11-02-2010, 09:25 PM
Buna!! A'Svear: Ma bucur nespus ca iti place... voi incerca pe viitor sa pun mai multa descriere ;) Postez asa repede deoarece le am facute pana la 12.
BroscoFobie`Verde: Nu, nu m-am suparat. Imi place sa fiu corectata ;) . Sper sa iti placa nextu.
Capitolul 6: Noaptea din cimitir
Privind mirata, in gol, fata se aseza pe podea in pozitie de yoga, meditand.
“L-am sarutat! Chiar l-am sarutat!â€
Un sentiment de bucurie si placere isi facea acum aparitia in inima ei confuza, care batea un ritm alert. In mintea ei insa, ce conta cel mai mult era ghicitoarea care trebuia dezlegata in urmatoarele trei zile. Lua jurnalul din geanta si incepu a citi cu voce tare paragrafe in speranta ca va mai gasi ceva.
“Cei ce zboara fara sa zboareâ€â€¦ ei bine… am stabilit ca sunt fantome… “au ascuns un secret in pasarea ce noaptea-si strange puii iar ziua-i risipesteâ€â€¦ hmm… nu cred ca e vorba despre o pasare ci despre un loc in care e ascuns secretul, dar oare ce loc? Poate fi vorba despre o institutie cum ar fi o scoala, din care vin si pleaca elevi, sau o casa, o casa ca aceasta… Dintr-o data fata se opri, facand ochii mari, rostind:
-O doamne! Acum am inteles! Secretul e ascuns aici, in aceasta casa. Mai trebuie doar sa-l descopar. Doamne cum de nu mi-am dat seama pana acum. “Secretul care mistuie aceste locuri†… cu siguranta este vorba de aceasta casa. Desigur! Totul se leaga acum.
Bucuroasa ca a deslusit ghicitoarea, Norina pasi catre fereastra, pentru a admira frumusetile gradinii. Nici nu apuca sa faca doi pasi, cand o sperietura zdravana ii trecu prin tot corpul, facandu-o sa se opreasca. Fereastra cu pricina fusese trantita la perete de un vant puternic si neobisnuit, venit de nicaieri. In oglinda din dreapta sa se afla acum Yura. Dar, nu mai era acelasi Yura pe care il cunoscuse. Imbracamintea sa groteasca si parul sau rebel ii dadeau un aer aparte. Privirea lui goala si inghetata, lipsita de orice sentimente, o cerceta acum pe fata.
-In sfarsit ai inteles! Vino cu mine. Spunand acestea, o apuca de mana si se pierdu cu ea intr-un abis al umbrelor parca. Raceala din chipul ingerului si stransoarea in care era tinuta, o facura pe Norina sa lesine. Cand se trezi,se vazu intinsa pe una din cripte, legata la maini si la picioare, in acelasi cimitir in care fusese acum doua zile sa lase flori. Groaza incepu a-i invada mintea si corpul incepu sa-i tremure. Brusc isi aduse aminte de Yura si de raceala cu care o tratase aducandu-o aici. Un sentiment de disperare, legat de faptul ca Yura ar putea fi implicat, o facea pe fata sa-si piarda mintile incetul cu incetul.
-Deci in sfarsit te-ai trezit. Rosti Yura, cu aceiasi raceala de mai devreme, aparand la capataiul ei.
-Ce vrei de la mine? Ce o sa imi faci? Exclama Norina incruntandu-se si privindu-l fix pe cel din fata sa.
-Pui prea multe intrebari. Veni raspunsul din partea baiatului care privea in gol acum zarea.
Doua lacrimi facute parca din cristal, se prelinsera pe obrajii fetei.
-Nu imi pasa ce imi face. Nu imi pasa firar al dracu sa fie! Tipa Norina inchizand ochii din care curgeau acum siroaie de lacrimi.
