14-11-2009, 02:11 AM
Îmi iertaţi IAR extraordinara şi lunga durată în care nu am mai scris ... Am fost ocupată şi fără idei, îmi pare rău . Îmi cer scuze faţă de Myuu, faţă de toţi cititorii şi faţă de Kaname [ thanks Myuu, thanks Kaname =]] dacă nu eraţi probabil nici acum nu scriam capitolul. ]
În orice caz, mulţumim nolazy de comentariu D: sper să îţi placă şi acest capitol.
Lectură plăcută!
[center]Capitolul 15.[/center]
Rece. Simţeam ceva cu mult prea rece sub spatele meu. Dar mai grav, nu era nimeni lângă mine...
- Hei tu, roşcatule. Trezeşte-te odată, că aici nu e hotel, păpuşă.
Am deschis ochii şi am lăsat un căscat zgomotos să înghită încăperea. Am sărit din patul meu , realizând de ce îmi era aşa frig. Eram într-o celulă de închisoare, la dracu. Încă eram acolo. Mă consola faptul că Shiro scăpase. Măcar atât, am privit gardianul care mă trezise. Mă culcasem de vreo două ori cu el când fusesem data trecută la pârnaie, nu ştiam cum de fusese transferat aici? Când ne întâlnisem data trecută era în altă parte.
În fine, era un tip bine făcut, cu părul brunet, ochi inexpresivi. Chiar nu mă atrăgea nimic la el. Nu avea nimic inocent, nimic care să mă facă să salivez şi cu care să am vise erotice. Mi s-a deschis celula şi am ieşit în curtea închisorii, că doar aşa mi se ordonase. M-a sorbit din priviri. „ Plimbă ursu’ fraiere, îs luat †aş fi vrut să îi strig în faţă, dar îmi era prea somn pentru asta. Am uitat să menţionez că ritualul de dimineaţă mi l-am făcut cu viteza super sonică; cam aşa mergea treaba la răcoare.
Când am păşit acolo, am putut zări cât de multă lumină era. . . Da, aproape deloc. Cerul era întunecat, însă nu ploua, şi pereţii mult prea înalţi făceau atmosfera să pară chiar mai rece decât era. Dar mă obişnuisem cu peisajul superb de aici. Îi mai trebuia nişte flori, ofilite şi era tot tacâmul.
- Ia uite cine e aici. Vai, vai. Dacă nu e fostul nostru amic, Niiro Kataki. Salutare , „ păpuşă †.
S-a adresat agresiv unul dintre deţinuţi. Cu greu am realizat că vorbea cu mine . A trebuit să mă uit mult la el pentru a-mi da seama cine e, efort, frate, la cât de obosit eram. Oricum nu am reuşit, aşa că a continuat să vorbească cu mine. Avea părul şaten şi un zâmbet galben ca o lămâie, oricum faţa lui era la fel de acră. Diferenţa dintre cei doi era că mie îmi plăceau lămâile. Am lăsat detaliile prosteşti de-o parte şi am putut vedea ochii lui şterşi, nu ştiu ce culoare au fost odată dar acum erau un fel de gri, ceva ce nu puteam distinge – erau „ naşpa †.
- Ce dracu te uiţi aşa la mine ?
M-am uitat la el, adresându-i din privire întrebarea : „ Cu mine vorbeÅŸti? â€
- Cu tine, javră. Cu cine altcineva?
Am râs sarcastic şi m-am apropiat de el. L-am luat de gulerul uniformei şi l-am ridicat în aer. Deşi aveam aceaşi înălţime şi cam aceaşi construcţie fizică, poate el fiind mai bine făcut decât mine, mi-a fost uşor să îl menţin în aer pentru ceva timp. L-am aruncat pe pământ după asta , şi i-am adresat.
- Nu sunt javră, căcatule. Măsoară-ţi cuvintele dacă vrei să mai ieşi d-aici.
