03-08-2009, 09:23 PM
Dat fiind faptul că eu nu am avut internet timp de o lună şi ceva şi pentru că forumul a fost hăcuit înainte de asta, ei bine nu a mai venit niciun capitol din fic. Mai rău a fost şters şi acel ultim capitol postat, aşa că am venit să îl postez iar şi o voi aştepta pe Myu să vină cu o continuare, când va putea. Vă rog să îmi iertaţi întârzierea dar nu a fost vina mea [ anyway's good to be back ] . So, enjoy it again :]]
[center]Capitolul 7[/center]
Nu îmi amintesc ce înseamnă totalul bun simţ, dar îmi amintesc că un zâmbet valorează mai mult decât vorbe în anumite condiţii. Tot aşa şi un gest blând valorează mai mult decât orice altceva, în alte situaţii. Poate de aceea m-am oprit atunci...
Era dimineaţă, mult prea dimineaţă pentru gustul meu. Era ora şase , mai rău nu se putea. Dragul meu poliţist decisese să se trezească devreme azi pentru a nu mai întârzia la serviciu, trăia într-o lume a fanteziei dacă avea impresia că va scăpa atât de uşor după ce m-a trezit. Nu puteam ierta asta, să pierd somnul meu dulce. Orice, dar nu asta. L-am lăsat să îşi facă un duş şi să meargă în bucătărie, probabil şi-a pregătit un mic dejun rapid, până când a apărut pe hol, unde îl aşteptam. Purta o pereche de pantaloni scurţi, albaştrii, şi un tricou lung ce îi acoperea o parte din aceştia. L-am admirat în aşa mod încât să îmi poată citi perversitatea de pe chip. Se uita nedumerit, şi totodată plin de înţeles de interes. Am mers spre el şi l-am apucat de ambele mâini, l-am ghidat până la cel mai apropiat perete, trântindu-l în aşa fel încât să se audă un mic zgomot. Mi-am dus limba aproape de gâtul lui şi am început să îl ling, lăsând urme de salivă în fiecare loc. Fiecare părticică din el era extrem de gustoasă, nu îmi puteam imagina cum îmi oferea atât de multă plăcere; nu aş fi vrut să ştiu din moment ce se întâmpla. Aproape că a scos un gâfâit, dar pentru a-l ascunde a încercat să vorbească. Am fost mai rapid ca el, degetele mâinii mele stângi, arătătorul şi degetul mijlociu, au fost introduse în gura lui, împigându-i limba . Cealaltă mână am strecurat-o în pantalonii lui şi am început să masez acea zonă sensibilă. Am împins şi am putut auzi un zgomot, aproape surd, din partea lui. Am continuat să îi ling gâtul muşcându-l la distanţe micuţe, pentru a-i lăsa semne.
Mi-am scos mâna din pantalonii lui pentru a o introduce din nou, după ce a crezut că terminasem. Am început să îl masez iar, ducându-l spre extaz. Am zâmbit malefic şi am continuat să îl ling, în timp ce masam. Degetele le-am scos din gura sa , pentru a o acapara într-un sărut pervers. Limba mea se juca înăuntrul gurii sale, de parcă ar fi fost propriul său loc. Acum ambele mele mâini se mişcau , din reflex, pe corpul său, pipăindu-i fiecare parte. I-am aruncat tricoul pe jos şi i-am atins fiecare muşchiuleţ în parte, după care am început să ling abdomenul. I-am muşcat sfârcurile şi un sunet de plăcere, pe care a încercat să îl ascundă, a fost scos. Am continuat aşa câteva minute. El era lăsat pradă mângâierilor şi poftelor mele, în timp ce eu savuram fiecare secundă.
- Ahh, Niiro.. Trebuie să... Niiro.
