09-10-2009, 11:47 PM
Scuze de întârziere, am fost prea ocupată şi nu am reuşit să scriu până acum. Vă rog să nu mă omorâţi. I pray for forgiveness :o3 . Sper să vă placă capitolul :o3 .
Lectură plăcută!
_
[center]Capitolul 13 [/center]
Tot ceea ce făcusem până acum era o totală nebunie. Nu făceam decât să fug de justiţie, ceea ce am făcut întotdeauna dacă aş sta bine să mă gândesc, dar de această dată îl trăgeam şi pe el după mine. Nu îmi puteam ascunde sentimentele, nevoile... Dorinţele! Îl vroiam alături de mine, iar când eu îmi doresc ceva, îl obţin. Oricare ar fi preţul.
Stăteam în biroul meu, pe scaunul cu mult prea confortabil pentru a mă simţi bine. Era o zi destul de mizerabilă, nu mă simţisem prea bine şi Shiro mă bătuse la cap cu toată poliţia lui. Uneori aveam nevoie de relaxare, dar ne aflam în această casă doar de două zile. Ar trebui să îi înţeleg sentimentele. Am oftat, după care mi-am pus atenţia asupra persoanei din faţa mea. Am renunţat să mai privesc stiloul de un model unic, şi am vorbit.
- Uite ce e... Ştiu că mai devreme sau mai târziu o să fiu descoperit, dar am o treabă pentru tine. Vezi tu, băiatul ăsta nu trebuie să fie implicat în nimic.
Am scos dintr-un sertar ataşat biroului un dosar şi l-am împins pe masă. Bărbatul din faţa mea a studiat hârtiile pentru câteva minute, întorcând paginile. A dat din cap.
- Ok, am înţeles domnule Kataki. Dar cred că o să vă coste destul de scump, este totuşi un caz foarte delicat.
Am bufnit, nemaiputând să îmi menţin calmul. Am încercat să abţin ţipătul, şi am reuşit să scot nişte vorbe coerente deşi pe un ton foarte ridicat.
- Uite ce e, creier de maimuţă, crezi că mă interesează banii? O să plătesc oricât e nevoie, aşa că nu mă enerva! Tu doar ai grijă să faci ce ţi-am cerut şi restul rezolv eu. Clar?
S-a ridicat de pe scaun, lăsându-şi privirea în jos. A afirmat cu o voce subţire şi a ieşit din încăpere. Degetele mele au început să-mi preseze fruntea. Am ieşit şi eu la rândul meu, holul era gol. Am oftat încercând să îl găsesc pe Shiro cu privirea, poate ieşise până în grădină. Am încercat să îmi calmez starea de spirit, dar îmi părea imposibil. Am ieşit pe uşa din spate, iar acolo stătea şi blondul meu. Am zâmbit, fără să-mi dau prea tare seama de asta şi m-am apropiat de el. L-am sărutat pe gât, mâinile mele înconjurându-i trupul. A tremurat uşor la atingerea mea iar eu i-am căutat buzele. Ne-am contopit într-un sărut sălbatic, aproape inuman. Limba mea şi-a făcut loc , destul de violent, în gura sa. A început să joace un joc negru cu a lui. I-am muşcat buza inferioară până ce am simţit lichidul sărat, mi-am trecut limba peste substanţa roşiatică şi i-am apăsat o mână pe piept. Inima îi bătea cu acceleraţie. I-am căutat ochii. Mă privea ameţit, sau cel puţin aşa puteam vedea eu. L-am privit direct, fără a-mi feri ochii, am simţit că şi el făcea acelaşi lucru. Am continuat să îl pipăi, strecurându-mi mâna pe sub tricoul său.
- Niiro, nu aici. Ne... Ah, ne poate vedea cineva.
S-a uitat în jur, iar eu am oftat. Adevărul era că aveam câţiva angajaţi care făceau anumite lucruri prin casă, dar nu era treaba lor să ne spioneze. Ştiau cu toţii că mie îmi plac bărbaţii. I-am prins faţa între degete, sărutându-l. Când faţa mea se afla la o distanţă mai mare de a lui, astfel încât să îl pot privi, i-am vorbit.