Gardienii se uitau râzând la mine, fără a intervenii. Adică, dacă şi ei interveneau, atunci chiar se alesese praful de închisoare. Odată ce îl aveam pe Chiştoc aici ( brunetul de mai devreme ) , niciun poliţist nu se lua de mine. Atunci mi-a picat fisa, era mâna lui Anne . Genială fata, mă bucuram că apăruse în peisaj. Deşi, la dracu’, sper să nu îi facă prea multe avansuri lui Shiro şi să uite de mine. Mda, ştiam în sinea mea că nu avea să facă asta. Dar era amuzant să devin gelos pe ea. Defapt, pe oricine, atâta vreme cât era vorba de blondul meu delicios. Şi iar mi s-a dus gândul la el şi la clipele când ne sărutam şi făceam...Făceam şi alte lucruri. Inconştient mi-am lins buzele. Am realizat atunci că alţi trei deţinuţi se uitau la mine, unul scoţând un cuţit şi atacându-mă. Altul ajutându-l pe tipul pe care îl aruncasem pe jos să se ridice. Am mers spre cel care purta un batic oribil în carouri ( chiar şi eu aveam un simţ al modei mai dezvoltat ), cel care ţinea acel cuţit şi i l-am zmuls din mână, aruncându-i doi pumni în faţă, un picior în stomac şi trântindu-l pe jos. Am fost iar atacat de ceilalţi doi. Unul a încercat să mă prindă pentru ca celălalt să mă lovească. Prea învechit planul. Mi-am mişcat trupul rapid aruncându-i celui ce mă ataca două picioare în gură, scoţându-i un dinte. A început să îi curgă sânge după care m-am întors la celălalt, i-am trântit şi lui câţiva pumni şi am terminat cu ei.
„ Liderul †lor mă privea sarcastic, cu un aer fals de superioritate.
- La fel de enervant ai rămas, Niiro. Mi-a zis pe un fel de ton nostalgic. Am pufnit şi probabil a realizat că nu ştiu cine e . Trebuia să îmi amintesc? De parcă ţineam minte fiecare faţă urâtă pe care o vedeam . La dracu, normal că nu.
A încercat să îmi dea un pumn în faţă, dar i-am prins mâna, răsucindu-i-o la spate.
- Sunt Gresh, prietene. Calm. I-am dat drumul, împingându-l înapoi pe pământ.
- Care Gresh? Nu mă prefăceam, dar chiar nu ştiam cine e. S-a uitat ironic la mine, aproape întrebător. Probabil avea în minte : „ E o glumă, nu? Trebuie să fie o glumă!†. Dar eu chiar nu ştiam cine e. A oftat, înţelegându-mi expresia.
- Tipu’ care te-a tras pe sfoară acu’ 4 ani şi pe care l-ai ars cu ţigara, i-ai tăiat o ureche şi i-ai făcut o cicatrice pe spate. A , da, plus un deget rupt la mâna dreaptă. Ăla mijlociu’, cel mai important.
Atunci am văzut că are anumite părţi ale corpului lipsă. Am început să râd copios aruncându-i o mână pe umăr.
- Aa, Grek, prietene. Aşa, zi, cum o mai duci după ce mi-ai făcut treaba aia urâtă de tot atunci? Tu pentru ce ai intrat?
Zâmbetul meu era comercial, dar măcar găsisem cu ce să îmi ocup timpul , deşi nu şi mintea. Cum aveam să mi-l scot din minte pe blond? Nu cred că exista o soluţie rapidă la aşa ceva. De fapt, nici una pe durată lungă. Trebuia să aştept să mă scoată fie-mea de aici, dar asta putea dura având în vedere că nu o prea „ căutasem †în ultima vreme.
- Păi, după treaba de acu’ 4 ani , m-am apucat de trafic de droguri. Şi-mi mergea bine, dar cineva a vândut un pont altcuiva, şi tot aşa până am apucat în închisoare. Acu 3 luni am intrat, şi cică am vreo 10 ani. S-a dus şi tinereţea mea.
Cred că încercase să facă o glumă. Tipu’ avea 29 de ani dar părea de 35. În fine.
- Lasă omule, că nu ai nevastă sau copii. Sau ai păcălit vreo biată femeie? Am întrebat pe un ton nesigur, prefăcut evident. Ştiam totul despre duşamii mei sau potenţialii duşmani. Avusese o „ soţie †dar a murit într-un accident, după care a avut doar amante şi un copil din flori care avea vreo doi ani acum şi era îngrijit de.. Mă rog, detalii plictisitoare, nici nu ştiu de ce le-am ţinut minte.