M-am oprit, probabil chair vroia să ajungă devreme la serviciu. I-am aruncat tricoul şi i-am făcut semn să se îmbrace cu el, după care am mers spre bucătărie. M-a urmat. Odată ajuns acolo, am aflat că venise să bea o cafea. M-am mulţumit să scot o bere din frigider, măcar atât meritam după ce fusesem trezit cu noaptea în cap de zgomotele făcute de el. Ceva de neiertat. L-am privit cum sorbea lichidul negru şi m-am gândit cât de adorabil putea fi. Părul său blond strălucitor, ce părea un fel de soare artificial, minunat. Ochii săi care îmi aduceau aminte de puritatea mării şi trupul său, despre care nu puteam comenta nimic. Arăta prea bine. Am înghiţit în sec, după care am pus berea pe masă şi m-am apropiat de el. Nu se uitase la mine până în acel moment. Văzându-mă mai aproape, m-a întrebat, puţin ezitând.
- Suntem ok?
Am zâmbit blând, probabil nu mai văzuse zâmbetul acesta. Era protector, nu îl foloseam în prea multe cazuri. Mâna mea dreaptă a fost dusă, foarte lent, aproape de faţa lui ce se înroşise. Degetele mele i-au atins pielea catifelată, de parcă ar fi fost un obiect sfânt. Mi-am împins degetele, elegant, în părul său, luând o şuviţă în mână. Degetul meu îl făcuse să tremure, în aşa fel încât a scăpat ceaşca de cafea. L-am tras la pieptul meu şi i-am simţit inima ce probabil urma să explodeze. Atunci mi-a venit geniala idee să îi vorbesc la ureche. Vorbele mele erau lente şi nu păreau stridente . Am făcut ca acest moment să pară şi mai dulce decât era.
- Shiro, suntem iubiţi. Acceptă asta, o să ne descurcăm.
Trupul său a fost cuprins de nelinişte şi inima sa a accelerat. L-am strâns mai tare în braţe, lăsându-i capul cuibărit în pieptul meu. Am stat aşa câteva minute. Când ne-am desprins din îmbrăţişare l-am sărutat, ţinându-i bărbia într-o mână.
- Iubire, ar trebui să pleci . Nu vrei să întârzi iar, nu? Am râs, de parcă aş fi spus o glumă veche. El s-a panicat şi a plecat în dormitor. Am mers în living şi am aprins televizorul , nu am simţit când a plecat, când a deschis uşa şi aşa mai departe. Aş fi vrut să îi mai văd odată fundul bombat îmbrăcat în pantalonii uniformei de poliţist. Îi stătea foarte bine.
Am decis ca pentru restul zilei să merg prin oraş, să plimb potaia şi să îmi rezolv unele afaceri. Aveam de luat nişte bani, de pus alţii în anumite conturi false şi alte lucruri ilegale pe care încă obişnuiam să le fac. M-am îmbrăcat într-o pereche de pantaloni negri, mulaţi pe trup şi un maieu de culoare roşie, dar foarte închisă. Am luat pe deasupra o jachetă neagră, mi-am prins părul în coadă şi mi-am pus o pereche de ochelari la ochi. L-am luat de lesă pe Zachi, nu ştiu dacă îl chema aşa însă trebuia să îl strig cumva, deşi eu mă mulţumeam şi cu " potaia " .
Am dat o mulţime de telefoane, am mers să îmi iau maşina, chiar am plimbat câinele la un moment dat. Am făcut comisioane, am mers în parc şi alte lucruri pe care nu le făceam în mod constant. Probabil era cea mai lungă plimbare a câinelui ăstuia. Nu am vrut să îl întreb, probabil nu mi-ar fi răspuns. L-am alintat, lucru bizar, şi probabil că mă plăcea. Cred că mă putea confunda ca stăpânul lui, pe mine mă vedea mai des decât pe puşti.
Când am realizat că pierd vremea pe afară, la un teren de baschet, doar pentru a privi un meci, deja se întunericise.
- Hai Zachi, mergem acasă. A lătrat la auzul vocii mele şi eu l-am apucat de lesă, trăgându-l după mine. Nu ştiu din ce motiv, dar oricum mă urma. Am urcat în maşină şi am condus liniştit. Nu aveam nicio grabă sau vreun alt stres. Era convenabil dacă ajungeam după Shiro acasă, să îi văd faţa speriată. Mi-l imaginam vorbind. Niiro idiotule!. Mda, cam asta era replica lui favorită, pentru a mi-o adresa. Mă obişnuisem şi, acum că mă gândeam la asta, doar lui îi permiteam să mă jignească. Probabil îl vroiam al meu mai mult decât credeam.
