21-04-2009, 09:22 PM
Multumesc celor care au citit si celor care au comentat. Acum o sa postez capitolul urmator si sper sa va placa.
Capitolul XXVII
Amintirile te tin ancorat in trecut, insa cu timpul ancora rugineste si lanturile se rup aruncandu-te in viitor. Atunci iti dai seama cat ai gresit in trecut si ca, daca ai da timpul inapoi, ti-ai putea schimba destinul. Trecerea timpului este irevocabila pentru toti cei ce traiesc pe pamant, asa ca nimeni nu a reusit sa treaca peste aceste dezamagiri fara sa guste din paharul urii si al suferintei.
Dar ce se intampla cand esti desprins prea repede de ancora? Te va lua valul si te va duce in larg unde te vei inneca in cele din urma. Te vei desprinde brusc de trecut, vei uita ce ai trait odata si, pentru tine, amintirile nu vor insemna decat o urma palida a ceea ce s-a intamplat cu mult timp in urma si de care nu-ti amintesti. Vei privi cu regret, iar in ochii tai tristi si singuri nu se va citi decat setea pentru adevarul pe care l-ai uitat odata cu placerea de a trai. Ajungi la intrebarea inevitabila: Oare cum sunt eu in realitate? Cum sunt eu cel adevarat, fara miile de masti pe care trebuie sa le port in diferite locuri? Iar raspunsul nu va fi niciodata unul exact, coerent sau logic: Poate ca aceste masti s-au diluat in sufletul meu si am ajuns sa cred ca eu sunt acest amestec vag. Poate ca gandurile mele au fost modelate dupa forma fiecarei masti, iar constiinta mea, cea adevarata, zace undeva in coltul mintii mele ingropata de umbrele trecutului. Singura. Apasata de o durere sufocanta care nu o lasa sa respire si sa-si stearga lacrimile amare pierdute de mult in neant. Ar vrea sa-si croiasca drum prin cenusa densa a trecutului, dar ii e frica ca va gasi scantei aprinse ce o vor arde. Ii e frica sa ajunga in prezent si sa fie coplesita de multitudinea de ganduri incurcate intre ele ca-ntr-un labirint fara iesiri. Ii e frica de ea insasi care poate fi prea diferita de prezent, prea diferita de viitor. Diferita...cum? Nici ea nu stie. Stie doar ca trecutul nu poate fi schimbat si ca regretele sunt inutile. De ce sa planga dupa laptele varsat? Poate pentru ca e singurul lucru pe care-l mai poate face. Poate pentru ca mai crede in vise si minuni. Dar, stie ca s-a schimbat. Prezentul a schimbat-o si mastile topite in sufle au facut-o sa uite cum era inainte, cum era ea, cea credula, plina de speranta si idealuri marete.
Atunci te-ai simti ca si cand ai cauta un fulg intr-o ninsoare. Asa ar fi daca ai vrea sa devi cum ai fost odata.
*Timpul trece si odata cu el se duc amintirile si tot ceea ce te tine de trecut. Incepi sa te acomodezi cu prezentul si sa aspiri la viitor. Acesta era si cazul unui adolescent care, plecat din tara natala, a trecut de la adolsecenta la maturitate mult prea repede, asa i se intampla lui Senji. Au trecut cinci luni de cand s-a trezit in acel pat de hotel si a cunoscut-o pe viitoarea sa logodnica pe care insa nu o iubea. Acum mai avea doar doua saptamani pana la nunta, pana la momentul in care libertatea lui va vi transformata in griji si datorii. Jassica ramasese pentru el la fel ca in momentul in care o cuncuse, aceeasi fata enervanta, copilaroasa si neatragatoare, insa avea de gand sa se casatoareasca cu ea mai mult de gura parintilor sai. Vointa lui nu mai era nicaieri, in nimic din ceea ce se intampla cu el, nu mai era alegerea sa, asta pentru ca nu-i mai pasa de viata. Terminase anul cu cele mai bune note pe care le avusese in vreun semestru de pana acum si asta pentru ca, neavand ce face, s-a refugiat intre paginile plictisitoare ale manualelor. Vacanta treucuse greu fiindca nu avea nicio ocupatie si, mai presus de toate, trebuia sa-si petreaca timpul cu logodnica sa care-l agasa permanent.
Era in ultimul an de liceu si nu isi facuse multi prieteni pentru ca nu scapa nicio ocazie sa fie dezamagit de propria persoana si sa nu ii pese de nimeni, nici chiar de el insusi. O singura persoana se apropiase de el mai mult decat o facusera restul colegilor. Era un tanar in aceeasi clasa cu el pe nume Kain pe care-l simpatiza fiindca era singurul care nu-l stresa fiindca nu-i impunea anumite lucruri asa cum faceau toti cei din jurul sau. Doar cu el putea vorbi despre absolut orice si se putea astepta la intelegere si sprijin asa cum era capabil un prieten sa ofere, un adevarat prieten. Baiatul era mai inalt decat Senji, insa nu cu foarte mult si avea ochii caprui, de o nuanta deschisa asemeni pielii de caprioara. Parul era potrivit de lung si avea aceeasi culoare cu ochii sai, insa se vedea clar ca nu era culoarea lui naturala. Probabil ca parul sau avea culoarea neagra, dar era greu de spus dupa ce satenul isi acoperise fiecare milimetru din parul lui.
