observa cum culoarea palida a fetei lui Yuuki, devenea una si mai alba, ce ii dadea fiori pe sira spinarii facand-o sa tremure si mai mult. Isi retrase bratul incercand sa isi gaseasca caldura in frigul pe care il simtea cum se risipii brusc, isi ridica privirea si observa halatul pus pe ea. Se scufunda complet in el murmurand un ¨multumesc¨. Isi privii prietena ce ii lua mana si incepu sa ii bandajeze rana fara sa scoata un sunet.
Yuuki se ridica, arunca bandajele imbinate cu sangele rosu si apa oxigenata. Baga in dulap ustensilele folosite, se intoarse catre Aime, o privii atenta si ofta.
- Asteapta aici! Am sa ma duc sa-ti aduc schimburi si sa fac cate o cana de ceai fierbinte! Si... nu stiu ce sunt semnele de pe mana insa crede-ma ca nu inseamna nimic! Probabil vroia doar sa te sperie, oricum nu vor ramane cicatricii.. si daca ramane... vei avea tatuaj gratuit pe piele cu ¨Vampires¨.
Zambii larg fata incercand sa o inveseleasca pe satena ce ramasese cu aceiasi expresie pierduta, pe fata. Zambetul pierii imediat, nu mai spuse nimic, deschise usa si iesii pe ea, lasand-o pe Aime sa se incalzeasca si calmeze pe gresia rece ce nu o ajuta cu nimic. Se lipi de calorifer, lucru ce o facu sa se opreasca din tremurat dar nu din ai fii frica, fapt pentru care ezita sa priveasca oglinda. Linistea lasata ii dadea fiori, facandu-i inima sa ii bata si mai puternic si sa isi repete ¨Calmeaza-te¨. Ii veni brusc in minte cuvintele pe care Yuuki i le spusese ¨De cand stii tu latina?¨, lucru ce o facu sa inghita in sec, sa isi dea seama ca nu gaseste raspunsul si sa se stranga si mai mult langa ea. Se gandea la ce se intamplase, incerca sa-i gaseasca sensul, ceva rational insa tot ce gasea erau alte intrebari. Nici macar nu-si amintea cand a inceput sa vorbeasca in latina, isi amintea doar ca isi repeta ca e un vis.
Auzul ei prindea o mica unda sonora ce devenea din ce in ce mai mare ca si cum soaptele s-ar apropria de ea. Tresari, deschise ochii si privii in jur, camera era la fel de goala iar soaptele se oprira. Ii inchise la loc, luand aceiasi pozitie.
- Te temi? De ce? Nu ar trebui... doar astea fac parte din viata ta..... Ai crescut... imi place.... iti sta bine ca umana...teama ta... ma alimenteaza si ma face sa te doresc si mai mult... ai grija de tine... ne vom revedea curand...
Tresari brusc la auzul cuvintelor, simtea cum caldura o sufoca. Se ridica in fund, simtea picaturile de transpiratie cum ii lipise parul de frunte. Privii in jur iar lumina zilei o deruta. Biroul crem era la fel de gol cum il lasase, dulapul era la locul lui pe peretele de langa usa, perdelele erau trase pentru a impiedica intrarea razelor soarelui in incaperea dominata de somn si de respiratia rapida a fetei cu parul saten. Isi cobori privirea cand simtii caldura si moale, observa ca era in patul ei, in asternuturile albe si pufoase de care ii era dor inca de cand era langa calorifer. Se dadu jos, picioarele ei desculte intalnind covorul de pe podeaua din parchet.
Era confuza, cum a ajuns in pat? A fost doar un vis? A avut din nou un vis? Dar atunci... ranile ei... Isi dadu la o parte maneca lunga de la pijamaua alba, bandajul inca mai era, ceea ce ii dovedea ca nu a fost niciun vis, a fost real. Se lasa sa cada in fund pe asternuturile ce se deranjara un pic, privea in gol bandajul alb prin care abia se cunostea ca i-a curs sange. Nu simtea nicio o durere ceea ce o ducea la concluzia ca s-a mai vindecat:
- Asa credeam si eu....













(cea veche)
Cap.1 Vampirii

Peste tot este numai intuneric, doar luminile puse dintr-un loc in loc mai lumineaza putin strazile. Un sunet asurzitor se aude, un trasnet. Cerul parca era intr-o lupta continua. Peste tot este numai liniste, doar picaturi reci ce se zdrobesc puternic de asflat si de case, se mai aude, cerul este luminat din cand in cand de luminile puternice facute de fulgere care te fac sa tresari tot. Toata lumea sta in casa, la caldura, departe de ploaia rece si de frigul de afara si mai ales de noaptea de Sfantul Andrei, se spunea ca lucruri ciudate se intamplau in seara aceea, insa mai nimeni nu crede in prosti ca acestea, dar chiar si asa.... nimeni nu statea pe afara.
