Animezup - forum manga si anime

Salut, asta este un fic de al meu, sper ca va va placea, mia venit ideea dupa ce am jucat un joc ce se numea ¨Blood Rayne¨ mie una mi sa parut destul de original, sper ca va va placea, lectura placuta ^_^:
P.S: Acesta este un capitol editat cu mai multa descriere, NU s-a schimbat nimic din poveste, absolut NIMIC! Doar am adaugat mai multa descriere dar ideile au ramas la fel^_^ si am adaugat o mica introducere. Enjoy:

Introducere

Viata e moarte si moartea e viata, la fel ca si adevarul este minciuna si minciuna este adevar. Niciodata nu ne dam seama de combinatiile care se pot face, ci doar putem sa le observam….cum viata poate fii minciuna si moartea un adevar ascuns in minciuna.
Realitatea nu este decat o alta fantezie pe care o traim de zi cu zi, iar fantezia este doar pura realitate a imaginatiei noastre. O putem modifica sau trai intr-o foaie de hartie, sau pur si simplu poate fii parte din viata noastra printr-o iluzie.
Stiim ca avem o familie, prieteni, o viata in trecut si prezent datorita amintirilor. Ca o baza de date unde totul este salvat si lasat acolo, pentru a descoperii, pentru a stii cine esti. Putem uita foarte usor lucruri fara sa ne dam seama, iar viata ni se poata transforma intr-o minciuna intr-o singura clipa. Nu putem fii siguri daca ceea ce ne inconjoara poate fii adevarat dar putem trai si simtii. Nu putem stii daca prietenii care ii avem sunt intr-adevar prietenii nostri sau daca jumatatile din viata noastra, isi gasesc loc pentru noi in inima lor, fara sa ne tradeze.
Puterea este ceea ce majoritatea doresc, iar cateodata, o simpla dorinta iti poate duce viata mai departe decat ar trebuii dusa, aducand cu ea adevarul si infernul unei inimi oprite de mult.