Obisnuiau sa petreaca mult timp impreuna vorbind despre aproape orice le trecea prin minte. Senji ajunsese sa vada in el cel mai bun prieten si singurul care-l intelegea si nu-l stresa cu nunta ce avea sa abia loc chiar si daca argintiul ar muri. La gandul acesta, baiatul se amuza uneori imaginandu-si-o pe Jessica cum ii sprijinea corpul pentru a parea ca inca mai traieste ca sa se poata casatori cu el. Cu toate astea, umorul negru nu-l ajuta sa imbunatateasca situatia in care se afla, urma sa fie legat pe viata de roscata aceea nesuferita si enervanta care-l calca pe nervi de cate ori avea ocazia prin comportamentul ei copilaresc si lingusitor. Discutase problema si cu Kain pentru a-i cere un sfat care sa-l ajute sa scape de viitoarea sa sotie, insa tanarul refuzase sa isi dea vreo parere sub pretextul ca nu avea niciun drept sa se bage intre cei doi.
Astazi era o dupa-amiaza calda de toamna care prevestea ca vara avea sa mai incalzeasca pamantul o vreme. Cerul rosiatic parea ca fiind acoperit de rugina soarelui firbinte care ardea mariginea boltei ceresti. Norii perfect rotunzi, cu marginile zimtate usor se raspandeau ca petalele delicate ale trandafirilor pe oglinga lichida precum aurul topit. Vantul adia usor printre crengile multicolore ale pomilor si aducea cu el suflarea calduroasa a lunilor ce au trecut. Asfaltul nu era cald asa cum era de asteptat dupa cerul ruginiu, insa nici nu inspira raceala, ci, pentru prima data, negrul strazii parea atat de fierbinte incat te putea ardea doar daca il priveai.
Senji se intorcea de la liceu alaturi de Kain care palavragea in continuu despre noua profesoara de engleza care parea mai mult o femeie usoara decat absolventa a trei facultati asa cum pretindea a fi. Baiatul vorbea doar pentru a umple tacerea fiindca era constient ca Senji nu-l asculta pentru ca era prins din nou intr-unul din visele bizare ale sale. Argintiul ii povestise si lui Kain despre „visele” pe care le avea periodic si care nu se legau nicicum, insa toate contineau un tanar brunet si incredibil de frumos. Tanarul nu-si imaginase ca argintiul ar avea o minte atat de perversa, insa nu vedea cum altfel ar putea sa-si imagineze acele lucruri, insa nu-l condamna pentru ele si de fapt nici nu-i pasa. La un moment dat, Kain se opreste din vorbit gandindu-se ca nu are de ce sa-si raceasca gura degeaba in conditiile in care argintiul nici macar nu asculta ceea ce spunea. Linistea s-a lasat incet intre ei pana a ajuns sa devina insuportabila iar Senji a observat ca nu fusese atent la discutie si s-a grabit sa-si ceara scuze:
- Imi pare rau, nu am fost atent la ce ai spus...eram...
- ...prins intr-una din fanteziile tale, nu? a intreba Kain cu un zambet pervers pe chip care se arcuia intr-o expesie stanjenitoate. Senji se rosise putin la gandul ca probabil colegul sau avea dreptate in legatur cu acele „vise”, insa nu avea sa recunoasca acest lucru pentru ca el nu-si imagina nimic, ci totul venea de la sine exact cand se astepta mai putin.
- Nu sunt fantezii!! Incerca Senji sa para intrigat in timp ce deschidea usa de la apartamentul sau si al Jessicai pe care il cumparasera parintii lui.
A intat inauntru apoi a intrat si Kain in urma sa si s-au dus in sufragerie. Venisera pentru a invata impreuna asa cum se intampla de multe ori fiindca Senji ajunsese sa fie unul dintre cei mai buni elevi din clasa, iar satenul era exact opusul elevului model pe care profesorii sa-l placa. Astfel, argintiul a propus sa-l ajute la cateva teme pentru ca pana la urma erau prieteni, iar prietenii se ajuta la nevoie, nu? Acum aveau de gand sa rezolve cateva exercitii legate de geometria in spatiu, mai exact capitolul trunchiurilor de piramida la care Kain era paralel.