- Te cunosc. Probabil ştii mai multe despre viaţa mea decât ştiu eu. Dar tu? Te mai tăvăleşti cu .. Ahem. A încercat să scoată cuvântul, dar ştia că mă enerva aşa că a încetat.
- Nu, m-am însurat. Sunt om la casa mea.
M-a privit uimit ÅŸi eu am chicotit.
- Blond, ochii albaştrii, tinerel, meserie - poliţist. Mă-nţelegi. A captat o expresie speriată, la dracu’, ce era în neregulă în a fi gay? Eu nu înţelegeam, plus că îmi plăcea cuvântul. „Homo†suna prea pervers în conversaţiile normale, cred că mintea mea avea o problemă.
M-a tras de-o-parte ca să îmi spună ceva, secret pe semne.
- Am un milion de dolari afară, 70 % tu, 30 % eu dacă mă scoţi de aici. Vreau să am grijă de copilu’ ăla, jur. Nu mă bag în afacerile tale, semnăm contract, mă angajezi dacă vrei. Orice, da’ tre’ să scap de aici. Şi evadarea merge , îmi fac operaţie estetică. Orice, doar ajută-mă Niiro. Eşti ultima mea scăpare, tre’ să mă ajuţi.
Adoram să mă implore oamenii aşa că l-am lăsat să continue până ce am considerat că e de cuviinţă să îl opresc şi să răspund ( adică atunci când mi-a dat de înţeles că urma să se târască în genunchi şi să mă implore ) .
- Bine, te scot de aici. Dar ştii că eu îmi încasez datoriile cu dobândă. Şi dobânda o ridic cu fiecare zi din viaţa mea, şi moarte înseamnă dobândă triplă. Ştii că am „ moştenitori †.
Am folosit zâmbetul meu cuceritor, pe care întotdeauna îl foloseam în afaceri. Privirea aia care spune : „ Dacă ai ceva împotrivă, o să îţi vezi capul la picioare . †. Şi eu nu glumeam.
A dat din cap serios şi a întins mâna spre mine. Eu nu am făcut asta, am făcut semn din cap şi el a plecat. Încă un sclav pe lista mea, plictisitor. M-am întors spre clădire, dar Chiştoc m-a oprit .
- Am auzit că nu te mai ţii de perversiuni, roşcatule. „ Te-ai însurat †care va să zică? A captat un ton prietenos. Dacă îmi plăcea ceva la băiatul ăsta era că le spunea pe şleau, bune, rele, niciodată nu minţea.
- Da , drăguţă. Ştiu că mă doreşti, dar nu se mai poate. Nu-mi place să înşel.
A râs copios după care mi-a întins un pachet de Å£igări – plin. L-am luat, oricum era plătit bine să aibă „ grijă †de mine cât eram cazat la acest „hotel de 10 steleâ€.
- Nu-ţi face griji, camerele de filmat sunt supravegheate de un prieten, ştiu că nu ai de gând să evadezi. Scumpica de Anne te scoate cât ai clipi din văgăună, e bunicică tipa.
- E lesbi. I-am zis înainte să saliveze şi mai tare. M-a privit serios.
- Pe bune? Păcat. DeÅŸi ar fi interesant să văd ceva cu ea ÅŸi o altă tipă. Hm, presupun că ai în preajma ta doar persoane „ pe invers â€. A început iar să râdă.
- Era o glumă. Am luat o ţigară şi am aprins-o, trăgând câteva fumuri, după care am continuat.
- Ea mă iubeşte doar pe mine oricum. Sunt „ tăticu’ ei †.
- Hm? Nu ştiam că ai o „ fată †aşa mare. Ea e acea „ fetiţă � Deci zvonurile-s adevărate - cum că marele Niiro Kataki face şi fapte bune? Interesant. Nu era sarcastic.
- Cum să nu , dragu’ meu prieten? Sunt un înger şi o bomboană de om, crede-mă! Am intrat în clădire, fără a privi înapoi. Am urmărit ochiii ce veneau din celule, printre gratiile de oţel. Pofteau probabil la ţigara dintre buzele mele. Când am terminat o jumătate din ea, am aruncat-o, călcând-o în picioare. Ura din ochii celor ce se uitau la mine a crescut. Le-am transmis expresia mea demonică cu „ scuzele †pentru gestul nepoliticos, şi am mers la mine în celulă. Câteva ore au trecut ca dracu’, nu mai aveam ce să fac. Apoi Chiştoc a venit cu un pachet de cărţi şi am jucat poker cu mai mulţi amatori. Când m-am plictisit de câştiguri am decis că e timpul să merg la culcare. Odată cu găinile.
