Plastic vs Copie.Realitate, pura fictiune sau previziuni?

[Fifilina]

Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

PLASTIC

O Clone :

Ma indrept alene, cu gandurile mele in spate, catre usa mare din fag a biroului meu.Desi sunt mai dezordonat de fel,incaperea asta plina de hartoage era chiar ordonata.Ma straduiam cat de cat sa o tin curata,pentru ca nu ar da bine, daca cineva atat de important ca mine in lumea buna ar fi dezordonat.Se spune ca daca este ordine la birou asa este si in viata.Dar ceva,recent,chiar foate recent,a distrus acea ordine din viata mea.Sunt putin mai fericit decat cea mai trista persoana din lumea.Fotografia pusa in rama,asezata intr-un coltisor al biroului dintr-un lem pretios si lucios, tine vie amintirea ei pentru mine.O rozalie de 20 de ani,cea mai frumoasa femeie care a existat in viata mea.Inca imi aduc aminte anii de liceu si momentele cand ne certam.Certam,cred ca e prea mult spus,m-ai potrivit cred ca ar fi cuvantul “tachinam”.Desi a murit in urma unui accident de masina,ea este inca langa mine..In inima mea.Era o prezenta placuta,desi era suparata nu suporta ca cel de langa ea sa planga.Iubea animalele si copii.Visul ei era sa ajunga o mare doctora.Dar cineva I l-a spulberat atunci cand a apsat putin mai mult decat trebuia pe acceleratie.A izbit-o din plin aruncand-o la 20 de metri de locul faptei.A distrus tot ce era faptura aceea,frumusetea si gingasia ei au disparut odata cu ultima suflare a ei.A decedat pe loc,la nici un minut dupa impact.Nimeni si nimic nu o mai putea salva.A fost singura persoana la care am tinut mai mult decat trebuia,asta nimeni nu o v-a schimba.Am ramas timp de cateva momente cu gandul la ea,la corpul ei perfect si parul lung,de culoare roz,ca al florilor de cires.Ma gandeam ca ar trebuii sa ii duc din nou un buchet de trandafiri albi,florile preferate ale Sakurei.Nu era zi in care sa nu ii schimb florile din vaza de la cimintir.Un zgomot puternic ma aduce cu picioarele in lumea reala amintindu-mi ca mai am si altceva de clonat.
-Domnule Uchiha?
-Da,Ai?S-a intamplat ceva?
-Domnul Madara a trimis AND-ul sotiei mai devreme,intreband daca se poate sa o clonam mai devreme.
-Cred ca am putea face si asta.Pregateste toate procedurile.Cheamai pe Saiury si Shintaro.
-Da,domnule.
Ma deplasez catre centrul de clonare imbracand costumul special impotriva radiatiilor.Ani la rand am studiiat ideea posibilei clonari.Am adunat o echipa de oameni interesati si am inceput testele.La inceput a fost doar un capriciu,dar acum totul s-a transformat in realitate.Religia este de parere ca clona este egala cu Plasticul.Nu are pic de umanitate sau suflet,nici macar fiinta nu este.Pana de curand credeam contrarul acestei afirmatii,dar disparitia Sakurei de pe aceasta lume ma face sa cred din ce in ce mai mult in ceea ce spune religia.Ma bate gandul sa ma las de clonari,dar ceva imi spune ca ar trebui sa continui.Inca sunt indecis in ceea ce priveste aceasta decizie.Pana la urma nu mi-a ramas nimic pe lumea asta decat slujba.Desi sunt cel mai cunoscut om de afaceri,am multi prieteni si multe cunostinte,ma simt ca un martinan pe Pluto.Singur..
-Sasuke,suntem gata,putem incepe sa o clonam,amintirile ei au fost aduse pentru a fi descarcate.
-Kaname,ce crezi despre clonare?
-Cred ca este o stiinta avansata,care ar trebuii sa avanseze in continoare.E ceva ce poate sa readuca ceva la viata.Chiar daca nu este ceva original..
-Multumesc,aveam nevoie de asta.
-Intotdeauna.
Priveam ceva ce credeam ca este imposibil.Dar defapt este ceva mult mai usor decat mi-am inchipui vreodata.O vedeam pe Orihime inviind.Desi stiam ca nu este ea,arata exat ca ea.O clona,nimic mai mult.De multe ori m-am gandit ca as putea sa o clnez pe Sakura,dar era posibil sa imi para rau dupa.Ceva nesigur..
-Sasuke,prima parte a procedurii a luat sfarsit,ii descarcam amintirile?
-Da,descarcatiile,monologul il fac eu,ca intotdeauna.
-Asa sa fie!
Monitorul PC-ului ne atentiona ca procedura a luat sfarsit.Orihime a fost clonata.Usile incubatorului se deschideau cu incetinitorul.Nu stiam de ce,dar acum mi se parea ceva ce ducea la infinit.O privesc cu o oarecare mirare,si ii ordon kui Kaname sa ii aduca hainele pregatite de Madara.La fel ca si Sakura,Orihime disparuse intr-un accident acum mult timp.Madara a stat timp de sase luni pe ganduri,pana cand nu a mai rezistat si a venit la mine.Fiind din familie am grabit procedurile,mai ales ca inteleg prin ce trece.Doar suntem in aceeasi situatie.
-Tu esti clona cu numarul 12495,numele dat iti este Orihime.Nu esti reala ci doar o copie ce inlocuieste originalul disparut.Amintirile tale..Ei bine nu sunt ale tale..Ci sunt ale persoanei pe care o inlocuiesti de acum in colo.Ai inteles?
Clona se uita cu srprindere la mine,cu o oarecare tristete,dar intr-un final facu un semn din cap cum ca intelege ce ii zic.Saiury o ia si o duce acasa la Madara.Cred ca acesta va fi foare fericit.
Ma intorc catre birou,pentru a-mi cauta cheile de la masina.Imi iau sacoul pe mine si ma indrept catre lift.Apas butonul pe care scria P de la Parcare si astet in timp ce liftul coboara incet.
Apas pe un butonul masina descuindu-se.Ma urc la volan,turez motorul de cateva ori si pornesc.Eram madrul sofer al unui Hummer.Ies din parcare si privesc cu nostalgie firma mea : O Clone.Niciodata nu imi imaginam ca o sa ajung aici,dar uite-ma.
Accelerez si ma indrept catre floraria de unde obisnuiam sa iau trandafiri albi.Ajung acolo si sunt asteptat ca intotdeauna cu cele mai frumoase flori,pentru ea.
Ma trezes din amintiri la mormant,stau cateva secunde,pana sa realizez ca trebuie sa las buchetul acolo si sa plec pana nu ma va prinde ploaia.Norii negri se adunau fiorosi,parca gata de o lupta crancena.Ma intreb cum i-o fi ei acolo? Las florile si ma indrept catre masina dar nu inainte de a mai privi odata catre locul unde se va odihni in pace.
Ies din cimitir si ma duc tinta la masina,intru chiar atunci cand picaturile mici de ploaie incep sa se loveasca de parbrizul masinii mele,cu putere.
Ajung acasa intampinat de cina delicioasa a bucatarei mele.Intotdeauna ma surprindea cu ceva nou.In seara asta a pregatise traditionalul ei ramen,mai bun ca niciodata.Termin de mancat si ma retrag in camera mea.Patul rotund,plasat in mijlocul camerei,era imbracat cu o lenjerie de culoare maro,ce se asorta cu restul camerei de culoare maronie, cu tente de roz,decoratiile Sakurei.Orice faceam sau oriunde ma duceam in toata casa asta imensa dadeam de o particica din ea,nimic nu ma bucura mai mult.
Fac un dus revigorant,pentru a-mi calma starea de stres,intotdeauna prezenta dupa o zi de munca obositoare.Ma asez in pat cu gandurile accelerand ca masinile pe autostrada.
Ma gandeam la cum am ajuns sa clonez oameni: Eram odata cu niste prieteni la un film,despre clone.Interesul ne-a fost trezit si am inceput sa facem cautari, teste si sa adunam o echipa.Dupa cativa ani au inceput sa apara primele rezultate.Stiinta a avansat ajutandu-ne si pe noi.Am descoperit ca putem sa extragem memoria persoanei si sa o intruducem in creierul clonei.Cand ne-am perfectionat tehnica clonarii am inceput sa umblam dupa avizele necesare si tot restul hartiilor pentru a ne deschide o firma.Acum in prezent sunt recunoscut in intreaga lume sub numele de Sasuke Uchiha-Zeul lumii noi,poreclit dealtfel de catre unii ziaristi.
Partea cu zeul ma cam zgarie la urechi,dar cine ii poate oprii pe mancatorii astia de scandal sa scrie tot ce le trece prin mintea aia diabolica.Nici macar Dumnezeu.Dupa ceva timp am cunoscut-o pe ea.Am inceput sa ne intalnim din ce in ce mai des pana cand ne-am marturisit unul altuia ca ne iubim.