In timp ce satenul s-a dus in living pentru a ocupa un loc pe canapeaua din pielea neagra, Senji a mers in camera sa sa-si caute cateva manuale si o culegere de exercitii. Cand s-a intors, a pus cartile pe masa micuta din sufragerie, apoi a ridicat una din ele incepand sa rasfoiasca pentru a gasi pagina la care se afla capitolul respectiv. Kain nu era atent la ce facea argintiul ci doar il privea in continuu de parca ar fi fost in transa. Cand in sfarsit baiatul s-o oprit din rasfoit si era pregatit sa aleaga o problema cu care sa-si bata capul, satenul a decis sa-i puna o intrebare:
- Pentru ultima data Senji: cel din „visul” tau arata ca mine doar ca are ochii diferiti de ai mei? Spunea Kain in timp ce isi trecea una din maini prin parul sau ce lucea in lumina becului.
- D...da. Arata la fel ca tine doar ca are culoarea ochilor si a parului diferita, de ce? I-a raspuns argintiul insa nu s-a putut abtine sa nu ceara socoteala pentru intrebarea ce i-a fost adresata.
- Pentru ca observ ca nu sti ce sa-mi mai spui ca sa te culci cu mine, a raspuns amuzat satenul. Nu sunt eu bun la matematica, dar pot sa-mi dau seama unde incerci sa ajungi cu toate astea...
- Nu, nu e ceea ce pare...l-a intrerupt argintiul ca, la randul sau, sa fie oprit de carte saten care i-a pus un deget pe buze reducandu-l la tacere. Kain si-a muscat buza de jos de placere, apoi a inceput sa mangaie cu degetul buzele catifelate ale baiatului.
- Hai, Senji, de ce ma minti? Cu mine nu iti merge asa, m-am prins de mult de motivul pentru care imi povestesti despre asta, dar te-am lasat sa vad pana unde vei merge asa. Dar acum m-am plictisit sa astept! Stiu ca vrei sa te culci cu mine fiindca nu-ti place logodnica ta si cred ca defapt nu-ti plac fetele, dar asta nu e problema mea. Eu voiam sa-ti spun ca sunt de acord sa-ti ofer ceea ce vrei si stai linistit ca am si cu ce, a incheiat satenul razand de propriile sale cuvinte.
Senji simtea cum este cuprins incet de frica, insa pentru prima data a fost in stare sa-si alunge acest sentiment. Pana la urma nu facea nicio crima daca se culca cu Kain, in fond inca nu se casatorise si merita si el un moment de libertate pentru ultima data in viata sa. Da...tanjea sa simta cum il cuprinde extazul si cum ajunge pe culmile placerii chiar si cu un baiat, chiar si cu cineva pentru care nu simte mai mult decat atractie fizica. A inchis ochii pentru o secunda pentru a-si face curaj, apoi i-a deshis brusc si a sarit dintr-o data pe Kain sarutandu-l apasat si introducandu-si limba in gura sa. Kain a schimbat imediat rolurile trantindu-l pe argintiu pe podea si incepand sa-i scoata hainele cat de repede putea. L-a lasat doar in boxerii gri cu care era imbracat, apoi s-a ocupat si de hainele sale care au disparut intr-o secunda. Nu a asteptat ca argintiul sa-i dea voie sa-i indeparteze boxerii, ci a inceput sa traga de ei dezvelindu-i zona sensibila pe care a cuprins-o cu buzele si a inceput sa o linga. Buzele sale se plimbau pe mandria baiatului si din cand in cand limba iesea din lacasul umed incepand sa traseze linii de saliva si sa agite capul barbatiei lui Senji. Dupa cateva secunde, Kain i-a cuprins din nou acea zona cu gura si a inceput sa isi miste capul din ce in ce mai repede facandu-l pe baiat sa geama de placere. A continuat astfel pana cand apogeul lipicios si-a facut aparitia ca rezultat al placerii pe care i-o oferise satenul. Kain avea de gand sa continuie insa a decis sa faca o pauza pentru a-l intreba pe argintiu pe acelasi ton pervers:
- Ce zici? Sunt bun la pat, nu? Merit si eu o raspalata, asa-i?
Senji nu i-a mai raspuns pentru ca nu stia ce avea sa zica. Se intreba daca sa-i spuna ca s-a simtit bine si ca era pregatit si el sa-i ofere placere sau sa ii spuna ca era de ajuns ceea ce tocmai s-a intamplat si sa se apuce de matematica. O forta din intreriorul sau care era mai puternica decat el l-a facut sa se ridice de pe jos si sa afiseze un zambet jucaus. Kain a priceput mesajul asa ca s-a ridicat de pe argintiu si si-a scos boxerii expunandu-si mandria in lumina slaba a becului. Senji l-a privit timp de cateva secunde admirandu-i trupul perfect, apoi si-a apropiat gura de barbatia partenerului sau imitand ceea ce facuse si satenul inainte. Argiuntiul lingea fiecare centimetru urcand si coborand cu limba de-a lungul mandriei tanarului pana cand s-a oprit si i-a prins-o intre buze pentru a se misca in acelasi mod in care o facuse Kain cu el. Satenul incepea sa geama datorita senzatiei pe care i-o oferea baiatul.