Au trecut câteva zile la fel . Monotonie, avându-i pe lângă mine pe poliţistul fidel şi sclavul meu pocit, în fine, de parcă eram în vreun basm sau eu mai ştiu ce. Am fost uşurat să aflu că la o săptămână după atâta stat în închisoare – singur şi cu gândul doar la dulcele şi adoratul meu blond, Anne şi el s-au gândit să îmi facă o vizită. Ştiam că scumpa mea fiică o făcea intenţionat.
Am intrat în camera de „ întâlniri †, am salutat-o politicos pe roşcată, care a ieşit pentru a ne lăsa singuri.
I-am privit ochiii splendizi şi m-am apropiat de el, cuprinzându-i faţa în mâini.
- Iartă-mă iubire. I-am şoptit dulce . I-am văzut lacrimile din ochi şi nu am putut să nu îmi apăs buzele de ale sale. Limba mea a intrat lacomă înăuntrul gurii sale, explorând fiecare colţişor ascuns. Am făcut asta de câteva ori, mâna mea umblând necontrolat prin pantalonii lui.
- Mi-e dor de tine. A şoptit el într-un final, fără să mă privească. M-am uitat la el.
- La dracuţ, nu plânge, puştiule. O să fim iar împreună, jur. Hai , zâmbeşte-mi.
S-a îmbufnat şi eu i-am dat cea mai bună expresie de fericire pe care o aveam. A rânjit, arătându-şi dinţii. L-am sărutat iar, mă bucuram atât de mult că venise. Purta o pereche de blugi albaştrii care îi veneau perfect, scoţându-i în evidenţă al naibii de bine fundul şi un tricou verde.
- Auzi!?
L-am întrebat dintr-odată. Mi-a răspuns printr-un „ – Ce ? †mirat.
- Nu vrei să fii soţia mea?
A roşit dându-mi câţiva pumni în coase şi eu am început să râd.
- Da, da! Şi eu te iubesc, dragă.
În orice caz, mulţumim nolazy de comentariu D: sper să îţi placă şi acest capitol.
Lectură plăcută!
[center]Capitolul 15.[/center]
Rece. Simţeam ceva cu mult prea rece sub spatele meu. Dar mai grav, nu era nimeni lângă mine...
- Hei tu, roşcatule. Trezeşte-te odată, că aici nu e hotel, păpuşă.
Am deschis ochii şi am lăsat un căscat zgomotos să înghită încăperea. Am sărit din patul meu , realizând de ce îmi era aşa frig. Eram într-o celulă de închisoare, la dracu. Încă eram acolo. Mă consola faptul că Shiro scăpase. Măcar atât, am privit gardianul care mă trezise. Mă culcasem de vreo două ori cu el când fusesem data trecută la pârnaie, nu ştiam cum de fusese transferat aici? Când ne întâlnisem data trecută era în altă parte.
În fine, era un tip bine făcut, cu părul brunet, ochi inexpresivi. Chiar nu mă atrăgea nimic la el. Nu avea nimic inocent, nimic care să mă facă să salivez şi cu care să am vise erotice. Mi s-a deschis celula şi am ieşit în curtea închisorii, că doar aşa mi se ordonase. M-a sorbit din priviri. „ Plimbă ursu’ fraiere, îs luat †aş fi vrut să îi strig în faţă, dar îmi era prea somn pentru asta. Am uitat să menţionez că ritualul de dimineaţă mi l-am făcut cu viteza super sonică; cam aşa mergea treaba la răcoare.
Când am păşit acolo, am putut zări cât de multă lumină era. . . Da, aproape deloc. Cerul era întunecat, însă nu ploua, şi pereţii mult prea înalţi făceau atmosfera să pară chiar mai rece decât era. Dar mă obişnuisem cu peisajul superb de aici. Îi mai trebuia nişte flori, ofilite şi era tot tacâmul.