Cap.1
Vampirii

Numai intuneric, stalpii inalti de lumina mai aduceau un pic de vedere pe strazile pustii dominate de lichidul ce cadea din cer, spaland pacatele pamantului. Linistea data de ploaie este repede sparta de lumina fulgeratoare urmata de un sunet asurzitor, dandu-ti fiori pe sira spinari, facandu-ti inima sa se ascunda in miscarile din ce in ce mai repetate si mai rapide al muschiului invadat de frica. O batalie a cerului ce nu lasa elementele sa se odihneasca, nici macar pe oameni. Picaturile reci ce se zdrobesc de asfalt isi gasesc pacea in canalele orasului, unde abisul predomina.
Lumea nu se deranjeaza sa iasa afara, prefera sa stea in casa, la caldura data de aparatele improvizate. Departe de ploaia rece, de inghetul de afara si de noaptea de Sfantul Andrei. Data de 31 noiembrie, dupa ce seara se lasa, fiintele intunericului ies la suprafata cautand persoanele neprotejate. Sau cel putin asta spunea traditia, in fiecare seara din aceiasi data, la ferestrele caselor se pune usturoi, pentru ca lucruri ciudate sa nu se intample. Nimeni nu credea in asta, spunand ca sunt doar prostii dar niciunul nu avea curajul sa iasa afara, chiar daca nu ar fii plouat.
In ecoul ploii se auzeau pasi, repetati si rapizi. Plamanii incercau sa gaseasca aerul necesar printre picaturile de apa, lasand oxigenul sa prinda un ritm mai alert. Inima ce se zbatea stand sa iasa din piept, se auzea in urechile ei reci. Parul lung si saten, se lipii usor de spatele fetei. Avea o privire fixa si usor atenta pe unde pasea, dezvaluind doi ochii caprui, stralucitori ca perlele. Tot era impotriva ei, apa o lovea fara mila, timpul se scurgea cu pasi nevazuti iar ghiozdanul negru ce il cara in spate, cantarind jumatate cat ea “ Ah…. Sper ca mai asteapta. Stiam eu ca daca merg la biblioteca o sa intarzii, dar astazi era ultima zi in care puteam sa scriu pentru referatul pe care il am de facut “ Vampirii” Se gandii fata. Oboseala acumulata in muschii picioarelor facu ca acestea sa se impiedice una de alta facand-o pe fata sa cada in baltoaca din fata ei. Le-ar fii multumit pentru pauza care i-o dadusera dar nu ii placea faptul ca acum era complet uda. Stranuta in timp ce se ajuta de brate pentru a se ridica. Privirea ei fu atrasa de lumina data de bec, o lumina trecatoare, ce parca avea un intreruptor ce il stingea si il aprindea. Probabil apa de la ploaie atinse cablurile de electricitate, scurcircuitandu-le.
Isi trecu delicat mana printre firele ude de par pentru a le da la o parte din privirea ei. Intinse palma cu o usoara dara de nostalgitate, picaturile de apa adunandu-se ca in baltoaca, doua picaturi schimbara transparenta apei intr-una rosiatica facand ochii satenei sa iasa din orbita lor, atintandu-si curiosi si speriati, privirea in sus.
Pe stalpul inalt de cativa metrii, statea cu usurinta o persoana cu o pelerina neagra, tinand in bratele mortii un cadavru din care cadeau picaturi de sange pe fata palida a satenei. Buzele rosii lipite de gatul omului, acopereau coltii ce patrunsera cu usurinta stratul pielii si vena subtire prin care trecea, acum, putinul sange.
Un tipat strident si scurt, atrase toata atentia asupra ei, facand ca privirea creaturei sa fie atintita doar intr-un singur punct. Dadu drumul corpului inert ce se izbii puternic de asfaltul rece.
Nervii acumulati in inima fetei facu ca aceasta sa bata si mai puternic, spaima invadandu-i muschii facand-o o tinta usoara, nelasand-o sa faca o miscare, ci doar sa priveasca ingrozita stalpul gol. Fiori reci pe sira spinarii ii anunta simturile ca ceva strain se afla acum in spatele ei, nedandu-i timp sa-si intoarca capul, simtind in urechea ei o respiratie grea urmata de doua cuvinte ¨Tu urmezi!¨. Ploaia ce ii lipise usor parul de spate, ii dezvalui gatul finut, in acelasi timp, dezvaluind si coltii insangerati ai persoanei din intuneric. Un singur pas ii fu indeajuns fetei pentru a se ferii si a se intoarce cu fata la el, avand intentia de a-l lovii. Ghearele ascutite ale persoanei, infipte in bratele ei, ii oprira avantul facand-o sa scanceasca de durere, sa inchida ochii si sa vrea sa scoata un tipat ce glasul nu il permitea. Pasii inapoi nu o ajutau cu nimic si oricat ar fii vrut sa fuga, expresia insetata a baiatului, inspirandu-i frica, o facea si mai vulnerabila. O liniste brusca se lasa asupra ei, deschise ochii privind atenta in jur, stand cu respiratia la gura. Nimeni! Nu era nimeni altcineva in jurul ei decat...ea! Bataile inimii fura urmate de o durere strafulgetoare in bratele insangerate ce parca se combinara cu apa, curgand si imbinandu-se cu ea.
Nu stia de care brat sa se tina intai pentru ca durerea sa inceteze si oricat ar fii apasat, durerea continua si inca mai rau, respiratia apasata se facu mai putin auzita in timp ce ploaia se intetea.
Incerca sa se intoarca, picioarele ei tremurand neincetat, inima ei incepea sa se mai calmeze dar nu si durerea, ceea ce era mai important. Insa spaima nu putea oprii muschii ce vroiau sa ajunga intr-un loc sigur, calduros, in bratele unei persoane dragi pentru a se simtii in siguranta. Se oprira doar cand privirea ei intalnii ceva cunoscut ce ea numea casa. O privii o clipa, tragandu-si respiratia, o studia cu atentie, ca sa fie sigura ca nimeni nu este pe acoperisul ce definea inaltimea nu prea mare a casei. Privii cu atentie pe langa vopseaua galbena si umeda, ferestrele inchise pentru ca frigul sa nu invadeze incaperile protectoare ale oamenilor. Luminile artificiale aratau ca doar doua camere erau ocupate de cineva cu viata sau cel putin cineva era in ele in momentul acela.
Inainta abia tinandu-si echilibrul, raniile se inchisesera singure insa durerea data de globulele albe ce incercau sa repare tesutul inca era prezenta.
Usa se deschise imediat ce ea se planta in fata ei, lasand-o cu o expresie speriata, asteptandu-se la orice. In pragul de lemn al usii statea o fata cam de 1.65 m, imbracata intr-o pereche de blugi negrii, stransi, ce ii definea formele. Geaca de aceiasi culoare se asorta cu ochii ei profunzi si negrii. Parul ei la fel de negru ca abanosul, ii dadea o paliditate anume fetei sale ce ramasese privind-o din cap pana in picioare pe fata ce era in drumul ei spre a iesi. Buzele ei rosii si carnoase vru sa zica ceva insa imaginea bratelor satenei o facura sa incremeneasca. Se dezmeticii repede, o apuca cu grija de tricou si o trase inauntru, inchizand usa in urma lor. Nu spuse nimic, o privii cu atentie, o ajuta sa urce scariile, lasand urmele de la ploaie pe covorul ce se intindea pe acestea. Deschise o usa din capatul holului, din acelasi lemn, maro inchis, ca si celelalte. Deschise o alta usa pe dreapta intrand intr-o incapere recunoscuta imediat de ambele fete. Lua un scaun pe care o aseza pe fata cu ochii caprui ce nu spunea niciun cuvant, glasul nu o lasa, mintea fiindu-i aproape in negru, incercand sa deruleze ce se intamplase:
- Ai inebunit sau ce? Ce ti s-a intamplat? Si tu imi spui sa nu imi fac griji pentru tine! Inteleg ca ai 18 ani dar uitate in ce hal esti!
Mormai fata cu parul negru, in timp ce scotea din dulapul alb de sub ghiuveta, pansamente, dezinfectant si betadina. Se aseza comoda pe un scaun in fata satenei, lua o bucata de pansament imbinata cu apa oxigenata si o trecu cu grija peste ranile usor inchegate.
Satena stranse din dinti insa nu scoase o vorba, inghitii in sec, isi ridica privirea speriata vrand sa o intalneasca pe cea a prietenei ei insa degeaba, bruneta era ocupata sa-i curete ranile. Cobori privirea incercand sa deruleze ce s-a intamplat. Incepu sa vorbeasca cu un glas jos:
- Imi pare rau Yuuki.... eu doar... nu stiu ce s-a intamplat... alergam in drum spre casa cand m-am impiedicat si... pe stalp... cineva a omorat pe un barbat... iar apoi.... m-a atacat pe mine si... a fost asa de rapid... avea gheare...
Isi ridica privirea cand o vazu pe bruneta cum se ridica pentru a lua alte pansamente, tacu din gura, simtea cum inima se mai calmase. Auzi cum Yuuki incepu sa vorbeasca:
- Aime... stiu ca iti plac filmele de actiune, vampiri, etc. Dar nu crezi ca cam exagerezi? Afara ploua cu galeata! E noapte! De ce nu recunosti ca te-ai impiedicat iar apoi te-ai lovit de ce stiu eu... vreun gard! Sau poate ai vazut vreo sperietoare de ciori! Asta se mai intampla! Nu ca nu vreau sa cred ceea ce imi spui dar... vreun criminal... ar fii spus ceva pe la stiri daca ar fii scapat vreunul din inchisoare! Gandeste-te! Of....bine... vrei sa sun la politie? Poate ca ai dreptate.... dupa halul in care arati... probabil avea vreun briceag la el...
Aime nu scoase niciun sunet, doar clatina din cap in semn ca nu. Isi lasa privirea in jos, scoase un tipat strident, se dadu in spate si cazu de pe scaun. Se retrase in coltul rece, lipindu-se cu spatele de gresia alba. Isi trase picioarele la piept tinandu-se strans de mana dreapta. Inchise ochii si isi tot repeta cuvinte ce numai ea le putea intelege.
Yuuki ramase muta, privind-o confuza. Se lasa pe genunchi in fata ei, ii puse mana pe cap vrand sa o calmeze dar ramasese cu gura cascata cand fu lovita peste mana chiar de prietena ei pentru a o lasa in pace. Bruneta isi retrase bratul si ramase privind-o, se apleca si in momentul urmator o imbratisa strans nevrand sa-i dea drumul. O tinea asa lasand-o sa se calmeze, simtind chiar ea asta, dandu-si seama ca nu o mai respinge. Se dadu usor in spate si o privii fix in ochi insa cu o expresie ingrijorata:
- Aime... imi poti spune... de cand stii tu latina? O intreba sec bruneta.
Aime intinse bratul drept tremurand. Observa cum culoarea palida a fetei lui Yuuki, devenea una si mai alba, ce ii dadea fiori pe sira spinarii facand-o sa tremure si mai mult. Isi retrase bratul incercand sa isi gaseasca caldura in frigul pe care il simtea cum se risipii brusc, isi ridica privirea si observa halatul pus pe ea. Se scufunda complet in el murmurand un ¨multumesc¨. Isi privii prietena ce ii lua mana si incepu sa ii bandajeze rana fara sa scoata un sunet.
Yuuki se ridica, arunca bandajele imbinate cu sangele rosu si apa oxigenata. Baga in dulap ustensilele folosite, se intoarse catre Aime, o privii atenta si ofta.
- Asteapta aici! Am sa ma duc sa-ti aduc schimburi si sa fac cate o cana de ceai fierbinte! Si... nu stiu ce sunt semnele de pe mana insa crede-ma ca nu inseamna nimic! Probabil vroia doar sa te sperie, oricum nu vor ramane cicatricii.. si daca ramane... vei avea tatuaj gratuit pe piele cu ¨Vampires¨.
Zambii larg fata incercand sa o inveseleasca pe satena ce ramasese cu aceiasi expresie pierduta, pe fata. Zambetul pierii imediat, nu mai spuse nimic, deschise usa si iesii pe ea, lasand-o pe Aime sa se incalzeasca si calmeze pe gresia rece ce nu o ajuta cu nimic. Se lipi de calorifer, lucru ce o facu sa se opreasca din tremurat dar nu din ai fii frica, fapt pentru care ezita sa priveasca oglinda. Linistea lasata ii dadea fiori, facandu-i inima sa ii bata si mai puternic si sa isi repete ¨Calmeaza-te¨. Ii veni brusc in minte cuvintele pe care Yuuki i le spusese ¨De cand stii tu latina?¨, lucru ce o facu sa inghita in sec, sa isi dea seama ca nu gaseste raspunsul si sa se stranga si mai mult langa ea. Se gandea la ce se intamplase, incerca sa-i gaseasca sensul, ceva rational insa tot ce gasea erau alte intrebari. Nici macar nu-si amintea cand a inceput sa vorbeasca in latina, isi amintea doar ca isi repeta ca e un vis.
Auzul ei prindea o mica unda sonora ce devenea din ce in ce mai mare ca si cum soaptele s-ar apropria de ea. Tresari, deschise ochii si privii in jur, camera era la fel de goala iar soaptele se oprira. Ii inchise la loc, luand aceiasi pozitie.
- Te temi? De ce? Nu ar trebui... doar astea fac parte din viata ta..... Ai crescut... imi place.... iti sta bine ca umana...teama ta... ma alimenteaza si ma face sa te doresc si mai mult... ai grija de tine... ne vom revedea curand...
Tresari brusc la auzul cuvintelor, simtea cum caldura o sufoca. Se ridica in fund, simtea picaturile de transpiratie cum ii lipise parul de frunte. Privii in jur iar lumina zilei o deruta. Biroul crem era la fel de gol cum il lasase, dulapul era la locul lui pe peretele de langa usa, perdelele erau trase pentru a impiedica intrarea razelor soarelui in incaperea dominata de somn si de respiratia rapida a fetei cu parul saten. Isi cobori privirea cand simtii caldura si moale, observa ca era in patul ei, in asternuturile albe si pufoase de care ii era dor inca de cand era langa calorifer. Se dadu jos, picioarele ei desculte intalnind covorul de pe podeaua din parchet.
Era confuza, cum a ajuns in pat? A fost doar un vis? A avut din nou un vis? Dar atunci... ranile ei... Isi dadu la o parte maneca lunga de la pijamaua alba, bandajul inca mai era, ceea ce ii dovedea ca nu a fost niciun vis, a fost real. Se lasa sa cada in fund pe asternuturile ce se deranjara un pic, privea in gol bandajul alb prin care abia se cunostea ca i-a curs sange. Nu simtea nicio o durere ceea ce o ducea la concluzia ca s-a mai vindecat:
- Asa credeam si eu....