- Ah...cred ca ai fost o c***a inainte...ahh...cat de bine e! Spunea Kain printre gemetele dese care ii ieseau din gura. Senji nu a parut deranjat de acele cuvinte, defapt nici nu le-a dat importanta fiindca era prea preocupat sa-l faca pe saten sa atinga punctul maxim de placere. Dupa ce a mai continuat un timp in acest fel, Kain a ejaculat si el datorita placerii pe care i-o provocase partenerul sau.
Cand respiratia celor doi baiati a revenit la normal, iar plamanii erau din nou plini de aerul pe care se grabisera sa-l inspire, satenul s-a ridicat rasturnandu-l pe iubitul sau si urcandu-se deaupra lui. A inceput printr-un sarut lung in care limbile lor se impleteau intr-un joc salbatic si plin de pasiune. Buzele lor erau unite dezmierdandu-se reciproc fara vreo ezitare in dansul lor pe cat de periculos, pe atat de irezistibil. Pe langa gura lui Senji se scurgea un firisor de saliva care lucea in lumina slaba din incapere, insa acesta nu a fost lasat sa atinga podeaua fiindca satenul i l-a sters cu mana, apoi i-a bagat din nou limba in lacasul umed. Cand s-a plictisit de dulceata buzelor, Kain a coborat catre pieptul baiatului trecandu-si buzele peste pielea fina pe care o saruta pentru a simti acea senzatie catifelata peste gura sa rece. Dintii prindeau usor bucati de piele pe care le muscau cu pasiune, apoi se desprindeau de carnea dulce pentru a lasa limba sa-i mangaie sfarcurile intarite. Senji continua sa geama incet cu scancete de placere pe care gura lui le producea instinctiv. Baiatul era cuprins in acelasi timp de doua sentimente care stateau pe talerele unei balante imaginare, insa mereu acea balanta nu era in echilibru, dar nici nu se lasa intr-o parte. Simtea evidenta placere pe care nu o putea reprima chiar si daca ar incerca, insa adevarul era ca nici macar nu-si dorea s-o indeparteze. Pe celalalt taler, frica se contura incet in sufletul tanarului facandu-i inima sa trepideze repede pulsand sangele firbinte care-i curgea prin vene.
- Kain, sa ne oprim aici azi...te rog...incerca Senji sa spuna abtinandu-se din acele zgomote pe care se forta sa le ascunda.
- Poate daca erai cu altcineva te-ai fi oprit aici, dar nu si cu mine iubitule, a spus cu un zambet strengar satenul care isi plimba mainile pe picioarele argintiului. Baiatul s-a apropiat de urechea lui Senji soptindu-i clar pentru a-l convinge ce avea de gand sa faca: Sti ca eu nu ma voi opri pana nu ti-o voi trage asa cum imi place mie, a spus Kain lingandu-si buzele rosiatice.
Senji a renuntat la ideea de a-l opri pe Kain din ceea ce facea si, brusc, si-a pierdut interesul de a-l face pe saten sa renunte la planul sau. Dorinta de a trece mai departe, de a il simti in interiorul sau, devenea din ce in ce mai puternica, iar gandurile logice dispareau mai repede decat secundele. Parea ca in interiorul inimii sale placerea castiga in fata fricii si simtea o dorinta arzatoare de a trada, de a insela increderea cuiva. Stia ca e un sentiment ciudat si ca ar fi trebuit sa-l reprime, dar ii placea atat de mult, il facea sa se simta bine. Voia prea mult sa tradeze, sa le arate tuturor ca o nunta planificata ce toti cei din jurul sau mai putin de el insusi nu putea sa-l impiedice sa face ceea ce-si dorea. Cand acest gand s-a conturat in mintea sa, cand a capatat culoare, volum si cand a devenit palpabil, l-a tras pe Kain mai aproape facandu-l pe acesta sa inteleaga ca-si schimbase planurile. Satenul nu a facut decat sa zambeasca inainte sa-l penetreze pe baiatul ce se afla dedesubtul sau. Tanarul incepea sa faca miscari mai rapide si mai adanci decat ar fi putut suporta argintiul, insa nu voia sa se opreasca. Kain se misca in interiorul lui Senji in timp ce mainile ii indepartau picioarele pentru a usura intrarea mandriei sale. Baiatul care suporta tot acest chin incredibil de provocator, isi lasa tipetele infundate sa sparga tacerea din camera. Nu-i pasa cat de rau se va simti dupa noaptea asta, nu-i pasa ca se va uri pentru ca s-a culcat cu un baiat, ci era multumit pentru acea tradare. Da, tradese asa cum au facut-o toti cei din jurul lui pentru ca nu i-au spus adevarul, nu i-au spus despre trecutul sau, cel adevarat. Acum ca le-a platit cu aceeasi moneda se simtea mai bine, insa curand isi va da seama pe cine a tradat cu adevarat, pe cine a inselat si mai ales cu cine a facut-o. Curand...mai avea doar putin de asteptat.
poza lui Kain yeah...I know...it mean that Daisuke has a twin...please don't kill me
Capitolul XXVII
Amintirile te tin ancorat in trecut, insa cu timpul ancora rugineste si lanturile se rup aruncandu-te in viitor. Atunci iti dai seama cat ai gresit in trecut si ca, daca ai da timpul inapoi, ti-ai putea schimba destinul. Trecerea timpului este irevocabila pentru toti cei ce traiesc pe pamant, asa ca nimeni nu a reusit sa treaca peste aceste dezamagiri fara sa guste din paharul urii si al suferintei.