Cuvintele ei ii taiara baiatului respiratia. Disparu de la capataiul ei si se aseza peste ea soptindu-i:
-Calmeaza-te pisicuto… nu iti voi face nimic rau, ai dezlegat ghicitoarea, sunt aici sa iti dau una noua!
-De ce aici si nu acasa? De ce te porti asa cu mine? Credeam ca ma placi… ca intre noi a fost si va fi mereu ceva…
-Credeai prost draga mea! Am facut-o doar ca sa lasi garda jos… ti-am spus si in camera, ce s-a intamplat intre noi a fost doar o greaseala.
La cuvintele lui, fata impietri. Nu putea sa creada ca a lasat garda jos, nu putea sa creada ca aproape s-a daruit lui. Cu putina forta ramasa in inima ei zdrobita, aceasta rosti:
-Atunci omoara-ma… termina-ti treaba… de ce nu o faci? Ce te retine? Ai nevoie de mine doar pentru a dezlega misterul din acel jurnal nenorocit. De mine nu iti pasa deloc! De sentimentele mele, pentru tine nu sunt decat o marioneta pe care o manuiesti cum vrei, nu-i asa? Raspunde-mi firar sa fie, nu-i asa?
-Ai dreptate! Nu esti decat o marioneta. Si, ce te face sa crezi ca vreau sa te omor? Nu te pot omora, ai de dezlegat un mister, dar nu iti fa griji, cu timpul o sa iti indeplinesc si aceasta dorinta… Rosti baiatul, facandu-se nevazut. Parca de nicaieri, vocea sa limpede suna inca odata:
-Vei gasi noua ghicitoare in jurnal. Grabestete… nu mai ai mult timp la dispozitie ca sa o dezlegi.
-Indurerata de vorbele baiatului, ce ii strapunsesera inima precum un cutit, singura dorinta a fetei acum era moartea. Acum, in inima ei zdrobita, singurele sentimente prezente erau ura, disperarea si dispretul. Il ura pe baiat pentru ceea ce-i facuse si se dispretuia pe ea pentru ca l-a lasat sa o sarute. Disperarea din sufletul sau pe jumatate mort acum, era nemarginita, acaparand incetul cu incetul fiecare particica a finite sale…
BroscoFobie`Verde: Nu, nu m-am suparat. Imi place sa fiu corectata ;) . Sper sa iti placa nextu.
Capitolul 6: Noaptea din cimitir
Privind mirata, in gol, fata se aseza pe podea in pozitie de yoga, meditand.
“L-am sarutat! Chiar l-am sarutat!â€
Un sentiment de bucurie si placere isi facea acum aparitia in inima ei confuza, care batea un ritm alert. In mintea ei insa, ce conta cel mai mult era ghicitoarea care trebuia dezlegata in urmatoarele trei zile. Lua jurnalul din geanta si incepu a citi cu voce tare paragrafe in speranta ca va mai gasi ceva.
“Cei ce zboara fara sa zboareâ€â€¦ ei bine… am stabilit ca sunt fantome… “au ascuns un secret in pasarea ce noaptea-si strange puii iar ziua-i risipesteâ€â€¦ hmm… nu cred ca e vorba despre o pasare ci despre un loc in care e ascuns secretul, dar oare ce loc? Poate fi vorba despre o institutie cum ar fi o scoala, din care vin si pleaca elevi, sau o casa, o casa ca aceasta… Dintr-o data fata se opri, facand ochii mari, rostind:
-O doamne! Acum am inteles! Secretul e ascuns aici, in aceasta casa. Mai trebuie doar sa-l descopar. Doamne cum de nu mi-am dat seama pana acum. “Secretul care mistuie aceste locuri†… cu siguranta este vorba de aceasta casa. Desigur! Totul se leaga acum.