Ajuns în apropiere de blocul unde locuiam cu băiatul, am decis să parchez maşina într-un loc liber, amintindu-mi că cele din apropierea locuinţei în care stăteam sunt ocupate momentan . Am luat câinele şi am ieşit. În timp ce mă îndreptam spre apartament, am auzit doi bastarzi vorbind.
- Hei ăla nu e sticletele care ţi-a luat carnetul şi ţi-a dat şi amenda aia ? Jegosu' , ar trebui să-i facem felu.
Cel care vorbsise primul era un bărbat destul de înalt, care însă nu mă depăşea, cu părul brunet, foarte scurt. Avea ochelari, atât el cât şi prietenul lui, aşa că ochii nu li se puteau zări. Celălalt avea părul şaten şi era ceva mai înalt ca mine. În timp ce spusese vorbele, brunetul a scos un cuţit din buzunar.
- Da, nu cred că e de-ajuns bătaia. Arată bine nenorocitu', ar trebui să ne şi jucăm cu el.
Şi-au aruncat priviri cu subînţeles şi eu am râs în sinea mea. Săracul, oricine ar fi fost, va avea de suferit. Mă bucur că am schimbat ruta, şi am zis să merg la magazin şi înainte de a intra înăuntru, am văzut despre ce " sticlete " era vorba. Era acelaşi blond ce în dimineaţa aceasta fusese atins de mâinile mele nesătule. Cei doi deja ajunseseră lângă el. Şatenul îl ţinea de ambele braţe, din spate, nelăsându-i corpul să se mişte. A făcut asta înainte ca aceasta să îşi poată scoate vreo armă. Brunetul a vrut să îi dea o palmă peste faţă însă celălalt bărbat, mai înalt, i-a spus ceva ce nu am putut auzi de la distanţă. Brunetul a început să îi deschidă ghizda pantalonilor. Nu puteam lăsa asta să se întâmple, nu? Am fugit pentru a ajunge acolo cât mai repede. Însă mâna străinului deja intrase înăuntrul pantalonilor lui Shiro, în timp ce gura lui era acoperită de un sărut din partea şatenului. Am bufnit nervos, şi am lăsat lesa câinelui. M-am îndreptat spre tipul mai înalt şi i-am tras un pumn în gură, făcându-i cuţitul să cadă. M-am întors spre celălalt şi i-am făcut acelaşi tratament, la amândoi s-au adăugat câteva picioare în burtă. Shiro a vrut să îmi spună ceva, dar am fost mai rapid.
- Taci şi întoarce-te. Nu privi. M-a ascultat, fără să zică ceva, nu avea vedere spre mine şi spre acei tipi. Amândoi se aflau pe sol, întinşi , oarecum secaţi de putere. Am pus unul dintre picioare pe pieptul bărbatului cu părul mai deschis, şi am scos un cuţit din buzunar. I-am trasat un " N " pe obrazul stâng, celui aflat jos după care i-am făcut acelaşi lucru şi tovarăşului său. Amândoi aveau un " N " plin de sânge trasat pe faţă.
- Acu duceţi-vă dracu , până nu mă enervez. Le-am strigat în timp ce aceştia urlau de durere. Au fugit, fără a se uita înapoi. Nu vroiau să ştie ce le-aş fi făcut dacă l-ar mai fi atins, fie şi cu privirea, pe iubitul meu. Jacheta mea prinsese câteva pete de sânge, la fel şi mâinile mele, din cauza a ceea ce le făcusem. Am băgat cuţitul, murdar şi acesta de lichidul sângeriu, în buzunar. L-am luat în braţe pe " sticletele " prostuţ şi am apucat lesa potăii. Nu am mers rapid spre locuinţă dar am ajuns imediat înăuntru. Odată ajuns acolo, l-am privit pe cel aflat în braţele mele, în timp ce îl puneam jos, la intrare. Nu avusesem curajul să îl privesc până atunci, eram dezamăgit. Am dat drumul câinelui şi acesta a fugit în living. Am închis uşa şi l-am ridicat pe Shiro de jos, punându-l aproape de uşă. Nu se încumeta să mă privească. I-am tras o palmă, destul de tare, însă nu atât de agresivă cum aş fi putut. Şi-a trecut o mână peste obraz, şi credeam că va începe să se isterizeze. Oricum, am început eu să vorbesc.
