16-03-2010, 01:18 PM
Buna! Scuzati ca nu am mai postat de mult (scoala e de vina) ca sa ma revansez, o sa postez acum un capitol mai lung so enjoy
Capitolul 11: Dragoste interzisa si multe alte mistere
Stropi de ploaie imbalsamau delicat geamul dormitorului ce parea opac in lumina difuza a rasaritului. Soarele, ce se arata gratios printre dealuri, lumina zarea, facand-o sa para parca poleita cu aur.
In camera de la capatul scarilor, cei doi indragostiti stateau inca imbratisati pe patul impodobit cu petale de crini. Expresia de inocenta si bunatate ce se asterneau pe trupul fetei, o faceau sa para un inger rupt de lume, pe chipul careia sa puteau citi cele mai frumoase lucruri inchipuite vreodata.
Deasemenea, iubirea ce i-o purta demonul, in bratele caruia se afla, era nemarginita, acaparand incetul cu incetul sufletul sau, ale carui aripi erau taiate, blestemand-ul sa traiasca pe pamant ca o umbra, dar dandu-i in acelasi timp otrava dulce a dragostei ce nu putea fi gasita niciunde in alta parte.
In camera isi facu aparitia Rina, care, de cum ii vazu se facu rosie ca focul. Simtea cum furia ii patrunde acum nestingherita in fiecare particica a corpului, controland-o. O privea insistent pe Norina cu ochii sai reci si inghetati, urand-o si mai mult pentru ca a indraznit sa-i “atinga†fratele. Pentru Yura insa, sentimentele acesteia erau cu totul altele. Dispretul i se putea citi acum in privire, neintelegand cum poate unul ca el sa se indragosteasca de o muritoare. Intre timp, Yura deschide ochii privindu-si uimit sora, neintelegand ce se intampla.
-Buna surioara! Ce faci aici? Rosti baiatul aproape soptit, nedorind sa o trezeasca pe cea de langa el din somnul dulce in care era cufundata.
-Ce face eu aici? Ce faci tu aici? Tuna Rina privindu-si fratele ce nu-si mai gasea cuvintele. Am crezut ca ti-am spus sa ai grija ca ea sa-si faca treaba bine, nu sa te culci cu ea cu prima ocazie. Mi-e sila de tine. Hai sa-ti dau un sfat. Ce-ar fi sa o parasesti si sa te concentrezi mai mult pe ceea ce-ai tu de facut.
-Deacord, cu o singura conditie. Nu vreau sa-i faci ei nici un rau.
-Accept. Dar i-a aminte fratioare, daca da gres tu vei fi responsabil de asta. Asculta bine ce-ti spun Yura! Nut e juca cu focul pentru ca o sa te arzi. Voi fi cu ochii pe tine.
-Asta este o amenintare? Continua Yura, privindu-si oarecum mirat sora, al carei suflet era imbibat in ura.
-Nu, asta este o promisiune! Rosti Rina dupa care se facu nevazuta.
Vazandu-se singur, baiatul se ridica usor in fund, mangaind-o pe fata cu miscari blande si rostind:
-Iarta-ma iubirea mea… e mai bine asa… pentru amandoi. Doua lacrimi cristaline se prelinsera pe fata acestuia pierzandu-se undeva in neantul buzelor fetei, apoi, o saruta tandru pe frunte si disparu.
Trezindu-se la atingerea buzelor lui si vazandu-se singura, fata se inspaimanta. Ingrijorata fiind de disparitia iubitului sau aceasta incepu sa-l strige fara a realiza. Yura-si facu repede aparitia prin perete, intreband-o ce doreste.
-Eu… doar vroiam sa vad daca esti bine. Vreau sa zic ca ai plecat fara sa spui nimic. Am fost ingrijorata. Rosti Norina, privindu-l fix pe baiatul al carei privire o ingheta. Acum, nu mai semana deloc cu ingerul cu care dormise noaptea trecuta. Era din nou rece si distant, ca intotdeauna.
-Sunt foarte bine, multumesc. Dar tu? Mai ai doua zile sa dezlegi ghicitoarea, si vad ca nu te prea stresezi.
-Yura eu… ce s-a intamplat cu tine? Ma sperii! Rosti fata, incercand sa-si abtina lacrimile ce amenintau sa-i curga din privire.
-Nimic. Ce-ar putea sa se intample? Exclama acesta cu aceiasi raceala de mai devreme.