- Ia uite cine e aici. Vai, vai. Dacă nu e fostul nostru amic, Niiro Kataki. Salutare , „ păpuşă †.
S-a adresat agresiv unul dintre deţinuţi. Cu greu am realizat că vorbea cu mine . A trebuit să mă uit mult la el pentru a-mi da seama cine e, efort, frate, la cât de obosit eram. Oricum nu am reuşit, aşa că a continuat să vorbească cu mine. Avea părul şaten şi un zâmbet galben ca o lămâie, oricum faţa lui era la fel de acră. Diferenţa dintre cei doi era că mie îmi plăceau lămâile. Am lăsat detaliile prosteşti de-o parte şi am putut vedea ochii lui şterşi, nu ştiu ce culoare au fost odată dar acum erau un fel de gri, ceva ce nu puteam distinge – erau „ naşpa †.
- Ce dracu te uiţi aşa la mine ?
M-am uitat la el, adresându-i din privire întrebarea : „ Cu mine vorbeÅŸti? â€
- Cu tine, javră. Cu cine altcineva?
Am râs sarcastic şi m-am apropiat de el. L-am luat de gulerul uniformei şi l-am ridicat în aer. Deşi aveam aceaşi înălţime şi cam aceaşi construcţie fizică, poate el fiind mai bine făcut decât mine, mi-a fost uşor să îl menţin în aer pentru ceva timp. L-am aruncat pe pământ după asta , şi i-am adresat.
- Nu sunt javră, căcatule. Măsoară-ţi cuvintele dacă vrei să mai ieşi d-aici.
Gardienii se uitau râzând la mine, fără a intervenii. Adică, dacă şi ei interveneau, atunci chiar se alesese praful de închisoare. Odată ce îl aveam pe Chiştoc aici ( brunetul de mai devreme ) , niciun poliţist nu se lua de mine. Atunci mi-a picat fisa, era mâna lui Anne . Genială fata, mă bucuram că apăruse în peisaj. Deşi, la dracu’, sper să nu îi facă prea multe avansuri lui Shiro şi să uite de mine. Mda, ştiam în sinea mea că nu avea să facă asta. Dar era amuzant să devin gelos pe ea. Defapt, pe oricine, atâta vreme cât era vorba de blondul meu delicios. Şi iar mi s-a dus gândul la el şi la clipele când ne sărutam şi făceam...Făceam şi alte lucruri. Inconştient mi-am lins buzele. Am realizat atunci că alţi trei deţinuţi se uitau la mine, unul scoţând un cuţit şi atacându-mă. Altul ajutându-l pe tipul pe care îl aruncasem pe jos să se ridice. Am mers spre cel care purta un batic oribil în carouri ( chiar şi eu aveam un simţ al modei mai dezvoltat ), cel care ţinea acel cuţit şi i l-am zmuls din mână, aruncându-i doi pumni în faţă, un picior în stomac şi trântindu-l pe jos. Am fost iar atacat de ceilalţi doi. Unul a încercat să mă prindă pentru ca celălalt să mă lovească. Prea învechit planul. Mi-am mişcat trupul rapid aruncându-i celui ce mă ataca două picioare în gură, scoţându-i un dinte. A început să îi curgă sânge după care m-am întors la celălalt, i-am trântit şi lui câţiva pumni şi am terminat cu ei.
„ Liderul †lor mă privea sarcastic, cu un aer fals de superioritate.
- La fel de enervant ai rămas, Niiro. Mi-a zis pe un fel de ton nostalgic. Am pufnit şi probabil a realizat că nu ştiu cine e . Trebuia să îmi amintesc? De parcă ţineam minte fiecare faţă urâtă pe care o vedeam . La dracu, normal că nu.
A încercat să îmi dea un pumn în faţă, dar i-am prins mâna, răsucindu-i-o la spate.
- Sunt Gresh, prietene. Calm. I-am dat drumul, împingându-l înapoi pe pământ.
- Care Gresh? Nu mă prefăceam, dar chiar nu ştiam cine e. S-a uitat ironic la mine, aproape întrebător. Probabil avea în minte : „ E o glumă, nu? Trebuie să fie o glumă!†. Dar eu chiar nu ştiam cine e. A oftat, înţelegându-mi expresia.