(cea veche)
Cap.1 Vampirii

Peste tot este numai intuneric, doar luminile puse dintr-un loc in loc mai lumineaza putin strazile. Un sunet asurzitor se aude, un trasnet. Cerul parca era intr-o lupta continua. Peste tot este numai liniste, doar picaturi reci ce se zdrobesc puternic de asflat si de case, se mai aude, cerul este luminat din cand in cand de luminile puternice facute de fulgere care te fac sa tresari tot. Toata lumea sta in casa, la caldura, departe de ploaia rece si de frigul de afara si mai ales de noaptea de Sfantul Andrei, se spunea ca lucruri ciudate se intamplau in seara aceea, insa mai nimeni nu crede in prosti ca acestea, dar chiar si asa.... nimeni nu statea pe afara.
Pasii rapizi ai cuiva se aude pe strazi. Cineva alerga prin ploaie, respiratia ei se auzea incontinu, o respiratie grea, rapida, fugea fara oprire, inima ii batea atat de tare incat statea sa- I iasa din piept. Parul ei saten, deschis, lung, ii cadea pe umerii ei uzi de ploaie. Ochii ei caprui-verzui semanau cu o perla in tot ¨ razboiul¨ acela, priveau drept inainte, clipand din cand in cand. Ploaia rece o lovea fara mila. “ Ah…. Sper ca mai asteapta. Stiam eu ca daca merg la biblioteca o sa intarzii, dar astazi era ultima zi in care puteam sa scriu pentru referatul pe care il am de facut pentru saptamana viitoare “ Vampirii” Isi spuse fata in gand. Dintr-o data aceasta se impiedica de o piatra si ateriza in baltoaca de apa din fata ei, miscand imaginea unei case ce se reflecta in apa, ramase putin jos, era atat de obosita, respira greu, abia se mai putea ridica:
 Auci, perfect... acuma sunt complet uda, hapciu....
Se ridica, se uita la becul de pe stalpul de langa ea, care cand se stingea, cand se aprindea, ii era putin cam teama. Isi dadu putin cu mana prin par, arajandu- l putin, intinse mana, in palma ei cazura doua picaturi de ploaie urmate de doua picaturi rosii scurgandu- se incet de pe palma ei in jos, cand aceasta vazu cele doua picaturi se sperie, privii cu atentie picaturile:
 Ce e asta? Este.... este... sange... dar de unde?
Se dadu in spate si se uita in sus, vazu pe cineva acoperit de o pelerina de culoare inchisa, tinea in brate un om gustand din sangele acestuia, de la gatul omului incepu sa curga o suvita rosie de sange ce se zdrobi de asfalt, fata facu ochii mari, scoase un tipat apoi isi puse imediat mana la gura, dandu- se incet incet in spate ¨ Ce e asta? Vrea sa zica ca este o gluma? Nu este deloc haios¨ . Acel tipat atrase atentia acelei ¨ creaturi¨. Acesta isi indrepta privirea ucigatoare spre fata neajutorata, dadu drumul persoanei ce parea a fi un barbat, acesta cazand in baltoaca, lovindu- se puternic de asflat, mort, cu ochii fixi pe fata, fara nicio expresie, fara niciun pic de lumina, fara... viata. Fata se sperie si mai tare, incerca sa se miste insa nu putea ¨ Haide... trebuie sa te misti.. HAIDE¨ Isi indrepta privirea ingrozita spre ¨ creatura¨. Din gura ¨creaturei¨ se prelinse o suvita mica de sange ce cobora incet pe barbia acestuia, intr- o clipa acesta se afla in spatele fetei, ii spopti:
 Tu urmezi..... Aceasta ramase neclintita, facand ochii mari ¨Ce rapiditate¨.
Aparu in fata satenei, intinse o mana,fata scoase un tipat scurt, ¨creatura¨ incepu sa o zgarie pe satena dandu- i sangele, aceasta intinse mainile ca sa se apere, zgariind- o pe maini, fata se dadea din ce in ce mai mult in spate, tremura toata de frica, ochii ei erau inchisi, se impiedica si cazu in fund, continua sa tina mainile asa, tremurand, dintr-o data acesta se opri, nu se mai auzea nimica, fata deschise ochii, se uita peste tot, dar ¨ monstrul¨ nu mai era, disparuse, era speriata¨ Unde e? Unde a plecat? Ce a fost asta? Trebuie sa plec de aici¨ fara sa mai stea pe ganduri profita de ocazie si o lua la fuga spre casa, firicele rosii curgeau de pe mana ei imbinandu- se cu ploaia, cazand pe asfalt.
Ajunse in fata unei case nici mare, dar nici mica, doua lumini erau aprinse in acea casa, era casa ei. Intra in fuga in casa unde dadu nas in nas cu o fata cu parul negru, scurt si ochii negrii, avea o fata fina si inocenta, o privi pe satena uimita. Tocmai dadea sa iasa pentru a se uita dupa ea.
 Aime. Ai venit, in sfarsit, incepusem sa imi fac…. Bruneta se opri atunci cand vazu in ce hal arata satena; Aime, Doamne, ce ti s-a intamplat?
Insa Aime nu scoase niciun cuvant,tremurand toata, abia rasufland, privea in gol, pentru cate- va secunde parea pierduta, un firicel cristalin se prelinse pe obrazul ei, o lua in brate pe bruneta, incepu sa planga:
 Yuuki... mi- a fost asa de frica..... credeam ca o sa mor... credeam ca nu o sa pot sa te mai vad vreodata, credeam ca...
 Aime.... spuse aceasta incet, imbratisand-o; Gata... linistestete.... haide sa mergem sus si sa imi povestesti tot ce sa intamplat. Aime insa nu ii dadu drumul, statea tinand- o in brate si plangand, tremurand toata. Yuuki o privi uimita, insa continua sa o tina in brate.
 Haide... sa nu te vada tatal tau asa, se va speria. O lua de mana, urca scariile, deschise o usa alba intrand intr- o incapere destul de mare in care se afla o cada, o ghiuveta, sub aceasta un dulap maricel alb, peretii de un albastru ce te calma. O aseza pe scaunul din fata dulapului, din acesta scoase niste pansamente, niste apa oxigenata si o sticluta pe care scria ¨Betadina¨. Aceasta ii daduse un prosop, Aime privi atent prosopul, apoi isi indrepta privirea spre bruneta.
Yuuki se aseza in fata ei si incepu sa curete rana. Aime incepu sa povesteasca ce i s-a intamplat, despre “ monstrul” care ii aparuse in cale, despre cum a inceput sa o raneasca, ii povesti tot. Prietena ei ramase muta, nu stia ce sa creada, ii spuse ca poate a visat la biblioteca si pe drum a cazut si s-a lovit. Dupa cuvintele spuse de prietena ei, nici Aime nu mai stia ce sa mai creada. Din rani nu mai curgea sange, Aime se uita la rani, dintr-o data facu ochii mari si scoase un tipat strident, cazu dupa scaun pe spate, tragandu- se speriata la perete. Isi trase mana inapoi, se puse in colt si incepu sa planga, tremura.
- AIME. Ce ai patit ? Spuse Yuuki ingrijorata.
- Vampires. Spuse incet satena tremurand toata. Insa prietena ei nu intelesese si o puse sa repete. Aime scoase mana stanga si ii arata ce scria; Vampires, spuse Aime. Prietena ei se sperie, facu ochii mari, insa isi pastra calmul, incepu sa- I bandajeze ranile.
- Fi serioasa Aime, nu exista vampiri.
-Dar… ceea ce am vazut a fost real, nu un vis, nu m-as fi ranit singura Yuuki. Spuse Aime cu un glas parca fara viata.
 Stiu asta... dar este... absurd.... Yuuki o imbratisa pe satena si ii sopti la ureche ¨ Totul o sa fie bine, iti promit¨ Aime aproba din cap, se ridica de jos si pleca spre camera ei... deschise usa, se indrepta pe patul cu asternuturi move si albe, ce era aproape de fereastra, se tranti in el. Bruneta veni langa ea:
 In seara asta raman aici... mi- am adus sacul de dormit... Bruneta isi intinse sacul de dormit pe jos, se baga in acesta si inchise ochii. Aime nu fu deloc atenta la ceea ce ii spusese prietena ei, era cu gandul in alta parte ¨Oare ce vor sa insemne toate astea? Am visat? Oare o fi cineva care m- a blestemat? Ce inseamna toate astea?¨ Aime isi indrepta privirea catre bruneta:
 Yuuki..... ce faci acolo? Nu te duci acasa?
 Prostuto... esti vreodata atenta la ce zic eu?
 Eu.... pai... eu... sunt atenta.
 Am zis ca dorm aici.... Noapte buna
 Arigato Yuuki- chan. Noapte buna.... Spuse satena invelindu- se, somnul furand- o imediat.
*
 Draga mea... te- ai trezit?
 Cine esti?
 Se pare ca nu te- ai trezit.... poate asta te va trezi.
 Ce vrei sa zici?
 Privesteti mana, cadoul meu pentru tine... sper ca iti va placea.
Aime se uita la mana ei, rana se deschise, simti o durere intensa.

*
Aime se trezi speriata, transpirase toata, isi privi repede mana,
rana se deschise, sangele curgea siroaie. ¨Ce vrea sa insemne toate astea?¨

Buna zozy, ma bucur ca te-ai hotarat sa pui ficul pe animezup, abia asteptam momentul asta :X:X. Imi place foarte mult actiunea, iar ideea cu vampirii e geniala. Nu vad nici un paragraf din text plagiat si asta e foarte bine :D. Descrierea este frumoasa si se imbina perfect cu naratiunea, iar dialogul nu e sec. Din punct de vedere literar nu am niciun repros pentru acest fic, chiar daca mai sunt unele greseli gramaticale pe care oricum nu le iau in calcul.
Abia astept continuarea si sper sa vii cat poti de repede cu ea. Succes si multe inspiratie. :*:*
Kisu and ja ne! :-h :*:*:X >:D<

imi place foarte mult.Deci uh...ai inspiratie..fata de mine.Este foarte frumoasa,suspansul ma lasat cu inima in dinti,vampiri si varcolacii sunt temele mele preferatepe langa magie.Asa greseli nu am vazut ,prea ocupata sa citesc :D ;;)
Deci eu zic ca astept capitolul urmator,nu te grabesc sa ai timp de gandire.

