23-11-2009, 01:42 PM
Ma bucur mult ca iti place zoozy. Scuze pentru inatarziere dar am avut de studiat si nu apucasem sa- l corectez... sper ca va va placea. Lectura placuta:
Cap. 5 O calatorie prin zapada
¨ Oh, nu..... speram ca nu se va intampla asta, de ce? Ah, Yuuki, ar fi trebuit sa ai mai multa grija de ea.... ah, ce proasta sunt. Da Doamne sa nu- si aminteasca nimica... te rog, asta e singura mea rugaminte... te rog¨
Dl. Hiro privi putin gatul ¨ fetitei¨ lui cu o singura intrebare in minte¨de ce nu are nici macar o zgarietura?¨. Acesta isi indrepta privirea spre Yuuki avand o privire dand de inteles ce urma sa intrebe. Bruneta isi dadu seama ca o privea, ridica ochii caprui, iesiti din orbita, incerca sa se calmeze, il privi pe barbat. Spuse ca Aime si- a dat cu pensula pe bandaj pentru a parea ca s- a lovit rau. Spre norocul ei Dl. Hiro o crezu, in mintea ei ii multumea lui Dumnezeu ca a dat- o cu imaginatie asa de mare. Inchise ochii incepand sa se gandeasca la ce ar trebui sa faca acum, insa gandurile ei fura intrerupte rapid de catre doctori, spunandu- le sa o lase pe Aime in pace timp de cateva ore, iar cand se trezeste sa iasa sa i- a o gura de aer proaspat. Yuuki si dl. Hiro se privira unu pe altul intrebatori, ¨ De ce sa iasa afara cand a avut febra? Oare nu ar trebui sa ramana in casa?¨. Doctorul mai batran isi dadu seama la ce se gandeau, le raspunse ca aerul curat face intotdeauna bine cand esti racit, mai ales daca esti bine imbracat.
Cei doi doctori plecara, lasandu- I pe cei doi linistiti stiind ca satena se va face bine. Bruneta pleca spre bucatarie, luand o cana, isi puse putin ceai in aceasta, adaugand doua lingurite de zahar, il intreba pe dl. Hiro daca nu cumva vrea si el, acesta dadu din cap ca da. Bruneta puse cele doua cani de ceai pe masa si se aseza pe un scaun de culoare maro. Privi ceasul ¨Abia ora 11¨. Linistea ce cuprinse acum bucataria era parca mormantala, fiecare fiind in gandurile lui, departe de lumea reala, gandindu- se fiecare la problemele lui. Tatal satenei rupse tacerea incepand sa o intrebe pe Yuuki cum le merge la scoala, ce a mai facut Aime, daca s- a simtit bine in ultimul timp. Bruneta desi nu prea avea chef de vorba, zambea povestind ca Aime se descurca grozav la scoala si nu era deloc trista, desi cateodata simtea dorul tatalui ei. Continuara sa vorbeasca fara sa isi dea seama ca orele treceau foarte repede. Tatal lui Aime ii dadu o veste cam trista pentru Aime, dar nu asa de trista pentru Yuuki, intr- un fel chiar ii convenea. Tatal lui Aime urma sa plece pentru o saptamana sau poate chiar mai mult, in Franta, pentru o mare afacere. Yuuki zambi inveselind un pic fata barbatului, raspunse ca i- ar face mare placere:
- Asadar.... iarasi vei pleca? Cei doi isi indreptara privirea spre fata ce statea in prag privindu- si tatal trista, dandu- si la o parte din ochi parul ei putin ciufulit. Bruneta sari dupa scaun bucuroasa, imbratisand- o pe Aime. Tatal acesteia o privi bucuros dar si trist in acelasi timp. Yuuki o aseza pe Aime pe scaun:
- Imi pare rau draga dar... trebuie... Yuuki iti va tine companie cat eu voi fi plecat... dar mai e o saptamana pana atunci.