Pasii rapizi ai cuiva se aude pe strazi. Cineva alerga prin ploaie, respiratia ei se auzea incontinu, o respiratie grea, rapida, fugea fara oprire, inima ii batea atat de tare incat statea sa- I iasa din piept. Parul ei saten, deschis, lung, ii cadea pe umerii ei uzi de ploaie. Ochii ei caprui-verzui semanau cu o perla in tot ¨ razboiul¨ acela, priveau drept inainte, clipand din cand in cand. Ploaia rece o lovea fara mila. “ Ah…. Sper ca mai asteapta. Stiam eu ca daca merg la biblioteca o sa intarzii, dar astazi era ultima zi in care puteam sa scriu pentru referatul pe care il am de facut pentru saptamana viitoare “ Vampirii” Isi spuse fata in gand. Dintr-o data aceasta se impiedica de o piatra si ateriza in baltoaca de apa din fata ei, miscand imaginea unei case ce se reflecta in apa, ramase putin jos, era atat de obosita, respira greu, abia se mai putea ridica:
 Auci, perfect... acuma sunt complet uda, hapciu....
Se ridica, se uita la becul de pe stalpul de langa ea, care cand se stingea, cand se aprindea, ii era putin cam teama. Isi dadu putin cu mana prin par, arajandu- l putin, intinse mana, in palma ei cazura doua picaturi de ploaie urmate de doua picaturi rosii scurgandu- se incet de pe palma ei in jos, cand aceasta vazu cele doua picaturi se sperie, privii cu atentie picaturile:
 Ce e asta? Este.... este... sange... dar de unde?
Se dadu in spate si se uita in sus, vazu pe cineva acoperit de o pelerina de culoare inchisa, tinea in brate un om gustand din sangele acestuia, de la gatul omului incepu sa curga o suvita rosie de sange ce se zdrobi de asfalt, fata facu ochii mari, scoase un tipat apoi isi puse imediat mana la gura, dandu- se incet incet in spate ¨ Ce e asta? Vrea sa zica ca este o gluma? Nu este deloc haios¨ . Acel tipat atrase atentia acelei ¨ creaturi¨. Acesta isi indrepta privirea ucigatoare spre fata neajutorata, dadu drumul persoanei ce parea a fi un barbat, acesta cazand in baltoaca, lovindu- se puternic de asflat, mort, cu ochii fixi pe fata, fara nicio expresie, fara niciun pic de lumina, fara... viata. Fata se sperie si mai tare, incerca sa se miste insa nu putea ¨ Haide... trebuie sa te misti.. HAIDE¨ Isi indrepta privirea ingrozita spre ¨ creatura¨. Din gura ¨creaturei¨ se prelinse o suvita mica de sange ce cobora incet pe barbia acestuia, intr- o clipa acesta se afla in spatele fetei, ii spopti:
 Tu urmezi..... Aceasta ramase neclintita, facand ochii mari ¨Ce rapiditate¨.
Aparu in fata satenei, intinse o mana,fata scoase un tipat scurt, ¨creatura¨ incepu sa o zgarie pe satena dandu- i sangele, aceasta intinse mainile ca sa se apere, zgariind- o pe maini, fata se dadea din ce in ce mai mult in spate, tremura toata de frica, ochii ei erau inchisi, se impiedica si cazu in fund, continua sa tina mainile asa, tremurand, dintr-o data acesta se opri, nu se mai auzea nimica, fata deschise ochii, se uita peste tot, dar ¨ monstrul¨ nu mai era, disparuse, era speriata¨ Unde e? Unde a plecat? Ce a fost asta? Trebuie sa plec de aici¨ fara sa mai stea pe ganduri profita de ocazie si o lua la fuga spre casa, firicele rosii curgeau de pe mana ei imbinandu- se cu ploaia, cazand pe asfalt.
Ajunse in fata unei case nici mare, dar nici mica, doua lumini erau aprinse in acea casa, era casa ei. Intra in fuga in casa unde dadu nas in nas cu o fata cu parul negru, scurt si ochii negrii, avea o fata fina si inocenta, o privi pe satena uimita. Tocmai dadea sa iasa pentru a se uita dupa ea.