Gambate and ja ne :D

Multumesc mult pentru comentarii, ma bucur mult ca va place ficul meu. Scuze ca nu am venit cu urmatorul capitol mai repede dar este greu cu scoala si cu celelalte. Pozele cel mai probabil le pun capitolul urmator, acum am foarte multa treaba si nu am timp sa le bag pe internet, va rog sa ma scuzatii. Sper ca va v- a placea si urmatorul capitol ^_^:


Cap. 2: Semne

-´Neata! Dar stiu ca te-ai trezit bine in dimineata asta! Nu esti genul care sa se trezeasca asa devreme! Te simti mai bine? Ce ai patit? Aime! Esti bine? Aime!
In ciuda cuvintelor lui Yuuki si privirile ei din ce in ce mai ingrijorate, Aime nici macar nu o auzea, doar privea fix bandajul alb. Isi ridica cealalta mana hotarata sa il deschida, o mana alba oprind-o din miscarea ei necugetata si facand-o sa-si intoarca privirea inspre stanga. Nu astepta vreo intrebare ca bruneta ii raspunse cu un simplu ¨Micu dejun¨. Satena isi intoarse privirea confuza inspre biroul crem, desi avea cateva secunde de cand analiza tava in care se aflau un ceai si cateva sandvichuri, ramasese in aceiasi pozitie, privind in gol, tinandu-se de mana. Glasul prietenei ei o facu sa-si intoarca privirea si sa ramana nedumerita cand vazu cum bruneta ii intinde un sandvich, si aude printre alte ganduri cuvintele ei ¨Gura maaaareee!¨. Aime schita un zambet, lua sandvichul in mana si murmura un ¨´Neata¨ si un ¨multumesc¨. Fara sa ezite musca cu pofta din painea calda ce o facea sa se incalzeasca si sa se simta mai bine. Lua o gura din ceaiul fierbinte si se trezii din simtiri cand simtii ca limba o ustura. Yuuki incepu sa rada, ii lua cana albastra de portelan, din mana si o lasa inapoi pe birou. Se intoarse catre ea, isi puse mainile in sold cu un zambet mare pe fata. Intinse mana, o lua de incheietura si o facu sa se ridice in picioare:
- Ooook! Acum domnisoara! Haide! Trebuie sa-ti faci un dus sau nu vei putea merge la scoala! Aseara dormeai asa de frumos langa calorifer incat mi-era mila sa te mai trezesc! Noroc ca am reusit sa te schimb dupa vreo suta de incercari. Ai idee cat de grea esti? Ar trebui sa mananci mai putin, sau sa gandesti mai putin! Capul tau cantareste prea mult. Ma asculti macar? Of Doamne! Aime! Yuhuuu! Revinoti in simtiri! Vrei sa vorbim despre ceva anume?
Se auzea glasul lui Yuuki in ecou in incaperea inconjurata de gresia alba pe pereti ce se combina perfect cu cada. Satena nu se obosii sa intrebe ce face fiindca ochii ei recunoscura imediat camera desi era aeriana incercand sa inteleaga ce i se intampla, sa inteleaga daca viseaza.....
Clatina din cap in semn ca nu in timp ce auzii sunetul lin al apei ce se scurgea din robinetul argintiu. Zambetul cald al prietenei ei ii dadu de inteles ca se poate baza pe ea dar chiar si asa, nu stia ce sa ii spuna, nu stia daca o va crede si nu stia, daca nu cumva.... chiar si ea a inebunit... Se lasa in genunchi si cu degetele de la mana stanga incepu sa se joace prin apa:
- Yuuki... aseara... am adormit nu? Ai auzit si tu soaptele acelea? Eu am auzit pe cineva soptindu-mi ceva ce m-a facut sa ma trezesc speriata. Speram ca a fost doar un vis dar vad ca bandajele imi arata ca a fost real....
- Aseara, da, ai adormit. Si nu, nu am auzit nicio soapta. Probabil creierul tau a asimilat frica care o aveai si a facut ca tu sa ai un cosmar..... Of... si eu as vrea sa-ti pot da o explicatie insa nu am niciuna.... tot ceea ce pot spune este sa fii fara griji! Eu voi fii de acum inainte langa tine si te voi ajuta si apara! Asa ca, nimeni nu te va mai putea ranii- Spuse Yuuki cu un glas cald ce o facu pe satena sa se simta in siguranta-.
Cu ajutorul prietenei ei isi dadu jos piesele vestimentare, intra cu grija in apa lasandu-si ambele brate sprijinite de marginea cazii pentru a proteja pansamentul sa fie absorbit in apa cristalina.
Cand simtii caldura apei pe corpul ei fin avea impresia ca toate problemele se vor rezolva si ca totul va fii in regula. Inchise ochii. Amintirile ii inundau mintea ca un rau fara oprire. Simturile ei o acopereau nelasand-o sa vada ceva sau sa simta. Intunericul o cuprindea pe aripile lui intr-o forma eleganta si inainte sa-si dea seama totul in jur era ca o gaura imensa, plina de soapte si de cuvinte grele:
¨ Tu ai vrut! Tu ti-ai dorit! Ai fost singura si mereu vei fii! Nimeni nu te va crede decat el! L-ai pierdut! Ai pierdut totul si toate astea din cauza egoismului tau! Numai tu esti de vina! De ce nu poti accepta adevarul? De ce mereu trebuie sa fie cum vrei tu?....¨
Isi aduna picioarele la piept, isi duse mainile la urechi, repeta alte cuvinte intelese doar de ea. Deschise ochii simtind ca se sufoca iar sangele era in jurul ei, o urmarea, si oricat ar fii incercat sa se miste nu putea. De parca lanturile infernului au prins-o in jocul lor si oricat s-ar zbatea tot ce ar putea face este sa asculte si sa priveasca. Se oprii, incerca sa se calmeze insa chipul satisfacut ai fetei ce ii era afisat o facea sa se cutremure. O fetita de doar cativa ani, o persoana atat de cunoscuta si parca necunoscuta. Cu parul saten, mica de inaltime, ochii ei rosii ii dadea o forma jucausa zambetului ei viclean. Statea singura, intr-o camera imensa, isi trecu degetul peste buzele ei carnoase si privii in jur. Privea satisfacuta cadavrele ce erau pe jos ca niste piese de remi daramate unde urmau sa-si petreaca eternitatea:
- Asta e pedeapsa voastra!- Spuse fetita iar imaginea se risipii urmata de tipatul lui Aime-
Aime tresari brusc, se ridica speriata in fund, isi duse mana la piept incercand sa se calmeze insa degeaba. Era palida, mai alba ca faina. Ochii ei erau scosi din orbita. Urechile ei incercau sa deruleze vocea ce o auzea incontinu:
- Aime! Aime! Esti bine? Ce te-a apucat din nou cu latina? Aime! Raspunde-mi!
Satena iesi din cada fara sa zica nimic, se oprii in fata oglinzi privindu-se pe ea insusi. Simtii cum caldura o cuprinde sub capodul alb ce o inconjura datorita brunetei. O privii pe Yuuki ingrozita:
- I...i....imi....pare...rau.... eu doar.... nu stiu... ce mi se intampla.... era... o fetita... se asemana perfect cu mine... ea... omorase cateva persoane... vorbea despre pedeapsa.... dar stiu ca eu nu am fost... nu aveam cum.... eu nu am omorat pe nimeni.... eu doar.... nu-mi pot amintii nimic inainte de varsta de 8 ani.... doar amintiri scurte in care eram eu, cu mama si tata... si....
Vorbele ei fura intrerupte de imbratisarea scurta a brunetei ce o facu sa se calmeze, sa se opreasca din vorbit si din gandit. Sa se simta la caldura si in siguranta. Auzi simplele cuvinte ale lui Yuuki spunand sa se imbrace, incuviinta din cap fara sa mai scoata vreun sunet. Ar fii vrut cateva cuvinte care sa o calmeze dar imbratisarea i-a spus totul dar nu indeajuns, dar in schimb.... putea doar sa-si doreasca.
Dupa vreo 15 minute iesira amandoua pe usa din lemn a casei acum singura. Satena purta o pereche de blugi stransi pe picior, o geaca de iarna, neagra si in picioare avea o pereche de cizme tot neagre. Caciula alba din capul ei ii dadea un aer elegant si usor copilaros.
Yuuki in schimb era imbracata intr-o pereche de egari, cu un pulover ce ii ajungea pana la genunchi, grii. Iar in picioare avea cizme de aceaisi culoare. Doar geaca era de aceiasi culoare cu egarii, negrii.
Pornira amandoua pe straziile zgomotoase ale orasului fara sa scoata un sunet sau sa schimbe vreo vorba intre ele. Gandurile lor le acaparara complet mintea si desi amandoua gandeau diferit, aveau acelasi subiect in minte.... intamplarile din ziua trecuta si cea de acum.
Pareau ca niste roboti mergatori, pana si cand ajunsera la metrou se oprira si intrara inauntru in acelasi timp. Drumul parea fara sfarsita pentru fata cu ochii verzi dar in acelasi timp o alinare, fiind intre atatea persoane o facea sa se simta in siguranta. Isi intoarse privirea pentru a studia persoanele din jur, iar aceasta se oprii cand intalnii doi ochii albastri ce pareau atat de profunzi si atat de tristi. Ramase privindu-i, fara sa-si dea seama ca si ei o privesc pe ea. Nu auzi sunetul usilor deschise si isi dadu seama de asta doar atunci cand privirea lor se despartira. Se ridica in picioare si iesi in graba pe usa. Privii in stanga si in dreapta dar nimic. Simtii cum cineva o prinde de incheietura. Se intoarse si dadu nas in nas cu prietena ei ce avea pe fata o expresie confuza. Auzi cum ii spune sa continuie sa mearga, iar aceasta arunca o ultima privire in jur dar speranta se stinse asa ca pasii inainte fara a mai spune nimic. Nu stia de ce dar ochii persoanei aceia ii trezira un sentiment, ar fii vrut sa stie ce sentiment si de ce ii parea asa de cunoscut insa nu ii trecea nimic prin minte.
¨Fii fara griji..... ne vom revedea foarte curand!¨
- Huh? Ai spus ceva Yuuki? - Intreba Aime nedumerita-
- Nu am spus nimic! Dar acum spun ceva! Am ajuns la scoala asa ca.... trezirea!
Aime privii cladirea imensa din ciment, culoarea de caramida ii dadea un stil vechi dar frumos. Sunetele scoase de copii putea inebuni pe oricine care cauta un pic de liniste. Frunzele maronii ale iernii se jucau pe asfalturile reci anuntand ploaia ce urma sa aiba loc in ziua aceea.
Inainte sa isi dea seama, Aime se afla deja in cunoscuta ei banca de langa fereastra, aproape de sfarsitul clasei. Isi puse capul pe banca crem din lemn cand sunetul clopotelului anuntara inceputul claselor. Zarva din clasa fu intrerupta de profesorul ce intra in clasa, un barbat de 1. 80 m inaltime, cu parul brunet si ochii verzi. Calmul lui baga pe oricine in sperieti dar starea de somnolenta a satenei il ignora in momentul acela pana cand auzi cuvintele colegilor ei:
- Ce frumos e..... oare e nou? Pentru cat timp va sta aici? Oare cu cine va merge in clasa? Cu cei de tehnologie, de stiinta, de humanistica sau arta? Probabil la arta, dar oare....
Isi ridica alene capul, privirea ei ramase atintita asupra baiatului ce tocmai intra in clasa. Dupa aparente avea aceiasi varsta ca si ea, 1.80 inaltime. Parul lui blond ii definea trasaturile usor palide, si se potrivea in perfectiune cu ochii albastri. Camasa neagra, descheiata la primii doi nasturi ii dadea un aer sexy ceea ce deja isi facuse efectul asupra fetelor din clasa. Linistea ce se lasase asupra lui Aime fu sparta in bucatele cand acesta incepu sa vorbeasca:
- Buna. Numele meu este Alexander Françoa. Am 18 ani, imi plac mult lucruri si detest la fel de multe. Sunt nou in acest oras si de asemenea si limba pentru mine este un pic cam grea, asa ca daca fac vreo greseala va rog sa ma scuzati.
- Foarte bine Alexander! Esti liber sa-ti alegi unde sa stai!- Spuse profesorul-
Fara sa mai spuna vreun cuvant, baiatul cu ochii albastrii trecu in voie pe langa banciile in care stateau copii ce il studiau cu atentie alaturi de privirea lor curioasa. Se aseza in banca din spatele lui Aime insa nu inainte de a-i intalni privirea surprinsa. Schita un zambet ascuns si lua loc pe scaunul gol si rece. Asculta in liniste cum orele treceau si comentariile profesorilor erau din ce in ce mai lungi.
Aime nu se misca nici macar un milimetru din banca ei iar singurul lucru care il facea era sa priveasca ori profesorii ori pe geam. Gandurile ei fiind departe de aici si oricat ar fii strigat-o Yuuki ea nu raspundea. Tresari brusc cand auzi vocea baiatului din spatele ei:
- Scuzati-ma domnisoara dar cineva va striga de o jumatate de ora!- Spuse Alexander cu un mic zambet pe fata-
Aime se intoarse si ii intalnii privirea profunda a acestuia, murmura un ¨scuze¨ si isi intoarse privirea catre Yuuki. Auzii cum este intrebata daca se simte bine, aceasta clatina din cap in semn ca da si se intoarse cu fata la tabla. Imediat ce auzi sunetul clopotelului, se ridica din banca fara sa zica nimic si iesi in fuga din clasa. Pasii ei se auzeau in ecou pe holul gol ce incet incepea sa fie aglomerat. Se oprii abia cand ajunse in fata usii de metal pe care scria ¨WC¨, o deschise cu un mic scartait. Se opriii in fata oglinzii, cand isi intalnii privirea ce abia o putea tine deschisa, intinse mana si dadu drumul la apa. Privii lichidul cristalin cum se strangea in palma ei, il ridica si si-l dadu pe fata iar pentru o secunda, culoarea rosie a fetei ii revenii la culoarea normala. Isi duse mana la frunte si simtii cum caldura o sufoca. Se sprijinii de marginea din marmol al ghiuvetei, privii incetosat cu coada ochiului baiatul ce statea in pragul usii si o privea zambind cu o dara de calm. Simtea cum intunericul si calmul o cuprinde, se simtea asa de bine in momentul acela incat se lasa dusa pe valurile somnului uitand de orice si inainte de a se lovii de gresia rece, doua maini o prinsera si o ridicara in bratele blondului ce o saruta dulce pe frunte murmurand cateva cuvinte:
- Dormi papusa.... dormi....