- Eşti un prost, blondule, prost! M-am apropiat de el, fără să îl ating şi am continuat. Niciodată, dar niciodată , să nu laşi pe un alt bărbat să te atingă. Mă auzi? Eşti al meu, şi doar al meu. Nimeni altcineva nu are voie să te atingă. Ce ai fi făcut dacă acei cretini te-ar fi violat ? Crezi că pot suporta să fii al altcuiva? Prostule!
I-am auzit plânsetul şi i-am văzut lacrimile scurgându-se pe bărbie. L-am îmbrăţişat, sărutându-l. L-am lăsat să se cuibărească la pieptul meu şi să îmi ude hainele cu lacrimile sale. Practic, când am spus acele vorbe, eram condus de furie şi le-am spus pe un ton ridicat, apăsat şi foarte păsător. Mâinile sale îmi strângeau spatele, fără a-mi da drumul. Cu cât minutele treceau, cu atât mă strângea mai tare. Până când a reuşit să spună:
- Îmi pare rău! Îmi pare rău... Niiro... cred că....
Nu a mai spus nimic, puteam deduce ce vroia să zică, aşa că am spus eu continuarea, presupusă de mine, pe un ton al dracului de blând.
- Crezi că te îndrăgosteşti de mine ? Asta s-a întâmplat de mult, puştiule.
Mi-am proptit buzele de ale lui şi ne-am unit într-un sărut pasional.
*
Nu ştiu ce este iubirea, nu am experimentat altă iubire decât cea pentru mama mea. Am presupus că ceea ce simţeam eu pentru poliţist era o dorinţă trupească mult prea greu de oprit. Îmi plăcea de el, faţa lui, părul , ochii, fundul, totul. Era atât de stângaci uneori şi prostuţ că devenea adorabil. Îmi amintisem că mă întrebase dacă îl iubesc, cum şi eu o făcusem. Nu îi puteam spune " Da " pentru că nici eu nu ştiam ce simt. De un lucru eram absolut sigur, atunci când l-am văzut cu acei tipi, inima mea a luat-o razna şi m-am pierdut în furie. Nu puteam suporta ca altcineva să îl atingă, altcineva care nu eram eu...
[center]Capitolul 7[/center]
Nu îmi amintesc ce înseamnă totalul bun simţ, dar îmi amintesc că un zâmbet valorează mai mult decât vorbe în anumite condiţii. Tot aşa şi un gest blând valorează mai mult decât orice altceva, în alte situaţii. Poate de aceea m-am oprit atunci...
Era dimineaţă, mult prea dimineaţă pentru gustul meu. Era ora şase , mai rău nu se putea. Dragul meu poliţist decisese să se trezească devreme azi pentru a nu mai întârzia la serviciu, trăia într-o lume a fanteziei dacă avea impresia că va scăpa atât de uşor după ce m-a trezit. Nu puteam ierta asta, să pierd somnul meu dulce. Orice, dar nu asta. L-am lăsat să îşi facă un duş şi să meargă în bucătărie, probabil şi-a pregătit un mic dejun rapid, până când a apărut pe hol, unde îl aşteptam. Purta o pereche de pantaloni scurţi, albaştrii, şi un tricou lung ce îi acoperea o parte din aceştia. L-am admirat în aşa mod încât să îmi poată citi perversitatea de pe chip. Se uita nedumerit, şi totodată plin de înţeles de interes. Am mers spre el şi l-am apucat de ambele mâini, l-am ghidat până la cel mai apropiat perete, trântindu-l în aşa fel încât să se audă un mic zgomot. Mi-am dus limba aproape de gâtul lui şi am început să îl ling, lăsând urme de salivă în fiecare loc. Fiecare părticică din el era extrem de gustoasă, nu îmi puteam imagina cum îmi oferea atât de multă plăcere; nu aş fi vrut să ştiu din moment ce se întâmpla. Aproape că a scos un gâfâit, dar pentru a-l ascunde a încercat să vorbească. Am fost mai rapid ca el, degetele mâinii mele stângi, arătătorul şi degetul mijlociu, au fost introduse în gura lui, împigându-i limba . Cealaltă mână am strecurat-o în pantalonii lui şi am început să masez acea zonă sensibilă. Am împins şi am putut auzi un zgomot, aproape surd, din partea lui. Am continuat să îi ling gâtul muşcându-l la distanţe micuţe, pentru a-i lăsa semne.