- Tipu’ care te-a tras pe sfoară acu’ 4 ani şi pe care l-ai ars cu ţigara, i-ai tăiat o ureche şi i-ai făcut o cicatrice pe spate. A , da, plus un deget rupt la mâna dreaptă. Ăla mijlociu’, cel mai important.
Atunci am văzut că are anumite părţi ale corpului lipsă. Am început să râd copios aruncându-i o mână pe umăr.
- Aa, Grek, prietene. Aşa, zi, cum o mai duci după ce mi-ai făcut treaba aia urâtă de tot atunci? Tu pentru ce ai intrat?
Zâmbetul meu era comercial, dar măcar găsisem cu ce să îmi ocup timpul , deşi nu şi mintea. Cum aveam să mi-l scot din minte pe blond? Nu cred că exista o soluţie rapidă la aşa ceva. De fapt, nici una pe durată lungă. Trebuia să aştept să mă scoată fie-mea de aici, dar asta putea dura având în vedere că nu o prea „ căutasem †în ultima vreme.
- Păi, după treaba de acu’ 4 ani , m-am apucat de trafic de droguri. Şi-mi mergea bine, dar cineva a vândut un pont altcuiva, şi tot aşa până am apucat în închisoare. Acu 3 luni am intrat, şi cică am vreo 10 ani. S-a dus şi tinereţea mea.
Cred că încercase să facă o glumă. Tipu’ avea 29 de ani dar părea de 35. În fine.
- Lasă omule, că nu ai nevastă sau copii. Sau ai păcălit vreo biată femeie? Am întrebat pe un ton nesigur, prefăcut evident. Ştiam totul despre duşamii mei sau potenţialii duşmani. Avusese o „ soţie †dar a murit într-un accident, după care a avut doar amante şi un copil din flori care avea vreo doi ani acum şi era îngrijit de.. Mă rog, detalii plictisitoare, nici nu ştiu de ce le-am ţinut minte.
- Te cunosc. Probabil ştii mai multe despre viaţa mea decât ştiu eu. Dar tu? Te mai tăvăleşti cu .. Ahem. A încercat să scoată cuvântul, dar ştia că mă enerva aşa că a încetat.
- Nu, m-am însurat. Sunt om la casa mea.
M-a privit uimit ÅŸi eu am chicotit.
- Blond, ochii albaştrii, tinerel, meserie - poliţist. Mă-nţelegi. A captat o expresie speriată, la dracu’, ce era în neregulă în a fi gay? Eu nu înţelegeam, plus că îmi plăcea cuvântul. „Homo†suna prea pervers în conversaţiile normale, cred că mintea mea avea o problemă.
M-a tras de-o-parte ca să îmi spună ceva, secret pe semne.
- Am un milion de dolari afară, 70 % tu, 30 % eu dacă mă scoţi de aici. Vreau să am grijă de copilu’ ăla, jur. Nu mă bag în afacerile tale, semnăm contract, mă angajezi dacă vrei. Orice, da’ tre’ să scap de aici. Şi evadarea merge , îmi fac operaţie estetică. Orice, doar ajută-mă Niiro. Eşti ultima mea scăpare, tre’ să mă ajuţi.
Adoram să mă implore oamenii aşa că l-am lăsat să continue până ce am considerat că e de cuviinţă să îl opresc şi să răspund ( adică atunci când mi-a dat de înţeles că urma să se târască în genunchi şi să mă implore ) .
- Bine, te scot de aici. Dar ştii că eu îmi încasez datoriile cu dobândă. Şi dobânda o ridic cu fiecare zi din viaţa mea, şi moarte înseamnă dobândă triplă. Ştii că am „ moştenitori †.
Am folosit zâmbetul meu cuceritor, pe care întotdeauna îl foloseam în afaceri. Privirea aia care spune : „ Dacă ai ceva împotrivă, o să îţi vezi capul la picioare . †. Şi eu nu glumeam.
A dat din cap serios şi a întins mâna spre mine. Eu nu am făcut asta, am făcut semn din cap şi el a plecat. Încă un sclav pe lista mea, plictisitor. M-am întors spre clădire, dar Chiştoc m-a oprit .