- Inteleg. Spuse Aime lasand capul jos. Bruneta incepu cu un sir de intrebari, daca se simte bine, daca mai are febra, daca poate sa vada clar, etc. Satena abia mai intelegand ceva incepu sa rada spunand ca e bine. Bruneta zambi spunand ca a reusit. Reusise sa o faca sa rada. Aceasta isi aduse aminte de vorbele medicilor, o intreba pe Aime daca nu vrea sa faca o mica plimbare, poate pana la mall, o convinse spunand ca a auzit ca au aparut niste haine super de iarna. Yuuki urca impreuna cu satena scariile urmate de privirile barbatului. Cele doua intrara in camera acesteia, bruneta o ajuta sa se imbrace, cu toate ca aceasta refuza Yuuki era foarte convingatoare. Dupa cateva minute cele doua coborara scarile imbracate destul de gros dar foarte frumos. Aime purta o pereche de blugi inchisi la culoare, cu un pulover rosu , largi la maneci, cu o panglica terminata printr-o funda la mijloc, ce definea foarte bine silueta satenei. Parul tinandu- l prins in doua cozi. Yuuki era imbracata intr- un pulover lung pana la genunchi, mov, cu colanti, in picioare avand niste ghetute negre. Cand tatal lui Aime le vazu ramase un pic pe loc, privindu-le:
- Uau, aratati superb fetelor. Succes la cumparaturi, eu ma voi duce sa dorm, daca aveti nevoie de mine stiti numarul de telefon. Distractie placuta. Fetele chicotira, isi luara la revedere si iesira pe usa luand gecile pe ele. Afara vantul nu batea prea tare, insa norii nici macar nu vroiau sa faca loc soarelui pentru a incalzi acest loc numit ¨Pamant¨. Cele doua pornira in calatoria lor spre mall, acesta nefiind prea departe, doar la vreo 10 km de locul unde statea Aime. Fetele luara metroul pentru a ajunge mai repede. In 20 de minute se aflau deja la destinatie, cele doua sarira in sus de bucurie, incepura sa inspecteze fiecare coltisor al mall- ului, cumparand fel si fel de lucruri, pantaloni, fuste, bluze, pantofii si multe alte lucruri. Cand acestea ajunsera la locul unde puteai cere ca lucrurile pe care le cumperi sa- ti fie aduse acasa, cei care erau la coada au avut de asteptat 15 minute pentru ca cumparaturile fetelor sa fie luate. Fetele iesira din malll epuizate. Yuuki privi ceasul ¨ 17: 45¨ :
- Yuuki... priveste.... ninge.... Spuse Aime intinzand palma. Yuuki isi indrepta privirea spre cer, ramase putin pe ganduri, privi peisajul din fata ei, ramanand socata, zapada se facusa d e vreo 10 centimetri. Se gandea cum s- a putut strange atata zapada in atat de putin timp.
- Dar stiu ca asta e ciudat, nu a mai nins de mult, cred ca de vreo 5 ani... nici nu pot sa- mi aduc aminte.... raspunse bruneta. Insa Aime nici nu o auzise ci incepu sa se invarte pe trotuar printre fulgi puri ce se strangeau pe hainele fetelor. Yuuki se lua la intrecere cu Aime care ajunge prima in parc. Aime invinse. Bruneta era un pic surprinsa de cat de bine se simtea Aime dupa febra pe care a avut- o. Cele doua incepura sa se plimbe prin parcul pustiu, lasand fulgii sa se aseze, formand un covor foarte frumos, magic. Copacii erau acoperiti de nea. Parcul acela era parcul preferat al celor doua fete, nu le venea sa creada ca magia l- a atins, transformandu- l intr- un basm facandu- te sa te intrebi daca este real:
- Sti... Yuuki... eu... cine sunt? Cine sunt eu defapt? Intreba Aime lasand privirea in jos, oprindu- se. Yuuki ridica o spranceana, confuza, ii raspunse ca ea este Aime, prietena, sora ei cea mai buna, frumoasa si inteligenta.
- Nu mai inteleg nimic.... daca sunt doar Aime... de ce... ce... ce vrea cu mine Alexander? Satena ridica capul privind- o pe Yuuki fix. Pentru cateva secunde se facu liniste intre cele doua, Yuuki privind-o pe satena ochii ei tremurand. Zapada se asterna incet pe parul celor doua:
- Alexander? Vrea ceva cu tine? Ce? Ti- a facut vreun rau? Daca da... am sa- l fac felii imediat cel vad.... nu o sa mai apuce sa ...
- Nu poti... nimeni nu poate.... e prea puternic... Striga Aime, Yuuki facu ochii mari privind- o pe Aime confuza sau cel putin parand. Satena cobori vocea; Imi cer iertare, nu ar fi trebuit sa ridic vocea. Dar, vezi.... lucrurile sunt atat de in ceata acum. Nu mai stiu ce sa cred... iar daca iti zic tie vei crede ca am innebunit, si asa crezi ca sunt nebuna, nu- I asa?