- Iubiţel, calmează-te. OK? Nu mai fi atât de stresat, nu ne vede nimeni. Şi apoi, doar nu îţi este ruşine cu mine. Nu?
I-am aruncat tricoul pe jos iar el a schiţat ceva ce nu am putut înţelege. I-am muşcat sfârcurile, acum ţinându-l şi mai aproape de mine. A gâfâit iar eu am chicotit. Mi-am strecurat o mână în pantalonii săi, masând uşor zona sa intimă. Îşi trecuse braţele în jurul spatelui meu, strângându-mi bluza.
- Dacă vrei s-o dai jos, fă-o puştiule. I-am zis ciupindu-l de fund. Faţa lui era roşie însă nu l-am lăsat să scoată vre-un alt sunet. L-am luat în braţe şi am intrat în casă. Scara părea să aibă cu mult prea multe trepte, însă ţinându-l atât de aproape de mine, simţindu-i respiraţia greoaie şi privindu-i ochii superbi, erau scurte. L-am pus în pat fără prea mare ezitare, închizând uşa. Stătea vulnerabil, uitându-se la mine. M-am apropiat, punându-mă peste el. Mâinile sale s-au strecurat printre firele părului meu roşiatic. Mi-am presat iar buzele de ale lui. Jliţul pantalonilor săi a fost curând deschis, continuând cu o mişcare violentă i-am scos.
Nu îmi amintesc când m-am descotorosit de îmbrăcămintea mea, însă mi s-a părut că acel moment nu a existat. Eram gol deasupra lui, sărutându-l. Mă privea încă roşind. Am stat aşa preţ de câteva minute, încercând să desluşesc misterul ochilor săi albaştrii.
- La dracu, cât de frumos eşti Shiro.
I-am zis fără a respira. Roşeaţa din obrajii lui a fost accentuată, şi a vrut să se desprindă din îmbrăţişarea mea. L-am prins în aşa fel încât să nu se poată îndepărta .
- Nu îmi spune asta.. Nu e... Adică, Niiro, te rog!
A încercat să pună câteva cuvinte cap la cap, însă nu a reuşit să scoată o propoziţie coerentă. Am încercat să nu râd, însă a fost imposibil. Mi-am apropiat mai tare trupul de al lui. I-am simţit organul lângă al meu, şi am început să îi sărut abdomenul. Gâfâia şi cu fiecare secundă ce trecea respiraţia lui se agrava. Mâinile mele se mişcau înainte ca eu să gândesc mişcarea , am făcut cercuri cu limba în jurul sfârcurilor sale. Saliva mea rămânea ca o urmă transparentă, am reuşit să îi găsesc gura. Am savurat-o. M-am apropiat mai tare de el, astfel încât să îl pot pătrunde. A gemut, iar eu am continuat cu mişcări rapide. Degetele mele s-au înfăşurat într-ale sale, ţiându-le strâns. Îl priveam, încercând să îi caut expresia feţei, să înţeleg ce gândeşte; ce simte.
Când am vrut să îi dau un moment de respiro, să mă pun lângă el şi să îl strâng la pieptul meu, un zgomot enervant a fost auzit din josul holului.
- Ce Dumnezeu se-ntâmplă ?!
Am ţipat pe un ton iritat. Mi-am întors ochii asupra lui Shiro, dându-mi corpul la o parte. I-am sărutat una din mâini, lingându-i degetele.
- Termină!
A zis trăgându-şi mâna. Am chicotit
Un ciocănit uşor s-a auzit în uşă, continuat de trei bătăi agresive. Am tras o pereche de pantaloni pe mine şi l-am zărit pe blond fugind în baie.
- Ce-i? Am zis când am deschis uşa. Un trup de înălţime medie s-a înfăţişat înaintea mea.
Ochii erau căprui, buzele roşiatice, părul roşcat şi plin de bucle. A râs ironic văzându-mă iar eu am zâmbit.
- Nu ne-am mai văzut de multă vreme, Niiro. Am auzit că ai nişte probleme. Cum de nu m-ai chemat?
Am rânjit şi mi-am trecut un braţ de-asupra gâtului ei. A roşit după care mi-a trântit un pumn în coase. I-am dat drumul.
- Anne, ştii bine că nu te pot implica chiar în orice. Ce dracu, deja ai făcut destule pentru mine. Mărită-te şi preocupă-te de alt bărbat fetiţ-o!
