Plastic vs Copie.Realitate, pura fictiune sau previziuni?

[Fifilina]

In primul rand vreau sa va multumesc pentru reply-uri, pentru ca imi cititi ficul, si sa le multumesc celor care sunt alaturi de mine in perioada asta, mai grea.
Ma bucur ca va place ficul meu, incerc sa ascult sfaturile voastre si sa ma perfectionez.Imi cer scuze ca postez atat de rar, dar sunt foarte ocupata, am multe probleme personale cu prieteni astia..Sunt obosita din toate punctele de vedere. Daca o sa vi se para prea trist sa imi spuneti. Ideile imi vin pur si simplu din intamplari reale, din sentimentele mele.Ma agat de orice pot ca sa va pot oferi ceva mai mult. Prima data am vrut sa fac un fic despre vampiri pentru ca ador Twilight, dar sunt deja multe pe zup pe aceasta tematica.Spor la citit si sper ca o sa va scrieti parerea.
Sper ca va plac dramele..

Fata in fata cu realitatea:

Sasuke: Stau intins pe canapeaua din piele din livingul pensiunii de la munte, de un maroniu mai inchis la culoare. Dar nu era orice fel de canapea, ci aceea unde imi afundam lacrimile pe cand aveam 5 ani. Pot spune ca aceasta canapea este cea mai buna prietena a mea. De fiecare dat cand aveam o temere, sau pur si simplu nevoia de a ma descarca veneam intotdeauna la ea. Si ma asculta intotdeauna in tacere. Peisajul mirific ce mi-l oferea fereastra ma linistea. Mereu miile de flori erau frumos aranjate, fiecare avandu-si un loc anume, bine gandit, pe acea pajiste. Dar cele mai frumoase erau plantate in mijlocul unei fantani ce isi avea izvorul sub pamant, dar inainte sa moara, mama a vrut sa faca ceva cu aceasta fantana. Asa ca a impietrit un fel de vaza enorma in jurul ei cu diferite modele, simple dar spectaculoase.
Stiam ca acest loc ma va linisti dupa toate cele intamplate in ultima vreme si se pare ca am facut o alegere buna venind aici, desi am dat dovada de lasitate.
Trebuia sa fiu acolo, cautand-o pe Sakura, nu aici plangand ca un tanc de doi ani, dar pur si simplu realitatea este mult prea dura, fata de universal paralel pe care mi-l construisem alaturi de ea.
A fi indragostit de un android reprezinta atat fantezie cat si cosmar, niciodata nu iti dai seama ce poate urma, cum curge destinul acestor masinarii.Pe de-o parte este pasiunea intensa ce a ramas pentru adevarata “ea” si legatura stransa pe care o am cu un android.Sunt atat de confuz, in ceea ce priveste sentimentele mele. Cred ca s-au intamplat prea multe intr-un timp atat de scurt si nu am avut timp sa asimilez totul asa cum trebuie. Poate ca aceasta intamplare ma va ajuta sa imi limpezesc gandurile si sa imi fac ordine in viata.
Prietenii pe care ii credeam prieteni s-au dovedit a fi niste falsuri ce merita tratate cu indiferenta.
Decizia iminenta pe care o am de facut, sa aleg intre a ramane cu “ea” si a gasi pe altcineva, un nou inceput in viata mai bine zis, poate schimba atatea lucruri in viata mea. Nu stiu ce ar trebuii sa fac…
Trrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr!
-Alo?
-Sasuke, trebuie sa vi urgent la firma, nu iti pot spune la telefon ce s-a intamplat, poti sa ajungi aici intr-o ora?
-Da, vin cu elicopterul, dar ce s-a intamplat, in mare?
-Este vorba despre Sakura!
-Acum plec, multumesc de telefon.
Impachetez repede niste haine si ii spun lui Roby sa se pregateasca ca plecam urgent in Tokyo.Nici cinci minute nu a durat si elicopterul s-a ridicat de la sol, ca un pui ce zbura pentru prima data singur, fara mama lui, care intotdeauna il proteja chiar cu pretul vietii, doar pentru a fi el in siguranta. Oare asa voi face si eu cu copii mei, asta atunci cand voi avea? Si cu cine ii voi avea? Multe intrebari fara raspuns. Prefer sa las totul sa vina de la sine, pana la urma destinul hotareste ce se intampla mai departe, dar oare destinul a hotarat ca ADN-ul sa fie al Sakurei?