- Ce vrei sa zici? Niciodata nu te- am crezut nebuna, bine, poate doar cateodata cand faci lucruri nechibzuite. Si ce vrei sa zici prin faptul ca Alex e prea puternic? E doar un om... eu o sa- l dobor... doar sti ca te- am aparat intotdeauna... acum zi... ti- a facut ceva? Spuse Yuuki privind- o pe satena.
- Este prea puternic... pur si simplu... sti... cateodata imi doream ca magia sa existe, ca viata mea sa fie mai usoara, sa o pot aduce inapoi pe mama, mi- am dorit sa am puteri, sa pot sa- I usurez munca lui tata... asta pana zilele trecute... cand am aflat ca magia exista... nu era doar o minciuna... eu... m- am speriat foarte tare... atat de tare incat mi- am dorit sa nu- mi fi dorit niciodata sa existe magia, imi doream ca totul sa fi fost un vis. Eram atat de speriata, stiu ca cel mai probabil era cel mai bine sa nu- mi fi dorit ca magia sa existe. Sunt speriata pana si acum, cand iti zic asta... Incerc sa- mi fac curaj dar tu sigur nu ma vei crede; Yuuki o privi pe satena, se aproprie de ea, o imbratisa spunandu- I ca acum este cu ea, si nu are de ce sa se teama, si ca orice ar fi poate sa- I spuna, ea o va asculta. Satena se simta mai usurata, o privi pe bruneta in ochi si continua: Eu defapt... nu stiu ce sunt.. dar stiu ce este Alex.... ti- aduci aminte de zgarieturile pe care le- am avut in noaptea aceea? Ploioasa? Erau de la Alex, el este... este... un vampir... Ziua trecuta, cand eram la toaleta, am lesinat, el m- a purtat la un castel ciudat, zicea ca eu stateam cu el in acel castel, acum ceva timp. M- a muscat... apoi nu- mi mai amintesc nimic, ci doar cand m- am trezit si am coborat scarile, cand vorbeati tu si cu tata... in rest nimic... nu pot sa- mi aduc aminte... Ma crezi? Aime avea o privire trista, asteptand un raspuns din partea prietenei ei. Yuuki privi in alta parte cerandu- si scuze, scuze ca nu a fost cu ea in momentul ala sa o ajute, sa nu- I mai fie frica. Aime se bucura nespus ca prietena ei o credea, desi nu o arata prea mult era extrem de fericita.
- Oricum nu ai fi avut ce sa faci... nu esti un vampir nu- I asa? Yuuki incepu sa rada spunand ca nu... ; Faza cea mai rea este ca... daca si eu sunt un vampir? Cand m- am uitat azi in oglinda nu mai aveam muscatura, parca trecuse peste noapte. … Yuuki ii spusese ca ii vindecase ea rana, ca nu avea mare lucru la gat, abia daca avea o zgarietura. Aime o crezuse; Mai tii minte cand ti- am povestit cand a murit mama? De ce nu pot sa- mi aduc aminte ce s- a intamplat? Poate ca asa este mai bine... dar sunt sigura ca atunci a fost un vampir... si vreau sa stiu ce vampir a fost... vreau sa stiu... si asa as putea sa- l omor... Yuuki privi zapada de pe jos:
- Poate ca asa este mai bine.... mai bine sa nu stii ce s- a intamplat... cateodata este mai bine ca lucrurile sa ramana ascunse... Probabil ca sunt atat de infioratoare incat creierul tau a incercat sa uite tot... sa nu- ti mai amintesti... Aime o privi putin intrebatoare pe bruneta, parca starnandu- I un gand, o intrebare, insa nu prea avea curajul sa intrebe. In cele din urma intreba daca ea a fost de fata cand mama ei a murit. Bruneta o privi putin apoi raspunse printr- un simplu nu.
Cele doua privira lacul din fata lor, era un peisaj magic... zapada se asternuse pe iarba din jurul lacului. Un copac ce isi atarna crengile deasupra lacului, se scutura putin de zapada cu ajutorul vantului, stricand oglinda ce o oferea apa. Yuuki se aproprie de Aime punandu- si mana peste umarul acesteia continuand sa priveasca lacul... o lebada, alba ca zapada, isi lua zborul dupa lac:
- Sti... intr- o zi... am sa gasesc vampirul acela... si il voi ucide cu mainile mele...