- Să mă mărit? Ai înnebunit? Am de abia optisprezece ani, idiotule. Eşti chiar cretin. În fine , nu contează. Servitorii tăi sunt chiar proşti. Zi-le să îmi aducă bagaje în vre –una din camerele astea.
Am ţipat destul de tare cât să pot fi auzit în toată locuinţa cineva a răspuns pe un ton ascultător. Anne m-a privit cu încredere după care mi-a aruncat încă un pumn în coase, în glumă. M-am prefăcut lovit.
- Uite ce e, fă-ţi de lucru câteva minute pe aici că ies şi eu imediat. Merg să fac un duş şi oricum vreau să cunoşti pe cineva.
Am zâmbit . Un fel de sentiment nostalgic m-a cuprins timp de o secundă. A trecut la fel de rapid. Chipul său s-a încordat, devenind impacientată. Şi-a aruncat mâinile asupra gâtului meu, în orice minut fiind gata să îmi sfâşie pielea cu unghiile lungi.
- O femeie?
Am chicotit.
- Nu !
Mi-a dat drumul uşurată, iar eu am intrat înapoi în dormitor. Am intrat în baie după Shiro. L-am privit apropiindu-mă de el. L-am sărutat.
- Cine era?
Tonul său era iritat, puteam simţi un fel de gelozie în ceea ce spunea. Am încercat să ascund sentimentul de satisfacţie.
- O prietenă. Am râs iar el a captat o expresie serioasă, l-am îmbrăţişat.
- Prostuţule! Nu mă interesează nicio femeie şi niciun alt bărbat în afara ta. Toate ca toate, să nu te îndrăgosteşti tu de ea.
DeÅŸi o spusesem sub forma unei glume, vorbeam serios.
Am făcut un duş rapid şi m-am îmbrăcat cu primele haine pe care le-am putut găsi în dulap. Shiro stătea pe pat, fiind tăcut. Am presupus că era adânc pierdut în gânduri. Eram curios : ce gânduri? Am mers lângă el şi l-am sărutat pe obraz. Trupurile noastre se aflau la o distanţă milimetrică. L-am tras lângă mine , protejându-i capul cu un braţ şi ascunzându-i faţa în pieptul meu.
- Nu-ţi face griji iubire, totul o să fie bine. Când eu îţi spun că nimeni nu o să te rănească, atunci nu o va face. Şi cu siguranţă nu te voi lăsa să intri în vreo închisoare, fie nici pentru o secundă.
I-am căutat gura şi mi-am lipit buzele de ale lui.
Când am coborât la parter, Anne ne aştepta în sufragerie cu o cafea. Privea nişte dosare zâmbăreaţă. Am încercat să nu râd , nu ştiu cât mi-a reuşit. La dracu, de când nu o mai văzusem. Blondul mergea pe lângă mine. Nu îi zisesem nimic despre „ musafirul †pe care îl aveam, dar avea să afle şi el.
Ne-am oprit în faţa ei, aceasta ridicându-şi ochii căprui şi analizând superbitatea de băiat de lângă mine. Am încercat să o opresc dar a fost destul de dificil . A sărit la gâtul lui sărutându-l, şi mi-aş fi dorit să fi fost pe obraz. Cred că l-am zărit roşiind, dar am încercat să neg asta. Eram gelos. Am apucat-o pe Anne de braţ şi am aruncat-o pe canapea. L-am prins pe puşti lângă mine, punându-i o mână în cap.
- El este Shiro, băiatu’ meu. Ea e Anne, Anne Kataki, fiica mea adoptivă.
Nu i-am urmărit cu atenţie privirea poliţistului meu, dar mi s-a părut a fi uimită şi confuză. Poate era încă din cauza sărutului sau a faptului că eu aveam o fiică. Da! Nu menţionasem nimic despre asta. Adevărul este că am scos-o din orfelinat cu ceva timp în urmă, şi împlinise optisprezece ani doar de câteva zile. Eu eram adult de ceva mai multă vreme, şi ăsta fusese singurul mod în care o puteam ajuta. Drept răsplată ea s-a oferit să devină cea mai inteligentă avocată. De fapt, asta s-a dovedit a fi posibil datorită studiilor pe care i le plătisem. În orice caz, eram mândru că era lângă mine.