-Esti rece… credeam ca dupa noaptea trecuta…
La cuvintele fetei baiatul incepu sa rada zgomotos adaugand ironic:
-Chiar credeai ca te iubesc? Nu pot sa cred! Nu pot sa cred ca mi-ai cazut in plasa a doua oara! Esti atat de naiva… mai rosti acesta scuturand din cap, dupa care disparu prin usa, lasand-o pe Norina indurerata si pierduta in propriile sale ganduri.
“De ce? De ce imi faci asta? Rosti fata, lasandu-se in genunchi pe podeaua rece, cu fata in palme, lasand lacrimi amare sa curga in voie pe chipul sau angelic. Jur ca vei plati pentru ce mi-ai facut. Voi dezlega ghicitoarea si cu puterea ce o voi primi te voi distruge Yura Fujisu. Voi gasi acel lucru si voi fi protejata de tine si de oricine imi va mai voi raul, apoi cu puterea din jurnal, voi distruge pe oricine imi va mai sta in cale si ma va face sa sufar.â€
Gandind acestea, fata lua jurnalul din geanta si incepu a medita, cautand o rezolvare, indeplinind astfel planul lui Yura si anume de a o stimula sa progreseze. Citea si recitea frazele lungi si insipide ce nu se mai terminau, sperand ca va gasi o rezolvare la misterul ce se ascundea in acele cuvinte aurii si derizorii.
“Dupa lucrul ce avanseaza si se da inapoi dar nu merge niciodata… hm… ce ar putea merge, stand pe loc in acelasi timp? Of, nu am nimic in minte… firar sa fie!â€
De ciuda ca nu gasea nici o rezolvare, fata se ridica de pe jos si merse la usa ca o vijelie, deschizand-o si dorind sa coboare. Intrerupta fiind din visare, de scartaitul sau usor dar enervant al acesteia, o mai balangani de vreo cateva ori in fata si in spate pentru a descoperi locul cu probleme.
“Asta e! O usa! Lucrul ce avanseaza si se da inapoi dar nu merge niciodata. Cu siguranta trebuie sa fie vorba despre o usa, probabil de la vreo camera in care este ascuns acel obiect. Stai asa! Probabil este vorba despre camera Rinei, pana la urma urmei este jurnalul ei. Voi cauta acolo maine in zori.â€
Dintr-o data zambetul ii reaparu pe fata, inseninandu-i chipul. Cu o urma de speranta se intoarse inapoi, urcandu-se in pat. Lua jurnalul, ce statea parasit pe podea cu fata in jos, in brate si continua sa citeasca in gand frazele pline de mister ce-i ofereau o oarecare satisfactie.
“Sa vedem… va trebui sa faci totul, inainte ca lucrul ce pe lume-i mai scurt si mai lung, mai incet si mai repede, mai pretuit si mai regretat sa se termine… cred ca aici ar putea fi vorba de timp… dupa cum a spus si Yura, merg contra cronometru; poate ca exista un anumit interval de timp in care trebuie sa gasesc obiectul. Acum inteleg! Nu ma presa fiindca asa vroia ci pentru ca era nevoit sa o faca.
Obiectul viu dar fara viata… ce este viu dar fara viata? Poate un suflet… nu, nu poate fi vorba despre un suflet pentru ca in mod logic si coerent sufletele nu sunt obiecte. Yura avea dreptate… sunt foarte naiva! Of, la ce ma tot gandesc?â€
Soneria telefonului din dreapta sa ii intrerupse insa sirul gandurilor. La capatul celalalt al firului se afla Aiaka, ce dorea sa-i confirme prietenei sale ca va fi plecata din oras pentru cateva zile.
-O sa-mi fie dor de tine! Exclama Norina cu o oarecare parere de rau in glas. Aiaka, inainte de a inchide, pot sa te intreb ceva mai… ciudat?
-Desigur, ce este?
-Ai idee cumva ce obiect e viu dar fara viata? Pentru ca eu sunt total dezorientata. Rase fata, vazand ca si prietena ei face acelasi lucru.
-Pai… aici poate fi vorba despre o metafora… sau… o doamne mi-am amintit. Nu sunt sigura ca este corect, dar atunci cand am fost mica, parintii mei mi-au povestit despre ceva ce se numeste “argint viu†sau “argint purâ€. Se spune ca daca porti acest metal sub forma de medalion el actioneaza ca un talisman. Nu sunt insa sigura, dar pentru a afla mai multe detalii te sfatuiesc sa cauti pe google. Cu siguranta trebuie sa fie ceva pe acolo.