Mi-am scos mâna din pantalonii lui pentru a o introduce din nou, după ce a crezut că terminasem. Am început să îl masez iar, ducându-l spre extaz. Am zâmbit malefic şi am continuat să îl ling, în timp ce masam. Degetele le-am scos din gura sa , pentru a o acapara într-un sărut pervers. Limba mea se juca înăuntrul gurii sale, de parcă ar fi fost propriul său loc. Acum ambele mele mâini se mişcau , din reflex, pe corpul său, pipăindu-i fiecare parte. I-am aruncat tricoul pe jos şi i-am atins fiecare muşchiuleţ în parte, după care am început să ling abdomenul. I-am muşcat sfârcurile şi un sunet de plăcere, pe care a încercat să îl ascundă, a fost scos. Am continuat aşa câteva minute. El era lăsat pradă mângâierilor şi poftelor mele, în timp ce eu savuram fiecare secundă.
- Ahh, Niiro.. Trebuie să... Niiro.
M-am oprit, probabil chair vroia să ajungă devreme la serviciu. I-am aruncat tricoul şi i-am făcut semn să se îmbrace cu el, după care am mers spre bucătărie. M-a urmat. Odată ajuns acolo, am aflat că venise să bea o cafea. M-am mulţumit să scot o bere din frigider, măcar atât meritam după ce fusesem trezit cu noaptea în cap de zgomotele făcute de el. Ceva de neiertat. L-am privit cum sorbea lichidul negru şi m-am gândit cât de adorabil putea fi. Părul său blond strălucitor, ce părea un fel de soare artificial, minunat. Ochii săi care îmi aduceau aminte de puritatea mării şi trupul său, despre care nu puteam comenta nimic. Arăta prea bine. Am înghiţit în sec, după care am pus berea pe masă şi m-am apropiat de el. Nu se uitase la mine până în acel moment. Văzându-mă mai aproape, m-a întrebat, puţin ezitând.
- Suntem ok?
Am zâmbit blând, probabil nu mai văzuse zâmbetul acesta. Era protector, nu îl foloseam în prea multe cazuri. Mâna mea dreaptă a fost dusă, foarte lent, aproape de faţa lui ce se înroşise. Degetele mele i-au atins pielea catifelată, de parcă ar fi fost un obiect sfânt. Mi-am împins degetele, elegant, în părul său, luând o şuviţă în mână. Degetul meu îl făcuse să tremure, în aşa fel încât a scăpat ceaşca de cafea. L-am tras la pieptul meu şi i-am simţit inima ce probabil urma să explodeze. Atunci mi-a venit geniala idee să îi vorbesc la ureche. Vorbele mele erau lente şi nu păreau stridente . Am făcut ca acest moment să pară şi mai dulce decât era.
- Shiro, suntem iubiţi. Acceptă asta, o să ne descurcăm.
Trupul său a fost cuprins de nelinişte şi inima sa a accelerat. L-am strâns mai tare în braţe, lăsându-i capul cuibărit în pieptul meu. Am stat aşa câteva minute. Când ne-am desprins din îmbrăţişare l-am sărutat, ţinându-i bărbia într-o mână.
- Iubire, ar trebui să pleci . Nu vrei să întârzi iar, nu? Am râs, de parcă aş fi spus o glumă veche. El s-a panicat şi a plecat în dormitor. Am mers în living şi am aprins televizorul , nu am simţit când a plecat, când a deschis uşa şi aşa mai departe. Aş fi vrut să îi mai văd odată fundul bombat îmbrăcat în pantalonii uniformei de poliţist. Îi stătea foarte bine.