Dar prin mai multe lucruri, o uram.
- Da, eu şi tati avem întotdeauna aceleaşi gusturi. Chiar şi la băieţi.
A scos un zâmbet şiret iar eu mi-am păstrat nervii.
- Uite ce e Anne, te rog să te comporţi frumos . Ok ? Shiro este băiatul meu, şi doar atât . Să nu cumva să te legi de el în vreun anumit fel pentru că nu răspund de faptele mele. I-am aruncat o uitătură furioasă. Nu ştiu cât de tare a funcţionat pentru că s-a ridicat de pe canapea şi s-a aruncat la braţul blondului.
- Tati! Nu fi egoist, Shi e atât de drăguţ, vreau să petrec şi eu timp cu el. L-a pupat pe obraz iar eu am îndepărtat-o.
Tocmai de ceea ce mă temusem se întâmpla . Şi cum de îi zicea „ Shi †, cine nu ştia situaţia o putea confunda foarte uşor drept fiica sau sora mea. Cât uram faptul că semănam atât de tare.
Nu am vrut să văd faţa lui Shiro şi am intrat în biroul meu, trântind uşa. Bineînţeles că se amuza, îl auzisem chicotind înainte să plec. Lui i se părea amuzant că o femeie se agăţa într-una de gâtul lui în timp ce eu eram lângă el. Frumos. La dracu câtă gelozie îmi putea provoca băiatu’ ăsta.
Am încercat să mă calmez după care am strigat iar după scumpa mea „ fiică â€.
- Anne ! Treci aici imediat!
Acum aveam treburi mult mai importante decât gelozia. Mă puteam ocupa de ele mai târziu. Trebuia să mă asigur că nu aveam să stau în închisoare pentru următorii o mie de ani. Şi trebuia să recunosc, deşi avea o vârstă atât de fragedă, Anne se pricepea mai mult decât extraordinar. Fata asta era un geniu când venea vorba de aşa ceva. Şi picase tocmai la ţanc.
După ce treceam de asta puteam trăi în continuare cu poliţistul meu blond...
__
Mulţam celor ce şi-au făcut timp să citească / comenteze.
Lectură plăcută!
_
[center]Capitolul 13 [/center]
Tot ceea ce făcusem până acum era o totală nebunie. Nu făceam decât să fug de justiţie, ceea ce am făcut întotdeauna dacă aş sta bine să mă gândesc, dar de această dată îl trăgeam şi pe el după mine. Nu îmi puteam ascunde sentimentele, nevoile... Dorinţele! Îl vroiam alături de mine, iar când eu îmi doresc ceva, îl obţin. Oricare ar fi preţul.
Stăteam în biroul meu, pe scaunul cu mult prea confortabil pentru a mă simţi bine. Era o zi destul de mizerabilă, nu mă simţisem prea bine şi Shiro mă bătuse la cap cu toată poliţia lui. Uneori aveam nevoie de relaxare, dar ne aflam în această casă doar de două zile. Ar trebui să îi înţeleg sentimentele. Am oftat, după care mi-am pus atenţia asupra persoanei din faţa mea. Am renunţat să mai privesc stiloul de un model unic, şi am vorbit.
- Uite ce e... Ştiu că mai devreme sau mai târziu o să fiu descoperit, dar am o treabă pentru tine. Vezi tu, băiatul ăsta nu trebuie să fie implicat în nimic.
Am scos dintr-un sertar ataşat biroului un dosar şi l-am împins pe masă. Bărbatul din faţa mea a studiat hârtiile pentru câteva minute, întorcând paginile. A dat din cap.
- Ok, am înţeles domnule Kataki. Dar cred că o să vă coste destul de scump, este totuşi un caz foarte delicat.
Am bufnit, nemaiputând să îmi menţin calmul. Am încercat să abţin ţipătul, şi am reuşit să scot nişte vorbe coerente deşi pe un ton foarte ridicat.
- Uite ce e, creier de maimuţă, crezi că mă interesează banii? O să plătesc oricât e nevoie, aşa că nu mă enerva! Tu doar ai grijă să faci ce ţi-am cerut şi restul rezolv eu. Clar?