 Aime. Ai venit, in sfarsit, incepusem sa imi fac…. Bruneta se opri atunci cand vazu in ce hal arata satena; Aime, Doamne, ce ti s-a intamplat?
Insa Aime nu scoase niciun cuvant,tremurand toata, abia rasufland, privea in gol, pentru cate- va secunde parea pierduta, un firicel cristalin se prelinse pe obrazul ei, o lua in brate pe bruneta, incepu sa planga:
 Yuuki... mi- a fost asa de frica..... credeam ca o sa mor... credeam ca nu o sa pot sa te mai vad vreodata, credeam ca...
 Aime.... spuse aceasta incet, imbratisand-o; Gata... linistestete.... haide sa mergem sus si sa imi povestesti tot ce sa intamplat. Aime insa nu ii dadu drumul, statea tinand- o in brate si plangand, tremurand toata. Yuuki o privi uimita, insa continua sa o tina in brate.
 Haide... sa nu te vada tatal tau asa, se va speria. O lua de mana, urca scariile, deschise o usa alba intrand intr- o incapere destul de mare in care se afla o cada, o ghiuveta, sub aceasta un dulap maricel alb, peretii de un albastru ce te calma. O aseza pe scaunul din fata dulapului, din acesta scoase niste pansamente, niste apa oxigenata si o sticluta pe care scria ¨Betadina¨. Aceasta ii daduse un prosop, Aime privi atent prosopul, apoi isi indrepta privirea spre bruneta.
Yuuki se aseza in fata ei si incepu sa curete rana. Aime incepu sa povesteasca ce i s-a intamplat, despre “ monstrul” care ii aparuse in cale, despre cum a inceput sa o raneasca, ii povesti tot. Prietena ei ramase muta, nu stia ce sa creada, ii spuse ca poate a visat la biblioteca si pe drum a cazut si s-a lovit. Dupa cuvintele spuse de prietena ei, nici Aime nu mai stia ce sa mai creada. Din rani nu mai curgea sange, Aime se uita la rani, dintr-o data facu ochii mari si scoase un tipat strident, cazu dupa scaun pe spate, tragandu- se speriata la perete. Isi trase mana inapoi, se puse in colt si incepu sa planga, tremura.
- AIME. Ce ai patit ? Spuse Yuuki ingrijorata.
- Vampires. Spuse incet satena tremurand toata. Insa prietena ei nu intelesese si o puse sa repete. Aime scoase mana stanga si ii arata ce scria; Vampires, spuse Aime. Prietena ei se sperie, facu ochii mari, insa isi pastra calmul, incepu sa- I bandajeze ranile.
- Fi serioasa Aime, nu exista vampiri.
-Dar… ceea ce am vazut a fost real, nu un vis, nu m-as fi ranit singura Yuuki. Spuse Aime cu un glas parca fara viata.
 Stiu asta... dar este... absurd.... Yuuki o imbratisa pe satena si ii sopti la ureche ¨ Totul o sa fie bine, iti promit¨ Aime aproba din cap, se ridica de jos si pleca spre camera ei... deschise usa, se indrepta pe patul cu asternuturi move si albe, ce era aproape de fereastra, se tranti in el. Bruneta veni langa ea:
 In seara asta raman aici... mi- am adus sacul de dormit... Bruneta isi intinse sacul de dormit pe jos, se baga in acesta si inchise ochii. Aime nu fu deloc atenta la ceea ce ii spusese prietena ei, era cu gandul in alta parte ¨Oare ce vor sa insemne toate astea? Am visat? Oare o fi cineva care m- a blestemat? Ce inseamna toate astea?¨ Aime isi indrepta privirea catre bruneta:
 Yuuki..... ce faci acolo? Nu te duci acasa?
 Prostuto... esti vreodata atenta la ce zic eu?
 Eu.... pai... eu... sunt atenta.
 Am zis ca dorm aici.... Noapte buna
 Arigato Yuuki- chan. Noapte buna.... Spuse satena invelindu- se, somnul furand- o imediat.
*
 Draga mea... te- ai trezit?
 Cine esti?
 Se pare ca nu te- ai trezit.... poate asta te va trezi.
 Ce vrei sa zici?
 Privesteti mana, cadoul meu pentru tine... sper ca iti va placea.
Aime se uita la mana ei, rana se deschise, simti o durere intensa.

*
Aime se trezi speriata, transpirase toata, isi privi repede mana,
rana se deschise, sangele curgea siroaie. ¨Ce vrea sa insemne toate astea?¨