Cap. 5 O calatorie prin zapada
¨ Oh, nu..... speram ca nu se va intampla asta, de ce? Ah, Yuuki, ar fi trebuit sa ai mai multa grija de ea.... ah, ce proasta sunt. Da Doamne sa nu- si aminteasca nimica... te rog, asta e singura mea rugaminte... te rog¨
Dl. Hiro privi putin gatul ¨ fetitei¨ lui cu o singura intrebare in minte¨de ce nu are nici macar o zgarietura?¨. Acesta isi indrepta privirea spre Yuuki avand o privire dand de inteles ce urma sa intrebe. Bruneta isi dadu seama ca o privea, ridica ochii caprui, iesiti din orbita, incerca sa se calmeze, il privi pe barbat. Spuse ca Aime si- a dat cu pensula pe bandaj pentru a parea ca s- a lovit rau. Spre norocul ei Dl. Hiro o crezu, in mintea ei ii multumea lui Dumnezeu ca a dat- o cu imaginatie asa de mare. Inchise ochii incepand sa se gandeasca la ce ar trebui sa faca acum, insa gandurile ei fura intrerupte rapid de catre doctori, spunandu- le sa o lase pe Aime in pace timp de cateva ore, iar cand se trezeste sa iasa sa i- a o gura de aer proaspat. Yuuki si dl. Hiro se privira unu pe altul intrebatori, ¨ De ce sa iasa afara cand a avut febra? Oare nu ar trebui sa ramana in casa?¨. Doctorul mai batran isi dadu seama la ce se gandeau, le raspunse ca aerul curat face intotdeauna bine cand esti racit, mai ales daca esti bine imbracat.
Cei doi doctori plecara, lasandu- I pe cei doi linistiti stiind ca satena se va face bine. Bruneta pleca spre bucatarie, luand o cana, isi puse putin ceai in aceasta, adaugand doua lingurite de zahar, il intreba pe dl. Hiro daca nu cumva vrea si el, acesta dadu din cap ca da. Bruneta puse cele doua cani de ceai pe masa si se aseza pe un scaun de culoare maro. Privi ceasul ¨Abia ora 11¨. Linistea ce cuprinse acum bucataria era parca mormantala, fiecare fiind in gandurile lui, departe de lumea reala, gandindu- se fiecare la problemele lui. Tatal satenei rupse tacerea incepand sa o intrebe pe Yuuki cum le merge la scoala, ce a mai facut Aime, daca s- a simtit bine in ultimul timp. Bruneta desi nu prea avea chef de vorba, zambea povestind ca Aime se descurca grozav la scoala si nu era deloc trista, desi cateodata simtea dorul tatalui ei. Continuara sa vorbeasca fara sa isi dea seama ca orele treceau foarte repede. Tatal lui Aime ii dadu o veste cam trista pentru Aime, dar nu asa de trista pentru Yuuki, intr- un fel chiar ii convenea. Tatal lui Aime urma sa plece pentru o saptamana sau poate chiar mai mult, in Franta, pentru o mare afacere. Yuuki zambi inveselind un pic fata barbatului, raspunse ca i- ar face mare placere:
- Asadar.... iarasi vei pleca? Cei doi isi indreptara privirea spre fata ce statea in prag privindu- si tatal trista, dandu- si la o parte din ochi parul ei putin ciufulit. Bruneta sari dupa scaun bucuroasa, imbratisand- o pe Aime. Tatal acesteia o privi bucuros dar si trist in acelasi timp. Yuuki o aseza pe Aime pe scaun:
- Imi pare rau draga dar... trebuie... Yuuki iti va tine companie cat eu voi fi plecat... dar mai e o saptamana pana atunci.