S-a ridicat de pe scaun, lăsându-şi privirea în jos. A afirmat cu o voce subţire şi a ieşit din încăpere. Degetele mele au început să-mi preseze fruntea. Am ieşit şi eu la rândul meu, holul era gol. Am oftat încercând să îl găsesc pe Shiro cu privirea, poate ieşise până în grădină. Am încercat să îmi calmez starea de spirit, dar îmi părea imposibil. Am ieşit pe uşa din spate, iar acolo stătea şi blondul meu. Am zâmbit, fără să-mi dau prea tare seama de asta şi m-am apropiat de el. L-am sărutat pe gât, mâinile mele înconjurându-i trupul. A tremurat uşor la atingerea mea iar eu i-am căutat buzele. Ne-am contopit într-un sărut sălbatic, aproape inuman. Limba mea şi-a făcut loc , destul de violent, în gura sa. A început să joace un joc negru cu a lui. I-am muşcat buza inferioară până ce am simţit lichidul sărat, mi-am trecut limba peste substanţa roşiatică şi i-am apăsat o mână pe piept. Inima îi bătea cu acceleraţie. I-am căutat ochii. Mă privea ameţit, sau cel puţin aşa puteam vedea eu. L-am privit direct, fără a-mi feri ochii, am simţit că şi el făcea acelaşi lucru. Am continuat să îl pipăi, strecurându-mi mâna pe sub tricoul său.
- Niiro, nu aici. Ne... Ah, ne poate vedea cineva.
S-a uitat în jur, iar eu am oftat. Adevărul era că aveam câţiva angajaţi care făceau anumite lucruri prin casă, dar nu era treaba lor să ne spioneze. Ştiau cu toţii că mie îmi plac bărbaţii. I-am prins faţa între degete, sărutându-l. Când faţa mea se afla la o distanţă mai mare de a lui, astfel încât să îl pot privi, i-am vorbit.
- Iubiţel, calmează-te. OK? Nu mai fi atât de stresat, nu ne vede nimeni. Şi apoi, doar nu îţi este ruşine cu mine. Nu?
I-am aruncat tricoul pe jos iar el a schiţat ceva ce nu am putut înţelege. I-am muşcat sfârcurile, acum ţinându-l şi mai aproape de mine. A gâfâit iar eu am chicotit. Mi-am strecurat o mână în pantalonii săi, masând uşor zona sa intimă. Îşi trecuse braţele în jurul spatelui meu, strângându-mi bluza.
- Dacă vrei s-o dai jos, fă-o puştiule. I-am zis ciupindu-l de fund. Faţa lui era roşie însă nu l-am lăsat să scoată vre-un alt sunet. L-am luat în braţe şi am intrat în casă. Scara părea să aibă cu mult prea multe trepte, însă ţinându-l atât de aproape de mine, simţindu-i respiraţia greoaie şi privindu-i ochii superbi, erau scurte. L-am pus în pat fără prea mare ezitare, închizând uşa. Stătea vulnerabil, uitându-se la mine. M-am apropiat, punându-mă peste el. Mâinile sale s-au strecurat printre firele părului meu roşiatic. Mi-am presat iar buzele de ale lui. Jliţul pantalonilor săi a fost curând deschis, continuând cu o mişcare violentă i-am scos.
Nu îmi amintesc când m-am descotorosit de îmbrăcămintea mea, însă mi s-a părut că acel moment nu a existat. Eram gol deasupra lui, sărutându-l. Mă privea încă roşind. Am stat aşa preţ de câteva minute, încercând să desluşesc misterul ochilor săi albaştrii.
- La dracu, cât de frumos eşti Shiro.
I-am zis fără a respira. Roşeaţa din obrajii lui a fost accentuată, şi a vrut să se desprindă din îmbrăţişarea mea. L-am prins în aşa fel încât să nu se poată îndepărta .
- Nu îmi spune asta.. Nu e... Adică, Niiro, te rog!