Bucuroasa ca a deslusit ghicitoarea, Norina pasi catre fereastra, pentru a admira frumusetile gradinii. Nici nu apuca sa faca doi pasi, cand o sperietura zdravana ii trecu prin tot corpul, facandu-o sa se opreasca. Fereastra cu pricina fusese trantita la perete de un vant puternic si neobisnuit, venit de nicaieri. In oglinda din dreapta sa se afla acum Yura. Dar, nu mai era acelasi Yura pe care il cunoscuse. Imbracamintea sa groteasca si parul sau rebel ii dadeau un aer aparte. Privirea lui goala si inghetata, lipsita de orice sentimente, o cerceta acum pe fata.
-In sfarsit ai inteles! Vino cu mine. Spunand acestea, o apuca de mana si se pierdu cu ea intr-un abis al umbrelor parca. Raceala din chipul ingerului si stransoarea in care era tinuta, o facura pe Norina sa lesine. Cand se trezi,se vazu intinsa pe una din cripte, legata la maini si la picioare, in acelasi cimitir in care fusese acum doua zile sa lase flori. Groaza incepu a-i invada mintea si corpul incepu sa-i tremure. Brusc isi aduse aminte de Yura si de raceala cu care o tratase aducandu-o aici. Un sentiment de disperare, legat de faptul ca Yura ar putea fi implicat, o facea pe fata sa-si piarda mintile incetul cu incetul.
-Deci in sfarsit te-ai trezit. Rosti Yura, cu aceiasi raceala de mai devreme, aparand la capataiul ei.
-Ce vrei de la mine? Ce o sa imi faci? Exclama Norina incruntandu-se si privindu-l fix pe cel din fata sa.
-Pui prea multe intrebari. Veni raspunsul din partea baiatului care privea in gol acum zarea.
Doua lacrimi facute parca din cristal, se prelinsera pe obrajii fetei.
-Nu imi pasa ce imi face. Nu imi pasa firar al dracu sa fie! Tipa Norina inchizand ochii din care curgeau acum siroaie de lacrimi.
Cuvintele ei ii taiara baiatului respiratia. Disparu de la capataiul ei si se aseza peste ea soptindu-i:
-Calmeaza-te pisicuto… nu iti voi face nimic rau, ai dezlegat ghicitoarea, sunt aici sa iti dau una noua!
-De ce aici si nu acasa? De ce te porti asa cu mine? Credeam ca ma placi… ca intre noi a fost si va fi mereu ceva…
-Credeai prost draga mea! Am facut-o doar ca sa lasi garda jos… ti-am spus si in camera, ce s-a intamplat intre noi a fost doar o greaseala.
La cuvintele lui, fata impietri. Nu putea sa creada ca a lasat garda jos, nu putea sa creada ca aproape s-a daruit lui. Cu putina forta ramasa in inima ei zdrobita, aceasta rosti:
-Atunci omoara-ma… termina-ti treaba… de ce nu o faci? Ce te retine? Ai nevoie de mine doar pentru a dezlega misterul din acel jurnal nenorocit. De mine nu iti pasa deloc! De sentimentele mele, pentru tine nu sunt decat o marioneta pe care o manuiesti cum vrei, nu-i asa? Raspunde-mi firar sa fie, nu-i asa?
-Ai dreptate! Nu esti decat o marioneta. Si, ce te face sa crezi ca vreau sa te omor? Nu te pot omora, ai de dezlegat un mister, dar nu iti fa griji, cu timpul o sa iti indeplinesc si aceasta dorinta… Rosti baiatul, facandu-se nevazut. Parca de nicaieri, vocea sa limpede suna inca odata:
-Vei gasi noua ghicitoare in jurnal. Grabestete… nu mai ai mult timp la dispozitie ca sa o dezlegi.
-Indurerata de vorbele baiatului, ce ii strapunsesera inima precum un cutit, singura dorinta a fetei acum era moartea. Acum, in inima ei zdrobita, singurele sentimente prezente erau ura, disperarea si dispretul. Il ura pe baiat pentru ceea ce-i facuse si se dispretuia pe ea pentru ca l-a lasat sa o sarute. Disperarea din sufletul sau pe jumatate mort acum, era nemarginita, acaparand incetul cu incetul fiecare particica a finite sale…