Cel vechi:
Cap. 2: Semne


Yuuki intra in camera cu o tava cu mancare in mana:
- O.. te- ai trezit.... ti- am facut micul dejun... daca nu te grabesti vom intarzia.... ce ti- ai facut la mana? Ti sa deschis rana.... Aime nu raspunse, bruneta incepu sa o bandajeze din nou......
- Gata.. imbracate.... Aime aproba din cap, hotara ca mai bine nu- I spune prietenei ei despre vis, credea ca este o porcarie, se gandea ca poate a fost doar un vis.... dar chiar si asa, credea ca era adevarat.... Yuuki iesi din camera, Aime incepu sa se schimbe ¨Ah.... am adormit imbracata¨ lua din sifonier o uniforma ce statea intinsa pe un umaras, o uniforma de culoare albastru inchis, cu bluza de un alb impecabil. Se indrepta spre o usa alba de langa dulapul ei, o deschise apoi dintr- o miscare o inchise inapoi in urma ei.Se indrepta spre cabina de dus, incepu sa se dezbrace incet, isi privi mana, desfacu incet bandajul, ezita cand ajunse spre sfarsitul acestuia, trase aer in piept si il dadu la o parte, privi mana tremurand ¨ Haide Aime, nu e nimic adevarat¨ . Dadu drumul la apa si se baga sub dus. Apa calda ii curgea pe corpul fin, dintr- o data simti o durere puternica la mana, se lasa pe genunchi tinandu- se puternic de rana ¨ AAAuuu.... vreau sa se opreasca totul¨ durerea inceta, isi privi mana, se ridica sprijinandu- se de perete, incepu sa se spele ¨ De ce eu? ¨. Dupa cateva minute iesi din cabina de dus, lua un prosop si incepu sa se stearga, atinse incet rana de la mana cu prosopul ¨Auci...¨ Incepu sa se imbrace, uniforma se potrivea perfect pe corpul ei. Se aseza in fata oglinzi si incepu sa se pieptane, parca era dupa alta planeta, nu era deloc atenta la ceea ce facea.... nu observa faptul ca prietena ei intra in baie si ca era chiar in spatele ei:
- Aime... ce e cu tine? Daca te mai pieptani mult vei ramane chiala.
- Scuze Yuuki... cred ca sunt un pic adormita.... Aceasta schita un zambet incercand sa para mai vesela ¨ Gata.. voi uita de cele intamplate.... poate a fost doar un vis.... dar....¨
Cele doua iesira pe usa, soarele iesea la iveala printre norii desi, incercand sa mai incalzeasca un pic pamantul insa degeaba, vantul batea, se cunostea ca era o zi de iarna, defapt, inceputul iernii.
- Cred ca astazi va ploua.... Spuse Aime incet.
Aceasta incuie usa, pornira spre statia de metrou. Se asezara pe o banca asteptand sa vina metroul. Aime privea multimea galagioasa, isi fixa privirea pe un baiat inalt, cu parul blond si ochii albastri, o privea fix, zambind. Zambetul acestuia o facea pe satena sa se simta ciudat insa continua sa- l priveasca ¨Cine e? Imi pare cunoscut¨
*
- Ne mai vedem frumoaso...
- Ce? Cine esti? Cum poti sa imi vorbesti asa?
*
Baiatul ii facu cu ochiul, metroul ajunse in statie, acesta se intoarse spre metrou ¨ Ce? Ce a fost asta? Cine e?¨ Isi spuse satena in gand:
- Aime... Aime.... AIME!!!!!
- CE?
- Haide odata!!!!! Yuuki o lua de mana si intrara in metroul de culoare alba cu scaune rosii.
Se asezara pe doua scaune si incepura sa vorbeasca, Aime incerca sa para mai vesela, continua sa vorbeasca cu prietena ei si sa zambeasca. ¨ Mai e o statie, in curand vom ajunge la scoala¨ Isi spuse satena in minte. Metroul se opri, ajunse la destinatie, cele doua iesira din acesta fara sa observe ca erau privite insistent de catre acelasi baiat din statie. Cele doua se indreptara spre scoala, ajunsera in fata unei porti mari unde diferiti copii se ingramadeau pe ea, in spatele portii la vreo 40 de metri era o cladire mare, de culoare albastra cu multe ferestre. Fetele se indreptara spre cladire, urcara scarile si se oprira in fata unei usi pe care scria cls. 9C, deschisera usa, salutara ceilalti colegi si se indreptara spre bancile lor. Aime statea langa fereastra, in fata ei statea Yuuki, prima ora aveau biologie. Zarva din clasa fu intrerupta de profesorul ce intra in clasa, un profesor cam de 1. 80 m inaltime, cu parul brunet si ochii verzi, parea un profesor destul de calm, se indrepta spre catedra, incepu sa vorbeasca, avea o voce destul de ridicata, ii trezi pe toti din visare:
- Nu stiu daca ati fost anuntati dar vom avea un nou coleg, sper sa fiti prietenosi cu el.
Pe usa intra un baiat inalt, blond cu ochii albastri, cu un zambet pe buze isi indrepta privirea spre clasa, in special catre Aime, care ramasese uimita ¨ Ce cauta el aici?¨:
- Ce frumos e.... Sopteau fetele intre ele
Acesta trecu pe langa Aime, se aseza in spatele ei privind- o, continuand sa zambeasca. Aceasta vru sa se intoarca, insa nu vroia sa atraga atentia ¨ Fie.... sa faca ce vrea.... nu- mi pasa¨ isi spuse satena in gand.
Ora incepu, profesorul cand vorbea mai tare cand mai incet, cateodata facea pauza in timp ce vorbea apoi ridica un pic tonul.
Aime privea afara, era dupa alta planeta, privi frunzele care se miscau in adierea vantului.... ¨ Frunzele.... ce bine de ele.. n- au nici- o grija.... pur si simplu se lasa controlate de vant....¨
Sunetul asuzitor al clopotelului se facu auzit in toata scoala, profesorul iesi din clasa, Aime se ridica din banca si se indrepta spre usa, o deschise si iesi pe hol, se opri in fata unei usi pe care scria ¨ WC¨ si o forma de fata, o deschise. Se opri in fata oglinzii, se privi putin, dadu drumul la apa, lua lichidul cristalin in palme si isi dadu pe fata, continua sa se priveasca, obrajii ei erau rosii ¨ Nu ma simt prea bine... cred ca am febra....¨
- Se pare ca cineva nu se simte prea bine.... O voce calma se auzi din partea usii, Aime se uita cu coada ochiului si il vazu pe blondul ce tocmai venise la scoala lor.
- Tu.... ce cauti aici? Aceasta se intoarse spre el, incerca sa- l priveasca insa numai vedea bine ci incetosat, incepu sa ameteasca ¨ Ce... se.. intampla cu mine?¨ Se sprijini cu mana de ghiuveta. Blondul o privi zambind, nu se misca din loc, satena isi duse o mana la cap insa lesina. Baiatul o prinse, o tinu in brate ca pe o papusa si o privi zambind:
- Dormi papusa.... dormi....