~~Flashback~~

Stateam pe terasa asteptand-o pe posibila viitoare iubita sa vina de la toaleta.Cine le putea intelge pe femei?Nici macar ele.
In sfarsit o vad ca paseste incet pragul usii venind sfioasa,parCa vrand sa-mi zica ceva.
-Sasuke..Stii..As vrea sa iti spun ceva.
-Te ascult?
-Te iubesc!
Raman socat la auzul acelor cuvinte,pe care vroiam sa le rostesc eu,dar se pare ca mica domnisoara indrazneata mi-o luase inainte.
O lacrima isi lua avantul in josul chipului ei alb,asteptand sa reactionez cumva.Dar vazand ca eu inca nu zic nimic,a luat-o la fuga crezand ca eu nu ii impartasesc sentimentele.
Picioarele mele se indrepata involuntar dupa ea cu pasi ritmici.Reusesc sa o prind de mana si o trag in bratele mele.O cuprin de talie si ii pun degetul pe buze ininte sa apuca sa zica ceva.
Imi trec buzele peste ale ei si incep sa ii caut limba.Inca astept sa imi raspunda la sarut,tot cautandu-i limba pana cand dau de ea.Rup sarutul cu parere de rau si ii soptesc la ureche un sincer “Te Iubesc”.

~~End Flashback~~

Amintirile cu ea sunt cele mai pretioase comori ale vietii mele.Va fi singura persoana la care voi tine cu adevarat.Niciodata nu voi uita tot ce am facut impreuna.Cu chipul ei imprimat in ganduri reusesc sa adorm cu sperantele ca ziua de maine va fi un nou inceput al unui noi viitor.


Salut!Sunt noua,sa zic asa,acesta nu este primul meu fic,dar vreau multe,multe comentarii[/font]!As vrea sa vad care este parerea voastra,mai ales despre idee!