- Inteleg. Spuse Aime lasand capul jos. Bruneta incepu cu un sir de intrebari, daca se simte bine, daca mai are febra, daca poate sa vada clar, etc. Satena abia mai intelegand ceva incepu sa rada spunand ca e bine. Bruneta zambi spunand ca a reusit. Reusise sa o faca sa rada. Aceasta isi aduse aminte de vorbele medicilor, o intreba pe Aime daca nu vrea sa faca o mica plimbare, poate pana la mall, o convinse spunand ca a auzit ca au aparut niste haine super de iarna. Yuuki urca impreuna cu satena scariile urmate de privirile barbatului. Cele doua intrara in camera acesteia, bruneta o ajuta sa se imbrace, cu toate ca aceasta refuza Yuuki era foarte convingatoare. Dupa cateva minute cele doua coborara scarile imbracate destul de gros dar foarte frumos. Aime purta o pereche de blugi inchisi la culoare, cu un pulover rosu , largi la maneci, cu o panglica terminata printr-o funda la mijloc, ce definea foarte bine silueta satenei. Parul tinandu- l prins in doua cozi. Yuuki era imbracata intr- un pulover lung pana la genunchi, mov, cu colanti, in picioare avand niste ghetute negre. Cand tatal lui Aime le vazu ramase un pic pe loc, privindu-le:
- Uau, aratati superb fetelor. Succes la cumparaturi, eu ma voi duce sa dorm, daca aveti nevoie de mine stiti numarul de telefon. Distractie placuta. Fetele chicotira, isi luara la revedere si iesira pe usa luand gecile pe ele. Afara vantul nu batea prea tare, insa norii nici macar nu vroiau sa faca loc soarelui pentru a incalzi acest loc numit ¨Pamant¨. Cele doua pornira in calatoria lor spre mall, acesta nefiind prea departe, doar la vreo 10 km de locul unde statea Aime. Fetele luara metroul pentru a ajunge mai repede. In 20 de minute se aflau deja la destinatie, cele doua sarira in sus de bucurie, incepura sa inspecteze fiecare coltisor al mall- ului, cumparand fel si fel de lucruri, pantaloni, fuste, bluze, pantofii si multe alte lucruri. Cand acestea ajunsera la locul unde puteai cere ca lucrurile pe care le cumperi sa- ti fie aduse acasa, cei care erau la coada au avut de asteptat 15 minute pentru ca cumparaturile fetelor sa fie luate. Fetele iesira din malll epuizate. Yuuki privi ceasul ¨ 17: 45¨ :
- Yuuki... priveste.... ninge.... Spuse Aime intinzand palma. Yuuki isi indrepta privirea spre cer, ramase putin pe ganduri, privi peisajul din fata ei, ramanand socata, zapada se facusa d e vreo 10 centimetri. Se gandea cum s- a putut strange atata zapada in atat de putin timp.
- Dar stiu ca asta e ciudat, nu a mai nins de mult, cred ca de vreo 5 ani... nici nu pot sa- mi aduc aminte.... raspunse bruneta. Insa Aime nici nu o auzise ci incepu sa se invarte pe trotuar printre fulgi puri ce se strangeau pe hainele fetelor. Yuuki se lua la intrecere cu Aime care ajunge prima in parc. Aime invinse. Bruneta era un pic surprinsa de cat de bine se simtea Aime dupa febra pe care a avut- o. Cele doua incepura sa se plimbe prin parcul pustiu, lasand fulgii sa se aseze, formand un covor foarte frumos, magic. Copacii erau acoperiti de nea. Parcul acela era parcul preferat al celor doua fete, nu le venea sa creada ca magia l- a atins, transformandu- l intr- un basm facandu- te sa te intrebi daca este real:
- Sti... Yuuki... eu... cine sunt? Cine sunt eu defapt? Intreba Aime lasand privirea in jos, oprindu- se. Yuuki ridica o spranceana, confuza, ii raspunse ca ea este Aime, prietena, sora ei cea mai buna, frumoasa si inteligenta.
- Nu mai inteleg nimic.... daca sunt doar Aime... de ce... ce... ce vrea cu mine Alexander? Satena ridica capul privind- o pe Yuuki fix. Pentru cateva secunde se facu liniste intre cele doua, Yuuki privind-o pe satena ochii ei tremurand. Zapada se asterna incet pe parul celor doua:
- Alexander? Vrea ceva cu tine? Ce? Ti- a facut vreun rau? Daca da... am sa- l fac felii imediat cel vad.... nu o sa mai apuce sa ...
- Nu poti... nimeni nu poate.... e prea puternic... Striga Aime, Yuuki facu ochii mari privind- o pe Aime confuza sau cel putin parand. Satena cobori vocea; Imi cer iertare, nu ar fi trebuit sa ridic vocea. Dar, vezi.... lucrurile sunt atat de in ceata acum. Nu mai stiu ce sa cred... iar daca iti zic tie vei crede ca am innebunit, si asa crezi ca sunt nebuna, nu- I asa?
- Ce vrei sa zici? Niciodata nu te- am crezut nebuna, bine, poate doar cateodata cand faci lucruri nechibzuite. Si ce vrei sa zici prin faptul ca Alex e prea puternic? E doar un om... eu o sa- l dobor... doar sti ca te- am aparat intotdeauna... acum zi... ti- a facut ceva? Spuse Yuuki privind- o pe satena.