Deci momentan o sa dau sentinta : Frumos,fara cuvinte.
Chiar imi placut la nebunie :yes:,astept cu nerabdare urmatorul capitol.
Greseli nu am vazut,de nu imi cumpar de urgenta niste ochelari ;;)
Ai mult,chiar foarte mult talent si imi place asta la tine,tocmai mi-ai datsi cateva ideei pentru ''capodopera mea''
In cele din urma gambate and Ja Ne ;));;)

Am venit si cu urmatorul capitol. Multumesc mult pentru comenturi:
Zozy, mersi mult pentru comentariu. Asa este, va exista o dragoste intre un baiat din poveste si Aime dar nu zic cine ca as strica suspansul :zuppy07:. Intr- adevar Yuuki este o prietena buna, dar si ea are o parte a ei, o veti vedea pe parcursul povestii, nu e chiar o ¨simplica¨fata. Si Nightmare Dream, nu iti trebuie ochelarii, chiar am greseli de cele mai multe ori. Ma bucur mult ca va place si sper sa va placa in continuare. Citire placuta:


Cap. 3: Castelul

- Dormi papusa.... dormi...
Baiatul deschise fereastra, si sari tinand- o pe satena in brate. Ateriza incet pe iarba verde si uda, de langa scoala si pleca. In doua minute se afla in fata unui castel parca scos dintr- un film de groaza, in jurul lui zburau numai ciori care scoteau un sunet ce te facea sa tresari, vopseaua dupa el era ingalbenita si in unele parti deja cazuta.
Blondul intra in castel, o aseza pe satena pe un pat si o lasa acolo.
*
La scoala Yuuki o cauta de zor pe Aime:
- Ah... unde o fi disparut? Si colegul ala nou a disparut.... ia stai putin.... doar nu..... Nu, Aime nu e in stare de asa ceva... oare unde o fi? AIME!!!!
*
Satena statea intinsa pe pat fara sa se miste, transpirase toata.
Afara norii negri acoperira cerul albastru, un zgomot puternic se auzi in tot orasul, un trasnet. Picaturi mari de apa, reci, incepura sa cada din cer lovind puternic fereastra de langa patul pe care statea satena, o fereastra imensa. Tunetele si fulgerele rasunau in castel trezind pana si mortii. Insa satena nu auzea nimica, dormea.... Traind acum intr- o alta lume....


*

¨ Trebuie sa ajung.... trebuie¨ Satena alerga incontinuu, se opri, simti cum ceva o apuca de gat, dar nu era nimeni, se sufoca. Incepu sa respire greu, peisajul plin de flori, copaci si oamenii razand se transforma in... nimic... in jurul ei era numai negru... ¨ Nu pot... respira.. nu... pot...¨

*


Satena se trezi dintr- o data transpirata, respirand greu, un sunet asurzitor o facu sa tresara. Isi puse mana la gat incercand sa se calmeze ¨ Phiu... a fost doar un vis¨ . Privi pe fereastra, isi muta privirea spre camera, nu era nimica, decat un pat, nu era decat.... ea ¨ Ce caut eu aici? Unde sunt?¨ Stranuta, isi puse mana pe frunte:
- Se pare ca ploaia de ieri mi- a dat de furca.... Trebuie sa plec de aici, oare cat e ceasul?
- Destul de tarziu.... Se auzi o voce, fata privi inspre locul de unde se auzi vocea, un tunet o facu sa tresare. O silueta isi facu aparitia din umbra, era acelasi baiat de la scoala:
- Tu.... cine esti ? Satena dadu sa se dea jos din pat insa blondul se afla fata in fata cu ea, la doar cativa centimetri, satena ramase uimita, isi dadu seama cat de aproape este baiatul si se inrosi:
- Adica nu ma mai recunosti, Aime....? Spuse acesta zambind, satena se dadu in spate lovindu- se de perete, oprindu- se:
- Imi sti numele... cine esti ? Ce esti? Intreba aceasta speriata. Baiatul zambii aratand doi colti albi:
- Numele meu e Alexander.... Alex.... si cat despre ceea ce sunt... cred ca iti poti da seama si singura..... calmeaza- te... nu musc... decat daca vreau.
- De ce mai adus aici?
- Adica nu- ti amintesti? Asta este locul tau.... locul nostru....
- Locul meu este acasa cu tatal meu si cu Yuuki....
- Ce- ar fi sa bem ceva? Baiatul se intoarse imediat cu doua pahare cu un lichid rosu inauntru, un pahar il dadu satenei;
- Nu- ti face griji... este doar... suc... Baiatul dadu pe gat paharul. Satena privi paharul atent ¨ Cine este baiatul asta? Ce vrea de la mine? Cred ca inca mai am febra... ¨ Aime dadu sa bea din pahar insa scuipa imediat, arunca paharul, bautura varsandu- se pe jos.
- Pacat... era cel mai bun sange dintre toate pana acuma...
- Iti bati joc de mine? Tipa satena la el.
Acesta o privi cu o expresie infioratoare, se aproprie de ea, aceasta incepu sa tremure toata. Baiatul se apropie din ce in ce mai mult , aceasta ii dadu o palma lasand o urma rosiatica pe obrazul palid al acestuia, o lua la fuga, blondul zambi, intr- o clipa ajunse in spatele fetei luand- o in brate. Satena nu se mai putea misca, frica pusese stapanirea pe ea:
- Tu... tu erai cel de aseara....
- Ti- am zis ca tu urmezi.... Alex dadu cu limba pe gatul ei, lucru ce o facu sa tresara, tremura toata; nu- ti face griji... se va termina repede.... Ii sopti acesta, isi arata coltii, se aproprie de gatul fetei muscand- o ¨ Au.... Doamne... cum am ajuns in situatia asta? Cum???? ¨ Aceasta inchise ochii, doua firicele cristaline isi facura aparitia pe obrazul fetei. O suvita de sange de la gatul satenei se scurse pe bluza alba a uniformei. Blondul ridica capul, se sterse la gura de lichidul rosu al fetei. ¨ Delicios...¨Aparu in fata acesteia stergandu- I lacrimile, aceasta deschise ochii, blondul se aproprie de ea si o saruta, o tinu strans in brate, fata zbatandu- se sa scape insa degeaba. Un firicel rosu se scurse pe barbia satenei. Aceasta facu ochii mari, incepu sa planga, se opri din zbatut.... ¨ Opreste- te... numai vreau... opreste- te... te rog....¨ Alex se dadu in spate, fata ramase pe loc, fara sa miste un deget, ramase socata, nu stia ce sa mai faca. Baiatul sterse suvita de sange, fata cazu in genunchi lasand capul in jos, continua sa planga, rana de la gat nu se inchise, ¨ transformand¨ albul impecabil al bluzei intr- o culoare rosie. Blondul se lasa in jos, ii ridica capul, privind- o:
- De ce imi faci asta? Spuse Aime privindu- l, incepu sa ameteasca, obrajii ei prinsera o culoare rosiatica, lesina. Blondul o lua in brate privind- o:
- Speram ca asta te va trezi....
Baiatul iesi afara din castel, intr- o clipa ajunse in fata casei ei, intra pe fereastra deschisa din camera ei, o aseza pe pat. Satena avea o privire inocenta, in coltul ochiului se vedea o lacrima nevarsata, o lacrima pura. Blondul o privi, ridica mana stergandu- i incet acea lacrima. Recele noptii intra in camera fetei facandu- i acesteia pielea de ¨gaina¨:
- Somn usor..... vampiritzo.... Acesta zambi, puse mainile langa capul satenei, se apleca, apropriindu- se de buzele rosii ale satenei.... sunetul usii ce se deschidea il opri, se ridica privind persoana de la usa. Yuuki ramase pe loc, privindu- l:
- Pe data viitoare..... Alex o privi pe satena zambind apoi sarii pe fereastra. Bruneta se indrepta repede spre fereastra privind dupa baiat insa acesta disparu. Bruneta inchise fereastra, o privi pe Aime, vazu sangele de la gat si doua intepaturi ¨ Prostuto... in ce te- ai mai bagat acuma?¨ .
Pleca pana la baie, revenind cu niste bandaje, ii bandaja rana satenei, o invelii cu o patura. Observa culoarea rosiatica a obrajilor ei ¨ Cred ca e de la muscatura, sper ca ii va trece pana maine¨. Se indrepta spre usa, stinse lumina, o privi putin pe Aime apoi inchise usa.....