Notice me, take my hand
Why are we strangers when
Our love is strong
Why carry on without me

Everytime I try to fly, I fall
Without my wings, I feel so small
I guess I need you, baby
And everytime I see you in my dreams
I see your face, it's haunting me
I guess I need you, baby

I make believe that you are here
It's the only way I see clear
What have I done
You seem to move on easy

And everytime I try to fly, I fall
Without my wings, I feel so small
I guess I need you, baby
And everytime I see you in my dreams
I see your face, you're haunting me
I guess I need you, baby

I may have made it rain
Please forgive me
My weakness caused you pain
And this song's my sorry

At night I pray
That soon your face will fade away

And everytime I try to fly, I fall
Without my wings, I feel so small
I guess I need you, baby
And everytime I see you in my dreams
I see your face, you're haunting me
I guess I need you, baby

Versurile melodiei de la radio imi atrag atentia si ma fac sa imi dau seama de faptul ca trebuie sa lupt pentru ceea ce vreau, ceea ce iubesc si sa imi implinesc toate visurile, dar totusi sa urmez cursul destinului, doar ca putin schimbat. Mi-am dat seama ca iubesc aceasta persoana mai mult decat orice pe lumea asta, ca este singura care ma intelege si mi poate fi alaturi intr-o mica bucata de eternitate, chiar daca destinul este impotriva noastra. Acea persoana este Sakura. Nici moartea nu ne va mai putea desparti, o voi gasi si o voi tine langa mine oricare ar fi pretul acestei decizii.

~~~

Au trecut atatea zile decand corpul Sakurei a fost gasit, dar creierul ei nu intercepteaza undele trimise de aparatele noastre. Se pare ca fost ranita mai grav decat am crezut prima data. Dar, daca mi-ar fi spus cineva ca voi sta zilnic langa ea, probabil ca l-as fi facut nebun. Nici mie nu imi vine sa cred faptul ca sunt indragostit de ea, nu de Sakura. Se pare ca acesta este inceputul unei noi vieti, asta nu inseamna ca o voi uita pe rozalie, pentru ca acest lucru este imposibil, ea a fost si va fi intotdeauna o parte importanta din viata mea.
Nu ma pot abtine si ma apropi de buzele ei. Imi apas mainile de fata ei si gura de buzele ei, o sarut parca pentru prima data. Rup sarutul atunci cand imi dau seama ca incearca sa deschida ochii. Asta de ciudatenie, gen “Frumoasa din padurea adormita”.
Schizez un zambet atunci cand doua smaralde se lasa descoperite. Cat de dor imi era de ochi astia.
-Sa su ke??
-Stai linistita, totul va fi bine, ai sa vezi, se vor schimba multe, acum doar odihneste-te, ai incredere in mine.
Ies din salon si ma duc la doctorul specializat in androizi. Ii povestesc cum de s-a trezit si ramane la fel de uimit ca mine. O examineaza, dar nu gaseste nici macar o explicatie, asa ca imi pun baza in destin..

Sakura: Ce bine este sa simt din nou pamantul sub picioarele mele, sa simt soarele cum imi mangaie fata cu razele sale, sa aud pasarile ciripind voioase, sa imi revad prietena, singura prietena.. Ce bine este sa ma simt eu din nou. Acum parca as vrea sa las balta toate planurile cu clonatul, dar inca nu am nici cea mai vaga idée daca este o decizie buna, poate totusi ar trebuii sa mai astept putin si sa imi fac curaj sa vorbesc cu Sasuke, poate va intelge si ma va ajuta.. Tin prea mult la el..
In semn de bun venit am primit de la iubitul meu un apartament aproape de firma lui si o catelusa pe care am numit-o Daisy. Ador blana ei de culoare gri inchisa si carliontata. Este atat de mica, dar atat de jucausa. O sa fie micuta mea printesa.
-Sasuke, multumesc, o ador..