Dar ce se intampla cand esti desprins prea repede de ancora? Te va lua valul si te va duce in larg unde te vei inneca in cele din urma. Te vei desprinde brusc de trecut, vei uita ce ai trait odata si, pentru tine, amintirile nu vor insemna decat o urma palida a ceea ce s-a intamplat cu mult timp in urma si de care nu-ti amintesti. Vei privi cu regret, iar in ochii tai tristi si singuri nu se va citi decat setea pentru adevarul pe care l-ai uitat odata cu placerea de a trai. Ajungi la intrebarea inevitabila: Oare cum sunt eu in realitate? Cum sunt eu cel adevarat, fara miile de masti pe care trebuie sa le port in diferite locuri? Iar raspunsul nu va fi niciodata unul exact, coerent sau logic: Poate ca aceste masti s-au diluat in sufletul meu si am ajuns sa cred ca eu sunt acest amestec vag. Poate ca gandurile mele au fost modelate dupa forma fiecarei masti, iar constiinta mea, cea adevarata, zace undeva in coltul mintii mele ingropata de umbrele trecutului. Singura. Apasata de o durere sufocanta care nu o lasa sa respire si sa-si stearga lacrimile amare pierdute de mult in neant. Ar vrea sa-si croiasca drum prin cenusa densa a trecutului, dar ii e frica ca va gasi scantei aprinse ce o vor arde. Ii e frica sa ajunga in prezent si sa fie coplesita de multitudinea de ganduri incurcate intre ele ca-ntr-un labirint fara iesiri. Ii e frica de ea insasi care poate fi prea diferita de prezent, prea diferita de viitor. Diferita...cum? Nici ea nu stie. Stie doar ca trecutul nu poate fi schimbat si ca regretele sunt inutile. De ce sa planga dupa laptele varsat? Poate pentru ca e singurul lucru pe care-l mai poate face. Poate pentru ca mai crede in vise si minuni. Dar, stie ca s-a schimbat. Prezentul a schimbat-o si mastile topite in sufle au facut-o sa uite cum era inainte, cum era ea, cea credula, plina de speranta si idealuri marete.
Atunci te-ai simti ca si cand ai cauta un fulg intr-o ninsoare. Asa ar fi daca ai vrea sa devi cum ai fost odata.
*Timpul trece si odata cu el se duc amintirile si tot ceea ce te tine de trecut. Incepi sa te acomodezi cu prezentul si sa aspiri la viitor. Acesta era si cazul unui adolescent care, plecat din tara natala, a trecut de la adolsecenta la maturitate mult prea repede, asa i se intampla lui Senji. Au trecut cinci luni de cand s-a trezit in acel pat de hotel si a cunoscut-o pe viitoarea sa logodnica pe care insa nu o iubea. Acum mai avea doar doua saptamani pana la nunta, pana la momentul in care libertatea lui va vi transformata in griji si datorii. Jassica ramasese pentru el la fel ca in momentul in care o cuncuse, aceeasi fata enervanta, copilaroasa si neatragatoare, insa avea de gand sa se casatoareasca cu ea mai mult de gura parintilor sai. Vointa lui nu mai era nicaieri, in nimic din ceea ce se intampla cu el, nu mai era alegerea sa, asta pentru ca nu-i mai pasa de viata. Terminase anul cu cele mai bune note pe care le avusese in vreun semestru de pana acum si asta pentru ca, neavand ce face, s-a refugiat intre paginile plictisitoare ale manualelor. Vacanta treucuse greu fiindca nu avea nicio ocupatie si, mai presus de toate, trebuia sa-si petreaca timpul cu logodnica sa care-l agasa permanent.
Era in ultimul an de liceu si nu isi facuse multi prieteni pentru ca nu scapa nicio ocazie sa fie dezamagit de propria persoana si sa nu ii pese de nimeni, nici chiar de el insusi. O singura persoana se apropiase de el mai mult decat o facusera restul colegilor. Era un tanar in aceeasi clasa cu el pe nume Kain pe care-l simpatiza fiindca era singurul care nu-l stresa fiindca nu-i impunea anumite lucruri asa cum faceau toti cei din jurul sau. Doar cu el putea vorbi despre absolut orice si se putea astepta la intelegere si sprijin asa cum era capabil un prieten sa ofere, un adevarat prieten. Baiatul era mai inalt decat Senji, insa nu cu foarte mult si avea ochii caprui, de o nuanta deschisa asemeni pielii de caprioara. Parul era potrivit de lung si avea aceeasi culoare cu ochii sai, insa se vedea clar ca nu era culoarea lui naturala. Probabil ca parul sau avea culoarea neagra, dar era greu de spus dupa ce satenul isi acoperise fiecare milimetru din parul lui.