A încercat să pună câteva cuvinte cap la cap, însă nu a reuşit să scoată o propoziţie coerentă. Am încercat să nu râd, însă a fost imposibil. Mi-am apropiat mai tare trupul de al lui. I-am simţit organul lângă al meu, şi am început să îi sărut abdomenul. Gâfâia şi cu fiecare secundă ce trecea respiraţia lui se agrava. Mâinile mele se mişcau înainte ca eu să gândesc mişcarea , am făcut cercuri cu limba în jurul sfârcurilor sale. Saliva mea rămânea ca o urmă transparentă, am reuşit să îi găsesc gura. Am savurat-o. M-am apropiat mai tare de el, astfel încât să îl pot pătrunde. A gemut, iar eu am continuat cu mişcări rapide. Degetele mele s-au înfăşurat într-ale sale, ţiându-le strâns. Îl priveam, încercând să îi caut expresia feţei, să înţeleg ce gândeşte; ce simte.
Când am vrut să îi dau un moment de respiro, să mă pun lângă el şi să îl strâng la pieptul meu, un zgomot enervant a fost auzit din josul holului.
- Ce Dumnezeu se-ntâmplă ?!
Am ţipat pe un ton iritat. Mi-am întors ochii asupra lui Shiro, dându-mi corpul la o parte. I-am sărutat una din mâini, lingându-i degetele.
- Termină!
A zis trăgându-şi mâna. Am chicotit
Un ciocănit uşor s-a auzit în uşă, continuat de trei bătăi agresive. Am tras o pereche de pantaloni pe mine şi l-am zărit pe blond fugind în baie.
- Ce-i? Am zis când am deschis uşa. Un trup de înălţime medie s-a înfăţişat înaintea mea.
Ochii erau căprui, buzele roşiatice, părul roşcat şi plin de bucle. A râs ironic văzându-mă iar eu am zâmbit.
- Nu ne-am mai văzut de multă vreme, Niiro. Am auzit că ai nişte probleme. Cum de nu m-ai chemat?
Am rânjit şi mi-am trecut un braţ de-asupra gâtului ei. A roşit după care mi-a trântit un pumn în coase. I-am dat drumul.
- Anne, ştii bine că nu te pot implica chiar în orice. Ce dracu, deja ai făcut destule pentru mine. Mărită-te şi preocupă-te de alt bărbat fetiţ-o!
- Să mă mărit? Ai înnebunit? Am de abia optisprezece ani, idiotule. Eşti chiar cretin. În fine , nu contează. Servitorii tăi sunt chiar proşti. Zi-le să îmi aducă bagaje în vre –una din camerele astea.
Am ţipat destul de tare cât să pot fi auzit în toată locuinţa cineva a răspuns pe un ton ascultător. Anne m-a privit cu încredere după care mi-a aruncat încă un pumn în coase, în glumă. M-am prefăcut lovit.
- Uite ce e, fă-ţi de lucru câteva minute pe aici că ies şi eu imediat. Merg să fac un duş şi oricum vreau să cunoşti pe cineva.
Am zâmbit . Un fel de sentiment nostalgic m-a cuprins timp de o secundă. A trecut la fel de rapid. Chipul său s-a încordat, devenind impacientată. Şi-a aruncat mâinile asupra gâtului meu, în orice minut fiind gata să îmi sfâşie pielea cu unghiile lungi.
- O femeie?
Am chicotit.
- Nu !
Mi-a dat drumul uşurată, iar eu am intrat înapoi în dormitor. Am intrat în baie după Shiro. L-am privit apropiindu-mă de el. L-am sărutat.
- Cine era?
Tonul său era iritat, puteam simţi un fel de gelozie în ceea ce spunea. Am încercat să ascund sentimentul de satisfacţie.
- O prietenă. Am râs iar el a captat o expresie serioasă, l-am îmbrăţişat.
- Prostuţule! Nu mă interesează nicio femeie şi niciun alt bărbat în afara ta. Toate ca toate, să nu te îndrăgosteşti tu de ea.
DeÅŸi o spusesem sub forma unei glume, vorbeam serios.
Am făcut un duş rapid şi m-am îmbrăcat cu primele haine pe care le-am putut găsi în dulap. Shiro stătea pe pat, fiind tăcut. Am presupus că era adânc pierdut în gânduri. Eram curios : ce gânduri? Am mers lângă el şi l-am sărutat pe obraz. Trupurile noastre se aflau la o distanţă milimetrică. L-am tras lângă mine , protejându-i capul cu un braţ şi ascunzându-i faţa în pieptul meu.