- Am auzit că nu te mai ţii de perversiuni, roşcatule. „ Te-ai însurat †care va să zică? A captat un ton prietenos. Dacă îmi plăcea ceva la băiatul ăsta era că le spunea pe şleau, bune, rele, niciodată nu minţea.
- Da , drăguţă. Ştiu că mă doreşti, dar nu se mai poate. Nu-mi place să înşel.
A râs copios după care mi-a întins un pachet de Å£igări – plin. L-am luat, oricum era plătit bine să aibă „ grijă †de mine cât eram cazat la acest „hotel de 10 steleâ€.
- Nu-ţi face griji, camerele de filmat sunt supravegheate de un prieten, ştiu că nu ai de gând să evadezi. Scumpica de Anne te scoate cât ai clipi din văgăună, e bunicică tipa.
- E lesbi. I-am zis înainte să saliveze şi mai tare. M-a privit serios.
- Pe bune? Păcat. DeÅŸi ar fi interesant să văd ceva cu ea ÅŸi o altă tipă. Hm, presupun că ai în preajma ta doar persoane „ pe invers â€. A început iar să râdă.
- Era o glumă. Am luat o ţigară şi am aprins-o, trăgând câteva fumuri, după care am continuat.
- Ea mă iubeşte doar pe mine oricum. Sunt „ tăticu’ ei †.
- Hm? Nu ştiam că ai o „ fată †aşa mare. Ea e acea „ fetiţă � Deci zvonurile-s adevărate - cum că marele Niiro Kataki face şi fapte bune? Interesant. Nu era sarcastic.
- Cum să nu , dragu’ meu prieten? Sunt un înger şi o bomboană de om, crede-mă! Am intrat în clădire, fără a privi înapoi. Am urmărit ochiii ce veneau din celule, printre gratiile de oţel. Pofteau probabil la ţigara dintre buzele mele. Când am terminat o jumătate din ea, am aruncat-o, călcând-o în picioare. Ura din ochii celor ce se uitau la mine a crescut. Le-am transmis expresia mea demonică cu „ scuzele †pentru gestul nepoliticos, şi am mers la mine în celulă. Câteva ore au trecut ca dracu’, nu mai aveam ce să fac. Apoi Chiştoc a venit cu un pachet de cărţi şi am jucat poker cu mai mulţi amatori. Când m-am plictisit de câştiguri am decis că e timpul să merg la culcare. Odată cu găinile.
Au trecut câteva zile la fel . Monotonie, avându-i pe lângă mine pe poliţistul fidel şi sclavul meu pocit, în fine, de parcă eram în vreun basm sau eu mai ştiu ce. Am fost uşurat să aflu că la o săptămână după atâta stat în închisoare – singur şi cu gândul doar la dulcele şi adoratul meu blond, Anne şi el s-au gândit să îmi facă o vizită. Ştiam că scumpa mea fiică o făcea intenţionat.
Am intrat în camera de „ întâlniri †, am salutat-o politicos pe roşcată, care a ieşit pentru a ne lăsa singuri.
I-am privit ochiii splendizi şi m-am apropiat de el, cuprinzându-i faţa în mâini.
- Iartă-mă iubire. I-am şoptit dulce . I-am văzut lacrimile din ochi şi nu am putut să nu îmi apăs buzele de ale sale. Limba mea a intrat lacomă înăuntrul gurii sale, explorând fiecare colţişor ascuns. Am făcut asta de câteva ori, mâna mea umblând necontrolat prin pantalonii lui.
- Mi-e dor de tine. A şoptit el într-un final, fără să mă privească. M-am uitat la el.
- La dracuţ, nu plânge, puştiule. O să fim iar împreună, jur. Hai , zâmbeşte-mi.
S-a îmbufnat şi eu i-am dat cea mai bună expresie de fericire pe care o aveam. A rânjit, arătându-şi dinţii. L-am sărutat iar, mă bucuram atât de mult că venise. Purta o pereche de blugi albaştrii care îi veneau perfect, scoţându-i în evidenţă al naibii de bine fundul şi un tricou verde.
- Auzi!?
L-am întrebat dintr-odată. Mi-a răspuns printr-un „ – Ce ? †mirat.
- Nu vrei să fii soţia mea?
A roşit dându-mi câţiva pumni în coase şi eu am început să râd.
- Da, da! Şi eu te iubesc, dragă.