- Este prea puternic... pur si simplu... sti... cateodata imi doream ca magia sa existe, ca viata mea sa fie mai usoara, sa o pot aduce inapoi pe mama, mi- am dorit sa am puteri, sa pot sa- I usurez munca lui tata... asta pana zilele trecute... cand am aflat ca magia exista... nu era doar o minciuna... eu... m- am speriat foarte tare... atat de tare incat mi- am dorit sa nu- mi fi dorit niciodata sa existe magia, imi doream ca totul sa fi fost un vis. Eram atat de speriata, stiu ca cel mai probabil era cel mai bine sa nu- mi fi dorit ca magia sa existe. Sunt speriata pana si acum, cand iti zic asta... Incerc sa- mi fac curaj dar tu sigur nu ma vei crede; Yuuki o privi pe satena, se aproprie de ea, o imbratisa spunandu- I ca acum este cu ea, si nu are de ce sa se teama, si ca orice ar fi poate sa- I spuna, ea o va asculta. Satena se simta mai usurata, o privi pe bruneta in ochi si continua: Eu defapt... nu stiu ce sunt.. dar stiu ce este Alex.... ti- aduci aminte de zgarieturile pe care le- am avut in noaptea aceea? Ploioasa? Erau de la Alex, el este... este... un vampir... Ziua trecuta, cand eram la toaleta, am lesinat, el m- a purtat la un castel ciudat, zicea ca eu stateam cu el in acel castel, acum ceva timp. M- a muscat... apoi nu- mi mai amintesc nimic, ci doar cand m- am trezit si am coborat scarile, cand vorbeati tu si cu tata... in rest nimic... nu pot sa- mi aduc aminte... Ma crezi? Aime avea o privire trista, asteptand un raspuns din partea prietenei ei. Yuuki privi in alta parte cerandu- si scuze, scuze ca nu a fost cu ea in momentul ala sa o ajute, sa nu- I mai fie frica. Aime se bucura nespus ca prietena ei o credea, desi nu o arata prea mult era extrem de fericita.
- Oricum nu ai fi avut ce sa faci... nu esti un vampir nu- I asa? Yuuki incepu sa rada spunand ca nu... ; Faza cea mai rea este ca... daca si eu sunt un vampir? Cand m- am uitat azi in oglinda nu mai aveam muscatura, parca trecuse peste noapte. … Yuuki ii spusese ca ii vindecase ea rana, ca nu avea mare lucru la gat, abia daca avea o zgarietura. Aime o crezuse; Mai tii minte cand ti- am povestit cand a murit mama? De ce nu pot sa- mi aduc aminte ce s- a intamplat? Poate ca asa este mai bine... dar sunt sigura ca atunci a fost un vampir... si vreau sa stiu ce vampir a fost... vreau sa stiu... si asa as putea sa- l omor... Yuuki privi zapada de pe jos:
- Poate ca asa este mai bine.... mai bine sa nu stii ce s- a intamplat... cateodata este mai bine ca lucrurile sa ramana ascunse... Probabil ca sunt atat de infioratoare incat creierul tau a incercat sa uite tot... sa nu- ti mai amintesti... Aime o privi putin intrebatoare pe bruneta, parca starnandu- I un gand, o intrebare, insa nu prea avea curajul sa intrebe. In cele din urma intreba daca ea a fost de fata cand mama ei a murit. Bruneta o privi putin apoi raspunse printr- un simplu nu.
Cele doua privira lacul din fata lor, era un peisaj magic... zapada se asternuse pe iarba din jurul lacului. Un copac ce isi atarna crengile deasupra lacului, se scutura putin de zapada cu ajutorul vantului, stricand oglinda ce o oferea apa. Yuuki se aproprie de Aime punandu- si mana peste umarul acesteia continuand sa priveasca lacul... o lebada, alba ca zapada, isi lua zborul dupa lac:
- Sti... intr- o zi... am sa gasesc vampirul acela... si il voi ucide cu mainile mele...
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=24539 O dorinta....oare se poate indeplini? ( one-shot)
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=22963 Te iubesc, te doresc, doar incerc sa te amagesc!
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13236 - vampiri? atunci ai venit la locul cu crini
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=22963 Te iubesc, te doresc, doar incerc sa te amagesc!
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13236 - vampiri? atunci ai venit la locul cu crini