- Nu-ţi face griji iubire, totul o să fie bine. Când eu îţi spun că nimeni nu o să te rănească, atunci nu o va face. Şi cu siguranţă nu te voi lăsa să intri în vreo închisoare, fie nici pentru o secundă.
I-am căutat gura şi mi-am lipit buzele de ale lui.
Când am coborât la parter, Anne ne aştepta în sufragerie cu o cafea. Privea nişte dosare zâmbăreaţă. Am încercat să nu râd , nu ştiu cât mi-a reuşit. La dracu, de când nu o mai văzusem. Blondul mergea pe lângă mine. Nu îi zisesem nimic despre „ musafirul †pe care îl aveam, dar avea să afle şi el.
Ne-am oprit în faţa ei, aceasta ridicându-şi ochii căprui şi analizând superbitatea de băiat de lângă mine. Am încercat să o opresc dar a fost destul de dificil . A sărit la gâtul lui sărutându-l, şi mi-aş fi dorit să fi fost pe obraz. Cred că l-am zărit roşiind, dar am încercat să neg asta. Eram gelos. Am apucat-o pe Anne de braţ şi am aruncat-o pe canapea. L-am prins pe puşti lângă mine, punându-i o mână în cap.
- El este Shiro, băiatu’ meu. Ea e Anne, Anne Kataki, fiica mea adoptivă.
Nu i-am urmărit cu atenţie privirea poliţistului meu, dar mi s-a părut a fi uimită şi confuză. Poate era încă din cauza sărutului sau a faptului că eu aveam o fiică. Da! Nu menţionasem nimic despre asta. Adevărul este că am scos-o din orfelinat cu ceva timp în urmă, şi împlinise optisprezece ani doar de câteva zile. Eu eram adult de ceva mai multă vreme, şi ăsta fusese singurul mod în care o puteam ajuta. Drept răsplată ea s-a oferit să devină cea mai inteligentă avocată. De fapt, asta s-a dovedit a fi posibil datorită studiilor pe care i le plătisem. În orice caz, eram mândru că era lângă mine.
Dar prin mai multe lucruri, o uram.
- Da, eu şi tati avem întotdeauna aceleaşi gusturi. Chiar şi la băieţi.
A scos un zâmbet şiret iar eu mi-am păstrat nervii.
- Uite ce e Anne, te rog să te comporţi frumos . Ok ? Shiro este băiatul meu, şi doar atât . Să nu cumva să te legi de el în vreun anumit fel pentru că nu răspund de faptele mele. I-am aruncat o uitătură furioasă. Nu ştiu cât de tare a funcţionat pentru că s-a ridicat de pe canapea şi s-a aruncat la braţul blondului.
- Tati! Nu fi egoist, Shi e atât de drăguţ, vreau să petrec şi eu timp cu el. L-a pupat pe obraz iar eu am îndepărtat-o.
Tocmai de ceea ce mă temusem se întâmpla . Şi cum de îi zicea „ Shi †, cine nu ştia situaţia o putea confunda foarte uşor drept fiica sau sora mea. Cât uram faptul că semănam atât de tare.
Nu am vrut să văd faţa lui Shiro şi am intrat în biroul meu, trântind uşa. Bineînţeles că se amuza, îl auzisem chicotind înainte să plec. Lui i se părea amuzant că o femeie se agăţa într-una de gâtul lui în timp ce eu eram lângă el. Frumos. La dracu câtă gelozie îmi putea provoca băiatu’ ăsta.
Am încercat să mă calmez după care am strigat iar după scumpa mea „ fiică â€.
- Anne ! Treci aici imediat!
Acum aveam treburi mult mai importante decât gelozia. Mă puteam ocupa de ele mai târziu. Trebuia să mă asigur că nu aveam să stau în închisoare pentru următorii o mie de ani. Şi trebuia să recunosc, deşi avea o vârstă atât de fragedă, Anne se pricepea mai mult decât extraordinar. Fata asta era un geniu când venea vorba de aşa ceva. Şi picase tocmai la ţanc.
După ce treceam de asta puteam trăi în continuare cu poliţistul meu blond...
__
Mulţam celor ce şi-au făcut timp să citească / comenteze.