off: imi pare sincer rau pentru poze, nu stiu ce are netul, merge ca din c*r, acuma nu am timp sa le pun, va rog sincer sa ma iertati. Zozy, am vazut ca ai pus un fic nou, imi pare rau dar acuma nu am timp sa- l citesc si sa dau raspuns, dar sunt sigura ca e super. Am sa- l citesc si urmatorul cap. la Love story. Acuma trebuie sa plec, va rog sa am scuzati. T_T

Zozy >:D< :*. ma bucur enorm ca ai pus capitolul asta. abia asteptam sa vad ce se mai intampla in continuare. La modul cel mai sincer, mi-a placut enorm :X. Ai niste idei excelente si descrii foarte bine sentimentele si trairile interioare ale personajelor. M-am simtit ca si cum as fi in locul lui Aime, mai ales cand visa. Capitolul este lung, deci e perfect :D. Naratiunea este foarte bine scrisa iar dialogul nu este sec.
Cat despre greseli, am doar o micuta observatie:
Am vazut o greseala de tastare care sunt sigura ca daca nu o mentionam eu, o facea altcineva: "vampiritzo" sunt sigura ca nu ti-ai dat seama cand ai facut aceasta greseala, dar cuvantul este scris ca in limbaj de mess si nu prea da bine in fic.
Atat mi s-a parut in neregula, in rest este genial :X. Actiunea se bazeaza pe sentimente de frica sau poate chiar groaza, iar situatiile sa spunem romantice nu lipsesc, ceea ce imi place la nebunie.
Succes in continuare si multa inspiratie. Astet cu nerabdare urmatorul capitol si nu am avut dc sa ma supar pentru ca nu ai avut timp sa citesti ficurile :P.
Sweet kisu and Ja ne :*:*:-h

Deci...am citit...si nush dc nu am comentat mai devreme...
ficul asta e destul de original
este scris frumos...si ideea este originala
Am vazut faza cu "vampiritzo" ...nu scrie cu tz...pentru ca nu eti pe mass:)
De alte greseli nu mam uitat..dar incearca sa nu mai scrii ca pe mass...pt ca e o greseala mare
Descrierea...mai trebuie inbunatatita putin...
Dialogul..nu e deloc..sec...imi place...dar e folosit cam des...incearca sa transformi vorbirea directa..in vb indirecta...sau sa descrii cate cva si ... in dialog...nush cat de clar a sunat asta:))
Siii...spor la next..si nu ma mai tine in suspans...ca eu chiar sunt vampir:))..si musc..mai rau ca Alex

Ma bucur mult ca va place ficul, am sperat ca va v- a placea. Scuzati pentru cuvantul ¨vampiritzo¨din obisnuinta, sper ca nu se va mai repeta, desi cred ca nu se va mai repeta, eu una am verificat cap. de 3 ori ( acesta). Sper ca va v-a palcea. Lectura placuta:
Cap. 4: Amintiri