Obisnuiau sa petreaca mult timp impreuna vorbind despre aproape orice le trecea prin minte. Senji ajunsese sa vada in el cel mai bun prieten si singurul care-l intelegea si nu-l stresa cu nunta ce avea sa abia loc chiar si daca argintiul ar muri. La gandul acesta, baiatul se amuza uneori imaginandu-si-o pe Jessica cum ii sprijinea corpul pentru a parea ca inca mai traieste ca sa se poata casatori cu el. Cu toate astea, umorul negru nu-l ajuta sa imbunatateasca situatia in care se afla, urma sa fie legat pe viata de roscata aceea nesuferita si enervanta care-l calca pe nervi de cate ori avea ocazia prin comportamentul ei copilaresc si lingusitor. Discutase problema si cu Kain pentru a-i cere un sfat care sa-l ajute sa scape de viitoarea sa sotie, insa tanarul refuzase sa isi dea vreo parere sub pretextul ca nu avea niciun drept sa se bage intre cei doi.
Astazi era o dupa-amiaza calda de toamna care prevestea ca vara avea sa mai incalzeasca pamantul o vreme. Cerul rosiatic parea ca fiind acoperit de rugina soarelui firbinte care ardea mariginea boltei ceresti. Norii perfect rotunzi, cu marginile zimtate usor se raspandeau ca petalele delicate ale trandafirilor pe oglinga lichida precum aurul topit. Vantul adia usor printre crengile multicolore ale pomilor si aducea cu el suflarea calduroasa a lunilor ce au trecut. Asfaltul nu era cald asa cum era de asteptat dupa cerul ruginiu, insa nici nu inspira raceala, ci, pentru prima data, negrul strazii parea atat de fierbinte incat te putea ardea doar daca il priveai.
Senji se intorcea de la liceu alaturi de Kain care palavragea in continuu despre noua profesoara de engleza care parea mai mult o femeie usoara decat absolventa a trei facultati asa cum pretindea a fi. Baiatul vorbea doar pentru a umple tacerea fiindca era constient ca Senji nu-l asculta pentru ca era prins din nou intr-unul din visele bizare ale sale. Argintiul ii povestise si lui Kain despre „visele” pe care le avea periodic si care nu se legau nicicum, insa toate contineau un tanar brunet si incredibil de frumos. Tanarul nu-si imaginase ca argintiul ar avea o minte atat de perversa, insa nu vedea cum altfel ar putea sa-si imagineze acele lucruri, insa nu-l condamna pentru ele si de fapt nici nu-i pasa. La un moment dat, Kain se opreste din vorbit gandindu-se ca nu are de ce sa-si raceasca gura degeaba in conditiile in care argintiul nici macar nu asculta ceea ce spunea. Linistea s-a lasat incet intre ei pana a ajuns sa devina insuportabila iar Senji a observat ca nu fusese atent la discutie si s-a grabit sa-si ceara scuze:
- Imi pare rau, nu am fost atent la ce ai spus...eram...
- ...prins intr-una din fanteziile tale, nu? a intreba Kain cu un zambet pervers pe chip care se arcuia intr-o expesie stanjenitoate. Senji se rosise putin la gandul ca probabil colegul sau avea dreptate in legatur cu acele „vise”, insa nu avea sa recunoasca acest lucru pentru ca el nu-si imagina nimic, ci totul venea de la sine exact cand se astepta mai putin.
- Nu sunt fantezii!! Incerca Senji sa para intrigat in timp ce deschidea usa de la apartamentul sau si al Jessicai pe care il cumparasera parintii lui.
A intat inauntru apoi a intrat si Kain in urma sa si s-au dus in sufragerie. Venisera pentru a invata impreuna asa cum se intampla de multe ori fiindca Senji ajunsese sa fie unul dintre cei mai buni elevi din clasa, iar satenul era exact opusul elevului model pe care profesorii sa-l placa. Astfel, argintiul a propus sa-l ajute la cateva teme pentru ca pana la urma erau prieteni, iar prietenii se ajuta la nevoie, nu? Acum aveau de gand sa rezolve cateva exercitii legate de geometria in spatiu, mai exact capitolul trunchiurilor de piramida la care Kain era paralel.