Isi apasa buzele de ale mele, isi introduce limba in lacasul meu umed explorand fiecare coltisor. Ma las purtata de val si ma joc in parul lui, desi am uitat ca Naruto si Hin erau de fata. Rup sarutul si imi cer scuze fata de cei doi, care erau foarte fericiti ca sunt bine.
Seara s-a asternut pe neasteptate invaluind orasul intr-o aura magica. Simteam o atmosfera foarte apasatoare si nu aveam idée de ce..
Sunt cu totul hotarata sa ii spun totul lui Sasuke, ei bine aproape totul, pentru ca in felul asta eu nu mai rezist.
-Sasuke???
-S-a intamplat ceva? Nu te simti bine?
-Nu, este totul in regula, dar trebuie sa iti spun ceva..
-Te ascult.
Trebuie sa imi fac curaj sa ii spun, incercarea moarte nu are, sau are? Sa speram ca nu, pentru ca viata mea depinde de ceea ce ii voi spune lui acum..
-Sasuke, eu nu pot sa traiesc cu amintirile Sakurei, pur si simplu ma chinuiesc, in fiecare noapte visez urat numai din cauza asta. Nu pot sa imi dau seama cine sunt cu adevarat, vreau sa ma descopar pe mine insumi, nu personalitatea altucuiva. Am nevoie sa fiu cineva original nu doar o copie.. Ma intelegi?
Lacrimile isi faceau loc pe sub ploapele mele, desi incercam sa fiu puternica, sa nu plang, asa cum mi-am promis dar pur si simplu nu puteam. El statea nemiscat in fata mea asemeanea unui vulcan gata sa erupa. Nu stiam daca am facut bine ca i-am spus, ce parere are, sau ce se va intampla in continuare. Nu mai puteam sa stau acolo in fata lui. I-au o geaca la intamplare din cuier, ma incalt cu niste cizme si fug departe de acea casa.
Ma asez pe o banca din parc si plang pana cand intr-un final ma linistesc. Acum realizez ce prostie am facut. Este 00:00 noaptea, sunt singura pe strada si nici macar nu am unde sa dorm. Caut un servetel in buzunar si dau de cheile apartamentului pe care il primisem in urma cu cateva ore. Se pare ca norocul este de partea mea, la urma urmei, apartamentul acela mi l-a facut cadou, nu as omori pe nimeni daca as dormi acolo, cel putin pana cand se linistesc apele. Bungaloul nu era depate de aici asa ca ma indrept usor catre cladirea care mi-a indicat-o brunetul atunci cand mi-a spus unde este apartamentul.
Ajung in fata unei cladiri immense si ma duc la adresele scrise la interfon si imi vad numele scris pe una din placutele de pe panou. “Sakura Haruno” apartamentul 15.
Iau liftul si ajung numai decat, la etajul 5. Deschid usa si raman uimita cand aprind lumina. Apartamentul era foarte frumos decorat, se pare ca are un simt artistic dezvoltat. Tablouri celebre infrumuseteau peretii de culoare gri ai livingului. Baia nu era nici prea mare, dar nici prea mica. Patul rotund din dormitor era acoperit de o lenjerie superba, lemnul de cires al mobilierului dadea un aer mai rustic camerei. Dressingul era plin de haine pe care nu le m-ai vazusem inainte.
-Sa pare ca s-a ocupat chiar de tot…
Am observat ca tot apartamentul era gri cu modele negre pe pereti. Un apartament vintage foarte frumos, pe gustul meu. Se pare ca totusi ma cunoaste mai bine decat credeam.
Ma schimb in pijamale si ma trantesc in pat, dupa o zi atat de obositoare si ore intregi de plans am nevoie de un somn revigorant. Ce se va intampla oare intre mine si Sasuke, dar cum voi putea eu sa mai dau ochi cu el? Dupa cat i-am spus, cred ca ar fi mai bine sa pastrez distanta pentru un timp, sa ii dau timp sa se obisnuisca si eu sa fac ceva cu viata mea.

Melodia de la radio: http://www.youtube.com/watch?v=Qf_3HRjeaMk
Melodia acestui capitol: http://www.youtube.com/watch?v=XyPcf6h23...re=related