Facand cum fusese indrumata, fata gasi pe internet tot ceea ce ii fusese confirmat plus multe alte detalii: modul de purificare, de incarcare cu energie pozitiva si de folosire in slujba posesorului.
“Desigur… cum de nu mi-am dat seama? Asta trebuie sa fie! Trebuie sa gasesc medalionul din “argint pur†in camera Rinei.
Stai putin, mai e ceva! Obiectul va fi pazit de animalul cel mai curajos… animalul cel mai curajos? ... hm… din cate stiu eu, Kaori da la stiinte. Nu cred ca mi-ar strica daca l-as intreba despre ce animal este vorba. Asta daca… este vorba despre un animal. Putin confuza, lua telefonul formand numarul baiatului care raspunse numaidecat.
-Kaori, tu cunosti in mare caracteristicile tuturor animalelor, asa-i?
-Asa este. Te intereseaza vreunul in mod deosebit?
-Da. Poate ca suna putin ciudat dar… vreau sa stiu care este animalul caracterizat ca fiind cel mai curajos.
-Pai… din cate stiu eu, sarpele… la inceput credeam ca leul este cel mai curajos animal, dar mai tarziu am aflat ca nu este adevarat. Leul este doar cel mai puternic animal, pe cand sarpele este cel mai curajos. El nu tine cont de marimea prazii, daca este atacat, ataca la randul sau.
-Oau, multumesc Kaori. Imi este de un mare ajutor. Rina si-a ales bine gardianul, dar cred ca atata timp cat nu il atac va fi in regula.â€
-Cu placere printesa. Mai vorbim. Rosti baiatul dupa care puse receptorul jos, lasand-o pe fata sa asculte tonul de ocupat pentru cateva secunde.
“Deci, in sfarsit am reusit! Sper ca mai am destul timp pentru a gasi medalionul si ca voi scapa cu bine de sarpe. De maine totul se va termina… suferinta, totul… voi fi protejata de tine Yura Fujisu, de tine si de tot raul pe care vei vrea sa mi-l faci…"
Capitolul 11: Dragoste interzisa si multe alte mistere
Stropi de ploaie imbalsamau delicat geamul dormitorului ce parea opac in lumina difuza a rasaritului. Soarele, ce se arata gratios printre dealuri, lumina zarea, facand-o sa para parca poleita cu aur.
In camera de la capatul scarilor, cei doi indragostiti stateau inca imbratisati pe patul impodobit cu petale de crini. Expresia de inocenta si bunatate ce se asterneau pe trupul fetei, o faceau sa para un inger rupt de lume, pe chipul careia sa puteau citi cele mai frumoase lucruri inchipuite vreodata.
Deasemenea, iubirea ce i-o purta demonul, in bratele caruia se afla, era nemarginita, acaparand incetul cu incetul sufletul sau, ale carui aripi erau taiate, blestemand-ul sa traiasca pe pamant ca o umbra, dar dandu-i in acelasi timp otrava dulce a dragostei ce nu putea fi gasita niciunde in alta parte.
In camera isi facu aparitia Rina, care, de cum ii vazu se facu rosie ca focul. Simtea cum furia ii patrunde acum nestingherita in fiecare particica a corpului, controland-o. O privea insistent pe Norina cu ochii sai reci si inghetati, urand-o si mai mult pentru ca a indraznit sa-i “atinga†fratele. Pentru Yura insa, sentimentele acesteia erau cu totul altele. Dispretul i se putea citi acum in privire, neintelegand cum poate unul ca el sa se indragosteasca de o muritoare. Intre timp, Yura deschide ochii privindu-si uimit sora, neintelegand ce se intampla.
-Buna surioara! Ce faci aici? Rosti baiatul aproape soptit, nedorind sa o trezeasca pe cea de langa el din somnul dulce in care era cufundata.
-Ce face eu aici? Ce faci tu aici? Tuna Rina privindu-si fratele ce nu-si mai gasea cuvintele. Am crezut ca ti-am spus sa ai grija ca ea sa-si faca treaba bine, nu sa te culci cu ea cu prima ocazie. Mi-e sila de tine. Hai sa-ti dau un sfat. Ce-ar fi sa o parasesti si sa te concentrezi mai mult pe ceea ce-ai tu de facut.