Dimineata sosi repede, soarele insa nu se facea vazut, norii densi il impiedicau sa intre pe ¨ scena¨, vantul puternic lovea din cand in cand geamul unei camere in care o adolescenta dormea. Respiratia ei era grea, transpirase toata, parul ei lung se asternea pe pat ca un cearceaf maro facut din mai multe fire si neterminat. Doi ochi plapanzi se deschisera. Fata privi in jur, incerca sa se ridice, dar parca ar fi avut pietre legate de picioare si de maini, capul o durea ingrozitor. Era rosie in obraji, totul din camera se invartea, nu- si putea da seama de ce. Se dadu cu greu jos din pat, se sprijini de perete, apropriindu- se de usa incerca sa se prinda de clanta acesteia, tinandu- se strans de ea. O deschise, ajunse langa scari abia tinandu- se pe picioarele ei. Se sprijini de balustrada, privi scarile, in capatul lor era Yuuki cu o tava in mana, privind- o. Aime o privi gandindu- se daca chiar era Yuuki, daca nu era un alt vis, un alt cosmar, care sta sa se termine, cand va ajunge langa bruneta aceasta va disparea iar ea va ramane singura intr- o lume pustie, fara nimeni in jur decat intuneric. Puse piciorul pe prima treapta, in momentul urmator singurul lucru pe care l- a mai putut vedea a fost intunericul ce o cuprindea. Bruneta dadu drumul la tava fara sa mai stea pe ganduri, luand- o la fuga pe scari, o prinse pe satena insa aluneca, inchise ochii asteptandu- se la o lovitura destul de buna. In schimb simti doua maini ce o tinea de umeri impiedicand- o sa cada, era tatal lui Aime, privind- o pe bruneta intrebator. Yuuki nu ii raspunse doar rasufla usurata multumindu- I in gand lui Dumnezeu pentru mainile de ajutor:
- D- le Hiro.... phiu... cat ma bucur ca sunteti aici. Tatal lui Aime era un barbat inalt cu parul brunet, cu ochii negri. Fata lui era obosita, era frumos imbracat, se cunostea ca era ingrijit. Nu era nici prea inalt dar nici prea scund, era... perfect. Din pacate fericirea in viata lui nu era prea mare din ziua aceea, munca lui s- a dublat, a trebuit sa lucreze mai mult, de aceea nu era mai niciodata acasa, bucurandu- se de fata lui ce crestea de zi cu zi devenind o adoloscenta frumoasa si inteligenta. Dl. Hiro o lua in brate pe Aime, se indrepta spre camera acesteia, intra inauntru si o lasa pe pat. Punandu- I mana pe frunte isi dadu seama ca are febra, o intreba pe Yuuki ce a patit la gat, aceasta incercand sa gaseasca o scuza, intr- un final cu un zambet pe buze ii spuse ca s- a zgariat cu unghia asa ca a bandajat- o. Brunetul tot nu putea sa creada ca s- a putut zgaria chiar asa de tare incat sa trebuiasca un bandaj, se gandi ca s- o fi ranit mai rau, incercand sa creada spusele brunetei. Se gandi ca nu ar face bine daca ar mai sta mult pe langa fata lui, i- ar deranja somnul profund si singurul loc unde, aceasta e linistita fara sa- si dea seama de febra mare ce o avea. Barbatul o inveli pe satena, o lua de mana pe Yuuki si iesira afara. Trase usa dupa ei. Nu ii raspunse nimic brunetei ci se indrepta glont spre telefon. Fata intelesese ceva de o ambulanta din convorbirea acestuia, barbatul fiind cam alarmat. Aceasta nu mai asculta ce vorbea brunetul si pleca spre pivnita sa aduca matura, farasul si mopul, pentru a curata mizeria facuta pe jos atunci cand arunca tava cu tot cu mancare. Cobori scarile, lumina din hol incerca sa patrunda in intunericul profund ce putea fi taiat cu cutitul, nimic nu putea trai acolo decat praful si paianjenii, aerul era destul de dens, umiditatea pe care o avea putea fi simtita in fiecare clipa. Bruneta ajunse jos, in capatul scariilor, aprinse lumina. Era o incapere destul de mare, insa destul de ocupata, intr- un colt era asezat un dulap din care paianjenii isi facusera o casa destul de buna, langa acesta observa un mop, se indrepta spre el, deschise dulapul, incepu sa caute niste carpe:
- Ce vrei? De ce te- ai intors? Nu- ti poti vedea de viata ta, nu- I asa? Intotdeauna iti place sa complici lucrurile, nu te poti abtine nu ? Incepu bruneta sa vorbeasca, aruncand cate o privire peste umar in timp ce cauta carpele.
- Se pare ca avem o domnisoara cu un al saselea simt.... scumpete.... fata asta este viata mea. Sau ai uitat?
- Cat as vrea sa uit. Alexander, Aime este bine aici.... de ce nu o poti lasa in pace sa uite de ceea ce I s- a intamplat? Nu esti de acord cu mine? Sau dupa atatia ani inca nu ti s- au dus instictele ucigase? Blondul o privi zambi, inchise ochii reflectand doua secunde apoi raspunse sec:
- Moare un diavol? Deschise ochii, privind- o in continuare pe bruneta, isi schimba privirea spre un paianjen ce tocmai cobora incet pe panza lui inspre fiinta cu ochii caprui. Blondul ajunse intr- o clipa langa bruneta, aceasta stand nemiscata privi peste umar, Alex intinse mana, tinand- o in fata brunetei, parea ca tine ceva, o deschise, in palma acestuia un paianjen cu picioare destul de mari si paroase, cu un corp subtire ca bobul de orez, privea alarmat scena, musca din palma blondului, acesta nesiimtind nimica sau cel putin nu dadu semne sa simta ceva, continua: Vezi... aceasta miica fiinta... vrea mai mult, fara sa se opreasca, ciica vrea sa- si protejeze famila, cica pentru asta ucide, insa defapt tot ce vrea este putere, vrea tot pentru el, nu dezvaluie nimanui tainele pe care le are pentru a nu I le fura altcineva, pentru ca el sa ramana unicul puternic.< Facu o scurta pauza> La fel esti si tu, exact ca acest paianjen, cica vrei binele pentru Aime, dar in schimb tot ce vrei tu e ca tu sa ai putere si nu ea, vrei ca ea sa fie o pricajita de muritoare, asteptand ca ea sa moara iar tu sa fii satisfacuta.
Bruneta se intoarse catre blond cu o privire ucigatoare, scrasni din dinti, isi infipse mana in gatul acestuia proptindu- l in peretele de care acesta se sprijinea mai devreme. Singurul lucru pe care il facea blondul era sa zambeasca, ceea ce o facea pe bruneta sa se enerveze la maxim. De sus se auzi o voce destul de ingrijorata intreband ce se intampla acolo jos, bruneta nu raspunse, il privi pe blond, ii dadu drumul:
- Nu stii nimica!Daca te mai atingi de ea te omor. Ai inteles? Blondul zambi si disparu.... Bruneta scrasni din dintii, ramase un pic reflectand spre peretele din fata ei ce tocmai avea o crapatura destul de adanca, vopseaua dupa acesta incepand sa se crape. Privi podeaua incruntata, pe aceasta se observa o mica pata rosie, in jurul ei avand ceva ce pareau a fi fire, sau mai bine zis picioare, era paianjenul ce mai devreme gusta bucuros din sangele vampirului, acum era mort. Bruneta lua repede mopul, si ce mai avea de luat, stinse lumina si se grabi sa urce scariile. Era dezgustata si nervoasa dupa scena de mai devreme, ar fi vrut atat de mult sa- l omoare pe loc pe blond, insa avusese noroc, nu numai blondul ci si ea, ar fi putut face o prostie, dezvaluind ceva ce ar fi trebuit sa ramana in taina, fara ca nimeni sa stie despre acesta. Inchise usa si se indrepta spre scari unde incepu sa stranga. Isi facu aparitia si tatal lui Aime, tinand in mana o cana de cafea, mirosul acesteia simtindu- se in toata incaperea. O intreba ce s- a auzit mai devreme, aceasta raspunzand ca a fost un paianjen. Barbatul o privi putin pe Yuki cu ochii parca stand sa planga ¨ Fata aceasta este o minune din cer, parca special trimisa de Sheia. Daca ar sti cat de dor ne este de ea, de zambetul ei, de optimismul ei, era singura care o putea face sa rada pe Aime atunci cand plangea indiferent de ce se intampla. Apoi.... s- a intamplat nenorocirea, daca as sti macar cum s- a intamplat, cum a fost posibil ceea ce s- a intamplat, nici macar politia n- a avut un raspuns pentru acea crima, acea crima oribila ce ne- a distrus viata :
Flash- back
Tuna! Ploaia loveste neincetat pamantul. Acum cateva minute vremea era excelenta, privesc cerul, parca ar fi furios pe cineva sau ceva, ceea ce- mi aduce aminte de personalitate, exact ca omul, calm ca marea.... Ies din cladire si ma indrept repede spre masina pentru ca ploaia sa nu- mi strice costumul, ajung in masina si dintr- o data simt ceva ce virbeaza in buzunarul de la geaca, era telefonul. Il iau, ma uit la ecran si imi apare un nume foarte cunoscut ¨Aime¨ , raspund. O voce plansa si parca fara suflare raspunde doar prin doua cuvinte ¨ Tati.... ajutor¨. Am incercat sa intreb ce se intampla insa nu se mai auzea nimic. Bag cheia in contact si gonesc ca un nebun pe strazi, nu- mi pasa ca semaforul era rosu, desi nu- mi dadeam seama de ce fac norocul a fost de partea mea, nu trecea nicio masina in momentul ala, desi mi- as fi dorit sa treaca. In sfarsit, acasa, ies repede din masina fara sa inchid portiera. Intru in fuga in casa oprindu- ma in tocul sufrageriei cu privirea fixa spre scena ce mi- era data sa vad. Dintr- o data ma fac palid la fata, simt cum respiratia mi se taie. Insa imi revin repede la auzul plansetului unei fetite. Ma indrept spre aceasta si o iau in brate, o intreb ce s- a intamplat insa nu imi raspunde, o las pe fotoliu si ma indrept catre cea mai draga fiinta dupa pamant care mi- a fost dat sa cunosc. Numai are puls, are o privire fixa, ochii ei frumosi, verzi, erau acum ca o mare secata. Incerc sa o resuscitez timp de cateva minute, insa degeaba, orice as face nu o voi aduce inapoi, chiar si asa tot nu- mi vine sa cred, tot am impresia ca o pot salva. Lacrimile imi curg fara sa- mi dau seama de asta, ma rog si implor ca o minune sa se intample, sa o aduca inapoi. Ii strig in continuare numele insa ea, nu- mi raspunde, iar eu intrebandu- ma de ce, de ce nu- mi raspunde vocea aceea dulce ce calma pana si cel mai rau suflet, vocea acea dulce ce te facea sa te simti ca in rai? Unde a disparut zambetul ei firav , zambetul acela ce facea pana si cea mai trista fiinta sa zambeasca? Unde au disparut toate acele lucruri? Doi ochi caprui- verzui, inecati, ma privesc infiorati, nestiind sigur ceea ce se intampla, pur si simplu ma priveste fara sa scoata un sunet in afara de cel al plansetului. O privesc pret de o secunda, apoi ma indrept catre ea, o strang puternic in brate si lasam ca lacrimile amare sa iasa la suprafata, amandoi sperand ca ceea ce se intampla este un vis, un cosmar, ce urma sa se termine repede. Insa lacrimile calde ale fiicei mele ma fac sa- mi dau seama ca nu este un vis, ci este realitate, o realitate cruda, pe care pana atunci nu o credeam chiar asa de cruda. Dupa cateva minute bune de plans si imbratisare, las fiinta aceea mica inapoi pe fotoliu si ma indrept agale spre telefon, anuntand politia. Singurul verdict sigur pe care mi l- au putut da era ca Sheia era moarta si nimeni si nimic nu o va mai aduce inapoi....
End of flashback

De atunci, Aime n- a mai zambit, tot ce facea era sa se inchida
in ea, nevorbind cu nimeni. Apoi a aparut aceasta fiinta cu par
negru, pe nume Yuuki. Parca ar fi fost trimisa de Sheia.
Multumita ei Aime zambeste din nou¨
- Sunteti bine dle Hiro? Plangeti? S- a intamplat ceva? Intreba bruneta privindu- l ingrijorata. Acesta isi dadu seama ca vorbeste cu el, ii raspunse:
- Da... sunt bine... eu doar... iti sunt recunoscator pentru tot ceea ce faci si ceea ce ai facut... multumita tie... Insa discursul lor fu intrerupt de catre sonerie, barbatul se repezi sa deschida usa. In tocul acesteia statea un barbat destul de batran imbracat intr- un halat alb avand in mana o trusa, langa acesta mai era un tanar ce nu parea a avea mai mult de 30 de ani. Dl. Hiro ii pofti in casa catre camera lui Aime, Yuuki ii urma in liniste. Deschisera usa de la camera satenei, cei doi barbati se indreptara catre Aime. Cel mai batran scoasa un termometru din trusa, astepta cam un minut apoi dadu verdictul ¨ 39 grade¨. Observa bandajul de la gatul fetei si intreba ce s- a intamplat, bruneta ii explica repede de data aceasta fara sa se balbaie. Barbatul incepu sa desfaca bandajul, insa la sfarsit ramase stupefiat. Cum se facea ca bandajul avea sange pe el, insa pe gatul fetei nu se vedea nici macar o zgarietura, una cat de mica. Yuuki facu ochii cat cepele, incepu sa tremure toata ¨Oh, nu....¨


am venit si cu pozele personajelor:
Yuuki ( uitati de imbracaminte T_T) http://i280.photobucket.com/albums/kk180...l/Geta.jpg
Aime: http://www.wallpapers008.info/wallpaper/anime-girl/
Alexander: http://i280.photobucket.com/albums/kk180...ersboy.jpg

Zozy :*:*. M-am bucurat enorm cand am vazut ca ai postat capitolul, imi place foarte mult. Ai descris excelent si de data asta chiar nu ai mai avut nicio greseala :D. Deci, Yuuki il cunoaste pe Alexander si mai are si un al 6-lea simt, ma intreb oare de unde? Abia astept urmatoarele. M-ai lasat in suspans, nu-i corect, de ce trebuia sa se termine acuma? Oricum suspansul face ficul interesant :X. Si tatal lui Aime e un om bun, imi place de el. Ma intreb cum va scapa Yuuki basma curata din incurcatura asta.
Abia astept nextu si sper sa vii cat poti de repede cu el.
Succes in continuare cu nextu' si multa inspiratie.
Kisu and I miss you :*:*:*
Bye :-h