In timp ce satenul s-a dus in living pentru a ocupa un loc pe canapeaua din pielea neagra, Senji a mers in camera sa sa-si caute cateva manuale si o culegere de exercitii. Cand s-a intors, a pus cartile pe masa micuta din sufragerie, apoi a ridicat una din ele incepand sa rasfoiasca pentru a gasi pagina la care se afla capitolul respectiv. Kain nu era atent la ce facea argintiul ci doar il privea in continuu de parca ar fi fost in transa. Cand in sfarsit baiatul s-o oprit din rasfoit si era pregatit sa aleaga o problema cu care sa-si bata capul, satenul a decis sa-i puna o intrebare:
- Pentru ultima data Senji: cel din „visul” tau arata ca mine doar ca are ochii diferiti de ai mei? Spunea Kain in timp ce isi trecea una din maini prin parul sau ce lucea in lumina becului.
- D...da. Arata la fel ca tine doar ca are culoarea ochilor si a parului diferita, de ce? I-a raspuns argintiul insa nu s-a putut abtine sa nu ceara socoteala pentru intrebarea ce i-a fost adresata.
- Pentru ca observ ca nu sti ce sa-mi mai spui ca sa te culci cu mine, a raspuns amuzat satenul. Nu sunt eu bun la matematica, dar pot sa-mi dau seama unde incerci sa ajungi cu toate astea...
- Nu, nu e ceea ce pare...l-a intrerupt argintiul ca, la randul sau, sa fie oprit de carte saten care i-a pus un deget pe buze reducandu-l la tacere. Kain si-a muscat buza de jos de placere, apoi a inceput sa mangaie cu degetul buzele catifelate ale baiatului.
- Hai, Senji, de ce ma minti? Cu mine nu iti merge asa, m-am prins de mult de motivul pentru care imi povestesti despre asta, dar te-am lasat sa vad pana unde vei merge asa. Dar acum m-am plictisit sa astept! Stiu ca vrei sa te culci cu mine fiindca nu-ti place logodnica ta si cred ca defapt nu-ti plac fetele, dar asta nu e problema mea. Eu voiam sa-ti spun ca sunt de acord sa-ti ofer ceea ce vrei si stai linistit ca am si cu ce, a incheiat satenul razand de propriile sale cuvinte.
Senji simtea cum este cuprins incet de frica, insa pentru prima data a fost in stare sa-si alunge acest sentiment. Pana la urma nu facea nicio crima daca se culca cu Kain, in fond inca nu se casatorise si merita si el un moment de libertate pentru ultima data in viata sa. Da...tanjea sa simta cum il cuprinde extazul si cum ajunge pe culmile placerii chiar si cu un baiat, chiar si cu cineva pentru care nu simte mai mult decat atractie fizica. A inchis ochii pentru o secunda pentru a-si face curaj, apoi i-a deshis brusc si a sarit dintr-o data pe Kain sarutandu-l apasat si introducandu-si limba in gura sa. Kain a schimbat imediat rolurile trantindu-l pe argintiu pe podea si incepand sa-i scoata hainele cat de repede putea. L-a lasat doar in boxerii gri cu care era imbracat, apoi s-a ocupat si de hainele sale care au disparut intr-o secunda. Nu a asteptat ca argintiul sa-i dea voie sa-i indeparteze boxerii, ci a inceput sa traga de ei dezvelindu-i zona sensibila pe care a cuprins-o cu buzele si a inceput sa o linga. Buzele sale se plimbau pe mandria baiatului si din cand in cand limba iesea din lacasul umed incepand sa traseze linii de saliva si sa agite capul barbatiei lui Senji. Dupa cateva secunde, Kain i-a cuprins din nou acea zona cu gura si a inceput sa isi miste capul din ce in ce mai repede facandu-l pe baiat sa geama de placere. A continuat astfel pana cand apogeul lipicios si-a facut aparitia ca rezultat al placerii pe care i-o oferise satenul. Kain avea de gand sa continuie insa a decis sa faca o pauza pentru a-l intreba pe argintiu pe acelasi ton pervers:
- Ce zici? Sunt bun la pat, nu? Merit si eu o raspalata, asa-i?
Senji nu i-a mai raspuns pentru ca nu stia ce avea sa zica. Se intreba daca sa-i spuna ca s-a simtit bine si ca era pregatit si el sa-i ofere placere sau sa ii spuna ca era de ajuns ceea ce tocmai s-a intamplat si sa se apuce de matematica. O forta din intreriorul sau care era mai puternica decat el l-a facut sa se ridice de pe jos si sa afiseze un zambet jucaus. Kain a priceput mesajul asa ca s-a ridicat de pe argintiu si si-a scos boxerii expunandu-si mandria in lumina slaba a becului. Senji l-a privit timp de cateva secunde admirandu-i trupul perfect, apoi si-a apropiat gura de barbatia partenerului sau imitand ceea ce facuse si satenul inainte. Argiuntiul lingea fiecare centimetru urcand si coborand cu limba de-a lungul mandriei tanarului pana cand s-a oprit si i-a prins-o intre buze pentru a se misca in acelasi mod in care o facuse Kain cu el. Satenul incepea sa geama datorita senzatiei pe care i-o oferea baiatul.