-Deacord, cu o singura conditie. Nu vreau sa-i faci ei nici un rau.
-Accept. Dar i-a aminte fratioare, daca da gres tu vei fi responsabil de asta. Asculta bine ce-ti spun Yura! Nut e juca cu focul pentru ca o sa te arzi. Voi fi cu ochii pe tine.
-Asta este o amenintare? Continua Yura, privindu-si oarecum mirat sora, al carei suflet era imbibat in ura.
-Nu, asta este o promisiune! Rosti Rina dupa care se facu nevazuta.
Vazandu-se singur, baiatul se ridica usor in fund, mangaind-o pe fata cu miscari blande si rostind:
-Iarta-ma iubirea mea… e mai bine asa… pentru amandoi. Doua lacrimi cristaline se prelinsera pe fata acestuia pierzandu-se undeva in neantul buzelor fetei, apoi, o saruta tandru pe frunte si disparu.
Trezindu-se la atingerea buzelor lui si vazandu-se singura, fata se inspaimanta. Ingrijorata fiind de disparitia iubitului sau aceasta incepu sa-l strige fara a realiza. Yura-si facu repede aparitia prin perete, intreband-o ce doreste.
-Eu… doar vroiam sa vad daca esti bine. Vreau sa zic ca ai plecat fara sa spui nimic. Am fost ingrijorata. Rosti Norina, privindu-l fix pe baiatul al carei privire o ingheta. Acum, nu mai semana deloc cu ingerul cu care dormise noaptea trecuta. Era din nou rece si distant, ca intotdeauna.
-Sunt foarte bine, multumesc. Dar tu? Mai ai doua zile sa dezlegi ghicitoarea, si vad ca nu te prea stresezi.
-Yura eu… ce s-a intamplat cu tine? Ma sperii! Rosti fata, incercand sa-si abtina lacrimile ce amenintau sa-i curga din privire.
-Nimic. Ce-ar putea sa se intample? Exclama acesta cu aceiasi raceala de mai devreme.
-Esti rece… credeam ca dupa noaptea trecuta…
La cuvintele fetei baiatul incepu sa rada zgomotos adaugand ironic:
-Chiar credeai ca te iubesc? Nu pot sa cred! Nu pot sa cred ca mi-ai cazut in plasa a doua oara! Esti atat de naiva… mai rosti acesta scuturand din cap, dupa care disparu prin usa, lasand-o pe Norina indurerata si pierduta in propriile sale ganduri.
“De ce? De ce imi faci asta? Rosti fata, lasandu-se in genunchi pe podeaua rece, cu fata in palme, lasand lacrimi amare sa curga in voie pe chipul sau angelic. Jur ca vei plati pentru ce mi-ai facut. Voi dezlega ghicitoarea si cu puterea ce o voi primi te voi distruge Yura Fujisu. Voi gasi acel lucru si voi fi protejata de tine si de oricine imi va mai voi raul, apoi cu puterea din jurnal, voi distruge pe oricine imi va mai sta in cale si ma va face sa sufar.â€
Gandind acestea, fata lua jurnalul din geanta si incepu a medita, cautand o rezolvare, indeplinind astfel planul lui Yura si anume de a o stimula sa progreseze. Citea si recitea frazele lungi si insipide ce nu se mai terminau, sperand ca va gasi o rezolvare la misterul ce se ascundea in acele cuvinte aurii si derizorii.
“Dupa lucrul ce avanseaza si se da inapoi dar nu merge niciodata… hm… ce ar putea merge, stand pe loc in acelasi timp? Of, nu am nimic in minte… firar sa fie!â€
De ciuda ca nu gasea nici o rezolvare, fata se ridica de pe jos si merse la usa ca o vijelie, deschizand-o si dorind sa coboare. Intrerupta fiind din visare, de scartaitul sau usor dar enervant al acesteia, o mai balangani de vreo cateva ori in fata si in spate pentru a descoperi locul cu probleme.