Am decis ca pentru restul zilei să merg prin oraş, să plimb potaia şi să îmi rezolv unele afaceri. Aveam de luat nişte bani, de pus alţii în anumite conturi false şi alte lucruri ilegale pe care încă obişnuiam să le fac. M-am îmbrăcat într-o pereche de pantaloni negri, mulaţi pe trup şi un maieu de culoare roşie, dar foarte închisă. Am luat pe deasupra o jachetă neagră, mi-am prins părul în coadă şi mi-am pus o pereche de ochelari la ochi. L-am luat de lesă pe Zachi, nu ştiu dacă îl chema aşa însă trebuia să îl strig cumva, deşi eu mă mulţumeam şi cu " potaia " .
Am dat o mulţime de telefoane, am mers să îmi iau maşina, chiar am plimbat câinele la un moment dat. Am făcut comisioane, am mers în parc şi alte lucruri pe care nu le făceam în mod constant. Probabil era cea mai lungă plimbare a câinelui ăstuia. Nu am vrut să îl întreb, probabil nu mi-ar fi răspuns. L-am alintat, lucru bizar, şi probabil că mă plăcea. Cred că mă putea confunda ca stăpânul lui, pe mine mă vedea mai des decât pe puşti.
Când am realizat că pierd vremea pe afară, la un teren de baschet, doar pentru a privi un meci, deja se întunericise.
- Hai Zachi, mergem acasă. A lătrat la auzul vocii mele şi eu l-am apucat de lesă, trăgându-l după mine. Nu ştiu din ce motiv, dar oricum mă urma. Am urcat în maşină şi am condus liniştit. Nu aveam nicio grabă sau vreun alt stres. Era convenabil dacă ajungeam după Shiro acasă, să îi văd faţa speriată. Mi-l imaginam vorbind. Niiro idiotule!. Mda, cam asta era replica lui favorită, pentru a mi-o adresa. Mă obişnuisem şi, acum că mă gândeam la asta, doar lui îi permiteam să mă jignească. Probabil îl vroiam al meu mai mult decât credeam.
Ajuns în apropiere de blocul unde locuiam cu băiatul, am decis să parchez maşina într-un loc liber, amintindu-mi că cele din apropierea locuinţei în care stăteam sunt ocupate momentan . Am luat câinele şi am ieşit. În timp ce mă îndreptam spre apartament, am auzit doi bastarzi vorbind.
- Hei ăla nu e sticletele care ţi-a luat carnetul şi ţi-a dat şi amenda aia ? Jegosu' , ar trebui să-i facem felu.
Cel care vorbsise primul era un bărbat destul de înalt, care însă nu mă depăşea, cu părul brunet, foarte scurt. Avea ochelari, atât el cât şi prietenul lui, aşa că ochii nu li se puteau zări. Celălalt avea părul şaten şi era ceva mai înalt ca mine. În timp ce spusese vorbele, brunetul a scos un cuţit din buzunar.
- Da, nu cred că e de-ajuns bătaia. Arată bine nenorocitu', ar trebui să ne şi jucăm cu el.
Şi-au aruncat priviri cu subînţeles şi eu am râs în sinea mea. Săracul, oricine ar fi fost, va avea de suferit. Mă bucur că am schimbat ruta, şi am zis să merg la magazin şi înainte de a intra înăuntru, am văzut despre ce " sticlete " era vorba. Era acelaşi blond ce în dimineaţa aceasta fusese atins de mâinile mele nesătule. Cei doi deja ajunseseră lângă el. Şatenul îl ţinea de ambele braţe, din spate, nelăsându-i corpul să se mişte. A făcut asta înainte ca aceasta să îşi poată scoate vreo armă. Brunetul a vrut să îi dea o palmă peste faţă însă celălalt bărbat, mai înalt, i-a spus ceva ce nu am putut auzi de la distanţă. Brunetul a început să îi deschidă ghizda pantalonilor. Nu puteam lăsa asta să se întâmple, nu? Am fugit pentru a ajunge acolo cât mai repede. Însă mâna străinului deja intrase înăuntrul pantalonilor lui Shiro, în timp ce gura lui era acoperită de un sărut din partea şatenului. Am bufnit nervos, şi am lăsat lesa câinelui. M-am îndreptat spre tipul mai înalt şi i-am tras un pumn în gură, făcându-i cuţitul să cadă. M-am întors spre celălalt şi i-am făcut acelaşi tratament, la amândoi s-au adăugat câteva picioare în burtă. Shiro a vrut să îmi spună ceva, dar am fost mai rapid.