- Ah...cred ca ai fost o c***a inainte...ahh...cat de bine e! Spunea Kain printre gemetele dese care ii ieseau din gura. Senji nu a parut deranjat de acele cuvinte, defapt nici nu le-a dat importanta fiindca era prea preocupat sa-l faca pe saten sa atinga punctul maxim de placere. Dupa ce a mai continuat un timp in acest fel, Kain a ejaculat si el datorita placerii pe care i-o provocase partenerul sau.
Cand respiratia celor doi baiati a revenit la normal, iar plamanii erau din nou plini de aerul pe care se grabisera sa-l inspire, satenul s-a ridicat rasturnandu-l pe iubitul sau si urcandu-se deaupra lui. A inceput printr-un sarut lung in care limbile lor se impleteau intr-un joc salbatic si plin de pasiune. Buzele lor erau unite dezmierdandu-se reciproc fara vreo ezitare in dansul lor pe cat de periculos, pe atat de irezistibil. Pe langa gura lui Senji se scurgea un firisor de saliva care lucea in lumina slaba din incapere, insa acesta nu a fost lasat sa atinga podeaua fiindca satenul i l-a sters cu mana, apoi i-a bagat din nou limba in lacasul umed. Cand s-a plictisit de dulceata buzelor, Kain a coborat catre pieptul baiatului trecandu-si buzele peste pielea fina pe care o saruta pentru a simti acea senzatie catifelata peste gura sa rece. Dintii prindeau usor bucati de piele pe care le muscau cu pasiune, apoi se desprindeau de carnea dulce pentru a lasa limba sa-i mangaie sfarcurile intarite. Senji continua sa geama incet cu scancete de placere pe care gura lui le producea instinctiv. Baiatul era cuprins in acelasi timp de doua sentimente care stateau pe talerele unei balante imaginare, insa mereu acea balanta nu era in echilibru, dar nici nu se lasa intr-o parte. Simtea evidenta placere pe care nu o putea reprima chiar si daca ar incerca, insa adevarul era ca nici macar nu-si dorea s-o indeparteze. Pe celalalt taler, frica se contura incet in sufletul tanarului facandu-i inima sa trepideze repede pulsand sangele firbinte care-i curgea prin vene.
- Kain, sa ne oprim aici azi...te rog...incerca Senji sa spuna abtinandu-se din acele zgomote pe care se forta sa le ascunda.
- Poate daca erai cu altcineva te-ai fi oprit aici, dar nu si cu mine iubitule, a spus cu un zambet strengar satenul care isi plimba mainile pe picioarele argintiului. Baiatul s-a apropiat de urechea lui Senji soptindu-i clar pentru a-l convinge ce avea de gand sa faca: Sti ca eu nu ma voi opri pana nu ti-o voi trage asa cum imi place mie, a spus Kain lingandu-si buzele rosiatice.
Senji a renuntat la ideea de a-l opri pe Kain din ceea ce facea si, brusc, si-a pierdut interesul de a-l face pe saten sa renunte la planul sau. Dorinta de a trece mai departe, de a il simti in interiorul sau, devenea din ce in ce mai puternica, iar gandurile logice dispareau mai repede decat secundele. Parea ca in interiorul inimii sale placerea castiga in fata fricii si simtea o dorinta arzatoare de a trada, de a insela increderea cuiva. Stia ca e un sentiment ciudat si ca ar fi trebuit sa-l reprime, dar ii placea atat de mult, il facea sa se simta bine. Voia prea mult sa tradeze, sa le arate tuturor ca o nunta planificata ce toti cei din jurul sau mai putin de el insusi nu putea sa-l impiedice sa face ceea ce-si dorea. Cand acest gand s-a conturat in mintea sa, cand a capatat culoare, volum si cand a devenit palpabil, l-a tras pe Kain mai aproape facandu-l pe acesta sa inteleaga ca-si schimbase planurile. Satenul nu a facut decat sa zambeasca inainte sa-l penetreze pe baiatul ce se afla dedesubtul sau. Tanarul incepea sa faca miscari mai rapide si mai adanci decat ar fi putut suporta argintiul, insa nu voia sa se opreasca. Kain se misca in interiorul lui Senji in timp ce mainile ii indepartau picioarele pentru a usura intrarea mandriei sale. Baiatul care suporta tot acest chin incredibil de provocator, isi lasa tipetele infundate sa sparga tacerea din camera. Nu-i pasa cat de rau se va simti dupa noaptea asta, nu-i pasa ca se va uri pentru ca s-a culcat cu un baiat, ci era multumit pentru acea tradare. Da, tradese asa cum au facut-o toti cei din jurul lui pentru ca nu i-au spus adevarul, nu i-au spus despre trecutul sau, cel adevarat. Acum ca le-a platit cu aceeasi moneda se simtea mai bine, insa curand isi va da seama pe cine a tradat cu adevarat, pe cine a inselat si mai ales cu cine a facut-o. Curand...mai avea doar putin de asteptat.
poza lui Kain yeah...I know...it mean that Daisuke has a twin...please don't kill me