“Asta e! O usa! Lucrul ce avanseaza si se da inapoi dar nu merge niciodata. Cu siguranta trebuie sa fie vorba despre o usa, probabil de la vreo camera in care este ascuns acel obiect. Stai asa! Probabil este vorba despre camera Rinei, pana la urma urmei este jurnalul ei. Voi cauta acolo maine in zori.â€
Dintr-o data zambetul ii reaparu pe fata, inseninandu-i chipul. Cu o urma de speranta se intoarse inapoi, urcandu-se in pat. Lua jurnalul, ce statea parasit pe podea cu fata in jos, in brate si continua sa citeasca in gand frazele pline de mister ce-i ofereau o oarecare satisfactie.
“Sa vedem… va trebui sa faci totul, inainte ca lucrul ce pe lume-i mai scurt si mai lung, mai incet si mai repede, mai pretuit si mai regretat sa se termine… cred ca aici ar putea fi vorba de timp… dupa cum a spus si Yura, merg contra cronometru; poate ca exista un anumit interval de timp in care trebuie sa gasesc obiectul. Acum inteleg! Nu ma presa fiindca asa vroia ci pentru ca era nevoit sa o faca.
Obiectul viu dar fara viata… ce este viu dar fara viata? Poate un suflet… nu, nu poate fi vorba despre un suflet pentru ca in mod logic si coerent sufletele nu sunt obiecte. Yura avea dreptate… sunt foarte naiva! Of, la ce ma tot gandesc?â€
Soneria telefonului din dreapta sa ii intrerupse insa sirul gandurilor. La capatul celalalt al firului se afla Aiaka, ce dorea sa-i confirme prietenei sale ca va fi plecata din oras pentru cateva zile.
-O sa-mi fie dor de tine! Exclama Norina cu o oarecare parere de rau in glas. Aiaka, inainte de a inchide, pot sa te intreb ceva mai… ciudat?
-Desigur, ce este?
-Ai idee cumva ce obiect e viu dar fara viata? Pentru ca eu sunt total dezorientata. Rase fata, vazand ca si prietena ei face acelasi lucru.
-Pai… aici poate fi vorba despre o metafora… sau… o doamne mi-am amintit. Nu sunt sigura ca este corect, dar atunci cand am fost mica, parintii mei mi-au povestit despre ceva ce se numeste “argint viu†sau “argint purâ€. Se spune ca daca porti acest metal sub forma de medalion el actioneaza ca un talisman. Nu sunt insa sigura, dar pentru a afla mai multe detalii te sfatuiesc sa cauti pe google. Cu siguranta trebuie sa fie ceva pe acolo.
Facand cum fusese indrumata, fata gasi pe internet tot ceea ce ii fusese confirmat plus multe alte detalii: modul de purificare, de incarcare cu energie pozitiva si de folosire in slujba posesorului.
“Desigur… cum de nu mi-am dat seama? Asta trebuie sa fie! Trebuie sa gasesc medalionul din “argint pur†in camera Rinei.
Stai putin, mai e ceva! Obiectul va fi pazit de animalul cel mai curajos… animalul cel mai curajos? ... hm… din cate stiu eu, Kaori da la stiinte. Nu cred ca mi-ar strica daca l-as intreba despre ce animal este vorba. Asta daca… este vorba despre un animal. Putin confuza, lua telefonul formand numarul baiatului care raspunse numaidecat.
-Kaori, tu cunosti in mare caracteristicile tuturor animalelor, asa-i?
-Asa este. Te intereseaza vreunul in mod deosebit?
-Da. Poate ca suna putin ciudat dar… vreau sa stiu care este animalul caracterizat ca fiind cel mai curajos.
-Pai… din cate stiu eu, sarpele… la inceput credeam ca leul este cel mai curajos animal, dar mai tarziu am aflat ca nu este adevarat. Leul este doar cel mai puternic animal, pe cand sarpele este cel mai curajos. El nu tine cont de marimea prazii, daca este atacat, ataca la randul sau.
-Oau, multumesc Kaori. Imi este de un mare ajutor. Rina si-a ales bine gardianul, dar cred ca atata timp cat nu il atac va fi in regula.â€
-Cu placere printesa. Mai vorbim. Rosti baiatul dupa care puse receptorul jos, lasand-o pe fata sa asculte tonul de ocupat pentru cateva secunde.
“Deci, in sfarsit am reusit! Sper ca mai am destul timp pentru a gasi medalionul si ca voi scapa cu bine de sarpe. De maine totul se va termina… suferinta, totul… voi fi protejata de tine Yura Fujisu, de tine si de tot raul pe care vei vrea sa mi-l faci…"