- Taci şi întoarce-te. Nu privi. M-a ascultat, fără să zică ceva, nu avea vedere spre mine şi spre acei tipi. Amândoi se aflau pe sol, întinşi , oarecum secaţi de putere. Am pus unul dintre picioare pe pieptul bărbatului cu părul mai deschis, şi am scos un cuţit din buzunar. I-am trasat un " N " pe obrazul stâng, celui aflat jos după care i-am făcut acelaşi lucru şi tovarăşului său. Amândoi aveau un " N " plin de sânge trasat pe faţă.
- Acu duceţi-vă dracu , până nu mă enervez. Le-am strigat în timp ce aceştia urlau de durere. Au fugit, fără a se uita înapoi. Nu vroiau să ştie ce le-aş fi făcut dacă l-ar mai fi atins, fie şi cu privirea, pe iubitul meu. Jacheta mea prinsese câteva pete de sânge, la fel şi mâinile mele, din cauza a ceea ce le făcusem. Am băgat cuţitul, murdar şi acesta de lichidul sângeriu, în buzunar. L-am luat în braţe pe " sticletele " prostuţ şi am apucat lesa potăii. Nu am mers rapid spre locuinţă dar am ajuns imediat înăuntru. Odată ajuns acolo, l-am privit pe cel aflat în braţele mele, în timp ce îl puneam jos, la intrare. Nu avusesem curajul să îl privesc până atunci, eram dezamăgit. Am dat drumul câinelui şi acesta a fugit în living. Am închis uşa şi l-am ridicat pe Shiro de jos, punându-l aproape de uşă. Nu se încumeta să mă privească. I-am tras o palmă, destul de tare, însă nu atât de agresivă cum aş fi putut. Şi-a trecut o mână peste obraz, şi credeam că va începe să se isterizeze. Oricum, am început eu să vorbesc.
- Eşti un prost, blondule, prost! M-am apropiat de el, fără să îl ating şi am continuat. Niciodată, dar niciodată , să nu laşi pe un alt bărbat să te atingă. Mă auzi? Eşti al meu, şi doar al meu. Nimeni altcineva nu are voie să te atingă. Ce ai fi făcut dacă acei cretini te-ar fi violat ? Crezi că pot suporta să fii al altcuiva? Prostule!
I-am auzit plânsetul şi i-am văzut lacrimile scurgându-se pe bărbie. L-am îmbrăţişat, sărutându-l. L-am lăsat să se cuibărească la pieptul meu şi să îmi ude hainele cu lacrimile sale. Practic, când am spus acele vorbe, eram condus de furie şi le-am spus pe un ton ridicat, apăsat şi foarte păsător. Mâinile sale îmi strângeau spatele, fără a-mi da drumul. Cu cât minutele treceau, cu atât mă strângea mai tare. Până când a reuşit să spună:
- Îmi pare rău! Îmi pare rău... Niiro... cred că....
Nu a mai spus nimic, puteam deduce ce vroia să zică, aşa că am spus eu continuarea, presupusă de mine, pe un ton al dracului de blând.
- Crezi că te îndrăgosteşti de mine ? Asta s-a întâmplat de mult, puştiule.
Mi-am proptit buzele de ale lui şi ne-am unit într-un sărut pasional.
*
Nu ştiu ce este iubirea, nu am experimentat altă iubire decât cea pentru mama mea. Am presupus că ceea ce simţeam eu pentru poliţist era o dorinţă trupească mult prea greu de oprit. Îmi plăcea de el, faţa lui, părul , ochii, fundul, totul. Era atât de stângaci uneori şi prostuţ că devenea adorabil. Îmi amintisem că mă întrebase dacă îl iubesc, cum şi eu o făcusem. Nu îi puteam spune " Da " pentru că nici eu nu ştiam ce simt. De un lucru eram absolut sigur, atunci când l-am văzut cu acei tipi, inima mea a luat-o razna şi m-am pierdut în furie. Nu puteam suporta ca altcineva să îl atingă, altcineva care nu eram eu...